1.

Defini următoarele notiuni:

a) Impozit – plata obligatorie stabilita prin lege , pe care cetatenii , institutiile, etc o varsa din
veniturile lor in bugetul de stat.
b) Taxa - Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în
cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi
c) Contributie– prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice,
cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii;

2.Definiti urmatoarele notiuni:

a)  Sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al statului, prin care sunt prevazute
veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp.

b) consolidare bugetara - Consolidarea bugetară se referă la operaţiunea de eliminare a

transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar în vederea evitării
dublei evidenţieri a acestora

c) buget general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar,

incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial
din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale,
după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi
alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi
al altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform
Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg

3. conținutul si structura bugetului de stat

Bugetul de stat exprima relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei venitului national cu
prilejul constituirii si repartizarii unui fond centralizat , cu adresare generala , la si de la dispozitia
statului, in scopul satisfacerii unor interese de ordin national.

Structural, la venituri , bugetul de stat cuprinde o diversitate pronuntata de surse de formare si categorii
de indiocatori. Platitorii acestora sunt persoane juridice si persoane fizice. Veniturile reprezentative ca
pondere sunt: impozitul pe salarii, impozitul pe profit, taxa asupra valorii adaugate, taxe vamale și
accize. La cheltuieli se remarca aceiasi diversitate de indicatori prin regasirea lor in ramuri și domenii
de activitate din cele mai diverse (invatamant, sanatate, cultura, justitie, aparare, cercetare stiintifica,
economie, ordine publica, etc). Cu caracter exclusiv, numai in bugetul de stat, apar la cheltuieli: apararea
si siguranta nationala, justitia, datoria publica, cercetarea stiintifica.
Raspunderea efectiva a administrarii bugetului de stat revine ca institutiile specializate, in numele
Guvernului, Ministerului Finantelor Publice și unitatilor sale din teritoriu.

4.Continutul si structura bugetelor locale

Bugetele locale reflecta relatiile economice banesti care apar in procesul repartitiei veniturilor
nationale cu prilejul constituiirii și repartizarii de fonduri centralizate cu adresare generala
la si de la dispozitia unitatilor administrativ teritoriale , in scopul satisfacerii unor interese ale
colectivitatilor publice locale.

Bugetele locale cuprind – venituri si cheltuieli.

Veniturile din bugetele locale sunt constituite din:

- Venituri proprii reprezentate de impozite si taxe locale(impozite pe cladiri, impozite pe

terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, etc)
- Venituri de echilibrare ce provin din bugetul de stat, acesta este constitui din impozitul
pe salarii, subventii

Cheltuielile la bugetele locale sunt determinate de nevoia de implicare a autoritatilor pentru a

actiona in interesul localitatilor si cetatenilor pe domeniile mentionate, in sensul dezvoltarii si
sustinerii bazei tehnico-materiale a institutiilor implicate in educatie, cultura, asistenta sociala.

Structural, cheltuielile din bugetele locale se refera la actiuni social-culturale, de gospodarie

comunala, administratie publica locala, ordine publica , etc.

5.Conținutul și structura bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurarilor sociale de stat exprima relatii economice banesti ce apar in procesul
repartitiei venitului national cu prilejul constituirii si repartizarii unui fond specific centralizat
la si de la dispozitia statului, in scopul satisfacerii unor interese generale ale populatiei aflata
intr-o anumita structura socio-demografica.

Acest buget este constituit pentru anumite situatii in catre se gasesc anumkite categorii ale
populatiei(depasirea unei limite de varsta, afectiuni ale sanatatii, stari de handicap, somaj,
venituri reduse, absenta locuintelor, etc).

Bugetul asigurarilor sociale inregistreaza venituri din : contributia pentru asigurarile sociale de
stat și contributia fondului de ajutor pentru somaj, platite de angajatori si angajati.

La cheltuieli se inregisreaza: cheltuieli privind pensiile(pentru limita de varzta, pentru boala,

pentru urmasi), urmate de cele privind protectia sociala, cu accent pe starea de somaj.

6. Conținutul și structura bugetului asigurărilor sociale de sănătate

Bugetul asigurarilor sociale de sanatate exprima relatii economice sub forma baneasca
rezultate din repartitia venitului national, cu prilejul constituirii centralizate si repartizarii
descentralizate a unui fond specific, la si de la dispozitia unei institutii specializate a statului
in scopul satisfacerii unor necesitati de sanatate manifestate la populatie.
La venituri , reprezentative sunt cele doua contributii specifice platite de angajati respectiv de
angajatori.
Inscrierea cheltuielilor , atat la bugetul specific , cat si la bugetele locale de venituri si cheltuieli
ale institutiilor sanitare, se face pe baza unor contracte cadru de prestari de servicii medicale
incheiate intre institutia specializata in gesttiunea asigurarilor de sanatate si institutiile existente
in sistemul sanatatii.

7. Descrieți principiul echilibrului și cel al solidarităţii ce stau la baza

bugetelor locale
Principiul solidaritatii- Prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie de extremă dificultate,
prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local.

Principiul echilibrului - Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului
respectiv, inclusiv excedentul anilor precedent.

8. Descrieți principiul autonomiei locale financiare, principiul

proporţionalităţii și principiul consultării întâlnite în procesul bugetar la nivel
local
Principiul autonomiei locale financiare:(1) Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la
resurse financiare suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în
exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi
taxelor locale, în condiţiile legii.
Principiul proportionalitatii - Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale
trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale
stabilite prin lege
Principiul consultarii - Autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative ale
acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la
bugetul de stat către bugetele locale

9. Prezentați mecanismul cotelor și sumelor defalcate utilizat pentru

echilibrarea bugetelor locale conform LFLP.
(1) Pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute, precum şi pentru echilibrarea bugetelor
locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru
echilibrarea bugetelor locale.
(2) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale
vor fi repartizate pe judeţe, potrivit următoarelor criterii:
a) capacitatea financiară determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în
proporţie de 70%,
b) suprafaţa judeţului în proporţie de 30%. Sumele defalcate cu destinaţie specială se
repartizează conform legii.
(3) Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor
locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, şi din cota de 18,5% prevăzută la art. 32 alin.
(1), o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se repartizează pentru
bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, astfel:
a) 80% din sumă se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcţiei generale a
finanţelor publice judeţene, în funcţie de următoarele criterii: populaţie, suprafaţa din intravilanul
unităţii administrativ-teritoriale şi capacitatea financiară a unităţii administrativ-teritoriale;
b) 20% din sumă se repartizează, prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru achitarea arieratelor
provenite din neplata cheltuielilor de funcţionare şi/sau de capital, în ordinea cronologică a
vechimii arieratelor, pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea
proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală. Hotărârea consiliului judeţean se
comunică directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, instituţiei prefectului şi
consiliilor locale din judeţ.

10. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului bugetar

determinat de elaborarea și aprobarea proiectului bugetului de stat (conform
LFP).

0) Comisia Nationala de Prognoza – 1 iunie –publica prognozele indicatorilor macroeconomici.

1) Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului, până la data de 31 iulie a fiecărui an,
limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii 3 ani,.
2) Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1
august a fiecărui an, o scrisoare-cadru, care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia
vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de
cheltuieli aprobate de Guvern.
3) Ordonatorii principali de credite – 1 septembrie trimit catrre Ministerul Finantelor Publice
propunerile pt proiectele de buget si estimarile
4) AAPL – 1 septembrie trimite Guvernului propuneri pt sumele defalcate si transferuri
consolidate(SD+TC)
5)MFP - 30 septembrie transmite guvernului proiectul legilor bugetare si proiectele bugetare
6)CNP trimite catre MFP prognozele
7)MFP – LA 1 noiembrie trimite guvernului proiectul definitivat
8) guvernul la 15 noiembrie transmite Parlamentului proiectul pt aprobare.
.

11. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului bugetar

determinat de elaborarea și aprobarea proiectelor bugetelor locale (conform
LFPL

1) Ministerul Finanţelor Publice la 1 iunie transmite Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice,
SCRISOAREA CADRU care va specifica contextul macroeconomic, metodologiile de elaborare
a acestora, limitele sumelor defalcate
2) Ordonatorii Principali de Credite ai Bugetului de stat, transmit autorităţilor administraţiei
publice locale sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate
de Guvern.
3) OPCBL la 1 iulie trimite catre DGFP proiectul bugetelor locale + estimarile.
4)DGFP la 15 iulie trimite catre MFP proiectul+estimarile.
5)MFP in 5 zile de la publicarea in Monitorul Oficial transmite catre DGFP sumele defalcate +
transferuri consolidate.
6) DGFP in 5 zile d ela comunicare trimite OPCBL sumele defalcate + transferurile
consolidate+cota defalcata(CDIV)
7)OPCBL in 15 zile de la publicarea legii bugetului in MO definitiveaza proiectul si publica in
presa locala, depune in termen de 15 zile contestatii, iar dupa 5 zile de la contestatii se aproba
bugetul local de OPC – DHFP
8)DGFP trimite proiectul catre MFP in 10 zile.
. 12. Definiți noțiunea de ordonatori de credite bugetare și prezentați
structura și răspunderile acestora
Categorii de ordonatori de credite
(1) Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari şi
ordonatori terţiari.
(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor administrativ-
teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor municipiului
Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene.
(3) Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau altor
persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite vor
preciza limitele şi condiţiile delegării.
(4) Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din
bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite
(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund de:
a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;
b) urmărirea modului de realizare a veniturilor;
c) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi a
veniturilor bugetare posibil de încasat;
d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de
investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;
i) alte atribuţii stabilite de dispoziţiile legale.

13. Descrieți fundamentarea proiectelor de bugete publice ca primă fază a

elaborării proiectelor de bugete publice.
Elaborarea proiectelor de bugete publice , ca prima etapa a procesului bugetar, presupune
implicarea in mod diferit, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participanților la
relatiile specifice(bugetare), functie de pozitia pe care o au in cadrul acestora, folosind metode
si tehnici de lucru bine definite ca actiune, pe categorii de indicatori(venituri și cheltuieli).
Elaborarea proiectelor de bugete publice poate fi structurata si vizualizata grafic prin imaginea
unei piramide , avand trei momente.
Momentele definitorii vizeaza cadrul juridic al competentelor si raspunderilor in elaborarea
proiectelor de bugete publice, facand referire la:
 - fundamentarea proiectelor de bugete publice
- Intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiecte de bugete publice
- Elaborarea propriu zisa a proiectelor de bugete publice

14. Descrieți lucrările pregătitoare (centralizarea datelor) ca fază ( a II-a) a

elaborării proiectelor de bugete publice.
Aprobarea documentelor bugetare revine ca raspundere institutiilor puterii legislative,
respectiv Parlamentului, la nivel central, si Consiliilor locale , in profil teritorial. Acesata etapa a
procesului bugetar se deruleaza in doua faze distincte : aprobarea bugetelor statului si
aprobarea bugetelor locale.
Aprobarea prin parlament poate fi prezentata, la randul ei , prin alte momente procedurale
distincte si anume: prezentarea lor in plenul parlamentului; dezbaterea acestor documete de catre
parlament si aprobarea ; adoptarea pe ansamblu a bugetelor.
Comisiile permanente ale parlamentului au un rol consultativ in privinta documentelor bugetare.
Dupa aprobarea bugetului de stat, urmeaza definitivarea aprobarii bugetelor locale in 2 trepte
succesive. Mai intai se dezbat bugetele centralizate ale judetelor si municiului Bucuresti.
Definitivarea aprobarii bugetare, in profil teritorial, este continuata pe urmatoarea treapta
administrativ teritoriala prin dezbaterea celorlalte bugete locale si adoptarea de hotarari
specifice ale consiliilor locale respective. Dupa aprobarea de catre Parlament si consiliile
locale, documentele bugetare se transmit ca raspundere executorie institutiilor din administratia
publica centrala si locala.

15. Implicări instituționale în elaborarea proiectelor bugetelor publice

Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atributii, raspunderi,
competente se refera la stat si partenerii lui din relatiile specifice: agentii economici, institutiile
publice si populatia aflata inrt-o anumita structura socio-demografica.
Fluxurile informationale generate de intocmirea lucrarilor pregatitoare privind elaborarea
proiectelor de bugete publice pot fi structurate pe mai multe niveluri si anume:
I) La baza sistemului informational se situeaza institutiile publice conduse de
ordonatorii tertiari de credite bugetare, agentii economici, unitatile si institutiile de
subordonare locala, populatia (salariati, pensionari, someri, prescolari, elevi,
studenti)
II) La nivelul urmator se afla institutiile publice conduse de ordonatorii secundari de
credite bugetare , institutiile finantelor publice de teritoriu, unitatile administrativ-
teritoriale de baza.
III) La nivelul 3 se regasesc ministerele si institutiile centrale conduse de ordonatorii
principali de credite bugetare si unitatile administrativ-teritoriale de la judete si
municipiul Bucuresti
IV) La ultimul nivel se afla Ministerul Finantelor Publice.
La nivelul 1 se intocmesc bugete proprii de venituri si cheltuieli, la nivelul 2 lucrarile
pregatitoare in elaborarea proiectelor de bugete publice se realizeaza prin confruntarea
calculelor proprii cu datele transmise asupra indicatorilor bugetari. La nivelul 3 se compara
calculele proprii cu informatii transmise de ordonatorii subordonati.
La nivelul 4 , proiectele de bugete publice intra in faza finala a recunoasterii lor sau intocmirii
propriu-zise. La acest nivel Ministerul Finatelor Publice procedeaza la urmatoarele:
 - Intocmirea lucrarilor pregatitoare finale privind proiectul bugetar de stat
- Avizarea metodologica a lucrarilor pregatitoare privind proiectul bugetului
- Asigurarilor sociale de stat
- Avizarea metodologica a bugetelor locale
- Intocmirea lucrarilor pregatitoare asupra contului general de incheiere a exercitiului
bugetar pe perioada expirata pe baza datelor transmise de Trezoreria Finantelor publice
16. Descrieți aprobarea proiectelor bugetelor publice ca etapă a procesului
bugetar
17. Descrieți execuția veniturilor bugetare
Executia veniturilor bugetare se concretizeaza in varsarea-plata, incasarea, controlul si urmarirea
lor de pe pozitia contribuabililor si a institutiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a
obligatiilor bugetare se realizeaza la initiativa platitorilor care actioneaza in nume propriu. La
randul lor, organele fiscale sunt in situatia de a prelua prin impunere-debitare alte venituri . pe
parcursul executiei bugetare , compartimentele de venituri bugetare se implica in urmarirea si
controlul realizarii obligatiilor banesti catre bugetele publice.
Incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare se realizeaza separat pe categorii se contribuabili,
pe bugete publice si pe categorii de venituri corespunzatoare subdiviziunilor clasificatiei pe
baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unitatilor operative ale
Trezoreriei Finantelor Publice.
18. Descrieți execuția cheltuielilor bugetare
Executia cheltuielilor bugetare se deruleaza separat de venituri, presupunand notiuni, elemente,
metode si procedee specifice.
Un prim procedeu:
- asezarea si calculul veniturilor bugetar
- Varsarea veniturilor bugetare(initiativa de plata a contribuabililor prin ordine de plata,
foi de varsamant ori chitante)
- Incasarea propriu-zisa( se face cu documentele specifice, ca urmare a viramentelor din
conturile bancilor comerciale in conturile sintetice si analitice de venituri pe bugete
publice deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice)
- Depersonalizarea veniturilor bugetare
- Aprobarea creditelor bugetare (reprezinta momentul declansator al finantarii
cheltuielilor din bugetele publice)
- Platile de casa(semnifica scoaterea de mijloace banesti din conturile de la trezorerie
pentru angajarea de plati aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor
de credite bugetare)
- Executia propriu-zisa(exprima cheltuielile efective, care insemna plata furnizorilor de
energie electrica si energie termica, plata salariilor nete, plata burselor, etc)
19. Prezentati succinct cerințele clasificației bugetare
Clasificatia de tip bugetar este definita ca o grupare judicioasa si sistematica a veniturilor si
cheltuielilor publice prin bugete, ca balante financiare operative.
 Cerintele clasificatiei bugetare deriva din unele principii bugetare si anume:
- Universalitatea presupune cuprinderea veniturilor si cheltuielilor in toate bugetele
publice, separat ca indicatori
- Unitatea are in vedere folosirea unui singur document pentru inscrierea veniturilor si
cheltuielilor , nefiind permise consemnari separate a unor parti de venituri sau cheltuieli
- Realitatea – reflectarea de indicatori in concordanta cu starea de fapt a materiei
impozabile si a cerintelor justificate in efectuarea de cheltuieli.
- Logica – regasirea fireasca a bugetelor publice a fiecarui indicator de venit ori de
cheltuiala
- Sistematizarea – ordonarea precisa si clara a veniturilor si cheltuielilor in fiecare balanta
financiara dar si pe ansamblul sisitemului bugetar.
- Claritatea individualizare explicita in denumirea indicatorilor bugetari si in asezarea lor.
- Comparabilitatea
- Obligativitatea

20. Prezentați și exemplificați subdiviziunile clasificației bugetare

Structural , clasificatia bugetara are drept subdiviziuni de referinta urmatoarele:
La venituri: - capitole si subcapitole
La cheltuieli – parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, aliniate.

Venituri cheltuieli

Criteriul financiar
Crite
- Capitole cadru general parti
riul
finan - Subcapitole capitole
ciar - clasificatie functionala

- - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - -- - - - -- - - -

TITULARI Titulari
Criteriul administrativ

- - - -- - - - - - -- - - - -- -- - - - - -- - - -- - - - -- -- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - -
Criteriul financiar

Cadru comun Titluri

Calsificatie economica articole
 aliniate

La venituri , capitolele exprima provenienta globala, generala(cum ar fi impozitul pe profit,

impozitul pe salarii, tva, taxe vamale, etc). La subcapitole este redat provenienta acestoa(ex:
impozit pe profit are subcapitolele: impozit pe profit de la agenti economici, de la bancile
comerciale , etc).
La cheltuieli, partile sunt subdiviziuni orientative care grupeaza mai multe capitole de
cheltuieli. Capitolele de cheltuieli semnifica destinatii ale acestora, cu individualizari, pe ramuri
ori domenii de activitate. Unele capitole sunt sunt detaliate pe subcapitole care exprima forme
organizationale. Titlurile exprima destinatii comune ale acestora la nivelul ordonatorilor de
credite bugetare(chelt. De personal, chelt. Materiale , subventii, prime, transferuri, dobanzi, etc).
Articolele sunt subdiviziuni ale clasificatiei economice care semnifica destinatii concrete ale
cheltuielilor de incadrare in subcapitole ori direct in unele capitole.
Aliniatele sunt subdiviziuni prin care sunt detaliate , ca destinatie ale cheltuielilor, unele articole

21. Exprimări și interpretări ale fiscalității/ratei fiscalității

Fiscalitatea reprez. un cadru de actiune motivat social economic, avand o organizare de tip institutional
catre foloseste mijloace ori instrumente sustinute de principii , metode, tehnici de lucru si procedee in
mobilizarea de mijloace banesti de la persoane fizice si juridice in vederea acoperirii cheltuielilor de
ordin public.
22. Asezarea și perceperea impozitului pe veniturile din salarii la agenții
economici
Contribuabilii impozitului pe venit sunt :
a) pers fizice rezidente
b) pers fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui
sediu permanent in romania
c) pers fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in romania
d) pers fizice nerezidente care obtin venituri
Obiectul impozitului vizeaza urmatoarele categorii de venituri:
a) venituri din activitati independenta
b) v din salarii
c) v din cedarea folosintei bunurilor
d) v din investitii
e) v din pensii
f) v din activitai agricole
g) v din premii si jocuri de noroc
h) v din transferul proprietatilor imobiliare
i) v din alte surse
Obiectul de asezare a impozitului pe salarii il constitue veniturile in bani si/sau natura obtinute
de o pers fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui
statut special prevazut de lege.
Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabileste prin deducerea din venitul salarial
brut a urmatoarelor cheltuieli: contributie obligatorie datorate de contribuabili, o cota de 15%
din deducerea personala de baza aferenta fiecarii luni.
Veniturile din activitati agricole : impozitul pe venitul net din activitati agricole se calculeaza
prin aplicarea unei cote de 15% la baza de impunere mentionata.
23. Asezarea și perceperea impozitului profit la agenții economici
Subiectul(platitorul) impozitului pe profit apare cu numele de contribuabil. In aceasta calitate
sunt desemnate urmatoarele categorii de persoane:
a) pers juridice romane
b) pers juridice straine care desfasoara o activitate cu sediul in romania
c) pers juridica straina si pers fizica nerezidenta care desfasoara activitatea in romania
intr-o asociere fara personalitate juridica
d) pers juridica straina care realizeaza venituri din /sau in legatura cu proprietati imobiliare
situate in romania sau din vanzarea /cesionarea titlurilor de participare detinute la o pers
juridica romana
e) pers fizica rezidenta asociata cu pers juridica romana, pt venituri realizate atat in romania
, cat si in strainatate din asocieri fara persdonalitate juridica.
Obiectul venitului bugetar il constitue profitul , iar baza de calcul este reprezentata de profitul
impozabil influentat cu cheltuielile deductibile si nedeductibile.
Cota aplicata asupra profitului impozabil este de 16% incepand cu data de 1 ianuarie 2005.
Baza de calcul a impozitului pe profit , profitul impozabil, presupune respectarea unor reguli
generale , luarea in considerare a veniturilor neimpozabile
, determinarea cheltuielilor, deducerea rezervelor si provizioanelor, etc.
Profitul impozabil se stabileste ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile
efectuate in scopul realizarii veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile
Pi= (Vt-Cht)- Vni+Ch nd

24. Asezarea și perceperea taxei pe valoarea adăugată la agenții economici

Tva apare in structura veniturilor bugetare de stat ca un impozit indirect.
In calitate de contribuabil ai taxei pe valoare adaugata, se precizeaza prin lege a fi persoane
impozabile implicate in activitati economice.
In categoria pers neimpozabile nu se incadreaza institutiile publice privind obiectul lor de
activitate.
Obiectul impunerii la taxa pe valoare adaugata este delimitat prin folosirea unor termeni ca :
a) sfera de aplicare- cuprinde operatiuni impozabile ce pot si taxabile , scutite cu drept de
deducere, scutite fara drept de deducere
b) livrare de bunuri- se refera la orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor
c) prestarea de servicii- orice operatiune ce nu constitue livrare de bunuri si care se refera
la inchirierea de bunuri sau transmiterea folosirii lor, in cadrul unui contract de leasing.
d) Locul livrarii de bunuri – fixeaza elementele spatiale ce privesc deplasarile de bunuri in
anumite situatii
e) Locul prestarii de servicii -sediul prestatorului
f) Faptul generator al taxei
g) Baza de calcul - este constituita din tot ceea ce reprezinta contrapartida care urmeaza a
fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului
 h) Baza de impozitare se ajusteaza in anumite situatii(daca au fost emise facturi fiscale, daca
operatiunea este anulata, )
i) Baza de impozitare pt import este constituita din valoarea in vama a bunurilor la care se
adauga taxele vamale.
j) Cotele de taxa pe val adaugata apar sub 2 forme de aplicare – standard(19%) si
reduse(9% si 5%). Cota standard este folosita pt orice operatiune impozabila. Cota de 9%
se aplica in cazul livrarii de bunuri in anumite situatii ca dreptul de intrare la muzee,
castele, case memoriale etc. Cota de 5% se foloseste in cadrul livrarii de manuale
scolare, carti, proteze .
k) Perioada fiscala pt tva este luna calendaristica
25. Asezarea și perceperea taxelor vamale si accizelor la agenții economici
Taxele vamale pot fi incadrate in categoria impozitelor indirecte, ele fiind percepute asupra
marfurilor ce trec granitele unei tari.
Taxele vamale pot fi grupate in:
a) taxe vamale de import
b) taxe vamale de tranzit
c) taxe vamale de export
Modalitati de asezare si calcul conduc la o alta grupare a taxelor vamale si anume:
a) specifice(kg, bucata, metru liniar. Metru cub)
b) ad-valorem
c) mixte
Taxele vamale de import se determina pe baza tarifului vamal practicat in Romania .
Valoarea d e vama este elementul tehnic cunoscut sub denumirea de baza de calcul a taxelor
vamale. La acesta se adauga , daca au fost efectuate, o serie de cheltuieli
Determinarea definitiva a valorii in vama presupune si situatii particulare posibile tinand de
documente.
Accizele apar in structura veniturilor bugetare in categoria impozitelor indirecte. Asezarea si
perceperea accizelor este conceputa pe urmatoarele categorii de prezentare: accize armonizate,
alte produse accizabile, impozitul la titeiul si gazele naturale din productia interna.
Accizele armonizate sint taxe speciale de consum cu incadrarea a anuitor produse provenite din
productia interna sau din import:vinuri, bauturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic,
produse de tututn, uleiuri minerale, si electriciate.
Alte produse accizabile vizeaza categorii de produse din diferite domenii: produse de consum
alimentar(cafea de diverse sortimente), confectii din blanuri naturale, articole din cristal,
bijuterii din aur sau platina, autoturisme, aparate video, arme de vanatoare. In aceste cazuri,
nivelul accizei se calculeaza , cu exceptia cafelei(euro pe kg sau tona) prin aplicarea unor
procente diferite pe categorii de produse cuprinse intre 10% si 100%. La autoturisme sccizele se
stabilesc in functie de starea lor de functionare.
26. Asezarea și perceperea impozitelor locale la agenții economici
Contribuabilii impozitelor si taxelor locale sunt pers fizice si juridice ce detin proprietateaa sau
posesia obiectului de venit ori intreprind actiuni.
Impozitul pe cladiri reprez contributia baneasca datorata bugetelor locale de catre proprietarii
de cladiri indiferent de locul unde sunt amplasate.
Obiectul impozabil il reprezinta cladirile proprietate privata a pers fizice si juridice , caldiri
proprietate publica sau privata a statului ce sunt administrate ori date in folosinta unor
contribuabili.
Baza de calcul a impozitului pe cladiri este determinata diferit pentru pers fizice si juridice. In
cazul pers fizice, baza de calcul o reprez valoarea cladirii determinata potrivit cu incadrarea
acesteai intr-un tip constructiv si cu prezenta/absenta unor utilitati. Val impozabila a unei cladiri
se determina prin inmultirea suprafetei construite desfasurate a cladirii (metri patrati) cu val pe
unitatea de suprafata(mp)
La pers juridice , baza de calcul a impozitului unei cladiri o constitue val de inventar inregistrata
in contabilitatea lor
Cotele de impunere practicate sunt prevazute de lege diferentiate pe categorii de contribuabili
Impozitul pe teren apare in structura veniturilor proprii ale bugetelor locale
Obiectul impunerii sunt terenurile detinute de contribuabili
Asezarea si calculul impozitului pe teren au ca baza de plecare suprafata in metri patrati si
inacdrarea acestuia in intravilan sau extravilan
Taxa pt mijloacele de transport
Obiectul taxabil este mijlocul de transport rutier cu tractiune mecanica.
Baza de calcul a taxei o reprezinta nr de centimetri cubi al capacitatii lor cilindrice, unitatea
tehnica de evaluare .
27. Asezarea și perceperea contribuțiilor sociale la agenții economici

28. Fundamentarea cheltuielilor de personal la instituțiile publice

Guvernul şi fiecare ordonator de credite, precum şi orice entitate responsabilă de elaborarea
politicilor şi acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici
şi acorduri salariale sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale,
precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară
Nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului
Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care
conduc la creşterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar.
(2) Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe
parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.
(3) Negocierile pentru unele drepturi care, potrivit legii, se stabilesc prin contracte colective de
muncă vor putea fi finalizate numai dupăce cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară a
fost aprobat, cu respectarea plafoanelor de cheltuieli de personal stabilite.
Art. 10
(1) În raport cu ţintele prevăzute la art. 26 alin. (4), execuţia cheltuielilor de personal este
evaluată de către Ministerul Finanţelor Publice, la finalul fiecărui trimestru.
(2) Pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite
au posibilitatea să diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil
şi pe cele a căror acordare este facultativă, potrivit legii.
(3) În cazurile excepţionale şi temeinic justificate în care un ordonator principal de credite nu se
încadrează în limita trimestrială pentru cheltuielile de personal, Ministerul Finanţelor Publice
poate aproba majorarea limitei respective, cu condiţia ca ordonatorul principal de credite să facă
dovada respectării dispoziţiilor alin. (2) şi a încadrării în bugetul anual aprobat pentru această
destinaţie.
(4) Ordonatorii principali de credite care se află în situaţia prevăzută la alin. (3) au obligaţia ca,
în decursul trimestrului următor trimestrului pentru care a fost majorată limita pentru cheltuielile
de personal, să înregistreze economii la cheltuielile de personal în cuantumul sumei cu care a fost
majorată limita trimestrială precedentă.
(5) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întreprindă toate măsurile necesare atât
pentru îndeplinirea prevederilor alin. (4), cât şi pentru îndeplinirea ţintelor trimestriale pentru
cheltuielile totale, inclusiv prin reducerea numărului de posturi finanţate şi bugetele acestora şi,
respectiv, disponibilizarea, în condiţiile legii, a unei părţi din personalul încadrat.
(6) Până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (4), ordonatorilor principali de credite cărora
le-a fost majorată limita trimestrială pentru cheltuielile de personal le va fi interzisă:
a) acordarea de premii sau plata de ore suplimentare
b)promovarea angajatilor, daca acest lucru presupune o crestere a cheltuielilor de personal
c)scoaterea la concurs a posturilor vacante sau ocuparea acestora prin alte modalitati prevazute
de lege.

29. Fundamentarea cheltuielilor materiale la instituțiile publice

30. Finanțarea instituțiilor din învățământ

In executia cheltuielilor bugetare in domeniul executiei educatiei sunt prezenti
trei factori institutionali: Ministrul finantelor publice si Primarul in calitate de
finantatori si responsabili de gestiunea banului public, OPC (Ministrul educatiei),
OSC (Inspectorul scolar – valabil pt invatamantul preuniversitar) si OTC (Director
executiv la scoala, universitate), unitatile operative ale Trezoreriei finantelor publice
(cu responsabilitati exclusive in executia de casa).
Actul de educatie publica are drept configuratie prin prisma gestiunii
financiare doua surse in ceea ce priveste finantarea bugetara: deschiderea si
repartizarea de credite bugetare (vizand Bugetul de Stat) si alocarea de fonduri (din
bugetele locale). Alocarea cheltuielilor din bugetul statului nu se face conditionat de
existenta Veniturilor (in incasari) in conturile de la TFP. Spre deosebire contul de
disponibil la TFP a bugetelor locale presupune incasarea veniturilor (priprii si acelor
de echilibrare), prin urmare finantarea OTC (din invatamantul preuniversitar) din
bugetele locale depinde de existenta disponibilului in, acest caz.
Creditele bugetare reprezinta o limita de finantare a OTC, sunt nerambursabile,
nepurtatoare de dobanda si prin lege se stipuleaza obligativitatea utilizarii in sensul
pentru care au fost acordate. In cazul invatamantului preuniversitar, creditele bugetare
asigura finantarea unor programe de investitii si modernizare, dezvoltare a bazei
materiale a universitatilor de invatamant, programe de pregatire profesionala a
personalului didactic, ajutoare si burse pt elevi. Alimentare cu fonduri din bugetele
locale finanteaza: cheltuielile salariale, bunuri si servicii (de functionare, plata
utilitatilor, reparatii), organizarea examenelor de ocupare a posturilor didactice. Din
venituri proprii (chirii, vanzari de bunuri), se finanteaza unele cheltuieli curente si se
suplimenteaza fondurile pentru acordarea de salarii diferentiate personalului angajat.
Veniturile proprii in invatamantul preuniversitar acopera un procent mic din
cheltuieli (exceptie facand unele grupuri scolare care obtin venituri din vanzarea
debunuri si servicii). Cea mai mare parte a cheltuielilor este acoperita prin alocare de
fonduri din bugete locale si gestiunea banului public este mai rigida si restrictiva,
depinzand in mare masura de existenta disponibilului in BL. Spre deosebire la nivelul
institutiilor din invatamantul universitar finantarea din BS acopera pana la 40%, iar
veniturile proprii (taxe, vanzari de bunuri si servicii) detin o pondere importanta, fapt
ce ii permite institutiei o mai mare autonomie din punct de vedere al gestiunii banului
public.
31. Finanțarea instituțiilor sanitare
In executia cheltuielilor bugetare in domeniul sanatatii sunt prezenti trei
factori institutionali: Ministrul Finantelor si Primarul in calitate de finantatori si
responsabili de gestiunea banului public, OPC (Ministrul Sanatatii) cu autoritatea de
institutiei sanitare(cu paturi sau ambulatorie; unitatile operative ale Trezoreriei
Finantelor Publice (cu responsabilitati excusive in executia de casa ).
Actul de sanatate are drept configuratie prin prisma gestiunii financiare
urmatoarele surse de finantare bugetara: deschiderea si repartizarea de credite
bugetare (vizand bugetul de stat prin relatia cu Ministrul Sanatatii), fonduri de
asigurari de sanatate prin contractele incheiate cu Casa de Asigurari de Sanatate,
alocare de fonduri din bugete locale. In trecut au existat si finantari din Fonduri
speciale (Fondul Sanatatea). Specificitatea in finantare este data de relatia cu CAS.
Creditele bugetare reprezinta limite de finantare a cheltuielilo OTC sunt
nerambursabile, nepurtatoare de dobanda si prin lege se stipuleaza obligativitatea
utilizarii in sensul pentru care au fost alocate.
In cazul institutiilor din domeniul sanatatii, creditele bugetare acopera pana in
10% din totalul cheltuielilor si sunt destinate unor programe ce vizeaza profilaxia
unor boli ca: SIDA, diabet, TBC, achizitia de aparatura medicala performanta,
modernizarea spatiilor si cladirilor, cercetare si activitati didactice. Fondurile de
asigurari de sanatate acopera in cazul institutiilor sanitare cu paturi (si a multora din
cele ambulatorii) pana la 75 – 80% din totalul cheltuielilor si finanteaza cheltuielile de
personal, cu bunuri si servicii medicale acordate cheltuielilor de capital. Alocarea de
fonduri din bugete locale acopera cheltuieli de reparatii.
Veniturile proprii obtinute de la persoane fizice si juridice ca urmare a
prestarii serviciilor medicale contra – cost, precum si din donatii si sponsorizari detin
o pondere mica in total venituri (ˇ 5% ) si sunt utilizate pentru acoperirea
cheltuielilor administrative.
Fondurile de asigurari de sanatate se obtin prin contracte incheiate cu CAS.
Contractul cadru se calculeaza ca medie a realizarilor pe ultimii 5 ani si a indicelui de
complexitate DRG (Diagnosis Related Groups). Calculul sumei contractate ia in
considerare indicatori specifici: nr cazuri externate, nr cazuri spitalizare, durata
optima spitalizare.
32. Finanțarea instituțiilor din bugetele locale

33. Constatarea materiei impozabile

Materia de impunere sau impozabilă este strâns legată de două elemente tehnice folosite în
aşezarea şi perceperea veniturilor bugetare: obiectul venitului şi baza de calcul.

Constatarea materiei de impunere este reglementată prin dispoziţii ale actelor normative
în care se prevăd organele fiscale competente , termenele de constatare, procedeele şi
operaţiunile necesare în acest sens.
Competenţa constatării obiectului impunerii revine în mod direct agenţilor şi
inspectorilor fiscali din cadrul instituţiilor de specialitate ale Ministerului Finanţelor Publice
.Acestora li se adaugă, potrivit cu răspunderile şi competenţele stabilite prin lege în faza
realizării veniturilor bugetare, funcţionarii de specialitate de la compartimentele de venituri şi
casierie din cadrul unităţilor operative ale Trezoreriei Finanţelor Publice (cu ocazia verificării
documentelor de plată ale obligaţiilor bugetare).
Eventualele modificări intervenite, pe parcursul execuţiei bugetare, în ceea ce priveşte
dimensiunea şi structura obiectului de impunere , subiectele de venituri bugetare au obligaţia să
informeze, în acest sens, organele fiscale care, la rândul lor trebuie să procedeze la constatarea şi
la reevaluarea materiei impozabile.
Procedeele, actele şi operaţiunile de constatare a obiectelor de impunere sunt diferenţiate
pe cele două categorii principale de impozite: directe şi indirecte. Diferenţe mai apar şi în cazul
impozitelor directe şi anume: în cazul celor care se stabilesc de organele fiscale; la cele ce se
percep prin calcul, reţinere şi vărsare de către contribuabili şi a treia categorie, sunt cele ce se
percep prin calcul şi plată (în cazul venitului sau profitului impozabil).
Constatarea obiectului de venit bugetar pentru care impozitele se stabilesc de către
organele fiscale comportă procedura declaraţiilor de impunere ale contribuabililor completată cu
verificările operative efectuate de organele fiscale (impozitul pe veniturile meseriaşilor, liber-
profesioniştilor şi din alte activităţi independente, impozitul pe clădiri, taxele asupra mijloacelor
de transport etc.). subiectele de venit bugetar au obligaţia să întocmească şi să depună la organele
fiscale, la termene prevăzute de lege, declaraţii de impunere din care să rezulte date care să
conducă la identificarea elementelor tehnice de calcul pentru obligaţia bugetară. Verificările
operative ale organului fiscal întreprinse la angajatori au rolul de a constata, în primul rând ,
respectare normelor privind drepturile salariale (de inclus sau exceptate de la obiectul
impozabil).
Constatarea obiectului de venit pentru impozitele ce se percep prin calcul , reţinere
şi vărsare de către unităţile plătitoare (impozitul pe salarii) se îmbină cu controlul exercitat
pentru verificarea conformităţii acestei impuneri.
Constatarea veniturilor impozabile pentru calculul şi plata impozitului pe profit
(venit) se îmbină cu controlul exercitat pentru verificarea conformităţii perceperii acestui
impozit, procedeul folosit fiind cel al declaraţiilor de impunere. În aceste sunt cuprinse date
privind profitul impozabil determinat potrivit legii, cheltuielile deductibile şi cele nedeductibile
din rezultatele financiare.

Constatarea obiectelor de venit bugetar în cazul impozitelor indirecte se efectuează

exclusiv în contextul verificării întreprinse de organele fiscale asupra conformităţii calculului
acestora.

34. Titlurile de creanță fiscală și contestarea lor

Derularea acţiunii de constatare a obiectului de venituri bugetare are drept finalitate determinarea
titlurilor de creanţă fiscală. Acestea sunt înscrisuri care atestă, pe de o parte, obligaţia bănească a
contribuabilului stabilită potrivit legii, iar pe de altă parte, drepturile băneşti cuvenite bugetelor publice.

Ca acte de constatare şi individualizare a sumelor de bani datorate cu denumirea de impozite,

taxe, contribuţii etc, titlurile de creanţe fiscale pot fi structurate, din punctul de vedere al modului sau
procedurii de întocmire, în două categorii: titluri de creanţe întocmite exclusiv în acest scop şi acte care
implicit sunt titluri de creanţe fiscale. Într-o altă grupare, titlurile de creanţe fiscale apar ca principale şi
completatoare.

1.Titlurile de creanţe fiscale întocmite exclusiv în acest scop sunt înscrisuri ale organelor fiscale
sau ale altor persoane ori instituţii desemnate de lege, întocmite prin manifestarea lor de voinţă, în
scopul de a constata şi individualiza un venit bugetar. Expresia concretă a unor astfel de titluri de
creanţe este procesul verbal de impunere prevăzut pentru unele venituri bugetare (de exemplu,
impozite şi taxe locale). În structura documentului sunt date de identificare a contribuabilului şi a
materiei impozabile a acestuia. Procesul verbal de impunere este un înscris oficial care produce efectul
juridic de individualizare a unei creanţe fiscale şi în acest scop se comunică subiectului (plătitorului)
pentru executare şi eventual contestare.

Actele care în mod implicit sunt titluri de creanţe fiscale se referă la înscrisurile întocmite într-un
scop propriu sau specific care cuprind, pe lângă date pretinse de scopul lor, şi informaţii de
individualizare a unor creanţe fiscale. Reprezentative, în acest sens, sunt statele de plată a salariilor, a
drepturilor băneşti de autor, a colaborărilor cu unele entităţi organizatorice. Ele sunt emise de
compartimentele funcţionale ale persoanelor juridice (resurse umane şi financiar - contabilitate) cu
scopul de a individualiza drepturi băneşti (salarii) cu caracter brut şi net, precum şi obligaţii către terţi.
Între aceste din urmă obligaţii se înscrie şi impozitul pe salarii care conferă statului de plată semnificaţia
de titlu de creanţă fiscală cu caracter implicit.

Titlurile principale de individualizare a unor creanţe fiscale sunt cele de natura proceselor
verbale de impunere şi a actelor de evidenţă a impozitelor indirecte.

Titlurile de creanţe fiscale completatoare sunt cele întocmite pentru diferenţe de impozite
stabilite cu prilejul verificării conformităţii impunerii. Ele sunt la fel de executorii ca şi prototipul titlului
de creanţă fiscală.

Titlurile de creanţe fiscale pot fi contestate sau atacate pentru orice motiv de neconformitate
sau netemeinicie legală. Reglementările juridice şi practica soluţionării conflictelor privind titlurile de
creanţe fiscale au condus la două proceduri de acţiunea jurisdicţiei administrativ – financiare şi
contenciosului fiscal.

a.Procedura jurisdicţiei administrativ – financiare de soluţionare a conflictelor generate de

titlurile de creanţe fiscale constă în exercitarea jurisdicţiei în domeniul veniturilor bugetare de către
organele fiscale (inclusiv Ministerul Finanţelor Publice).

- Procedura administrativ – financiară cu doua grade de jurisdicţie este reglementată la

impozitul pe profit (venit), taxa pe valoarea adăugată, taxele de timbru etc, unde cele două nivele
instituţionale de pronunţare (soluţionare) sunt: direcţiile judeţene ale Finanţelor Publice (inclusiv a
municipiului Bucureşti) şi Ministerul Finanţelor Publice. Pentru fiecare nivel de intervenţie este stabilită
în zile perioada de pronunţare asupra soluţionării cererilor ori contestaţiilor.
 - Procedura administrativ – financiară cu trei grade de jurisdicţie este reglementată pentru
impozitele şi taxele locale, îndeosebi. În acest caz, prima instanţă (nivel) de adresare, înainte de cele
două menţionate anterior, o reprezintă organul fiscal care a realizat impunerea şi debitarea.

Un caz particular este la impozitul pe salarii unde, procedura jurisdicţiei administrativ –

financiare este, în parte, diferită la soluţionarea contestaţiilor individuale.Salariaţii se pot adresa în
primul rând, în vederea soluţionării neconformităţii cu realitatea, angajatorilor după care intră, posibil,
în acţiune şi adresarea către direcţiile judeţene ale finanţelor publice.

b.Procedura contenciosului fiscal este reglementată şi se aplică diferit în unele state cu

economie de piaţă. Ca variante de soluţionare a contestaţiilor sunt procedura tradiţională a judecării
apelurilor fiscale de către instanţele speciale cu drept de recurs la instanţele de drept comun şi
procedura modernă a soluţionării apelurilor fiscale de către organele

administrative cu drept de recurs la instanţele superioare sau de drept comun.

35. Modificarea obligațiilor fiscale

Intervenţiile asupra cuantumului de venit bugetar calculat şi datorat pot să apară pe parcursul
exerciţiului financiar în două situaţii majore: modificări intervenite în situaţia obiectelor şi
subiectelor de venituri bugetare şi întârzieri la plată, ca urmare a nerespectării termenului de
plată .

Obligaţiile fiscale individualizate pot fi modificate în anumite condiţii generale:

 Numai în ce priveşte mărimea lor;

 Dacă se datorează pe un interval de timp;
 Dacă în intervalul de timp pentru care se datorează intervin modificări în situaţia subiectelor şi
obiectelor de venituri bugetare pentru care prin lege sunt admise recalculări.
Din punct de vedere procedural, modificarea obligaţiilor bugetare este de competenţa organelor
de impunere care au stabilit şi individualizat obligaţiile băneşti.

Neplata obligaţiilor bugetare în termenele legale (deci depăşirea termenului legal de plată a
creanţelor respective) atrage aplicarea unor majorări de întârziere. Acestea sunt imperative şi
independente de orice altă acţiune coercitivă de stat întreprinsă pentru respectarea normelor privind
veniturile bugetare. Intervalul de timp pentru care se calculează majorările de întârziere începe cu ziua
imediat următoare expirării termenului legal de plată şi ţine până în ziua plăţii efective (inclusiv) a
datoriilor bugetare.

În plan procedural, aplicarea majorărilor de întârziere poate fi la iniţiativa organelor fiscale şi de

control financiar când acestea constată nerespectarea termenelor legale de plată a creanţelor fiscale sau
la intervenţia agenţilor sau casierilor desemnaţi de lege cu încasarea veniturilor bugetare. Majorările de
întârziere aplicate pot fi reduse şi chiar anulate de către organele fiscale (inclusiv de Ministerul
Finanţelor Publice) în funcţie de mărimea lor şi potrivit cu o anumită procedură stabilită.

36. Modalități speciale de stingere a obligațiilor fiscale

Stingerea obligatiilor fiscale prin compensare este reglementat pt ipotezele aparitiei unor
obligatii pecuniare reciproce intre stat si o parte din subiectele veniturilor bugetare.
In relatiile cu agentii economici, compensarea este admisa ca mijloc special de lichidare a
unor creante fiscale restante. Ea poate fi aplicata sub 2 forme:
- compensarea obisnuita- este reglementata pt recuperarea veniturilor bugetare neplatite
integral si la termene legale din sumele incasate de la eceeiasi pers fara baza legala
- compensarea extinsa din oficiu – se aplica daca dupa cea obisnuita apar sume platite in
plus si se constata ca aceeiasi pers sau membrii unei familii au restante inscrise in
evidentele fiscale pe anul in curs sau pe anii precedenti
Scaderea pt cauze de insolvabilitate si disparitie apare ca modalitate speciala de stingere a
obligatiilor fiscale la pers fizice pe motive de insolvabilitate si disparitie
Stingerea obligatiilor fiscle prin anulare poate avea caracter general , cu referire la categoriile de
contribuabili ori categorii de venituri bugetare
Amnistia fiscala – se aplica in imprejurari exceptionale la categorii de contribuabili cu datorii
restante catre bugetul statului in conditiile absentei perspectivelor in a fi recuperate si a
oportunitatii prin prisma politicii fiscale a statului fata de acestia.
Anulari individuale se aproba de a Ministerul Finantelor publice la solicitarea scrisa motivata a
contribuabilului cu restante.
37. Executarea silită a creanțelor bugetare
Realizarea veniturilor bugetare presupune si o interventie mai putin agreata, dar necesara,
executarea silita a creantelor bugetare, ca ultim mijloc de recuperare a sumelor de bani datorate
bugetelor publice
Pornirea executarii silite este conditionata de urmatoarele:
- existenta titlului de creanta fiscala
- instiintarea subiectului de drept obligat la plata despre creanta fiscala si depsre scadenta
ei
- expirarea termenului legal de plata fara ca suma de bani datorata ca venit bugetar sa fi
fost achitata
Executatea silita a creantelor fiscale de la pers fizice prin poprire. Procedura executarii silite
prin poprire cuprinde 2 etape: infiintarea si indeplinirea popririi. Prima etapa reprezinta
pornirea executarii silite de catre organul fiscal printr-o adresa scrisa ce se trimite tertei
persoane care datoreaza debitorului urmarit sume de bani probabile si de la care se pot recupera
creante fiscale restante.
Executarea silita a creantelor bugetare prin urmarirea bunurilor mobile este prezenta in practica
fiscala cand pers fizice debitoare nu au salarii insa poseda bunuri mobile urmaribile, din a caror
valoare se poate recupera creante fiscale restante.
Executarea silita a creantelor fiscale prin urmarirea bunurilor imobile presupune selectia
bunurilor imobile(cladiri, terenuri)