Cuprins

Capitolul I Banca Națională a României și sistemul bancar românesc........................................................2

1.1 Istoricul BNR înainte de anul 1990....................................................................................................2
1.2 Restructurarea sistemului bancar românesc în perioada tranziției la economia de piață....................8
1.3 Rolul și funcțiile Băncii Naționale a României................................................................................11
Capitolul II Supravegherea bancară realizată de BNR...............................................................................17
2.1 Supravegherea autorizării, fuziunii și divizării instituțiilor bancare.............................................17
2.2 Supravegherea prin norme prudențiale..........................................................................................21
2.3 Supravegherea prudențială cu caracter special.................................................................................23
2.4 Măsuri de îmbunătățire a activității de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit în România
...............................................................................................................................................................25
Cap III Instrumente de sprijin pentru supravegherea bancară..............................................................27
3.1 Centrala Riscului de Credit(CRC) – fosta Centrală a Riscurilor Bancare.......................................27
3.2 Centrala Incidentelor de Plăți(CIP)..................................................................................................33
3.3 Sistemul de rating bancar și de avertizare timpurie C.A.A.M.P.L..................................................38
Cap IV Cooperarea internațională în domeniul supravegherii..................................................................49
4.1 Cooperarea în cadrul colegiilor de supraveghere.............................................................................49
4.2 Cooperarea cu autoritățile de supraveghere partenere din străinătate...............................................50
4.3 Evaluarea solidității financiare a băncilor la nivel internațional. Normele Basel.............................51
Concluzii....................................................................................................................................................55
Bibliografie................................................................................................................................................57
Capitolul I Banca Națională a României și sistemul bancar
românesc
O bancă națională se înalță acolo unde se întâlnește economicul, politicul și socialul, cultura și
mentalitatea colectiva, interesul general și cel particular, demnitatea națională și deschiderea
internațională. Ea trebuie sa aspire crizele și neîncrederea și să respire soluții și încredere, căci
dacă„ timpul face bani în bănci, și băncile fac profit”, tot el construește identitatea, inclusiv
aceea instituțională. La cinci sferturi de veac de la înființare, istoria BNR se confundă cu destinul
național.1

1.1 Istoricul BNR înainte de anul 1990

După 1848,civilizația românească se află sub semnul urgentei modernizări interne și a
construcției naționale. Evoluția înregistrată în urma desființării monopolului otoman asupra
comerțului românesc și a reglementărilor prevăzute în Regulamentele Organice au dus la
intensificarea activitații economice în Principate, dar obstacolele continuau sa fie majore.
Astfel , în contextul menținerii dominației otomane, formele de economie medievală
persistau; diviziunea politică întârzia formarea pieței naționale; situația monetară era haotică:
moneda națională lipsea, exista o mulțime eterogenă de semne monetare străine, se utilizau,
în paralel, bani reali – circulau peste 80 de specii – și bani fictivi, de calcul(leul vechi),
cursurile înregistrau fluctuații de o amplitudine neobișnuit de mare, de la o zi la alta, de la o
localiate la alta, ceea ce afecta funcția de masură a valorii, pentru că se foloseau zeci de feluri
de expresii de preț pentru același produs, și împiedică circulația mărfurilor. La toate acestea,
se mai adaugă deteriorarea intenționată a monedelor pentru extragerea metalului prețios,
precum și practica tezaurizării.
Constituirea statului național român și opțiunea hotărâtă pentru modernizarea din timpul
domniei lui Alexandru Ioan Cuza, continuată și în vremea lui Carol I, au reprezentat cadrul
favorabil pentru mai multe decizii și măsuri acând conținut monetar și de organizare a
creditului, care au introdus ordinea necesară constituirii stabilitații economice și au raspuns
nevoilor de creditare resimțite atât la nivel particular, cât și de către guvern. Stabilitatea
monetară s-a realizat prin:

*** Istorie BNR, Începuturi; disponibil la: http://www.bnr.ro/Inceputurile--1053.aspx#srppm

1

2
  Votarea, la 29 martie 1867, a legii pentru înființarea noului sistem
monetar și fabricarea monedelor naționale (intrată în vigoare la 14 aprilie 1867), prin care
leul devenea moneda națională și se adopta sistemul zecimal și cel bimetalist, valabil în
Uniunea Latină( Franța, Belgia, Elveția, Italia);
 Emiterea, în ciuda rezistenței otomane și a protestelor austro-ungare, a
primelor monede din aur, argint și aramă, bătute în strainătate, dar și în țără, pentru că , la
24 februarie 1870, s-a înființat Monetăriia statului;
 Adoptarea și promulgarea Legii pentru emisiunea de bile ipotecate în
sumă de 30 milioane lei(12 iunie1877), acoperote și garantate cu domeniile statului, prin
care România intră pentru prima dată în contract cu hârtia monedă; datorită dispariției
aurului și a ușurinței trensportului, biletele ipotecate au fost primite cu încredere și au
intrat relativ ușor în tranzacțiile comerciale, chiar dacă populația nu avea deprinderea
utilizării lor.
Pe fondul progreselor înregistrate în plan economic au avut loc urmatoarele demersuri,
(consolidarea pieței interne, în urma unificării și impunerii sistemului metric și de măsurători,
creșterea numărului de intreprinderi mari la 175 în 1877; extinderea industriei exctractivea
petrolului și a sării; sporirea numărului mașinilor agricole importate și utilizarea muncii
salariate în agricultură; creșterea exportului de grâu pe piețele internaționale, care a ajuns până
la 85% din valoarea totală a exportului; mărirea numărului comercianților și dublarea
comerțului exterior în intervalul 1864-1880; extinderea și modernizarea căilor de transport în
1876, existau 5000 km de șosea, iar în 1888 lungimea căilor ferate atinsese 2500 km, în timp
ce volumul mărfurilor transportate pe drumul de fier se ridica, în 1880, la 800000 tone) și
demografic (creșterea populației urbane cu 90% și a celei rurale cu 46%, orașele București,
Iași, Galați și Braila înregistrând cea mai ridicată dinamică.)
În timpul progreselor înregistrate, se manifestă o acută nevoie de credite cu dobânzi
mici, mari proprietari funciari, burghezia și persoanele cu resursele mai modeste resimțeau
absența sistemului bancar și mai ales a unei bănci de emisiune, care a permis renunțarea la
creditele cămătărești, creșterea accesibilității creditului fiind hotărâtoare pentru succesul
întreprinderilor lor. Din cauza marilor împrumuturi externe statul era afectat de creșterea
deficitului bugetar, care ajunsese până la 25% din buget, iar eforturile cerute de desfășurarea
războiului pentru independență au agravat și mai mult starea generală a finanțelor publice.

3
 Încă din 1848 diferite ceruri ale societății românești discutau despre ideea înființarea
unei bănci de credit. După 1859 se înmulțesc demersurile în favoarea unei astfel de inițiative. La
19 octombrie 1865, Alexandru Ioan Cuza acorda unui grup de capitaliști engezi concesiunea
înființării unei bănci de scont și emisiunea numită „Banca României”, care patru ani mai târziu,
a renunțat la privilegiul emisiunii, devenind o bancă de scont.Pe lângă toate aceste proiecte care
au rămas nefinalizate, de-a lungul unui deceniu, s-au creat mai multe instituții care aveau
atribuții de creditare: Casa de Depuneri și Consemnațiuni(1 decembrie 1864), Creditul Funciar
Rural(1 iunie)1873, Creditul Funciar Urban(1975). Apariția acestor instituții au adus cu sine și
un spirit de afaceri bazat pe credit și a prelucrat încrederea publicului în puterea finaciară
internă. Instruirea publicului in practica domeniului bancar redă elementele esențiale ale culturii
bancare timpurii românești.
La 27 februarie 1880, președintele Consiliului de Miniștri, I.C.Brătianu, a depus în
parlament proiectul Legii constitutive a Băncii Naționale A României, o concretizare a politicii
economice naționale „prin noi înșine”.Dupa amănunțitele discuții și dezbateri, la sfârșitul lunii
martie, anul 1880. În Parlament a fost aleasă legea pentru înființarea unei bănci de scont și
circulațiune.
„Banca Națională a României este o societate anonimă cu un capital social românesc de
30.000.000 lei(60.000 acțiuni) și avea privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător.
Statul deținea o treime din acțiuni, iar restul de două treimi aparțineau particularilor. În schimbul
concesionării privilegiului de emisiune de către stat pentru o perioadă de 20 de ani, Banca își
asuma mai multe obligații: retragerea din circulație, în cel mult patru ani, a biletelor ipotecare;
înființarea de sucursale și agenții în principalele orașe și, în special, în fiecare reședință de județ,
Iași, Galați, Brăila și Craiova fiind primele avute în vedere prin lege; plasarea unei sume, egală cu
jumătate din capitalul social vărsat, în efecte publice românești; efectuarea fără nici o
indemnizație a serviciului de casierie pentru stat. De asemenea, Legea prevedea pentru
operațiunile de scont ale băncii o dobândă maximă de 7%, ceea ce reprezenta un credit ieftin. În
prima etapă, pentru constituirea și funcționarea BNR, erau suficiente subscrierea și depunerea
efectivă a 24.000 de acțiuni, reprezentând un capital social de 12 mln. lei. Pentru restul de 18
mln. lei, până la completarea capitalului stabilit inițial, urma la momentul oportun, să se facă 2
emisii de câte 9 mln.2 ” „ Prin Decretul nr.1595/1880, publicat în ”Monitorul oficial”, nr 177
din 25 mai 1880, principele Carol I a promulgat Statutele BNR. În cele 9 capitole și 105

***Istorie BNR, Începuturi; disponibil la : http://www.bnr.ro/Inceputurile--1053.aspx

2

4
articole ale Statutelor, erau reglementate cu strictețe operațiunile pe care le putea întreprinde
noua bancă: emisiunea biletelor, scontarea efectelor comerciale și a bonurilor de tezaur,
comercializarea metalelor prețioase; acordarea avansurilor pe metale prețioase, efecte publice și
alte valori garantate de stat, primirea de sume în cont curent și titluri în depozit; încasarea
efectelor încredințate băncii de către particulari.”3
Băncii îi erau interzise operațiunile ce aveau caracter de imobilizare a fondurilor:
împrumuturi pe ipoteci, pe acțiuni industriale sau pe propriile ei acțiuni; participarea directă sau
indirectă la întreprinderi industriale sau comerciale; posesia altor proprietăți imobiliare decât cele
strict necesare serviciilor ei. Banca urma să emită bilete de 20, 100 și 1000 lei, precum și tipuri
intermediare de 50 și 500 lei, forma lor, modul emisiunii lor și cantitatea lor era de competența
Consiliului General al BNR.
Prima Adunare Generală a Acționarilor BNR a avut loc între 15 și 17 iulie 1880, prilej cu
care a fost ales primul guvernator al bancii, și anume Ion I.Câmpeanu, și primii directori:
Theodor Ștefănescu, Theodor Mehedințianu, Emil Costinescu și Dinu Bilcescu. În data de 28
noiembrie 1880, sunt puse în circulație primele bancnote ale BNR. Acestea fiind vechile bilete
ipotecate, emise pe baza legii din iunie 1877. Biletele ipotecate au fost modificate în bancnote,
prin aplicarea unui supratipar, în culoare galbenă sau neagră, care conținea titulatura băncii
(Banca Națională a României), data(9 septembrie 1880), semnătura guvernatorului(I.I.
Câmpianu), a casierului(D.Bilcescu) și a cenzorului(S.Ioanide). Din momentul punerii în
circulație a bancnotelor, BNR își asumă provocarea reprezentată de implicarea în modernizarea
societății românești, iar populația bancară românească era în stare să facă pasul decisiv de la
stadiul timpuriu la organizarea decisiva a sistemului de credit.În 1880, la 1 decembrie a început
activitatea propriu-zisă a Băncii Naționale. În situația în care era starea pieței comerciale, BNR
trebuie sa facă să funcționez dispozitivul și operațiunile sensibile ale unei bănci autorizate. Banca
avea puțini funcționari și erau și lipsiți de experiență. Ei sau aflat în fața unei mari intrigi.
Conform Regulamentului Interior, BNR avea în organizarea sa 7 servicii: secretariat
general; scont; acțiuni, fonduri publice; depozite și împrumuturi; fabricarea și contabilitatea
biletelor; contabilitatea generală; Casierie; Control general.
Chiar de la începerea activitații regulate, conducerea Băncii a avut în vedere organizarea
arhivei instituției. În 1880, la 24 octombrie este numit funcționar al Băncii Napoleon Karabulea,
cel care mai târziu avea să îndeplinească atribuțiile arhivarului general. Interesul persoanelor

3
***Istorie BNR, Începuturi; disponibil la: http://www.bnr.ro/Inceputurile--1053.aspx
5
fondatoare pentru păstrarea tezaurului documenter al instituției era nu numai efectul unei
perspective practice, ci și expresia viziunii lor asupra prestigiului instituției bancare recent
înființată. Din respectivul moment, BNR a intrat în istoria mare a națiunii, ca coloană de sprijin
al sistemului bancar și de credit modern, și în același timp, în istoria mică, în viețile individuale
ale persoanelor care veneau și se adresau funcționarilor de la ghișeele băncii. Chiar dacă la
început cea mai utilizată operațiune efectuată la ghișeul băncii era cumpărarea unui bilet de
bancă, mai tărziu, datorită devalorizării argintului, biletul a inceput să fie apreciat și mult mai
căutat. În timpul activității bancare au devenit mult mai vizibile efectele pozitive aplicate:
introducerea mediului de ordine în circulația bănească, piața fiind alimentată ritmic cu monedă
națională; ieftinirea creditelor și stabilizarea sa, formându-se o piață a capitalurilor, care a
cunoscut o maximizare continuă până la 1914; susținerea zidirii sistemului bancar contemporan
și evoluția capitalului băștinaș; crearea unor contacte instituționale cu instituțiile bancare din
Europa; delimitarea practicilor cămătărești, care practic au fost forțate să se retragă din spațiul
afacerilor mici și mijlocii; garantarea unui mediu sigur pe piața banilor; determinarea evoluției
burgheziei. BNR a fost sursa autohtonă centrală de credit până la Primul Război Mondial.
În decursul activității, pană la Primul Război Mondial, valoarea împrumuturilor acordate
au ajuns la 66 mln. lei în 1891, cotinuând în creștere la 1073 de milioane lei în 1914. Aceste cifre
ne arată sporirerea creditelor și a activității economice a țării. BNR în 1881 își desfășura
activitatea în cele patru sucursale funcționabile(Iași, Galați, Brăila, Craiova), iar ajunși în fața
primului conflict armat mondial, sistemul bancar și-a extins activitatea adăugînd sucursale cu 29
de agenții, ce acopereau întregul teritoriu al Vechiului Regat. Prin efortul de dezvoltare propriu-
zisă a sistemului bancar, BNR a intrat în viața de zi cu zi a multor orașe și târguri din România,
exploatând potențialul economic al zonelor, educând publicul în activități financiar-bancare,
furnizând un imbold unei viețe urbane veritabile.
Un obiectiv considerat important pentru națiunea română a fost realizarea României Mari.
Până în 1918, BNR hotărâse să garanteze acoperirea legală a biletelor, insă după suspendarea
temporară a acțiunilor militare generale a inceput cea de a treia etapă a politicii monetare
românești. Această etapă a politicii monetare a fost delimitată de reunirea datoriei statului la
instituția bancară(februarie 1919) și de oferire a unor noi împrumuturi de către BNR guvernului,
pentru retrogradarea coroanelor, rublelor și biletelor elaborate de autoritățile de ocupație,
precum și pentu alte nevoi ale statului.

6
 În anul 1922 s-a trecut la consolidarea monetară, care se materializa în: bugete echilibrate,
încasarea impozitelor, scăderea procentului reprezentat de raportarea datoriei publice a statului la
volumul circulației biletelor, de la 97% în 1921 la 57,6% în 1924, creșterea aurului efectiv în
rezerva de acoperire a BNR, includerea în legea minelor a monopolului statului asupra aurului,
care apoi era vândut Bancii Naționale. Datorită deficienței stabilității leului și Marei Crize
Economice, BNR a fost forțată sa își asume sarcini extinse în garantarea stabilității monedei și a
sistemului de credit, iar reîntoarcerea la convertibilitate a avut rezultate economice negative
constatîndu-se o evaziune masivă de capitaluri transpuse în valute. BNR a încercat sa lichideze
acest fenomen prin mărirea taxei scontului până la 9,5%, însă păstrarea încasărilor monedelor
starăine la cote scăzute și numărul mare de retrageri a capitalului au dus la impunerea
monopolului BNR asupra comerțului cu devize. Pe lângă monopolul comerțului cu monede
stăine, BNR și-a asumat noi atribuții referitoare la controlul activitații celorlalte instituții bancare
existente. În același timp, BNR a susținut efortul statului pentru organizarea și finanțarea
institutelor de credit specializat, luând naștere astfel: Institutul Național de credit Agricol,
Institutul Național de Credit Meșteșugăresc, Institutul Național de Credit Aurifer, iar în 1930
Banca Națională a României devine membră a Băncii Reglementelor Internaționale. Alte
evenimente care au influențat dezvoltarea BNR a fost Al II Război Mondial. În timpul
războiului activitatea institutului de emisiune de la București a fost supusă imperativelor politice
și militare: susținerea greutăților de război, plata obligațiilor asumate de România prin Convenția
de armistițiu din 12 septembrie 1944, refacerea economiei, aprovizionarea populației. Această eră
ia sfârșit prin impulsionarea controlului direct al guvernului român, format din politicieni
comuniști, asupra BNR, care potrivit legii din 28 decembrie 1946, devine proprietate a statului.
Schimbări importante la nivelul economiei naționale au fost aduse și de către regimul
politic comunist, printre care se pot regăsi și modificările intervenite în organizarea și funcțiile
Bancii Naționale. Trecând în proprietatea statului BNR devine Banca Republicii Populare
Române, Bancă de stat, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor.

1.2 Restructurarea sistemului bancar românesc în perioada tranziției la

economia de piață
Sistemul bancar românesc înainte de 1990 a fost un sistem inflexibil, lipsit de eficacitate
și condus de către stat. După naționalizarea principalelor mijloace de producție, reorganizarea
aparatului bancar a fost una din condițiile trecerii la economia socialista planificată.
7
 V.I.Lenin spunea „Marile bănci sunt „aparatul de stat „ de care avem nevoie pentru
înfaptuirea socialismului și pe care îl luăm de-a gata de la capitalism, sarcina noastră fiind aici
doar de a amputa elementele de desfigurare capitalistă din acest aparat admirabil, de a-l face și
mai vast, și mai democratic, și mai cumprinzător”.4
După etatizare, restructurarea sistemului bancar a fost percepută ca o necesitate,
provocată de noile obligații care rezultau pentru acest sistem din înființarea și dezvoltarea
departamentului socialist al economiei. Această restructurare a sistemului bancar rezidă din
lichidarea numărului mare de bănci moștenite de la capitalism și păstrarea numai a băncii centrale
și a câtorva bănci specializate.
Procesul de restructurare a aparatului bancar în România a început în anul 1946 prin
naționalizarea BNR. Din acel moment restructurarea sistemului bancar s-a desfășurat cu
rapiditate. În 1948, la 11 august băncile și instituțiile de credit au fost desființate și puse în stare
de lichiditate, făcând excepție Banca Națională, Societatea Națională de Credit Industrial, Casa
Națională de Economii și Cecuri Poștale și Casa de Depuneri și consemnațiuni.5 Toate
operațiunile efectuate în trecut de fostele bănci au trecut asupra Băncii Naționale.
La 1 septembrie 1948, Societatea Națională de Credit Industrial a fost transpusă într-o
instituție care avea principala activitate finanțarea și creditarea investițiilor, și care își asuma
controlul asupra activiatății de investiții. Această instituție bancară a fost pusă sub îndrumarea
Ministerului Finanțelor. În aceeași zi avuția Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale a fost
fuzionat cu cel al Casei de Depuneri și Consemnațiuni, în urma acestora luând naștere Casa de
Economii, Cecuri și Consemnațiuni(C.E.C)6, care avea ca principală activitate recepționarea și
garantarea economiilor bănești ale populației, în concordanță cu planul de casă și de credite al
Băncii Naționale pentru garantarea creditării economiei naționale.
Prin Decretul nr.320 din 15 noiembrie 19487 BNR a fost modificată în Banca Republicii
Populare Române, Bancă de Stat, ulterior Banca de Stat a Republicii Populare Române, iar apoi
Banca Națională a Republicii Socialiste Române, care a dobândit însușirea unui centru de
creditare, de casă și decontări.
Banca de stat a adoptat ca scop principal mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile
ale unitaților socialiste și redistribuirea lor planificată sub formă de credite pentru reproducție.

4
V.I.Lenin, Opere complete, op. cit. vol 34, pag 323
5
***Decretul nr. 197 din 11 aug 1948, în :Monitorul oficial, nr 186, 11 aug, 1948, p.8974
6
***Decretul nr. 224 din 1 sep 1948, în Monitorul oficial, nr. 202, 1 sep. 1948, p 9106
7
*** Monitorul Oficial, nr.266, 15 nov.1948, p. 9172- 9173.
8
 În urma înființării centrului de creditare, de casă și decontări, conturile curente existente
la CEC și având ca titular instituții de stat, întreprinderi, organizații și asociații au fost transpuse
la Banca de Stat. În același timp, C.E.C. a recepționat toate depunerile de economii ale
populației, care până atunci erau administrate de Banca de Stat și de băncile în lichiditate.
Prin Decretul nr.387 din 7 octombrie 19498 Casa de Economii, Cecuri și Consemnațiuni a fost
transformată în Casa de Economii și Consemnațiuni din Republica Populară Română(C.E.C).
Ulterior, au luat naștere instituții de credit specializate: Banca Agricolă (ulterior modificându-se
denumirea în Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară și Banca Română de Comerț
Exterior ). Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară(B.A.I.A) a fost înființată în anul
1968, iar obiectul său principal de activitate era acordarea avansurilor bănești unităților agricole
de stat și cooperatiste pentru executarea producției contractate însușite ulterior de fondul de stat,
iar în cazul în care avansurile bănești conferite unităților agricole nu erau rambursate, acestea se
transformau în credite.
Banca Română de Comerț Exterior(B.R.C.E) a fost înființată în 1968 prin restructurarea
Departamentului Operațiunilor din cadrul B.N.R.. Banca primea și acorda credite întreprinderilor
și organizațiilor române cu activitate de comerț exterior, făcea operații cumparare-vanzare de
valută atât în țară cât și în străinătate, cumpara și vindea titluri de valoare eliberate în valută.
Perfecționarea exagerată a băncilor pe unele tranzacții, datorită denumirii lor, a restrâns
mecanismul bancar, libertatea constituirii resurselor și acordarea creditelor. Restructurarea
sistemului bancar deține locul de frunte în domeniul reorganizării economiei naționale.
Modificarea perioadei de trecere a impulsionat spre dezvolatrea unui sistem bancar modern pe
doua etape:
- B.N.R cu următoarele funcții: emisiunea monetară, asigurarea stabilității monetare,
administrarea sistemului de plăți fără numerar.9
- Bănci Comerciale, rezultate prin reorganizarea în societăți pe acțiuni a băncilor
specializate10, intrând în procesul de privatizare a societăților comerciale; 70% din
capitalul acestor bănci a fost transpus Fondului Proprietății de Stat și 30% către cele 5
fonduri ale proprietății private(6% pentru fiecare fond). Prima bancă comercială creată în
decembrie 1990 a fost Banca Comercial Română.

8
***Bul. Of R.P.R., 1, 64,7OCT 1949, P 471-472
9
***Reorganizare facuta prin Legea nr. 34/1991 – Legea de organizare a Băncii Naționale
10
***În conformitate cu Legea Activității Bancare nr. 33/1991
9
 În perioada următoare s-a remarcat evoluția sistemului bancar românesc prin apariția de bănci
noi, filiale a băncilor străine renumite în lume. În România s-a simțit o explozie a sporirii
numărului de bănci față de Europa Centrală și de Est, datorită vigilenței în acordarea permisului
de funcționare de către banca centrală. Constituirea creditului și a sistemului bancar a fost
schimbătoare. Aceasta trebuia să reflecteze nevoile fiecărei etape a evoluției economiei, să se
aclimatizeze întotdeauna clauzelor existente, solidificând atribuția activă a acestor instrumente în
realizarea politicii partidului și statului de înălțare a societății socialiste.Până în prezent sistemul
bancar a fost profilat de deschiderea economiei românești, ceea ce a dus la ajustarea sistemelor de
operare la cerințele și practicile internaționale. Băncile și-au dezvoltat și adoptat sistemele de
operare după ciocnirea factorilor exogeni asupra economiei reale, dar și din cauza constrângerii
concurenței pe piața financiar-bancară. Prin legea nr.33/1991 privind activitatea bancară și Legea
nr.34/1991 privind Statutul Bancii Naționale a României s-au pus bazele creării în România
democratică a unui sistem bancar cu două nivele: BNR ca bancă centrală cu atribuții de
emisiune, control, supraveghere și menținerea stabilității prețurilor și sistemul băncilor
comerciale, care funcționează ca bănci de afaceri, universale sau specializate.11 În prezent, cadrul
normativ care reglementează activitatea bancară din România a fost modificat și completat prin
Legea nr. 58/1998, iar Statutul BNR a fost modificat și completat prin legea nr.312/2004. În
urma schimbărilor efectuate, comfor prevederilor Legii privind Statutul BNR (Legea nr.31/2004),
obiectivul de bază al BNR este asigurarea și susținerea stabilității prețurilor.

1.3 Rolul și funcțiile Băncii Naționale a României

Rolul și funcțiile BNR ca bancă centrală sunt incluse în Legea nr.34/1991 privind statutul
acesteia, modificată prin Legea nr.58/1998, care confirmă că ” Banca Națională a României
formulează și conduce politici monetare și de creditare în cadrul creat de politica monetară și
financiară a țării, cu scopul menținerii stabilității monedei naționale”12
”BNR are un rol intrinsec în menținerea stabilității financiare, date fiind responsabilitățile ce
rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară și prudențială. Atribuțiile subsumate
obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementare și supraveghere
prudențială a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, cât și prin formularea și transmiterea eficientă a
măsurilor de politică monetară și supravegherea funcționării în condiții optime a sistemelor de
plăți și decontări de importanță sistemică. Totodată, este necesară identificarea riscurilor și
11
Alina Bratu, op. cit. pag.302
12
Ion Nițu. Principii ale profitabilității bancare, op.cit, pag 20
10
vulnerabilităților întregului sistem financiar, în ansamblul său și pe componentele sale, deoarece
monitorizarea stabilității financiare este preventivă. Apariția și dezvoltarea unor
disfuncționalități, precum evaluarea incorectă a riscurilor și ineficiența alocării capitalului, pot
afecta stabilitatea sistemului financiar și stabilitatea economică.”13
Ceea ce ține de funcțiile Băncii Naționale a României, printre cele mai însemnate, în special în
contextul sistemului bancar românesc actual, este supravegherea societăților bancare, BNR
eliberând ori retrăgând autorizații de funcționare. Tot BNR asistă în numele statului la tratative și
negocieri externe pe subiecte financiare, monetare și de plăți, poate trata și semna acorduri
referitoare la împrumuturi pe termen scurt, elaborează studii și analize privind moneda, creditul și
operațiunile sistemului bancar, poate asista la organizații internaționale cu caracter financiar și
monetar. Principalele funcții ale Băncii Naționale a României sunt:
 Elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
În mediul politicii monetare pe care o avansează, BNR folosește formalități și instrumente
specifice pentru operațiuni pe piața monetară și de creditare a instituțiilor de credit, precum și
mecanismul rezervelor minime obligatorii. Ceea ce ține de politica de curs de schimb, BNR este
responsabilă de întocmirea balanței de plăți, de stabilirea cursurilor de schimb pentru propriile
sale operațiuni pe piața valutară, să stabilească și să afișeze cursuri medii pentru evidența
statistică, să mențină și să conducă rezervele internaționale ale României.
 Autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,
promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemului de plăți pentru asigurarea
stabilității financiare.
BNR are puterea exclusivă pentru autorizarea instituțiilor de credit, în condiții speciale care fac
referire la pregatirea profesională și profilul conducătorilor instituției bancare, nivelul minim al
capitalului social subscris, care trebuie vărsat în totalitate în formă bănească, în momentul
înființării, tipurile de activități pe care le va desfășura instituția de credit, studiul de fezabilitate a
băncii, acționarii semnificativi și fondatorii băncii, structura acționariatului și sediul băncii.
 Emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
BNR este unica instituție autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnote și monede
și e singura care are dreptul de a stabili valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul și
alte caracteristici tehnice ale bancnotelor și monedelor. BNR emite programul de emisiune a
bancnotelor și monedelor în asa mod încât să asigure necesarul de numerar, în corespondență cu
13
***Stabilitate Financiară, Rolul BNR; disponibil la: http://www.bnr.ro/Stabilitate-financiara---Rolul-BNR-
3114.aspx
11
nevoile reale ale circulației bănești. Bancnotele sau monedele deteriorate sau necorespunzătoare
sunt retrase din circulație și distruse de către BNR, acestea fiind înlocuite cu bancnote și monede
noi.
 Stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
 Administrarea rezervelor internaționale ale României;
 Stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii pe care instituțiile de credit trebuie să
le mențină în conturi deschise de BNR;
Printre funcțiile Băncii Naționale a României se mai pot enumera:14
1) Funcția de emisiune;
2) Funcția de creditare – creditarea economiei naționale se înfăptuește prin medierea
băncilor comerciale care se refinanțează de la Banca Centrală, în asa fel încât Banca
Centrală execută rolul de creditor de ultimă instanță al economiei naționale, acționând în
scopul supravegherii lichidității economiei.
3) Funcția de centru valutar – BNR fixează și guvernează politica valutară.Menținerea și
fixarea cursului se execută prin asistarea activă la tranzacțiile de pe piața valutară,
provocând influențarea cererii/ofertei de monedă pe această piață în scopul garantării
stabilității relative a cursului valutar.
4) Funcția de bancă a băncilor – BNR este banca băncilor pe care le împuternicește să
lucreze pe teritoriul României, le legalizează și le observă activitatea.
1) Funcția de bancă a statului – BNR este casier general și bancher al statului român. BNR
asistă la procesul de execuție al bugetului de stat și poartă evidențele contabile ale
contului curent ale Trezoreriei. BNR percepe comisioane pentru operațiuni efectuate prin
contul Trezoreriei Statului. În același timp BNR poate da bugetului de stat un împrumut
limitat pentru umplerea decalajului temporar între veniturile și cheltuielile acestuia.
În accepțiunea altor autori, băncile centrale îndeplinesc, de obicei, 7 funcții esențiale15:
1) Emisiunea banilor, o chestiune limitată, în general, la bancnote și monede, care permite
apariția fluctuațiilor sezoniere ale cererii de bani gheață;
2) Controlarea creării de credite, care implică reglementarea lichidității în economie, prin
operațiunile pieței deschise;

14
Vasile Cocriș, Dan Chirleșan, op. cit. pag 37
15
Vasile Cocriș,Elena Sireteanu, Alin Marius Andrieș, op. cit. 28
12
 3) Asigurarea de servicii bancare guvernului, ca de exemplu rezolvarea datoriilor acestuia
față de sectorul privat, emiterea și răscumpărarea bancnotelor Trezoreriei și emiterea
stocului guvernamental ca registrul datoriei naționale;
4) Asigurarea de servicii bancare altor bănci, cum ar fi menținerea balanțelor banilor gheață
ale anumitor bănci în privința operațiunilor de cliring și a obligației statutare a
principalelor bănci de a deține depozite de rezervă raportate la banca centrală, ca măsură
a responsabilității lor;
5) Acționarea, ca agent extern, față de guvern, deținând și administrând rezervele de lingouri
și de valute străină și ținând legătura, spre exemplu, cu alte bănci centrale și instituții
financiare internaționale;
6) Acționarea, ca împrumutător de ultimă instanță, pentru sistemul bancar ceea ce implică
împrumuturi indirecte acordate băncilor prin casele de decontare sau pe cele legate direct
de rezervele de lichidități corespunzând, poate, unei evaluări a depozitelor;
7) Acționarea ca supraveghetor general al sistemului bancar, în primul rând prin oferirea
unui ghid neoficial aflat, de obicei, pe linia directivelor guvernului;
De asemenea, Bogdan Căpraru16 definește 7 funcții de bază actuale ale băncii centrale:
1) Conducerea politicii monetare, ca funcție primordială a băncii centrale;
2) Administrează cantitatea de numerar aflat în circulație, deoarece deține monopolul în
acest domeniu;
3) Este împrumutător de ultimă instanță;
4) Asigură reglementarea, autorizarea și supravegherea activității bancilor comerciale sau a
întregului sistem financiar;
5) Reglementează și supraveghează sistemul de decontare și de plăți;
6) Asigură reglementarea și administrarea operațiunilor în domeniul valutar precum și
rezerva valutară a statului;
7) Acționează ca bancă a statului;
În practică, se regăsesc moduri diferite de descriere a funcțiilor ce revin băncilor centrale, după
cum este vizibil din statutul fiecării instituții bancare.

16
Bogdan Căpraru, op. cit. Pag. 35-36
13
Capitolul II Supravegherea bancară realizată de BNR
BNR are ca obiectiv ocrotirea deponenților și al garantării echilibrului și durabilității
întregului sistem bancar. Banca garantează supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,
persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora în alte state membre sau în alte state
terțe, prin fixarea unor reguli și indicatori de prudență bancară și supravegherea onorării acestora
și a altor norme precizate de lege și de regulamente aplicabile, atât la nivel individual, dar și la
nivel consolidat sau subconsolidat, cu scopul atenționării și delimitării riscurilor caracteristice
activității bancare.

2.1 Supravegherea autorizării, fuziunii și divizării instituțiilor bancare

În baza prevederilor art.26 alin. (2) lit. A) și ale art. 50 alin. (1) din Legea nr. 101/1998
privind Statutul Băncii Naționale a României, dar și ale art. 11, 19 și art. 38 alin 1 din Legea
Bancară nr. 58/1991, cu privire la dispozițiile cuprinse în capitolul II al titlului VI din Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, Banca Națională a
României elaborează următoarele norme:
Prezentele norme se întrebuințează instituțiilor bancare, competente în această calitate în
concordanță cu prevederile Legii Bancare nr. 58/1998 și legalizează clauzele și procedura de
împuternicire de către Banca Națională a României a fuziunii ori divizării acestora, dar și a
instituției/instituțiilor bancare rezultate astfel: fuziunea/divizarea instituțiilor de credit se
realizează în condițiile Legii nr.31/1990 cu privire la societățile comerciale, republicată, cu
modificări ulterioare, și cu onorarea indicațiilor prezentelor norme.Fuziunea rezidă în
încorporarea uneia sau mai multor instituții bancare de către o alta instituție bancară(fuziune prin
absorbție)17 ori contopirea a două sau mai multe bănci pentru a da naștere unei noi instituții
bancare(fuziune prin contopire)18. Divizarea constă în dividerea întregii moșteniri a unei instituții
bancare care își întrerupe în acest mod existența între două sau mai multe instituții bancare
existente sau care se înființează astfel ori în emiterea unei părți din patrimoniul unei instituții
bancare către una sau mai multe instituții bancare existente sau care i-au ființa in acest fel.
Fuziunea și divizarea instituțiilor bancare se pot executa cu respectarea cumulativă a
următoarelor clauze:19

17
*** Act legislativ BNR, disponibil la : http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=40239
18
*** Act legislativ BNR, disponibil la : http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=40239
19
*** Act legislativ BNR, disponibil la: http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=40239
14
  Fuziunea are loc numai între două sau mai multe bănci autorizate;
 În cazul divizării pot fi autorizate ca bănci numai sociatăți pe acțiuni rezultate ca urmare a
divizării unei bănci;
 A fost obținută hotărârea Băncii Naționale a României privind autorizarea fuziunii sau
divizării, după caz.
Premergător cererii de autorizare Băncii Naționale a României instituția/instituțiile bancare care
participă la fuziune, sau, după caz, la divizare se cere luarea măsurilor necesare în așa fel încât să
se garanteze că instituția/instituțiile bancare prevăzute să rezulte realizează clauzele de natură
prudențială sau de altă natură fixată de către BNR prin reglementări. În cazul fuziunii se va cere
potrivit legii și avizului Consiliului Concurenței pentru înfăptuirea acesteia. Cu referire la
înfăptuirea clauzei cu privire la capitalul minim al instituției/instituțiilor bancare rezultate în urma
fuziunii sau divizării, incluzînd și situația în care acestea sunt instituții bancare nou-constituite, li
se aplică regimul prognozat în reglementări pentru instituțiile bancare delegate. Instituțiile
bancare asistente la fuziune, respectiv la divizare, necesită cerere și dobândirea autorizației BNR
pentru efectuarea fuziunii sau a divizării, precum și pentru instituția/instituțiile bancare rezultate.
Cu privire la delegarea fuziunii, divizării, instituția/instituțiile bancare participante trebuie să
presteze la BNR următoarele acte:20
 Cererea de autorizare, semnată de conducătorii băncilor participante, anexă la prezentele
norme;
 Proiectul de fuziune, respectiv de divizare, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu
modificările ulterioare, însoțit dacă este cazul, de avizul eliberat de Consiliul Concurenței
în cazul fuziunii;
 Proiectul actului/actelor constitutive sau al actului/actelor de modificare a actului
constitutiv al băncii/băncilor rezultate, după caz, însoțit de o comunicare privind
repartiția acțiunilor;
 Bilanțul contabil de fuziune sau, după caz, de divizare;
 Studiul de fezabilitate pentru banca/băncile rezultate, care să includă și estimări ale
bilanțului și contului de profit și pierdere pentru următorii 3 ani, întocmite potrivit
normelor metodologice specifice emise de BNR;

20
*** Act legislativ BNR, disponibil la: http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=40239
15
  Raportarea indicatorilor de prudență bancară pentru banca/băncile rezultate, calculati în
conformitate cu reglementările emise de BNR pe baza datelor din bilanțul de fuziune sau
de divizare după caz;
 Raportul auditorilor externi independenți ai băncilor participante privitor la fuziune,
respectiv la divizare, care să se refere cel puțin la conținutul documentelor prevăzute;
 Comunicarea privind identitatea acționarilor semnificativi, a conducătorilor, a membrilor
consiliului de administrație, a cenzorilor și a auditorului independent propuși ai
băncii/băncilor rezultate, însoțită dacă este cazul, de documentația prevăzută pentru
aceștia în normele privind autorizarea băncilor emise de BNR;
 Orice alte informații pe care banca/băncile participante le consideră de natură să susțină
viabilitatea proiectului prezentat.
În situația în care se recurge la fuziunea unei instituții bancare persoană juridică română și o
instituție bancară persoana juridică străină va fi nevoie de transmiterea acordului organului de
supraveghere din țara de origine a instituției bancare străine. În cazul în care instituția bancară
străină asistă la fuziune nu are o sucursală sau o filială-bancă persoana juridică română delegată
să funcționeze pe teritoriul României, actele prezentate se vor completa cu o descriere a
institușiei bancare străine, asociată cu ultimile 3 rapoarte anuale, certificate de auditori
independenți, o prezentare a sistemului de reglementare din țara de origine și declarația autorității
de supraveghere, în concordanță cu prognoza dispoziției cu privire la delegarea instituțiilor
bancare. În maxim 3 luni de la ridicarea cererii de delegare BNR va emite asupra acesteia, în
sensul autorizării fuziunii sau a divizării, după caz, ori a refuzului cererii de împuternicire.
Instituția/instituțiile bancare rezultate îți vor putea derula activitățile bancare pe baza deciziei cu
privire la delegarea fuziunii, respectiv a divizării și sunt dependente de reglementările aplicabile
instituțiilor bancare delegate. Decizia privind delegarea va fi enunțată cu o valabilitate de șase
luni de la data comunicării. Termenul deciziei poate fi prelungit doar pentru motive intemeiate.
Simultan cu delegarea fuziunii sau a divizării, în concordanță cu prevederile art. 16 lit d) din
Legea Bancară nr. 58/1998, BNR va retrage delegarea instituției/instituțiilor bancare care își
întrerupe existența, insclusiv sucursalele instituțiilor bancare străine. Decizia privind recesiunea
autorizației instituției/instituțiilor bancare care își întrerup existența va produce efecte debutând
cu data fuziunii, respectiv a divizării. Originalul împuternicirii retrase se va înapoia Băncii
Naționale a României în termen de 5 zile lucrătoare de la realizarea procedurilor de înregistrare
și publicitate, însă nu mai târziu de 4 luni de la data înștiințării deciziei cu privire la autorizarea

16
fuziunii sau divizării. În acest termen se vor trimite Băncii Naționale a României acte care
confirmă realizarea conform proiectului recomandat a operațiunii de fuziune sau divizare și
executarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, cu referire la înregistrarea
instituției/instituțiilor bancare nou-înființate, radierea instituției/instituțiilor bancare care își
întrerupe existența, mărirea sau micșorarea capitalului social,dar și celelalte mențiuni, asociate cu
actul constitutiv sau, după caz, de actul modificator al actului constitutiv, in formă veritabilă și
indiciul sediului social, care să repecte prevederile normelor BNR privind autorizarea instituțiilor
bancare. În maxim 2 luni de la recepția actelor specificate mai sus, în condițiile respectării
precizărilor legale în vigoare, BNR hotărăște referitor la delegarea instituției/instituțiilor bancare
rezulate ca urmare a fuziunii, respectiv a divizării. Ivirea unor schimbări față de proiectul inițial
va provoca o nouă evaluare din partea BNR. În situația în care aceste schimbări sunt opuse
prevederilor legale sau prezentelor reguli BNR va putea contramanda decizia privind delegarea
fuziunii sau, după caz, a divizării și va refuza cererea de autorizare.
În situația unei hotărâri favorabile BNR va certifica faptul că procesul de împuternicire a
luat sfârșit și va purcede, după caz, la eliberarea împuternicirilor de funcționare pentru instituția
/instituțiile bancare rezultate, inclusiv sucursale ale instituțiilor bancare străine sau la
schimbarea corespunzătoare a împuternicirilor instituției/instituțiilor beneficiare, în cazul fuziunii
prin absorbție ori a divizării realizate prin separarea întregii moșteniri ori trecerea unei părți din
moștenire la două sau mai multe instituții bancare delegate.

2.2 Supravegherea prin norme prudențiale

Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt constrânse să relateze Băncii
Naționale a României date și informații indispensabile pentru estimarea apricierii prevederilor
conținute de legislația bancară, la date stabilite și în configurația fixată de aceasta. Banca
Națională a României garantează controlul cadrului de administrare, a strategiilor, deciziilor și
dispozitivelor introduse de oricare instituție de credit, persoană juridică română, pentru onorarea
prevederilor legislației bancare și execută individual estimarea riscurilor la care banca este sau
poate fi expusă în baza cercetării desfășurate. BNR condiționează în ce măsură domeniul de
administrare, strategiile, deciziile și dispozitivele introduse de bancă și fondurile proprii posedate
de aceasta garantează o conducere prudentă și o mascare recomandabilă a riscurilor în relație cu
profilul de risc al instituției financiare.BNR fixează ocurența și nivelul de amănunțire a
cercetării și aprecierii, urmărind mărimea, ponderea sistemică, calitatea, amplificarea și

17
polivalența activitații desfășurate de fiecare institușie financiară, și cu scoaterea în evidență a
principiului proporționalității. Controlul și estimările se reînoiesc cel puțin o dată pe an.
Se supraveghează executarea unei informări eficace a fiecării instituții de credit, care
să garanteze o pricepere aprofundată a activității, constituirii și procesului intern al instituției de
credit de apreciere a potrivirii capitalului la profilul său de risc. În acelați timp, BNR poate face
propuneri instituției, cu scopul insuțirii măsurilor concordante de către aceasta pentru remedierea
mediului de administrare a stategiilor, deciziilor și dispozitivelor introduse, pentru garantarea
unei constituiri recomandate a activității efectuate ori pentru restituirea sau menținerea situației
sale financiare. Independent de exprimarea unor preconizări, BNR poate decreta măsuri de
supraveghere și/sau întrebuințare de penalizări potrivit legislației bancare.
Supravegherea îndeplinirii de către instituțiile de credit a obligațiilor de natura prudențială și a
altor obligațiuni precizate de legislația bancară se execută de către Banca Națională a României
pe baza referirilor comunicate de instituțiile de credit și prin cercetări la fața locului evoluate la
sediul instituțiilor de credit și al sucursalelor acestora din țară sau din străinătate.
Supravegherea la fața locului se execută de către angajații Băncii Naționale a României,
autorizat în acest scop, sau de către auditorii financiari sau experți numiți de BNR.
Instituțiile de credit sunt constrânse să îngădue angajaților BNR și altor persoane autorizate să
execute verificarea, șă le analizeze evidențele, conturile și operațiunile și să ofere toate actele și
informațiile cu referire la evoluția activității, după cum sunt cerute de către aceștia. Mai sunt
constrânși să comunice Bancii Naționale a României orice informație cerută de aceasta, în sensul
profesării capacității sale reflectate de lege.
Banca Națională a României este capabilă să ordone, față de o instituție de credit,sau față
de o pesoană responsabilă, care nu respectă prevederile legii,ale reglementărilor sau ale altor
documente eliberate în întrebuințarea legii, cu referire la supravegherea sau la clauzele de
efectuare a activității, măsurile indispensabile și/sau să administreze penalizări, în scopul
eliminării deficiențelor și a urmărilor acestora. De asemenea, poate să desfășoare măsuri
indispensabile pentru a garanta normalizarea circumstanței în cel mai scurt timp.Principalele
măsuri în acest sens sunt21:
- sa oblige instituția de credit să dispună de fonduri proprii care să se situeze în
permanență cel puțin la nivelul cerințelor de capital stabilite pentru acoperirea, dupa caz,
a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a

21
Cristi Spulbăr, Op.cit. pag 171
18
 valorii creanței, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marfă și a
riscului operational;
- să solicite instituției de credit îmbunătațirea cadrului de administrare, a strategiilor,
proceselor și mecanismelor implementate în vederea identificării, administrării,
monitorizării si raportării riscurilor la care este sau ar putea fi expusă și de mecanisme
adecvate de control intern, care să includa proceduri administrative si contabile riguroase;
- să solicite instituției de credit să aplice o politică specifică de provizioane sau un
tratament specific al expunerilor din perpectiva cerințelor de fonduri proprii;
- să restricționeze sau să limiteze activitatea, operațiunile sau rețeaua de sucursale ale
instituției de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea
sucursalelor în străinatate;
- să solitice instituției de credit reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor
și/sau sistemelor acesteia;
- să dispună instituției de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea
compartimentelor din cadrul instituției de credit și/sau a sucursalelor acesteia;
- să institue supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială, asupra instituției
de credit;
- să limiteze participațiile calificate în entitați financiare sau nefinanciare, situație în care
instituția de credit este obligată la înstrăinarea lor;
Banca Națională a României poate utiliza penalizări în cazuri în care remarcă că o instituție
de credit, persoană juridică română, și/sau oricare dintre administratorii sau directorii instituției
de credit sau persoane desemnate să garanteze administrarea domeniilor sau a sucursalelor
instituției de credit se fac culpabil de următoarele fapte:22
a) nerespectarea măsurilor dispuse de BNR;
b) încălcarea oricărei condiții sau restricții prevăzute în autorizația acordată;
c) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a
poziției financiare sau a expunerii instituției de credit;
d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date și informatii eronate catre
BNR;
Sancțiunile aplicabile pot fi:
a) avertisment scris;

22
Cristi Spulbăr, op.cit. pag 172
19
 b) amenda aplicabilă instituției de credit, între 0,05% si 1% din capitalul social al acesteia;
c) amenda aplicabilă administratorilor, directorilor, persoanelor desemnate să asigure
conducerea compartimentelor și a sucursalelor instituției de credit, între 1-6 remunerații
nete, comform nivelului remunerației în luna precedentaă datei la care s-a consacrat fapta;
d) retragerea aprobării acordate directorilor și /sau administratorilor instituției de credit;
e) retragerea autorizației acordate instituției de credit;

2.3 Supravegherea prudențială cu caracter special

In cazul nerespectării cerințelor prudențiale menționate în capitolul anterior autoritatea
de supraveghere prudențială poate decide măsuri de constituire a supravegherii speciale și de
conducere specialăa instituțiilor de credit. Banca Națională a României ordonă constituirea
măsurii de supraveghere specială asupra unei instituții de credit, persoană juridică pentru violarea
legii sau a reglementărilor elaborate în întrebuințarea acesteia, remarcată în urma supravegherii
efectuate la fața locului și/sau explicarea referirilor comunicate de instituția de credit, cât și în
cazul observării unei circumstanțe financiare instabilă a acesteia.
Supravegherea specială se eftuează primtr-o comisie formată în acest scop, conținând maxim 7
specialiști din cadrul BNR. Unul dintre cei 7 garantează înfăptuirea funcției de președinte al
comisiei, altul pe cea de vicepreședinte.
Sarcinile comisiei de supraveghere specială este constituită de către BNR și face referiri la:23
a) urmărirea modului în care consiliul de administrație și/sau directorii instituției de credit
acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesareremedierii deficiențelor sau,
după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Națională a
României potrivit legislației bancare;
b) suspendarea sau desființarea unor acte de decizie ale organelor statutare ale instituției de
credit, contrare cerințelor prudențiale sau care conduc la deteriorarea situației financiare a
acesteia;
c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a
strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituția de credit;
d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni pe o anumită perioadă;
e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situației instituției de credit;

23
Cristi Spulbăr Op.cit.Pag. 173
20
 f) formularea de propuneri către Banca Națională a României pentru dispunerea anumitor
măsuri sau pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege în situația în care consiliul de
administrație sau directorii instituției de credit nu respectă măsurile dispuse de comisie.
Comisia de supraveghere spacială nu se supune directorilor instituției de credit în ceea ce ține de
conducerea curentă a activității și calitatea de a încadra instituția de credit.
Responsabilitatea pentru legalitate, realitatea, exactitatea și oportunitatea tranzacțiilor
desfășurate și ale actelor redactate de instituția de credit și/sau indivizilor care redactează și
consemnă actele în cauză, recomandabil sarcinilor și calității acestora. În timpul efectuării
supravegherii speciale, Adunarea Generală a Acționarilor, consiliul de administrare și directorii
instituției de credit nu pot institui măsuri contradictorii celor ordonate de comisia de
supraveghere specială. Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate actele și
condica instituției de credit, fiind forțați să conserve secretul profesional cu privire la tranzacțiile
acesteia.
Comisia de supraveghere specială predă rapoartele periodice Băncii Naționale a României cu
privire la starea instituției de credit. În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, BNR
hotărăște în legătură cu prelungirea sau încheierea supravegherii speciale, fără s depăți termenul
de 3 luni. În cazul în care în activitatea instituției de credit se sesizează în continuare lipsuri
grave, BNR poate institui întocmirea masurilor de conducere specială a instituției de credit sau
adoptarea altor măsuri proiectate de lege, chiar și retrogradarea autorizației.

2.4 Măsuri de îmbunătățire a activității de supraveghere prudențială a

instituțiilor de credit în România
Introducerea standardelor și reglementărilor europene din actele redactate de Comitetul
Supraveghetorilor Bancari Europeni(CEBS) a înfățișat în continuare un țel principal al Băncii
Naționale a României. Anul 2008 a avut anumite particularități care au forțat fortificarea
cooperării internaționale prin examinări și întrevederi sistematice între BNR și autoritățile de
supraveghere internaționale. Unul dintre importantele evenimente ale anului 2008 redescoperim
aprecierea modului de introducere de către Banca Națională a României a celor 25 de principii de
la Basel pentru sprijinirea unei supravegheri eficiente.
Cele 25 de principii de la Basel fac referire la: (1)Obiectivele, independența, capacitatea,
transparența și cooperarea de supraveghere;(2)Activități permise;(3)Criterii de autorizare; (4)
transferul proprietății; (5) achiziții majore; (6) adecvarea capitalului; (7)procesul de management
21
al riscului; (8)riscul de credit; (9)activele problemă, provizioanele și rezervele; (10)expunerile
mari; (11) expunerile față de persoanele aflate în relație specială; (12) riscurile de țară și de
transfer; (13) riscul de piață; (14) riscul de lichiditate; (15) riscul operațional; (16) riscul de rată a
dobânzii; (17) auditul și controlul intern; (18) abuzul în servicii financiare; (19) procesul de
supraveghere; (20) tehnici de supraveghere; (21) raportarea către autoritatea de supraveghere;
(22) contabilitatea bancară; (23) apacitatea de corecție și remediere a deficiențelor deținute de
supraveghetori; (24) supravegherea consolidată; (25) relația dintre autoritățile de supraveghere
din țara de origine și țara-gazdă. Consecința acestei aprecieri a fost bine venită, considerându-se
că o mare parte din aceste principii au fost introduse cu succes și că majoritatea recomandărilor
acestei misiuni au fost puse în practică.
O altă modificare importantă pentru îmbunătățirea activității de supraveghere a fost
monitorizarea activității instituțiilor nebancare, un sector în plină dezvoltare. Supravegherea
activității instituțiilor nebancare s-a efectuat atât off-site cât și on-site, terminându-se cu preveniri
și penalizări aplicate de către BNR. Ulterior, deși activitatea pieței bancare europene a fost
prejudiciată de efectele crizei datoriilor suverane, sistemul bancar românesc și-a păstrat
elasticitatea și puterea de a reacționa la intrigile anului 2011. ”Urmărind realizarea
angajamentelor asumate în cadrul programelor naționale de reformă și al acordurilor de
asistență multilaterală, autoritățile române au continuat să consolideze mecanismele de acțiune
destinate menținerii stabilității financiare. Au fost stabiliți parametrii unui nou acord de finanțare
de tip preventiv cu UE și FMI, ale cărui efecte aștepate vizează consolidarea încrederii
investitorilor în economia românească și revenirea PIB pe o traiectorie de creștere sustenabilă. De
asemenea, având în vedere rolul benefic pe care l-a avut Inițiativa Europeană de Coordonare
Bancară(Vienna Initiative), s-a conturat ideea unei noi inițiative (Viena 2.0), care să se bazeze
pe o serie de principii menite să asigure funcționarea normală a sitemelor bancare din centrul și
sud-estul Europei prin întărirea cooperării între autoritățile de supraveghere din țările de
origine și cele din țările-gazdă ale grupurilor bancare cu prezență transfrontalieră. Decizia de
lansare a acestei inițiative a fost motivată de posibilele efecte negative ale crizei datoriilor
suverane și de necesitatea evitării unei dezintermedieri dezordonate în Europa emergentă și,
implicit, în România, ca urmare a răzgândirii de către grupurile bancare europene a strategiilor
proprii, îndeosebi în sensul reducerii dimensiunii bilanțurilor.”24

24
Raport anual 2011,BNR, disponibil la: www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2011.pdf,
22
 Cea ce ține de BNR, politica prudențială aspiră la cererea proactivă de capitaluri,
supravegherea atentă a instituțiilor de credit și remedierea cadrului de reglementare. BNR și-a
amplificat mișcările în planul micșorării riscului de contagiune pe fondul crizei internaționale, al
contrabalansării organizării pe monede a creditelor și al remedierii mecanismelor de intervenție
rapidă în cazul instituțiilor de credit posibil aflate în impas. În anul 2001, activitatea de
supraveghere s-a efectuat ținând cont și de condiționalitățile tehnice asumate prin acordul de
finanțare multilaterală de tip preventiv încheiat cu UE și FMI, care făcea referire la solidificarea
prerogativelor BNR în gestionarea crizei și introducerea unor instrumente de intervenție rapidă și
eficace în cazul instituțiilor de credit cu probleme financiare.
”Potrivit Programului Național de Reformă pentru perioada 2011-2013, una dintre acțiunile
desfățurate în anul 2011 a vizat implementarea corespunzătoare a Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară de către sectorul bancar, începând cu 2012, prin continuarea demersurilor
destinate asigurării unei tranzacții line de la Standardele Contabile Românești(RAS) la IFRS în
sensul consolidării nivelurilor de capitalizare și lichiditate efective înregistrate înaintea
schimbării sistemului contabil de referință”i25
În executarea activității de supraveghere, ocurența și nivelul de amănunțire a controlului
și aprecierea se fixează cu scoaterea în evidență a principiului proporționalității, luându-se în
considerare mărimea, importanța sistemică, natura, extinderea și complexitatea activităților
derulate de fiecare bancă. ”În cadrul procesului de supraveghere off-site, au fost desfășurate 55
de acțiuni de inspecție la 20 de bănci și 6 sucursale ale unor bănci străine, dintre care 5 au avut o
tematică de verificare completă și alte 50 cu tematică redusă sau punctuală. Activitatea de
supraveghere on-site s-a concretizat, în 2011, în derularea a 39 de acțiuni de inspecție la 28 de
bănci și o sucursală a unei bănci străine, dintre care 28 de acțiuni s-au înscris în categoria celor cu
tematică de verificare completă, iar 11 s-au desfășurat ca acțiuni cu tematică redusă sau
punctuală. De asemenea, au fost efectuate 17 acțiuni cu tematică de verificare completă în cazul
rețelei Băncii Centrale Cooperatiste CREDITCOOP. Totodată, au fost efectuate 25 de acțiuni
comune(on-site și off-site), în principal în cadrul acțiunilor cu tematică de verificare completă
realizate comform planului anual de activitate aprobat de Consiliul de administrație al BNR. ”26

25
Raport anual 2011, BNR, disponibil la : www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2011.pdf,
Raport anual 2011, BNR, disponibil la : : www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2011.pdf, accesat la data de
26

11.05.2014
23
Cap III Instrumente de sprijin pentru supravegherea
bancară

3.1 Centrala Riscului de Credit(CRC) – fosta Centrală a Riscurilor Bancare

Centrala Riscului de Credit a fost înființată în baza Regulamentului nr 1/1991 al BNR.
A inceput să funcționeze ca o structură nouă la 1 ianuarie 2000. Centrala Riscului de Credit este
o structură specializată în colectarea, depozitarea și centralizarea informațiilor care vizează
expunerea fiecărei persoane declarante(instituție de credit, instituție financiară nebancară
înscrisă în Registrul special, instituție de plată care înregistrează un nivel semnificativ al
activității de creditare) din România față de acei debitori care s-au bucurat de credite și/sau
angajamente al căror nivel cumulat depășește suma limită de raportare(20.000 lei), precum și a
informațiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.27 De la 1 februarie 2012
aceasta funcționează sub numele de Centrala Riscurilor de Credit.
Baza de date a Centralei Riscului de Credit este organizată în 4 fișiere și anume:
1. Fișierul central al creditelor(FCC) – care conține informații de risc de credit raportate de
persoanele declarante și este actualizat lunar;
2. Fișierul creditelor restante(FRC) – care cuprinde informații de risc de credit referitoare la
abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii 7 ani și este alimentat lunar de
Fișierul central al creditelor;
3. Fișierul grupului(FG) - care conține informații despre grupurile de persoane fizice și/sau
juridice care reprezintă un grup de clienți aflați în legătură cu un singur debitor și este
alimentat lunar de Fișierul central al creditelor;
4. Fișierul fraudelor cu carduri(FFC) - conține informații despre fraudele cu carduri
produse de către posesori raportate de persoanele declarate și este actualizat on-line.
Operațiunile în lei și valută prin care băncile se expun la risc față de un debitor sunt28:
a) Acordarea de credite;
b) Asumarea de angajamente de către bancă, în numele debotorului față de persoane fizice
sau o persoană juridică nonbancară;
c) Asumarea de aranjamente de către bancă față de altă bancă;

27
*** Stabilitate financiară, Centrala Riscului de Credit, disponibil la: http://www.bnr.ro/Centrala-Riscului-de-
Credit-(CRC)--2107.aspx
28
Sorin V. Mihăescu, op.cit. pag.264
24
 Fiecare persoană declarantă(centralele băncilor - persoane juridice române, sucursalele din
România ale băncilor – persoane juridice străine)este obligată să declare la Centrala Riscului de
Credit în prima jumătate a lunii, date referitoare la riscul bancar pentru fiecare debitor care
îndeplinește condiția de a fi raportat, deasemenea ca instituția bancară să fi înregistrat față de
acesta un risc individual.
Datele de risc bancar predate la CRC sunt cele înscrise în evidențele băncii în ultima zi a
lunii pentru care se face raportarea.
Centrala Riscului de Credit constitue și gestionează o bază de date care cuprinde:
a) Registrul Central al Creditelor (RCC)- în care sunt incluse date de risc bancar predate
de persoanele declarante, recepționat și afișat de CRC.
b)Registrul Creditelor Restante(RCR) – menținut lunar de RCC cu date de risc bancar cu
privire la persoanele recenzate și la creditele restante ale acestora față de întregul sistem
bancar din România.
RCC este înființat, gestionat și actualizat în așa fel încât să remarce prompt informații privind
următoarele29:
 Identificarea persoanelor recenzate;
 Riscurile individuale și caracteristicile acestora;
 Riscurile globale și caracteristicile acestora;
Informațiile de risc bancar înregistrate în Registrul Central al Creditelor sunt actualizate lunar.
RCR este creat, gestionat și actualizat în așa fel încât să remarce prompt informațiile privind
abaterile de la graficele de rambursare a creditelor, înregistrate de persoanele înregistrate față
de întregul sistem bancar din România.
Fluxul informațional privind Centrala Riscurilor Bancare este redată în fig nr. 1 cu aplicabilitate
de la 1 februarie 2012.

29
Sorin V. Mihăescu, Controlul financiar în bănci, op. cit., pag 265
25
Sediul central al persoanelor
declarante:
CENTRALA B.N.R.
- Instituții de credit,
pers. Juridice române
- Sucursalele din
România ale CENTRALA RISCULUI DE
instituțiilor de credit
CREDIT(CRC)
străine
- Instituții financiare
a) Fișierul central al
nebancare, incluse ăn
Registrul special creditelor(FCC)
- Sucursale din România b) Fișierul SEDIUL CENTRAL AL PERS.
ale instituțiilor creditelor DECLARANTE
financiare străine
restante(FCR)
înscrise ăn Registru
special c) Fișierul
- Instituții emitente de creditelor
monedă grupurilor(FG)
electronică(nivel
d) Fișierul fraudelor
semnificativ al UNIT.
activității de creditare) cu carduri(FFC) TERIT. PERS.
- Instituții de plăți(nivel PERS. RECENZATE
semnificativ al DECLARANT
activității de creditare) E

UNITĂȚI TERITORIALE ALE

PERS. DECLARANTE

Înregistrarea, organizarea și
Transmiterea informației Difuzarea informației
gestionarea informației

Sursa: Vasile Cocriș, Elena Sireteanu, Alin M. Andrieș, Anexa 1, Pag. 282
Fig. Nr. 1 Fluxul informațional al CRC

Toate documentele care dețin date de risc bancar trimisă la și primita de CRC se
arhivează în format electronic , pe un interval de 5 ani, la bănci. Nerespectarea prevederilor

26
legale privind Centrala Riscurilor de Credit se penalizează cu amendă aplicabilă băncilor.
Penalizările se aplică de conducerea executivă a BNR, iar sumele de bani sunt virate la bugetul
de stat.
Pentru informațiile solicitate de populație de la CRC sunt percepute niste comisioane care
ulterior sunt folosite de BNR pentru acoperirea cheltuielilor de implimentare și funcționare a
Centralei Riscului de Credit. În anul 2001, CRC și-a accentuat activitatea. În acea perioadă
băncile au efectuat 17806 interogări pentru debitorii recenzați de CRC(cu 17,1% mai mult decât
în anul precedent). Prin aceste interogări au fost cerute informații privind riscul global, creditele
și restanțele debitorilor.
Un țel prioritar în sensul executării unui control cât mai vast a fiecărui datornic, îl redă
înglobarea în baza de date a unor date cu privire la: constituirea grupurilor de datornici,
accentuată de fiecare instituție bancară, delapidarea cărții de credit, restanțe mai mari de 30 de
zile înscris în returnarea creditelor de către persoanele fizice.
Pentru avertizarea și îndepărtarea insolvabilității , BNR forțează instituțiile bancare să
procedeze prin susținerea unui grad al capitalului minim, printr-o anumită rată de acoperire a
riscului , ce reprezintă raportul între fondurile proprii și activele ponderate în funcție de risc,
prin anumite graduri ale creditelor acordate unui singur client, printrun grad maxim încadrat
anume fixat, prin verificarea informațiilor Centralei Riscului de Credit, ori prin crearea
provizioanelor de risc de credit30.
În temeiul prevederilor Legii nr.101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României și a legii
bancare nr.58/1998, Banca Națională Română a elaborat Regulamentul numărul 1/1999 privind
organizarea și funcționarea Centralei Riscului de Credit.31
Datele de risc bancar sunt cele care sunt relatate de catre instituțiile bancare, se răspândesc și se
prelucrează de CRC. Aceste date de risc cuprind:
 Date de identitate a unui debitor – persoană juridică sau fizică nonbancară rezidentă;
 Operațiunile în lei și în valută prin care băncile se expun la risc față de acel debitor;
”Sisteme similare CRC funcționează în multe țări din Uniunea Europeană cum sunt: Austria,
Belgia, Bulgaria, Cehia, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Slovacia și Spania. CRC participă
la nivel european la schimbul transfrontalier de informații în baza Memorandumului de înțelegere
privind schimbul de informații între registrele de credit naționale în vederea trensmiterii
acestora către persoanele declarante(MoU). În prezent, în baza MoU,9 țări participă la schimbul
30
Constantin Căruntu, Auditul instituțiilor bancare, Editura FOCUS, PETROȘANI, 2002, PAG. 35
31
Sorin V. Mihăescu, Control financiar în bănci, Editura SEDCOM LIBRIS , Iași 2004 pag 266
27
trensfrontalier de informații:Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Italia, Portugalia,
România și Spania”32
Sancțiuni
Nerespectarea regulamentului nr.1/21.05.1999 privind organizarea și funcționarea CRC se
sancționează cu amendă aplicabilă băncilor, astfel:33
- neraportarea lunară de către bănci la CRC se sancționază cu amendă în sumă de
10.00.000 lei;
- Raportarea de către bănci la CRC a informației de risc bancar care nu îndeplinește
condițiile de validare se sancționează cu amendă în sumă de 1.000.000 lei pentru fiecare
informație de risc bancar inclusă în lista cuprinzănd erorile, care nu mai poate fi
corectată în perioada de raportare, suma cumulată nu poate depăși 10.000.000 lei pentru
fiecare perioadă de raportare;
- Netransmiterea rezultatului verificării informației de risc bancar conținute în
”CEREREA DE CONCILIERE” în cadrul termen de 2 zile, se sancționează cu amendă în
sumă de 1.000.000 lei/zi întârziere, dar nu mai mult de 10.000.000 lei;
- Solicitarea de către bănci a informației de risc bancar fără acordul persoanei la care se
referă informațiile respective se sancționează cu amendă de la 5.000.000 lei la
10.000.000 lei;
Anul 2012 a înscris o micșorare a numărului de interogări ale bazei de date CRC, efectuându-
se 2 milioane interogări față de 2,6 milioane în anul 2011. Prin aceste interogări au fost cerute
informații cu referire la riscul global, creditele și restanțele debitorilor.
La sfârșitul anului 2012, în condițiile menținerii pragului de raportare la 20.000 lei, baza de date
a CRC cuprindea numai 15,1% din numărul debitorilor și 19,3% din numărul creditelor și
angajamentelor acordate de persoanele declarante.
În tabelul nr.1 se regăsesc principalii indicatori utilizați de CRC pentru instituțiile de credit.
Tabelul nr.1 Principalii indicatori utilizați de CRC – instituții de credit
31 decembrie 2011 31 decembrie Variația procentuală
2012 dec.2012/dec. 2011

Nr. Debitori(mii) 963 932 -3,2

- Pers. fizice 867 836 -3,6

32

***Stabilitate financiară, CRC; disponibilă la: http://www.bnr.ro/Centrala-Riscului-de-Credit-(CRC)--2107.aspx

33
Prof. Univ. Dr. Ionel Bostan, op. cit. Pag 116
28
 - Pers. juridice 96 96 0,0
Nr. Debitori cu restanțe(mii) 225 232 3,1
Nr. Credite și 1492 1476 -1,1
angajamente(mii)
Nr. Credite restante(mii) 311 316 1,6
Total sumă datorată(mii lei) 257763 262912 2,0

- Pers. fizice 86441 87860 1,6

- Pers. juridice 171332 175052 2,2

Sumă restantă(mii lei) 19918 27690 39,0

Sursa: Raport anual BNR 2011, disponibil la: www.bnr.ro/files/d/pubs.ro/anuale/RA2011.pdf

În comparație cu anul 2011, suma restantă a crescut semnificativ(cu 39%) intr-un temp
simțitor mai alert decît cel marcat de suma datorată(+2%) fapt care a dus la sporirea ponderii
sumei restante în total sumă datorată(până la 10,5%). În același timp s-au consemnat măriri ale
nunărului creditelor restante(cu 1,6%) și ale numărului debitorilor cu restanțe(cu 3,1%).
Analog anului anterior, la 31 decembrie 2012 persoanele fizice reprezentau 89,7% din numărul
total al debitorilor înscriși la baza de date CRC. La aceeași dată, creditele acordate persoanelor
fizice aveau următoarele ponderi: 64,1% erau denominate în euro, 21,1% în lei, 14,5% în franci
elvețieni și 0,3% în dolari americani.
În comparație cu anul 2011 s-au înscris micșorări în cazul următorilor indicatori: numărul
debitorilor înscriși în baza de date a CRC (-6,3%) și al creditelor acordate acestora(-4,2%),
numărul debitorilor cu restanțe(-12,7%) și suma datorată(-1,5%). Suma restantă a înscris însă o
majorare semnificativă(cu 24%) fapt care a dus la creșterea ponderii deținute de acestea în total
sumă datorată.

3.2 Centrala Incidentelor de Plăți(CIP)

Centrala Incidentelor de Plăți reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea și
centralizarea informațiilor specifice incidentelor de plăți produse de titularii de cont cu cecuri,
cambii și bilete la ordin. Informațiile referitoare la incidentele de plăți sunt comunicate,
răspândite și exploatate pe baza datelor deținute în evidențe care conțin documente și fapte care

29
au capacitate frauduloasă, litigioasă și/sau pot duce la riscuri de neplată, chiar și cele care pot
duce la prejudiciul decontării finale.
Martorii (instituții bancare,persoane juridice române, unități teritoriale ale băncilor, sucursale din
România ale băncilor, persoane juridice străine) au datoria furnizării Centralei Incidentelor de
Plăți a datelor aferente incidentelor de plăți sau orice altă referință cerută de către aceasta, având
ca obiectiv executarea propriei activitați:34
 Centralele băncilor,inclusiv sucursalele băncilor străine trebuie să furnizeze toate
informațiile adresabile direct CIP, colectate de la titularii lor de cont sau de la cei
aparținând unităților bancare proprii, precum și de la alte persoane fizice sau juridice;
 Unitățile teritoriale ale băncilor, trebuie să trensmită toate informațiile adresabile direct
CIP, colectate pe baza raporturilor dintre bancă și client sau ca urmare a
angajamentelor, înțelegerilor sau convențiilor bilaterale intervenite între bănci în
apărarea interesului public și pentru menținerea încrederii clienților în sistemul bancar;
 Toate informațiile adresabile CIP colectate de la Banca Națională a României și de la
sistemele de transfer de fonduri autorizate de B.N.R. în conformitate cu prevederile
Legii 58/1998 și ale Legii 101/1998
Comunicarea informațiile către Centrala Incidentelor de Plăți se face pe cale electronică,prin
folosirea Rețelei de Comunicații Interbancare.
Baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți este organizată în două fișiere:
1) Fișierul național de incidente de plăți(FNIP) – conține următoarele componente:
 Fișierul național de cecuri(FNC)
 Fișierul național de cambii(FNCb)
 Fișierul național de bilete la ordin(FNBO)
2) Fișierul național al persoanelor cu risc(FNPR) care este alimentat din FNIP. Acesta
adună datele care vizează incidentele de plăți majore(instrumente de plată trase în
descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea trasului, cecuri emise cu dată falsă,
cecuri emise de către trăgător aflat în interdicție bancară) consemnate pe numele unei
persoane fizice/juridice, rezidente sau nerezidente.
Înregistrarea datelor referitoare la incidentele de plăți în FNIP se pot face doar dacă se
îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe35:

34
Sorin V. Mihăescu, op.cit. pag 262
35
*** Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plăți,
publicat în Monitorul Oficial nr. 120/9.III.2001, art.12
30
  Dacă aceasta a fost solicitată de o persoană declarantă;
 Cererea, declarația sau anularea a fost luată în evidență de CIP;
Din baza de date a CIP se pot anula incidentele de plată doar de către aceeași persoană
declarată care a transmis anterior informația, din inițiativa sa proprie sau ca urmare a unei
hotărâri judecătorești executorii.
Informațiile deținute in baza de date a CIP pot fi utilizate de către:
a) Banca Națională a României;
b) Instituțiile de credit, în mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri titularilor de
cont;
c) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Administrației și
Internelor cu unitățile lor teritoriale, instanțele judecătorești, alte instituții ale ststului de
supraveghere și control;
d) Persoanele fizice și alte persoane juridice, rezidente sau nerezidente, prin intermediul
instituțiilor de credit, în condițiile legii;
Datele informaționale înregistrate în FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice,
rezidente sau nerezidente, având pe lângă și analizele specifice elaborate de instituțiile de
credit, pot folosi la aprofundarea deciziei de deschidere a unui cont curent pentru potențiali
clienți sau acordarea unui credit. Banca Națională a României asigură clauzele tehnice care
permit înscrierea, gestionarea și răspândirea promptă pe suport de hârtie sau în format
electronic, a informațiilor vizând incidentele de plăți.

31
Fluxul informațional privind incidentele de plăți este reprezentat în fig. Nr. 2.

Înregistrarea,
Transmiterea informației organizarea și
Difuzarea informației
gestionarea
informației

CENTRALA
Sediul central al INCIDENTELOR DE
CENTRALA B.N.R.
persoanelor declarante PLĂȚI

Instituții de credit a) FIȘIERUL

NAȚIONAL AL
Sucursalele din România
INCIDENTELOR
ale instituțiilor de credit Instituții ale statului cu atribuții
străine DE PLĂȚI(FNIP)
de supraveghere și control
Fișierul național de
cecuri(FNC)

Unitățile teritoriale ale
persoanelor declarante
Fișierul național de
cambii(FNCb) Sediul central al persoanelor
declarante
Fișierul național de
bilete la ordin(FNBO)

b) FIȘIERUL Pers.
Unitățile
NAȚIONAL AL Fizice/juridice
teritoriale ale
PERSOANELOR rezidente sau
pers. declarante
CU RISC(FNPR) nerezidente

Sursa: Vasile Cocriș, Elena Sireteanu, Alin M. Andrieș, Anexa 2. pag. 283
Fig.nr.2 Fluxul Informațional privind incidentele de plăți

Domeniul din cadrul B.N.R. care înscrie incidentele de plăți în aplicarea instrumentelor
au sarcina anunțării acestora la CIP în aceeași și bancară, pentru a fi înregistrate în FNIP.

32
Interdicția bancară, comunicată de instituția bancară trasă pe numele unui titular de cont, durează
un an de la data înregistrării în CIP a acelui incident de plată major.
”Interdicția bancară este regimul impus de o instituție de credit unui titular de cont de interzicere
a emiterii de cecuri pe o perioadă de un an începând cu data înregistrării unui incident de plată
ajor și asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăți și sancționarea titularilor de cont
care le generează în sistemul bancar.”36 Suspendarea sau reluarea interdicției bancare se execută
de către persoanele declarante, doar în baza unei decizii judecătorești executorii prin care este
ordonată suspendarea, respectiv reînceperea unei interdicții bancare a unui cec.
B.N.R percepe comisioane persoanelor declarante pentru furnizarea informațiilor despre CIP
și anume:37
- Persoanei declarante - bancă conectate la Rețeaua Comunicații Interbancară, pentru
serviciul de difuzare a informației gestionate de CIP, se percepe un comision de 18
milioane lei;
- Persoanei declarante - banca, pentru solcitări de informații care privesc activitatea
acesteaia în relația cu CIP, se percepe un comision stabilit pe o scară de 10 nivele de la 1
milion lei la 10 milioane lei, în funcție de complexitatea cererii;
- Pentru solicitarea de informații în formă agregată primite de la Mass-media . se percepe
un comision stabilit pe o scară de 10 nivele de la 500.000 lei la 5 milioane lei;
Adaptat bazei de date a CIP, în anul 2012 s-au înscris descreșteri semnificative la nivelul
principalilor indicatori folosiți în monitorizarea acestei activități, respectiv numărul incidentelor
de plată, al titularilor care le-au generat și suma refuzată la plată. Aceste evoluții s-au produs pe
fondul maximizării semnificative a valorii medii a sumei neacceptate pentru un instrument de
plată, ajungând la suma de 46 mii lei față de 27 mii lei în anul 2011.
În comparație cu sfârșitul anului 2011, numărul titularilor de cont înscriși cu incidente s-a
micșorat semnificativ (cu 21,4%), ajungând, la 31 decembrie 2011, la 24137. În același timp,
numărul incidentelor de plată s-a micșorat cu 20,3%, până la 186090. Diminuarea numărului
incidentelor de plată a fost provocată de micșorarea numărului titularilor de cont care le-au
produs, dar și a numărului mediu de incidente produse de un titular de cont. Se constată că
numărul titularilor de cont afirmați în interdicție bancară s-a micșorat cu 35,4%(de la 3454 în
anul 2011 la 2232 în 2012). În acest mod a ieșit în evidență și diminuarea semnificativă a
numărului de persoane fizice vizate cu incidente de plată- în cursul anului 2012 au fost
36
*** Stabilitate financiară, CIP; disponibilă la: http://www.bnr.ro/Centrala-Incidentelor-de-Plati-(CIP)-718.aspx
37
Prof. Univ.dr. Ionel Bostan, op. cit. Pag 122
33
semnalate 467 persoane fizice care au produs incidente de plată, predominant cu bilete de ordin,
în comparație cu un număr de 1604 în anul 2011.În decursul anului 2012 au fost înscrise 3,43
milioane interogări ale bazei de date a CIP(o micșorare anuală de 14%), desfășurate de
instituțiile de credit în nume propriu sau în numele clienților lor. Prin aceste interogări au fost
cerute date despre titularii de cont, pentru a cerceta dacă pe numele acestora nu s-au înscris
incidente de plată.

3.3 Sistemul de rating bancar și de avertizare timpurie C.A.A.M.P.L.

Supravegherea reprezintă cercetarea operațiunilor unei instituții pentru asigurarea că aceasta
instituție cuprinde regulile și reglementările în vigoare și își execută activitatea într-un mod
corect. Pentru garantarea durabilității și funcționarea sistemului bancar, BNR este autorizată:
 Să elaboreze regulamente, să ia măsuri pentru supunerea onorării acestuia și să utilizeze
penalizări în cazuri de nerespectare;
 Să verifice și să supravegheze pe baza referirilor primite și prin control la fața locului a
registrelor, conturile și a altor acte ale instituțiilor bancare autorizate, care sunt
considerate utile pentru înfăptuirea sarcinilor sale de supraveghere;
În domeniul supravegherii bancare s-a introdus ”Sistemul de rating bancar și de avertizare
timpurie – C.A.A.M.P.L.” în Serviciul Sinteză al Direcției Supraveghere din cadrul Băncii
Naționale a României, demarânduse de la opinia că rolul major al autorității de supraveghere este
acela de a averiza riscul sistemic prin avansarea unei supravegher ibancare eficace care să
garanteze executarea ecilibrului și durabilității sistemului bancar în ansamblu.
Sistemul de rating bancar și avertizare timpurie se sprijină pe aprecierea a șase elemente
specifice de analiză,care se răsfrânge asupra condiției financiare a unei instituții bancare.
Elementele sistemului C.A.A.M.P.L sunt:
C – adecvarea capitalului;
A – calitatea activelor;
A – calitatea acționariatului;
M – managementul;
P – profitabilitatea;
L – lichiditatea;

34
Sistemul C.A.A.M.P.L însușit de Banca Națională a României este un sistem de
supraveghere”off-site”, realizânduse la nivelul autorității de supraveghere, urmărind căteva
aspecte, și anume:38
- Identificarea timpurie a peoblemelor pentru care acțuinea corectivă poate fi eficace;
- Urmărirea continuă a fiecărei bănci, precum și a întregului sistem bancar;
- Mobilizarea resurselor limitate către activități sau probleme cu grad ridicat de risc;
Sistemul C.A.A.M.P.L este un instrument eficient de lucru pentru aprecierea instituțiilor
bancare, cu scopul găsirii , în fază incipientă a instituțiilor bancare ineficiente sub aspect
financiar și operațional sau manifesta trenduri adverse.Acest instrument a fost completat și
îmbunătățit continuu, cu componente esențiale pentru aflarea profilului de risc al entităților
bancare.
După cum am enumerat mai sus, stim că C.A.A.M.P.L are 6 componente, și anume:
1) Adecvarea capitalului(C) – este previzibil ca o bancă să își mențină un capital concordant în
conformitate cu natura și extremele de risc, dar și cu capacitatea de a măsura și controla
aceste riscuri. Pentru fixarea rangului de adecvare a capitalului este ilustrat efectul
riscurilor de credit, de piață și a altor riscuri asupra situației financiare a instituției de
credit. Categoriile și dimensiunea riscurilor, în activitatea bancară, impulsionează la ce
nivel trebuie sa fie capitalul,insă să fie deasupra nivelului minim cerut de reglementări.
Adaptarea capitalului unei instituții bancare este apreciată(dar nu mărginit) în funcție de
următorii factori:39
 Nivelul și calitatea capitalului(condiția generală financiară a băncii);
 Capacitatea managementului de a face față nevoilor curente de majorare a capitalului
social;
 Natura, trendul și volumul activelor problemă și provizionarea corespunzătoare a
acestora;
 Structura bilanțului, riscul pieței, concentrarea riscului;
 Expunerea riscului din activități extrabilanțiere, calitatea și consistența veniturilor,
justețea dividendelor;
 Perpective și planuri de creștere, precum și experiența trecută;
 Accesul la piața de capiatl și alte surse de capiatal;

38
Sorin V. Mihăescu, op. cit. Pag 254
39
Sorin V.Mihăescu, op. cit. Pag. 254-255
35
 În perioada în care instituția bancară execută performanțe slabe, capitalul , procedează ca un
tampon, păstrează siguranța publicului în sistemul bancar, avansează echilibrul fondurilor
depozitarilor și îngăduie evoluția convenabilă a instituției.
2) Calitatea activelor(A); ”ratingul calității activelor reflectă riscul potențial al creditelor, al
investițiilor și al altor active, precum și a tranzacțiilor extrabilanțiere”40.
Estimarea calității activelor se cade a examina și în funcție de nivelul de aprovizionare a
acestora. În același timp, este necesar să se ia în vedere și celelalte riscuri care pot judicia
exploatarea acivelor băncii, înglobând riscurile de exploatare, de piață. De reputație, de stategie,
etc.
Calitatea activelor bancare este apreciată în funcție de următorii factori:41
 Practici sănătoase de administrare a creditului și de identificare a riscului;
 Nivelul, distribuția și trendul activelor neperformante, atât pentru tranzacțiile bilanțiere,
cât și pentru cele extrabilanțiere;
 Adecvarea provizioanelor și a altor rezerve;
 Riscul de credit rezultat din tranzacțiile extrabilanțiere;
 Varietatea și calitatea portofoliilor de credite și investiții;
 Gradul de concentrare a riscului:
 Adecvarea politicilor și practicilor de credit și investiții;
 Capacitatea managementului de administrare corespunzătoare a activelor;
 Adecvarea controlului intern și a sistemelor informatice manageriale;
3) Calitatea acționariatului(A)
4) Managementul(M) – acest rating se răsfrânge asupra posibilității Consiliului de
Administrare și a managementului bancar de a recunoaște, cuantifica, monitoriza și
supraveghea riscurile activității și de a garanta echilibrul și eficacitatea instituției.
Conducerea executivă este responsabilă de evoluția și introducerea politicii, formalităților și
practicilor care transpun obiectivele Consiliului de Administrare și extremele de risc în
standarde precaute de efectuare. Legătura practicilor manageriale este dovedită de prezența unui
personal experimentat,a unor politici recomandabile, a unui program de audit propriu și
supraveghere internă concordantă cu dimensiunea și complexitatea instituției, îndemnarea în
administrarea riscurilor, și prin existența unui sistem informațional eficace.

40
SorinV.Mihăescu, op. cit. Pag. 255
41
Sorin V.M ihăescu, op. cit. Pag 255
36
 5) Profitabilitatea(P); nivelul și dimensiunea veniturilor sunt apreciate în funcție de: nivelul,
trendul și echilibrul veniturilor, originea veniturilor, rangul cheltuielilor de operare,
vulnerabilitatea veniturilor la expunerile riscului de piață, potrivirile provizioanelor pentru
pierderile la credite și alte rezerve, operațiuni cu titluri de valoare, consecințe de taxare
asupra veniturilor. Deci, acest rating înfățișează nu numai capacitatea și trendul veniturilor,
dar și factorii care pot prejudicia menținerea calitatea veniturilor. Capacitatea și competența
veniturilor pot fi prejudiciate de conducerea excesivă și nepotrivită a riscului de creditare,
iar competența veniturilor poate fi micsorată de o siguranță nejustificativă în beneficii
excepționale.
6) Lichiditatea(L); în analizarea poziției de lichiditate a unei instituții de credit, este necesar de
conferit nivelului curent și viitor al originii lichidităților, comparativ cu necesitățile de
fonduri, în general, practicile de formare a fondurilor se cuvine să acorde siguranța că o
instituție finaciară este capabilă să păstreze un nivel al lichidității satisfăcător pentru a
reuși în timp îndatoririlor sale financiare și sa onoreze necesitățile legitime bancare.
cele 6 componente sunt apreciate pe o scară de valori de la 1 la 5, astfel încât numărul 1 este cel
mai performant, iar 5 sel mai puțin performant.Toate băncile primesc un ”grad compus de
calificare”(rating compus), pentru care se utilizează punctajul de la 1 la 5, în funcție de cele 6
elemente specifice de performanță.(vezi fig.3)

ADECVAREA
CALITATEA ACTIVELOR
CAPITALULUI

RATING COMPUS
CALITATEA MANAGEMENTUL
ACȚIONARIATULUI

LICHIDITATEA PROFITABILITATEA

Fig. Nr. 3. Ratingul Compus

Sursa: Sorin V. Mihăescu, pag 256
Pentru calcularea gradului compus de clasificare, sunt folosite doar 4 dintre cele 6
elemente(C.A.P.L). BNR folosește aceste elemente în funcție de mai mulți indicatori.

37
Pentru fiecare indicator de analiză sunt stabilite 5 intervale și 5 niveluri(ratinguri)
corespinzătoare acestora(Tabelul nr.1).
Criteriile de clasificare a băncilor în funcție de indicatorii de analiză ai Sistemului Uniform de
Rating Bancar(Componentele CAPL)
Tabelul nr.2
Nr. Indicator(formula) Interval rating
crt

I Adecvarea capitalului(C)

1. Raport de solvabilitate 1 ≥15% Bine capitalizată 1

(≥12%)(fonduri 12-14,9% Adecvat capitalizată 2
proprii/active ponderate în
8-11,9% Subcapitalizată 3
funcție de risc)
2-7,9% Subcapitalizată semnificativ 4

<2% Subcapitalizatămajor 5

2 Raport de solvabilitate 2 ≥10% Bine capitalizată 1

(≥8%) (capital propriu/active 8-9,9% Adecvat capitalizată 2
ponderate în funcție de risc)
5-7,9% Subcapitalizată 3

2-4,9% Subcapitalizatăsemnificativă 4

<2% Subcapitalizată major 5

3 Efectul de pârghie(≥5%) ≥6% Bine capitalizată 1

(capital propriu/total active 4-5,9% Adecvat capitalizată 2
la valoare netă)
3-3,9% Subcapitalizată 3

2-2,9% Subcapitalizată semnificativ 4

<2% Subcapitalizată major 5

4 Capital propriu/capital ≥100% 1

social(>100%) 100- 2
149,9%

80-99,9% 3

38
 50-79,9% 4

<50% 5

5 Alte condiții Nu este subiectul nici unei 1

reglementări care să vizeze
menținerea unui nivel specific al
capitalului

Dacă banca a fost evaluată în 2

”rating compus 1”în baza
sistemului de evaluare CAMPL
la cea mai recentă examinare și
nu are sau nu anticipează
creșteri semnificative de capital

II Calitatea activelor(A)

1. Rata generală de risc(Active ≤(media pe sistem sau ”grup de bănci”-30% ) 1

din bilanț și din afara
bilanțului ponderate în
funcție de risc/active din
bilanț și din afara bilanțului
la valoarea contabilă)
>(media pe sistem sau”grup de bănci”-30% ) 2
≤(media pe sistem sau ”grup de bănci”-10%)
>(media pe sistem sau ”grup de bănci”-10%) 3
≤(media pe sistem sau ”grup de bănci”+10%)
>(media pe sistem sau ”grup de bănci”+10%) 4
≤(media pe sistem sau ”grup de bănci” +30% )

>(media pe sistem sau”grup de bănci”+30% ) 5

2 Credite restante și ≤2% 1

îndoelnice (valoarea 2,1-4% 2
netă)/total portofoliu de
4,1-6% 3
credite (la valoarea netă)
6,1-8% 4

>8% 5

3 Rata riscului de credit la ≤8% 1

valoarea netă (2)(credite și 8,1-15% 2

39
 dobânzi clasificate în 15,1-30% 3
”îndoelnice”+”pierderi”/total 30,1-50% 4
credite și dobânzi
>50% 5
clasificate)

4 Ponderea creditelor și ≤5% 1

dobânzilor clasificate în 5,1-15,9% 2
”standard”+”pierdere”/
15,1-30% 3
capitaluri proprii+
30,1-50% 4
provizioane
>50% 5

5 Creanțe restante + ≤2% 1

îndoelnice/ total 2,1-4% 2
active(valoarea netă)
4,1-6% 3

6,1-8% 4

>8% 5

6 Gradul de acoperire a >90% 1

riscului de credit 90-89,9% 2
(provizioane constituite/
60-79,9% 3
provizioane necesare)
20-59,9% 4

>20% 5

7 Creanțe restante și Cri≤30%C 1

îndoelnice nete< n% p și Cp>0
capitaluri proprii (Cri≤n 30% Cp < 2
%Cp) Cri≤50%C
p și Cp>0

50% Cp < 3
Cri≤70%
Cp și Cp>0

70% Cp 4

40
 <Cri
≤100% Cp
și Cp>0

Cri> Cps 5
au Cp<0

8 Rata de acoperire a activelor ≤8% 1

(fonduri proprii – credite și 7-7,9% 2
dobânzi clasificate în
5-6,9% 3
”îndoelnice” și ”pierdere” la
2-4,9% 4
valoarea netă)/ total activ la
<2% 5
valoarea netă

9 Credite acordate clientelei ≤50% 1

(valoarea brută)/ total activ 50,1-55% 2
la valoarea brută
55,1-60% 3

60,1-65% 4

>65% 5

10 Credite acordate clientelei ≤60% 1

(valoarea brută)/ surse atrase 60,1-65% 2
și împrumutate
65,1-70% 3

70,1-75% 4

<75% 5

III Profitabilitatea (P)

1 ROA (Profitul net/ total ≤5% 1

activ la valoarea netă) 4-4,9% 2

3-3,9% 3

0,6-2,9% 4

<0,6% 5

2 ROE (profit net / capitaluri ≤11% 1

41
 proprii) 8-10,9% 2

6-7,9% 3

4-5,9% 4

<4% 5

3 Rata rentabilității activității >150% 1

de bază (venituri din 125- 150% 2
exploatare – venituri din
115- 124,9% 3
provizioane) / (cheltuieli de
100-114,9% 4
exploatare – cheltuieli cu
<100% 5
provizioanele)

IV Lichiditatea(L)

1 Lichiditatea curentă (Active >130% 1

curente/ pasive curente) 100-130% 2

80-99,9% 3

70-79,9% 4

<70% 5

2 Rata lichidității (active >50% 1

lichide */total depozite 35-49,9% 2
atrase)
25- 34,9% 3

15-24,9% 4

<14,9% 5

3 Credite acordate clientelei <85% 1

(valoarea brută) / depozite 85-104,9% 2
atrase de la clienți
85-114,9% 3

115-125% 4

<125%1 5

Sursa: Sorin V. Mihăescu, pag257-260

În acest fel , fiecare bancă primește căte un rating pentru fiecare dintre indicatori de analiză,
pentru fiecare componentă CAAMPL și la sfărșit un grad compus de clasificare(rating compus)
42
și un scor final ce reprezintă puncatajul total acordat indicatorilor ce definesc elementele
CAAMPL:42
 Băncile care au un grad compus de clasificare egal cu 1 sunt viabile sub toate aspectele și
au, în general, componentele evaluate la nivelul rating 1 sau 2. Orice deficiență este minoră
și poate fi controlată foarte ușor , în activitatea curentă, de către Consiliul de Administrație
și conducerea executivă respectivei bănci. Aceste instituții bancare sunt capabile să facă
față dificultăților reale care apar și sunt rezistente la influențele din afara sistemului bancar.
Ele operează comform legilor și reglementărilor în vigoare și prezintă cele mai puternice
performațe și practci de administrare a riscului.
 Cele care au un grad compus de clasificare egal cu 2 au o structură de bază sănătoasă,
fiind, de asemenea, considerate viabile(stabile și capabile de a depăși dificultățile provenite
din fluctuațiile pieței) și se comformează legilor și reglementărilor existente la ora actuală.
În acest caz, apar numai dificultăți moderate, din categoria acelora pe care Consiliul de
Administrație și conducerea executivă pot și doresc să le corecteze. Astfel, nu apar
probleme reprezentative de supraveghere și, ca urmare, preocuparea organelor de
supraveghere ale BNR este una de rutină.
 Băncile care au grad compus de clasificare egal cu 3 necesită o anumită preocupare din
partea organelor de supraveghere cu privire la una sau mai multe din cele 7 componente
menționate (ele necesită mai mult decât o preocupare de rutină). În general, aceste
instituții sunt mai puțin capabile să reziste la fluctuațiile pieței, dată fiind vulnerabilitatea
crescută a acestora la influențele externe, comparativ cu băncile cu grad compus 1și 2.
Totodată, aceste instituții se pot afla în conflict semnificativ cu aplicarea legilor și
reglementărilor în vigoare,
 Băncile clasificate în grupa cu grad compus de clasificare egal cu 4 se caracterizează, în
general, prin principii sau condiții nesigure sau riscante, ceea impune o supraveghere atentă
și continuă, deoarece ele reprezintă un risc pentru Fondul de Garantare a Depozitelor. În
aceste cazuri , apar probleme financiare și manageriale serioase, care conduc la performanțe
nesatisfăcătoare. Aceste probleme care apar pot fi caracterizate de la sever la critic, nefiind
rezolvate în mod satisfăcător de către executiv sau Consiliul de Administrație
 În fine, băncile cu grad compus de clasificare egal cu 5 prezintă cele mai nesatisfăcătoare
și mai riscante practici sau condiții, ceea ce impune o supraveghere atentă și continuă,

42
Sorin V.Mihăescu, op.cit. pag 345
43
 deoarece ele constitue un risc maxim pentru Fondul de Garantare a Depozitelor. Acestea au
performanță critic deficitară, adesea cu practici de administrare a riscurilor complet
inadecvate, în funcție de mărimea instituției, complexitatea și categoria de risc, necesitând
cea mai severă preocupare din punctul de vedere al supravegherii. Volumul și gravitatea
problemelor apărute depășesc capacitatea sau dorința conducerii băncii de a le controla
sau remedia, în aceste situații, apare necesitatea unei asistențe financiare externe sau de altă
formă, imediate, pentru a păstra viabilitatea acestora
Sintetizat, ratingurile pot fi prezenate ca în fig. 4.
Foarte bun

Bun

În observație

Nesatisfăcător

Critic

1 2 3 4 5
RATING
Fig. Nr.4 Diagrama Ratingurilor
*** Sursa: Sorin V. Mihăescu, preluat, pag.346
Ansamblul de rating bancar folosit de Banca Națională a României este subordonat unei
decizii continue de sistematizare subordonat de o mulțime de condiții, majoritatea fiind asociați
de felul în care se dezvoltă economia națională, piața bancară în special, precum și de schimbările
aduse reglementărilor bancare, în vederea armonizării legislatiei naționale cu standardele
internaționale. De-a lungul anului 2001, procesele bancii centrale sau focalizat în mare partee
latura calitativă a acțiunii de supraveghere, făcând referire la imbunătățirea Sistemului Uniform
de Rating Bancar – CAAMPL prin adaugarea la acesta a 2 componente( calitatea actionariatului
și managementului)43, de bază pentru fixarea profilului de risc al băncilor și al politicilor și
strategiilor de dezvoltare. În același tim , estimarea capacității ”lichiditate” a fost remediată prin
implementarea, începând cu luna iulie 2001, a unui nou indicator impulsionat de raportul dintre
lichiditatea efectiva și cea necesara. Metodologia de calcul al acestuia permite monitorizarea
lichiditatii pe fiecare banda de scadenta a elementelor de activ si pasiv, realizandu-se astfel
armonizarea cu principiile de la Basel.

43
Decizia de introducere a celor 2 componente a fost formulată în decembrie 2000, fiind pusă în practică la începutul
anului 2001
44
45
Cap IV Cooperarea internațională în domeniul supravegherii

4.1 Cooperarea în cadrul colegiilor de supraveghere

Banca Națională a României dă o deosebită importanță operațiunilor efectuate în parteneriat cu
structurile europene împovărate cu supravegherea bancară. În urma modificărilor făcute în domeniul
supravegherii bancare, BNR , în calitate de autoritate națională de supraveghere bancară, trebuie să
colaboreze strâns cu autoritățile europene de asigurare pentru garantarea solidității financiare la nivelul
societăților financiare individuale și pentru ocrotirea utilizatorilor de servicii financiare.
În condițiile modificării sistemului european de supraveghere, începutul anului 2011 a înfățișat începutul
oficial al activității Autorității Bancare Europene, organ care a recepționat obligațiile și răspunderile
fostului Comitet al Supraveghetorilor Bancari Europeni, înfățișând palierul microprudențial al
supravegherii bancare. Recomandabil Regulamentului Uniunii Europene nr.1093/2010 al Parlamentului
European și al Consiliului, Banca Națională a României trebuie să furnizeze Autorității Bancare Europene
toate Informațiile indispensabile acesteia pentru efectuarea atribuțiilor sale.
Printre cele mai importante acțiuni efectuate în 2011 de către Autoritatea Bancară Europeană(EBA) în
colaborare cu autoritățile de supraveghere naționale, Comitetul Europen pentru Risc Sistemic(CERS) și
Banca Centrală Europenă consistă în desfășurarea unui nou exercițiu de testare la stres a 90 de instituții
bancare. Obiectivul acestui exercițiu s-a desemnat din verificarea solidității instituției bancare testate în
situația unui rol nefavorabil, dar acceptabil.
„Rezultatul exercițiului de testare la stres la nivelul Uniunii Europene a indicat faptul că, pe baza
situației existente la sfârșitul anului 2010, un număr de 20 de bănci ar fi înregistrat, pe orizontul de doi
ani al exercițiului, rate ale fondurilor proprii de nivel 1 (Core Tier 1 Ratio – CT1R) sub pragul de 5%. În
urma măsurilor de capitalizare aplicate până la finele lunii aprilie 2011, numărul acestora s-a redus la 8.
Pe baza acestor rezultate EBA a formulat prima recomandare oficială către autoritățile naționale de
supraveghere, solicitându-le să impună băncilor aflate în această situație adoptarea unor măsuri prompte
de restabilire a unui grad adecvat de capitalizare. ” 44 Ulterior acestui exercițiu, EBA a dat spre publicare la
data de 8 decembrie 2011 un număr de indicații ca secțiune a unui pachet amplu de metode de restabilire a
stabilității financiare și a siguranței sistemului bancar european. Aceste metode au precizat ca organele
naționale de supraveghere să ceară instituțiilor bancare cuprinse de test stabilizarea bazei de capital prin
desemnarea provizorie de capital tampon contra riscului aferent datoriilor suverane și atingerea până ăn
luna iunie 2012 a unui nivel de 9% pentru CT1R.
Pentru înfăptuirea acestui lucru, instituțiile bancare li se cere să folosească surse private de finanțare cu
scopul fortificării poziției de capiatal și sursele de natura profitului obținut.

44
***Raport anual 2011, disponibil la www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2011.pdf,
46
 Angajamentul organelor de conducere naționale este de a cere comunicarea de către instituțiile
bancare a planurilor amănunțite conținând măsurile pe care acestea le-au recunoscut cu țelul de a
atinge necesitățile de adecvare a capitalului, dar și informarea acestor planuri. În urma discuțiilor
susținute de supraveghetori cu referile la planurile de capitalizare, organele naționale asistente se cuvine
să garanteze păstrarea nivelului emiterii variatelor grupuri bancare în toate statele participante și, astfel,
nu va fi necesară forțarea caracteristică creditarea economiei reale din Uniunea Europeană.
Pe lângă asistarea la colegiile de supraveghere, Banca Națională a României, cu însușirea de autoritate de
supraveghere, a fost prezentată în anul 2011 și la nivelul unor categorii și subcategorii ale EBA, cum ar fi:
„Standing Committee on Oversigh and Practices, Joint Committee on Financial Conglomerates(JCFC),
Task Force on the Impact of the New Capital Framework(TFICF), Subgroup on Operational Risk(SGOR),
Sub-committee on Accounting, Report and Auditing(SCARA), Standing Committee on Policy și Board of
Supervisors. De asemenea a fost asigurată participarea băncii centrale și la nivelul grupului de lucru
Early Intervention Working Group(EIWG), organizat la nivelul Comisiei Europene, având ca obiectiv
elaborarea unui proiect de Directivă care să cuprindă măsurile ce trebuie adoptate de către statele membre
în cazul apariției unor crize financiare și economice echivalente celei din anii 2008-2010.” 45

4.2 Cooperarea cu autoritățile de supraveghere partenere din străinătate

Instabilitatea absolută a capitalurilor implică o cooperare și coordonare extinsă între organele de
reglementare și supravegherea din țările-gazdă și cele de origine.
BNR colaborează în strânsă legătură cu celelalte organe componente și cu EBA, în deosebi cu colegiile
de supraveghetori. Banca Națională a României prezintă un instrument care vizează să ușureze
supravegherea curentă dar și pe cea în situații de urgență.
Colegiile de supraveghetori garantează mediul pentru:
1) înlocuirea de informații dinte organele capabile implicate, precum și cu EBA.
2) Înțelegerea cu privire la înmânării benevole de atribuții și a autorizării benevole de
responsabilități, dacă este cazul;
3) Condiționarea programelor de supraveghere pe baza aprecierii riscului la nivel de grup în
mediul procesului desfășurat de organele competente, de verificare a cadrului de administrare, a
stategiilor, proceselor și mecanismelor introduse de instituțiile de credit și de aprecierea riscurilor
la care instituțiile de credit sunt sau ar putea fi expuse;
4) Dezvoltarea eficacității supravegherii prin înlăturarea coincidențelor inutile a cerințelor de
supraveghere;

45
Raport Anual 2011, disponibil la: www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2011.pdf
47
 5) Utilizarea constantă a cerințelor prudențiale prevăzute la un rang comunitar cu privire la toate
entitățile din cadrul unui grup, fără a se aduce atingere opțiunilor naționale și celor aparținând
autorităților de supraveghere, prevăzute de legislația Uniunii Europene.
În decursul anului 2011 s-a stabilizat rolul colegiilor de supraveghetori în conducerea preocupărilor și a
hotărârilor luate, dar și în efectuarea împărtășirea informațiilor între organele relevante. BNR are
semnate până în prezent acorduri de cooperare multilaterală cu 19 grupuri bancare internaționale, printre
care se regăsesc:EFG Eurobank (pentru supravegherea Bancpost), Piraeus Bank(Piraeus Bank România),
Bayerische Landesbank(MKB ROMEXTERRA), Credite Agricole(Emporiki Bank), Unicredit SPA
(UniCredit Țiriac), Intesa San Paolo(Intesa Sanpaolo România),Erste Banl(Banca Comercială Română),
Raiffeisen Zentralbank(Raiffeisen Bank), Volksbank(Volksbak România), Societe Generale(BRD –
Group Societe Generale), ING(ING Bank), Banco Comercial Portugues(Millenium Bank), OTP(OTP
Bank), Alpha Bank AE(Alpha Bank), Royal Bank of Scotland(RBS Bank România), National Bank of
Greece(Banca Românească membră a Grupului Național Bank of Greece), Marfin Popular Bank(Marfin
Bank), Bank of Cyprus(Bank of Cyprus), Porshe Bank AG(Porsche Bank România).
Asistarea și colaborarea in cadrul colegiilor de supraveghere s-au focalizat pe evoluția fenomenului de
analiză și apreciere a riscurilor la un rang particular, fiind afectate de hotărârile privind capitalul
grupurilor și al entităților acestora urmând a fi luate în comun de supraveghetori. În cadrul întâlnirilor din
perspectiva acestor structuri au fost discutate ipostaze cu privire la poziția financiară a grupului și a
anexelor sale, profilul de risc, intenția și strategia acestuia, cele mai importante remarci din cadrul
procesului de supraveghere, coordonarea planurilor de supraveghere. Aprecierea comună a potrivirii
capitalului grupurilor bancare cu asistență transfrontalieră a fost efectuată luându-se în considerare
situația finnaciară și profilul de risc, dar nu in ultimul rând și de necesitățile minime de capital pentru
fiecare entitate in parte.

4.3 Evaluarea solidității financiare a băncilor la nivel internațional.

Normele Basel
Condiția economică a unui stat, dar și stabilitatea sa economică pe plan internațional sunt
provocate în mare parte de soliditatea sistemelor bancare.
Crize bancare severe au avut loc în America Latină(în Chile și Columbia în anii 1980, în Mexic
și Venezuela la începutul anilor 1990, iar mai recent în Argentina), în unele țări asiatice(între
care Indonezia, Coreea, și Thailanda), precum și în Europa de Est și Balcani(Bulgaria, Turcia,
Rusia, etc) în cursul anilor 1990.46

46
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op.cit. pag 111
48
Crizele bancare nu s-au manifestat doar la nivelul economiilor emergente; defecțiuni ale
sistemului bancar s-au observat și în Statele Unite(mijlocul anilor 1980), țările nordice(începutul
anilor 1990), ba chiar și în Japonia mai recent.
Dificultațile cu care sistemele bancare s-au întâlnit în diverse zone ale lumii în cursul ultimelor 2
decade au impulsionat căutarea unor metode omogene de examinare a performanței și de
evaluare a viziunilor sectorului bancar.
În literatura de specialitate s-a căutat aflarea celor mai importanți factori care determină
generarea crizelor în sistemul bancar.
În urma căutărilor s-au identificat următoarele riscuri :47
1) Riscul de piață reprezintă riscul ca schimbarea condițiilor de piață să modifice valoarea
activelor. Băncile sunt expuse la mari riscuri de piață în special atunci când portofoliile
lor sunt concentrate în sectoarele economice puternic afectate de ciclicitate.
2) Riscul de default sau de credit este riscul ca debitorii să nu dorească sau să nu poată
rambursa creditele contractate.
3) Riscul de lichiditate reprezintă riscul ca deponenții să retragă un volum ridicat de
fonduri din conturile lor, iar băncile să nu dețină suficiente active lichide pentru a
satisface aceste retrageri.
Alți factori posibili importanți care pot afecta sistemul bancar sunt efectul de contagiune și
hazardul moral.
Contagiunea – poate să apară în situații în care problemele cu care se confruntă unele bănci
ajung să afecteze și băncile solide (de exemplu, alimetarea tendinței deponenților de a-și retrage
depozitele de la bănci).48
Hazardul moral poate fi creat atunci când există expectații ca riscurile bancare să fie preluate
sau ”absorbite” de o terță parte, cum ar fi guvernele(prin datoria publică) sau instituțiile
financiare internaționale.49
În 1988, Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară a emis un standard global
de evaluare a solidității financiare a băncilor, întrebuințată astăzi în o mare parte a țărilor
lumii, indiferent dacă sunt industrializate, emergente sau în curs de dezvoltare.

47
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op. cit. Pag. 111
48
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op. cit. pag. 112
49
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op. cit. pag. 112
49
Comitetul de la Basel a dezvoltat un algoritm simplu de măsurare a riscului, prin care fiecărei
categorii de activ bancar i se atribuie una din patru categorii de risc, prin ponderarea de la 0
la 100%.50
Așa dar, un credit conferit unei societăți comerciale este ponderat cu 100%, în timp ce un
împrumut acordat statului în moneda națională(împrumut care este practic fără risc) este
ponderat cu 0, un plasament interbancar este ponderat, în principiu, cu 20%.
Normele Basel propune instituțiilor bancare să păstreze un grad minime de 8% al ratei Cooke –
capitalul raportat la activele totale ajustate în funcție de de risc(valoarea fiecării categorii de
active este multiplicată cu coeficientul de risc corespunzător).
Aceasta metodă reprezintă câteva beneficii: este ușor de întrebuințat și îngăduie controlul și
confruntarea facilă a rangului de soliditate a băncilor.
Comitetul de la Basel a hotărât ulterior revizuirea acordului cu referire la evaluarea
instituțiilor bancare din mai multe cauze, printre cele mai importante enumerându-se rapida
evoluție a noilor tehnici de management al riscului la nivelul băncilor și proliferare inovațiilor
financiare de tipul instrumentelor derivate , care au generat riscuri care nu sunt prezente în
algoritmul prestabilit prin Acordul din 1988.
În ipostaza însușirii de către instituțiile bancare a unor metode complicate de măsurare și
gestionare a riscului, si-a făcut apariția necesitatea unui nou acord internațional care să
reflecteze practicile de afaceri actuale ale instituțiilor bancare.
Noul acord, Basel II , publicat în luna iunie 2004 are ca obiectiv crearea unui cadru de adecvare
a fondurilor proprii mult mai sensibil față de riscurile bancare și stimularea băncilor în direcția
îmbunătățirii sistemelor de de măsurare și management al riscurilor.51
Noul cadru de de adecvare a capitalului se bazează pe 3 piloni:52
 Pilonul 1: cerințele minime de capital. Noul Acord propune mai multe metode de
măsurare a cerințelor de capital, nu numai în relație cu riscul de credit și de piață, ci și
cu riscul operațional.
 Pilonul 2: procesul individualizat de control – permite supraveghetorilor să solicite
băncilor să dețină fonduri proprii în exces față de cele calculate conform regulilor
aferente pilonului 1:

50
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op.cit. pag.112
51
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op.cit. pag113
52
Ovidiu Stoica, Bogdan Căpraru, Dragoș Filipescu, op.cit. pag113
50
 Pilonul 3: disciplina de piață – urmărește creșterea transparenței raportărilor financiare
ale băncilor, întărirea stimulentelor pentru politicile prudențiale.

51
Concluzii
De-a lungul timpului civilizația românească s-a aflat sub semnul urgentei modernizări
interne și a construcției naționale. Un îndemn spre modernizare a fost realizarea României Mari,
care a dus ulterior și la formarea Băncii Naționale a României ca bancă de scont, care mai târziu a
hotărât să garanteze acoperire legală a biletelor.
Un alt eveniment care a influențat dezvoltarea BNR și a dus la modernizare a fost cel de-
al II-lea Război Mondial. BNR a fost supusă imperativelor politice și militare: susținerea
greutăților de război, plata obligațiilor asumate de România,refacerea economiei, aprovizionarea
populației, etc.
După naționalizarea principalelor mijloace de producție, reorganizarea aparatului bancar a fost
una din condițiile trecerii la economia socialistă planificată. Restructurarea aparatului bancar în
România a început în anul 1946 prin naționalizarea Băncii Naționale a României. În urma
acesteia, restructurarea sistemului bancar Românesc s-a desfășurat cu rapiditate. BNR a fost
modificată în: Banca Republicii Populare Române, Banca de Stat, Banca de Stat Republicii
Populare Române, iar apoi Banca Națională a Republicii Socialiste România. Ulterior au luat
naștere și alte bănci ca: Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară(BAIA), Banca Română
de Comerț Exterior(BRCE), etc.
BNR are rolul de a formula și a conduce politicile monetare și de creditare în cadrul
creat de politica monetară și financiară a țării, cu scopul menținerii stabilității monedei naționale.
Banca enumeră și un set complex de funcții printre care se regăsesc: elaborarea și aplicarea
politicii monetare și a politicii de curs de shimb, autorizarea, reglementarea și supravegherea
prudențială a instituțiilor de credit, emiterea bancnotelor și monedelor, stabilirea regimului
valutar, etc.
Ceea ce ține de supravegherea bancară, BNR are o importanță semnificativă deoarece ea
stabilește normele pentru fuziunea și/sau divizarea instituțiilor bancare, urmărește activitatea
instituțiilor bancare pentru a exemplifica o bună funcționare a acestora, fixează ocurența și
nivelul de amănunțire a cercetării și aprecierii, urmărind mărimea, ponderea sistemica, calitatea
și desfășurarea activității fiecărei instituții financiare.
BNR este competentă în ordonarea față de instituții sau persoane responsabile care nu respectă
prevederile legii și să administreze penalizări.
Pentru o mai bună funcționare a instituțiilor de credit, BNR a recurs la anumite măsuri de
îmbunătățire a activității de supraveghere printre care introducerea standardelor și
52
reglementărilor europene. Ulterior fiind introduse cele 25 de principii de la Basel care urmau să
conducă la o supraveghere eficientă. Cu privire la supravegherea bancară eficientă sunt
disponibile anumite baze de date(centrala riscurilor de credit, centrala incidentelor de plăți) prin
care instituțiile financiare pot verifica informații care vizează persoanele declarante care au
dispus de diverse operațiuni efectuate de de instituțiile bancare. De asemenea, în domeniul
supravegherii bancare a fost introdus ”Sistemul de rating bancar și de avertizare timpurie -
CAAMPL” care are rolul de a avertiza riscul sistemic. Acest sistem se sprijină pe 6 componente
care se răsfrâng asupra condiției financiare a instituțiilor bancare.
BNR acordă o mare importanță operațiunilor efectuate în parteneriat cu structurile europene
răspunzătoare de supravegherea bancară.
Din punctul me de vedere , consider că BNR ar trebui să mențină o colaborare strânsă
cu autoritățile europene, deoarece pot conduce banca la o conducere modernă care va asigura
ocrotirea tuturor utilizatorilor de servicii financiare.
O altă modalitate care etse de mare anvergură se consideră cooperarea cu autoritățile de
supraveghere partenere din stăinătate. BNR are semnate până în prezent acorduri de cooperare cu
19 grupuri bancare internaționale. BNR își asigură un control asupra persoanelor declarante
străine care vor necesita servicii finaciare în România.
Banca Națională a României este pilonul de bază al sistemului financiar român.

53
Bibliografie
1) Bratu, A. Monedă, credit, bănci, Editura Expo Constanța, 2005;
2) Căpraru, B., Stoica, O., Challenges for financial stability in the European Union, analele
Universitatea din Oradea, seria Științe Economice TOM VII/2008, vol II;
3) Căpraru, B. Banca Centrală și mediul economic, Editura Universității Al.I.Cuza, Iași, 2009;
4) Chirițescu, C. Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, vol III, Editura Enciclopedica,
București, 1997;
5) Cocriș, V., Sireteanu, E., Andrieș, A.M. Activitatea bancară și integrarea monetară europeană,
Editura Universității Al.I.Cuza, Iași, 2013;
6) Dardar, N., Barbu,T., Monedă, bănci și politici monetare, EDP, București, 2005;
7) Mihăiescu, S.V., Control financiar în bănci, Editura SedcomLibris, Iași, 2002;
8) Nițu, I., Principii ale profitabilității bancare, Editura Expert, București, 2002;
9) Prof. Univ. Dr. Bostan, I., Sistemul bancar. Organizarea, funcționarea, controlul intern și audit,
Editura Tipo Moldova, Iași, 2010;
10) Spulbăr, C., Managementul bancar, Editura Sitech, Craiova, 2008;
11) Stoica, O., Căpraru, B., Filipescu, D., Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar
românesc, Editura Universității Al.I.Cuza, Iași, 2005
12) Raport anual 2011 al BNR;
13) Raport anual 2012 al BNR;
14) http://www.bnr.ro/Istorie-BNR-1052.aspx
15) http://www.bnr.ro/Centrala-Incidentelor-de-Plati-(CIP)-718.aspx
16) http://www.bnr.ro/Centrala-Riscului-de-Credit-(CRC)--2107.aspx
17) http://www.bnr.ro/Stabilitate-financiara---Rolul-BNR-3114.aspx
18) http://www.bnr.ro/Acorduri-scrise-in-domeniul-supravegherii-2205.aspx

54
i