Definiția și clasificarea efortului

Modificări induse de efort în organismul uman

Simplificat prin efort fizic înțelegem capacitatea organismului de a desfășura un lucru

mecanic (efort) la o intensitate cât mai mare și menținerea acestei activități un timp cât mai
îndelungat.
Procesul de antrenament- inclusiv în sportul de performanță- urmărește creșterea
continuă a capacității de efort, cei doi indicatori fundamentali fiind volumul și intensitatea
efortului. Acești indicatori sunt completați de specificitatea, densitatea și complexitatea
efortului.
Volumul efortului reprezintă cantitatea totală de lucru mecanic efectuat de sportiv sau
suma tuturor eforturilor efectuate (travaliul total) și poate fi apreciat prin:
- suma distanțelor parcurse în alergare, ciclism, canotaj, înot;
- suma kgm forță prestați în ridicarea halterelor, lecții de antrenament pentru dezvoltarea
forței;
- suma tuturor repetărilor în gimnastică, jocuri sportive, sporturi individuale (sporturi în care
se realizează repetarea unor exerciții sau execuții tehnice);
- timp de lucru (efectiv și pauze);
- număr de reprize, starturi, concursuri.
Intensitatea efortului reprezintă cantitatea de efort (lucru mecanic) efectuat în unitatea
de timp. Ea se apreciază prin mai multe modalități:
- unități de putere (watti, kgm f/min) ce impune cunoașterea travaliului prestat și a timpului
necesar efectuării lui (ridicare de haltere sau greutăți cunoscute la înălțimi exact măsurate și la
intervale de timp cronometrate);
- viteza de deplasare (m/sec) în atletism, ciclism, natație, canotaj;
- ritmul (tempoul) de lucru ce reprezintă numărul de acțiuni pe minut în lupte, judo, box,
scrimă sau număr de execuții pe min (jocuri sportive, gimnastică).
Relațiile dintre nivelul solicitării și intensitatea efortului sunt evidențiate prin valori
funcționale, cel mai frecvent fiind utilizată frecvența cardiacă și consumul de oxigen. S-a
constatat că în cazul solicitărilor submaximale față de capacitatea de efort aerob a subiectului
există o creștere liniară a consumului de O2 și a intensității efortului, relație ce nu se mai
păstrează în eforturile cu intensitate foarte intensă sau foarte mică. De asemenea, s-a observat
că pentru aceeași intensitate de efort prestat, frecvența cardiacă variază de la individ la
individ, fapt care a condus la apariția noțiunii de intensitate a solicitării, net diferite de
intensitatea efortului.
 Intensitatea solicitării reprezintă prețul funcțional plătit de organism pentru efectuarea
unui efort și se apreciază prin:
- valori funcționale: puls, tensiune arterială, frecvență respiratorie;
- valori biochimice: lactacidemie.
Clasificarea clasică, uzuală, împarte efortul în:
* efort de scurtă durată, predominant anaerob, din efortul cu dominanta forță-viteză în
care sunt implicate majoritar sistemele neuropsihic și neuromuscular.
* efort de lungă durată, predominant aerob ce caracterizează efortul de rezistență și în
care sistemele solicitate maximal sunt cel cardiorespirator, metabolic și muscular.
* efort mixt cu dublă componență aerobă și anaerobă cu solicitare mai ales
neuropsihică.
Factorii limitativi ai capacității de efort
Limitarea capacității de efort a organismului este determinată de organele ce ajung la
limita capacității lor funcționale sau de epuizarea substanțelor implicate în generarea energiei,
împiedicând intensificarea în continuare a efortului.
Factorii limitativi ai capacității de efort:
Sistemul respirator - asigură aportul de oxigen din atmosferă; ne interesează starea de
sănătate a aparatului respirator, frecvența respiratorie, volumele respiratorii, aspecte
dimensionale ale toracelui, deficiențe fizice la nivelul coloanei vertebrale sau toracelui, tipul
respirației
Sistemul cardiovascular:
- cordul - pompează sângele în tot organismul; ne interesează forța de contracție, frecvența
cardiacă, volumul sistolic, travaliul cardiac
- arborele vascular - ne interesează elasticitatea arterelor mari, posibilitățile de
vasoconstricție/vasodilatație capilară, numărul capilarelor;
- starea de sănătate și reglarea activității cardiovasculare
- sângele - asigură transportul oxigenului sub formă liberă sau legată cu hemoglobina; ne
interesează volumul sanguin, cantitatea de hemoglobină, numărul eritrocitelor, disocierea
oxihemoglobinei la nivel tisular și condițiile tisulare locale (pO2, pCO2, temperatura, pH-
ul);
Rezervele energetice musculare (ATP-ul, fosfocreatina, glicogenul muscular
Acumularea de acid lactic
Glucoza sanguina