Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radio Access Networks PDF
Radio Access Networks PDF
1G 2G 3G 4G
analogica digitala familia IMT2000 familia IMTavansat
(NMT) (GSM) (UMTS) (LTE)
Prima generatie cu penetrare la nivel mondial a fost GSM – Global System Mobile Communication.
2G – Global System Mobile Communication
MS
Stiva de protocoale
Radio
BTS BTS
BSC BSC LAPDm
Abis Abis (specific GSM)
LAPD
A A (tip ISDN)
B C F
D
H (SS7 basic) + MAP
PSTN / PSTN
(SS7 basic) + TUP or ISUP
ISDN ISDN
loc în cadrul retelei, cat si pentru comunicatiile ce au loc intre reteaua de origine si o alta retea
(fixa sau mobila).
• HLR – Home Location Register : contine profilul abonatului. HLR reprezinta baza cu datele
abonatilor declarati in acel registru. Aceste date se introduc odata cu activarea unui nou
abonament si se modifica ulterior in momentul modificarii abonamentului. Intr-o reţea GSM exista
un singur HLR logic, chiar daca poate fi implementat ca o baza de date distribuită.
• AuC – Authentication Center : baza de date in care se verifica daca unui utilizator care doreste sa
initieze un apel i se permite sau nu acest lucru de catre retea.
• VLR – Visitor Location Register : registrul in care sunt inscrisi abonatii ce se afla temporar in
arealul unui alt MSC, altul decat cel in care a fost declarat.
• EIR – Equipment Identification Register : baza de date referitoare la identificarea telefoanelor
mobile (in general neimplementat, lista neagra).
• SMSC – SMS Center sau centrul de mesaje are ca responsabilitate asigurarea traficului de SMS-
In cazul in care intre timp, datorita mobilitatii, abonatul intra in aria de acoperire a unui alt MSC
MSRN-ul se va modifica.
MSRN – Mobile Station Roaming Number. Identifica MSC-ul sub aria caruia se afla abonatul.
Dupa ce se identifica MSC-ul va trebui sa se identifice BSC-ul si celula ce servesc MS-ul apelat.
Pentru a face posibil acest lucru reteua se va folosi de niste identificatori suplimentari :
LAC – Location Area Code. Cod de maxim doi octeti ce identifica aria deservita de un BSC.
TMSI – Temporary Mobile Subscriber Identity. Cod de maxim 32 biti ce se foloseste in interiorul unui
VLR. TMSI are o lungime mai mica decat IMSI, iar folosirea lui pentru gasirea MS-ului dorit in loc de
IMSI contribuie la reducerea semnalizarii prin retea.
In VLR, pe langa IMSI si MSRN, este stocat si TMSI-ul aferent fiecarui abonat.
In procedura de rutare catre MS-ul apelat dupa ce se identifica MSC-ul, pe baza LAC se
gaseste BSC-ul in cadrul MSC-ului, apoi pe baza TMSI BSC-ul apeleaza MS-ul.
Benzile de frecvente alocate in GSM sunt : 890 MHz – 915 MHz in UL,
respectiv 935 MHz – 960 MHz in DL. Fiecare banda este impartita in 124 de purtatoare cu o largime
de banda de 200 KHz. Aceste purtatoare sunt folosite conform tehnicii FDMA.
Apoi, conform tehnicii TDMA, fiecare purtatoare este subdivizata in domeniul timp in
TS – Time Slots.
In cadrul unui TS un user foloseste purtatoarea respectiva pentru cca. 0.577 ms.
Un canal de trafic este utilizat pentru transportul semnalului vocal si a datelor.
Un frame are o durata de 4.6 ms, timp in care se transmit 8 TS. Daca un frame are o durata de 4.6
ms inseamna ca intr-o secunda se pot transmite 1 / 4.16 ms = 217 frame-uri.
Canalele de trafic sunt organizate in multiframe-uri de cate 26 de frame-uri fiecare.
La fiecare 0.5 s atat mobilul cat si BTS-ul fac masuratori in UL, respectiv in DL si monitorireaza RxLev
si RxQual. In cazul in care pe una din directii RxLev-ul sau RxQual-ul scade sub un anumit prag setat
in retea se va declansa procedura de HO.
Pe langa aceste informatii MS-ul mai monitorizeaza si RxLev-ul pentru celulele vecine si transmite
BTS-ului cele mai bune 6 celule vecine in mesajul MEASUREMENT_REPORT, BTS care la randul lui
le va trimite BSC-ului. In cazul unui HO BSC-ul va sti pe baza acestor informatii catre ce celula vecina
sa comande MS-ului sa faca trecerea.
Toate aceste informatii se schimba intre MS si BTS prin canalul SACCH.
Pe baza masuratorilor UL, respectiv DL BTS-ul ii transmite MS-ului informatii precum :
• TA – Timing Advance;
• necesare sincronizarii MS-BTS;
• necesare controlului de putere.
Semnalizarea in cazul HO intra BSC
1
1 – pe baza masuratorilor BSC-ul ia decizia de HO
2
2 – BSC-ul rezerva canalul in noua celula
3 – noul BTS confirma rezervarea canalului
3
4 – BSC-ul comanda MS-ului trecerea pe noul canal 4
5
5 – MS-ul anunta noul BTS despre intentia de a ocupa
canalul rezervat
7 6
6 – noul BTS notifica BSC-ul despre intentia MS-ului
8
7 – noul BTS ii transmite MS-ului informatia de
sincronizare (TA-ul)
9
8 – se stabileste conexiunea
10
9 – MS-ul comunica BTS-ului finalizarea HO-ului
10 – BSC-ul comanda vechiului BTS eliberarea resurselor
ului
10 – eliberarea conexiunii intre MSC si vechiul BSC 10
Node B RNC
Iub Iu
Node B CN
Iur
Iub
Iu
Uu Node B Iub
UE
RNC
UTRAN
Un NodeB poate controla una sau mai multe celule (in general un NodeB are cate trei celule, fiecare
celula avand o deschidere de 1200). Cand este in apel un UE poate interactiona cu una sau mai multe
celule in acelasi timp.
SF-ul ales pentru un semnal de date de rata mica va fi mai mare sau
mai mic fata de SF-ul ales pentru un semnal de date de rata mare
pentru acelasi release dat ?
Un semnal de date cu o rata mica va impune un SF ridicat.
Pentru a nu apare interferente intre semnalele de date obtinute dupa imprastiere trebuie ca secventele
de imprastiere sa fie ortogonale.
Neajunsul secventelor ortogonale este ca acestea sunt finite si deci, limiteaza capacitatea retelei
UMTS.
Secventele isi respecta ortogonalitatea doar daca sunt sincronizate. Un alt neajuns ar fi acela ca ele
au corelatie zero intre ele, deci nu exista nici un varf al functiei de corelatie, varf care este necesar la
sincronizarea semnalelor.
In UMTS se folosesc doua familii de coduri si anume : coduri ortogonale si coduri non-ortogonale
pseudo-zgomot.
Intrucat codurile ortogonale au corelatie zero doar daca sunt sincronizate, ele nu se pot folosi decat in
cazul transmisiunii unui singur canal in DL (de la o singura celula), respectiv un singur canal in UL (de
la un singur UE), caz in care canalele de transmisiune sunt sincrone. De aceea codurile de imprastiere
ortogonale se folosesc doar la imprastierea semnalului.
Codurile ortogonale sunt organizate intr-o structura tip
arbore in cadrul caruia nivelurile superioare contin coduri
ortogonale de lungimi mici, iar nivelurile inferioare contin
coduri ortogonale de dimensiuni mai mari. Structura tip
arbore permite alegerea unui cod ortogonal de
dimensiune corespunzatoare SF-ului necesar pentru o
anumita rata de semnal ce trebuie transmis.
Structura tip arbore a codurilor ortogonale se numeste
OVSF – Orthogonal Variable Spreading Factor.
In Release 99 largimea de banda este de 5 MHz. Debitul folosit pentru transmisie
este de 3.84 Mcp/s.
Ce SF trebuie ales pentru a transmite un semnal cu rata de 120 Kb/s ?
SF = 3.84 Mcp/s / 0.12 Mb/s = 32.
In Release 4 (TD-SCDMA) largimea de banda este de 1.6 MHz, iar debitul de
transmisiune de 1.28 Mcp/s.
Ce SF trebuie ales pentru a transmite un semnal de 120 Kb/s?
Fiecare celula are asignat cate un scrambling code primar care va facilita UE-ului sa il identifice.
Scrambling codurile primare sunt clasificate in 64 de grupuri, fiecare grup continand cate 8 coduri.
Pentru ca UE sa poata identifica grupul de coduri asignat unei celule va trebui sa baleieze fiecare din
cele 64 de coduri primare.
Pentru ca UE sa poata identifica ce cod este folosit in cadrul grupului celula va emite un CPICH –
Common Pilot Channel. Acest CPICH foloseste o singura secventa, conform specificatiilor UMTS care
va fi imprastiata printr-un channelization code fix cu SF 256 si codata conform scrambling code-ului
primar asignat celulei. Tot prin CPICH se vor transmite si informatiile necesare UE-ului sa demoduleze
si alte canale de la celula.
Controlul de putere
Pentru a se indeplini conditiile de calitate impuse de standardul UMTS trebuie ca la receptie sa avem un
raport semnal-interferente (SIR – Signal To Interference Ratio) suficient de bun.
Pe de o parte ne dorim ca SIR sa fie suficient de mare pentru a fi posibila decodarea semnalului
transmis, dar pe de alta parte ne dorim ca transmisia sa se faca la o putere redusa pentru a minimiza
interferentele si consumul de putere. Controlul de putere este util si pentru a compensa variatiile de
semnal la receptie ce apar datorita mediului de transmisiune.
In UL controlul de putere este in sarcina NodeB-
ului, care periodic compara SIR-ul semnalului
receptionat de la UE-uri cu un SIR target si in
functie de rezultat va transmite UE-urilor
comenzi de control al puterii, astfel incat UE-ul isi
va micsora puterea de emisie daca SIR>SIR
target, respectiv isi va creste puterea de emisie
daca SIR<SIR target. Aceste comenzi sunt date
cu o frecventa de 1500 Hz.
SIR target se va modifica corespunzator mecanismului Outer Loop. Mai exact, NodeB-ul va masura
BLER – Block Error Rate al block-urilor de date receptionate din UL si va compara BLER-ul masurat cu
BLER target.
Daca intr-o celula sunt admise prea multe UE-uri atunci ele vor contribui la cresterea interferentelor
pentru toate celelalte si vor determina ca mecanismul de control al puterii sa creasca puterea fiecarui
UE. Pentru a se evita aceasta situatie in paralel cu controlul puterii functioneaza mecanismul CAC – Call
Admission Control.
Soft HandOver
UE poate stabili legaturi radio cu mai multe celule simultan. Cu alte cuvinte UE este capabil sa
receptioneze semnale emise de la diferite celule, respectiv mai multe celule pot receptiona semnalul
transmis de un UE.
In acest caz putem spune ca UE se afla in starea Soft HandOver. Daca celulele cu care un UE
intractioneaza in acelasi timp provin de la un singur NodeB atunci putem spune ca UE este in starea
Softer HandOver.
Setul de celule cu care un UE comunica la un moment dat se numeste Active Set. Celulele din active
set sunt selectate in functie de nivelurile SIR si CPICH transmise de UE in rapoartele de masuratori.
Reteaua va stabili pragurile SIR si CPICH de la care UE-ul va transmite aceste rapoarte de
masuratori.
In UMTS cand un UE initiaza un apel va creste nivelul de zgomot pentru celelalte UE-uri din celula si
astfel, UE-urile de la margine celulei risca sa drop-eze apelurile. Cel mai probabil aceste UE-uri sunt in
soft HO si vor trece pe celulele vecine.
Tehnici de dezvoltare in UMTS
Antene cu diversitate la emisie
Pentru a mari performantele retelei si a-i imbunatati calitatea la care se face transmisia se folosesc
doua tehnici :
Transmisia cu diversitate spatiu-timp, STTD – Space Time Transmit Diversity, prin care se folosesc
scheme de codare ortogonale pentru a transmite o pereche de simboluri de date, s1 si s2, prin doua
antene. Aceasta tehnica are un neajuns care o face putin utilizabila pentru utilizatori in miscare : pentru
transmisii prin doua antene ortogonalitatea se pierde daca variaza castigul canalului pe care se face
transmisia celor doua simboluri si nu mai poate fi recuperata ulterior.
Unda radio in bucla inchisa presupune transmiterea unui simbol de date prin doua antene de la
NodeB. NodeB-ul transmite CPICH-ul, UE-ul il masoara la receptie si in functie de rezultatul
masuratorilor NodeB-ul va decide ce offset de faza sa foloseasca pentru transmisiile ulterioare astfel
incat sa se maximizeze nivelul semnalului la receptia UE-ului.
Tehnici de imbunatatire a performantelor la receptie
Pentru a reduce interferentele se pot folosi antene cu diversitate.
Interferentele intersimbol (ISI) pot fi reduse si prin implementarea unor arhitecturi la emisie si receptie
care sa permita ca receptorul sa dea un feedback catre emitator pe baza simbolurilor receptionate si
demodulate astfel incat emitatorul sa isi adapteze transmisia viitoarelor simboluri la conditiile radio.
Receptor tip grebla
Datorita propagarii multicale un semnal este receptionat de
mai multe ori cu oarecare intarzieri. Pentru a compensa
aceste intarzieri la receptie inainte de demodulare se
folosesc niste linii de intarziere pentru a putea alinia in timp
semnalele receptionate, apoi se insumeaza imbunatatindu-
se astfel raportul semnal-zgomot la receptie. Aceasta
tehnica poate fi folosita si pentru receptia prin mai multe
antene (antene cu diversitate). Implementarea ei este
posibila atat la UE cat si la NodeB.
HSPA-ul a fost gandit ca o imbunatatire a UMTS-ului. Mai intai s-a imbunatatit viteza in
DL. O transmisie cu debit asimetric (mai mare in DL, mai mic in UL).
Astfel, in Release 5 avem HSDPA – High Speed Downlink Packet Access,
apoi s-a constatat ca HSDPA-ul are un neajuns in privinta aplicatiilor care necesita
viteza mare si in UL : E-mail, File Sharing, Jocuri Interactive, etc.
Pentru astfel de aplicatii a aparut in Release 6 HSUPA – High Speed Uplink Packet
Access.
HSPA HSDPA
HSUPA
Tehnici de protectie in transmisia radio
Mediul de transmisiune are mai multe neajunsuri pentru transmisia radio : fading,
interferente, obstacole intre NodeB si UE ce pot duce la reflexii, etc. In conditii radio
proaste este necesar sa se mareasca puterea de transmisie, fapt ce duce la marirea
perturbatiilor pentru celelalte UE-uri din zona si implicit la scaderea acoperirii NodeB-ului.
Pentru ca telecomunicatia radio sa fie perturbata cat mai putin se folosesc cateva
mecanisme de protectie :
Conditii radio
EXERCITIU
Conditii radio
proaste bune
QPSK 16QAM
3. Hybrid ARQ
HSDPA si HSUPA folosesc conceptul HARQ - Hybrid Automatic Repeated reQuest. Acesta
reprezinta o combinatie intre FEC – Forward Error Correction si ARQ – Automatic Repeated
reQuest.
In timpul transmisiunii se prezic conditiile radio. Daca se observa ca mediul de propagare
se deterioreaza din punct de vedere radio se declanseaza mecanismul ARQ conform
caruia se retransmite automat blocul de date care a fost transmis anterior. Este foarte
probabil ca si retransmisia sa se receptioneze cu erori. De aceea blocul de date care
urmeaza sa fie retransmis va fi codat suplimentar astfel incat el sa fie mai putin vulnerabil la
perturbatii. Mecanismul de codare suplimentara se numeste IR - Incremental Redundancy.
HARQ reprezinta retransmisia blocului de date cu protectie suplimentara la erori.
4. Short Subframe Length
Cand UE trece din IDLE in apel RNC-ul ii trimite mesajul Measurement Control prin care ii cere UE-
ului sa masoare si sa transmita evenimentele rezultate in urma masuratorilor.
Mesajul Measurement Control contine urmatoarele informatii :
• Pragul de aparitie al evenimentului;
• Valoarea hysteresis-ului;
• Timpul de intarziere al aparitiei evenimentului;
• Lista cu celulele vecine.
Cand UE primeste mesajul Measurement Control de la RNC va incepe masuratorile Ec/No (calitatea) si
RSCP-ul (nivelul radio), conform setarii parametrului IntraFreqMeasQuantity. De fiecare data cand este
atins pragul de aparitie al unui eveniment UE va transmite un Measurement Report.
Evenimentele care se pot declansa in urma masuratorilor UE-ului pentru IntraFreq HO sunt :
1A. Apare atunci cand UE declara ca a gasit o celula cu o calitate apropiata de calitatea celei mai
bune celule din active set;
1B. Apare atunci cand UE detecteaza o celula in active set ce are calitatea mai proasta relativ la
calitatea celei mai bune celule din active set;
1C. Apare atunci cand UE detecteaza o celula care are calitatea mai buna decat calitatea celei mai
proaste celule din active set. Daca active set-ul este plin atunci RNC-ul va inlocui celula mai proasta din
active set cu cea monitorizata;
1D. Apare atunci cand se schimba best cell in active set.
Declansarea evenimentului 1A este conditionata de formula :
Unde,
Mnew este valoarea masurata a celulei din reporting range;
CIOnew=CIO+CIOoffset. Este un offset ce favorizeaza sau nu intrarea celulei monitorizate in active set, in
functie de conditiile radio;
W – Weighted Factor. Parametrul prin care se favorizeaza sau nu intrarea celulei monitorizate in active
set. Cu cat este mai mic cu atat se declanseaza mai repede evenimentul 1A;
Mi este valoarea masurata pentru celula i din active set;
MBest este valoarea masurata pentru cea mai buna celula din active set;
R1a – Reporting Range. Domeniul in care o
celula monitorizata trebuie sa intre pentru un
timp dat (Time To Triger) pentru a fi introdusa
in active set. Este un prag relativ la variatiile
valorii masurate pentru best cell.
A – calitatea pentru semnalul celei mai bune
celule din active set;
B – calitatea semnalului celulei monitorizate;
C – pragul deasupra caruia calitatea
semnalului monitorizat trebuie sa se pastreze
pentru ca sa se declanseze evenimentul 1A.
Conditia de declansare pentru evenimentul 1B este :
MinAS – valoarea masurata pentru celula cea mai slaba din active set.
Evenimentul 1C se poate declansa doar in situatia in care apare o celula mai buna decat cea mai
proasta celula din active set cand este atinsa limita active set-ului.
Limita active set-ului se seteaza prin parametrul MaxCellInActiveSet.
A – calitatea celei mai bune celule din active
set;
B – calitatea unei alte celule din active set;
C – calitatea celei mai slabe celule din active
set;
D – calitatea celulei din afara active set-ului;
E – pragul pentru evenimentul 1C.
Pentru a evita HO-uri catre celule 2G aproape de congestie in timpul Load HO celulele 3G si 2G
schimba intre ele informatii despre starea incarcarii la acel moment. In timpul HO-ului RNC-ul trimite
informatia cu starea incarcarii prin mesajul RELOCATION REQ. La randul lui, RNC-ul primeste
informatia despre starea incarcarii celulei 2G prin mesajul RELOCATION COMMAND.
Procedura de HO va continua doar in cazul in care incarcarea celulei 2G este sub un anumit prag. In
caz contrar RNC-ul va trimite mesajul RELOCATION CANCEL catre CN si va incerca un HO cu
urmatoarea celula din lista.
HSPA HandOver
Daca celula care trebuie inlocuita in urma aparitiei unuia din evenimentele 1B, 1C, 1D nu suporta
HSPA atunci acea celula din active set va fi inlocuita cu celula monitorizata ce se dovedeste a fi mai
buna.
HCS-ul estimeaza viteza de deplasare a fiecarui UE. In functie de viteza lor va transmite
HCS HO Request catre RNC pentru ca UE-urile rapide sa treaca pe celule macro si UE-urile
lente sa treaca pe celule micro.
In cazul unui HO de la o celula micro la o celula macro RNC-ul trimite mesajul
Measurement Control Interfreq/InterRAT. Dupa ce UE raporteaza evenimentul 2C sau 3C (a
gasit o frecventa 3G, respectiv o frecventa 2G mai buna) RNC-ul va lua decizia de HO.
In cazul unui HO de la celula macro la celula micro RNC-ul va incerca sa faca un blind
HO. In caz ca blind HO esueaza atunci RNC-ul va trimite mesajul Measurement Control
Interfreq/InterRAT. Dupa ce va primi raportul de la UE cu evenimentul 2C sau 3C RNC-ul va
trimite UE-ul catre celula cu cea mai buna calitate.
Algoritmul de estimare a vitezei UE-ului
Pentru estimarea vitezei UE-urilor se porneste un timer pe perioada caruia se monitorizeaza
frecventa de schimbare a celei mai bune celule din active set-ul UE-ului respectiv. Daca
frecventa de schimbare a celulei este redusa atunci se ia decizia ca UE-ul are o viteza de
deplasare mica. In caz ca apar multe evenimente 1D pana expira timer-ul se considera ca UE-ul
se deplaseaza rapid. Pentru a elimina situatia in care evenimentul 1D apare din alte
considerente decat cele de deplasare (de exemplu ping-pong intre celule) se va lua in calcul
aparitia unui singur eveniment 1D pentru o anumita celula.
4G – Long Term Evolution
Target-ul stabilit pentru tehnologia LTE a fost obtinerea unei viteze in DL de 100Mb/s si in UL de
50Mb/s pentru transmisiuni radio.
Pentru a putea realiza un astfel de target a trebuit sa se foloseasca o noua arhitectura a retelei, fara a
lua in calcul compatibilitatea cu tehnologia anterioara – UMTS.
frecventa
timp timp
Ortogonalitatea subpurtatoarelor se obtine prin faptul ca aceste subpurtatoare sunt apropiate
una de alta pe axa frecventelor. Pentru un utilizator se pot aloca unul sau mai multe grupuri de
subpurtatoare.
Spatiul dintre
subfrecvente
frecventa
Intrucat in OFDMA se folosesc mai multe subpurtatoare in paralel, rata unui simbol va fi
mica in raport cu rata de transmisie a semnalului de date combinat. Cu alte cuvinte,
durata unui simbol este relativ mare.Totodata, apare o intarziere in receptionarea
simbolurilor datorita propagarii multicale a simbolurilor transmise.
Aceasta intarziere duce la degradarea simbolurilor si la interferenta inter-simbol.
Eliminarea interferentei inter-simbol (ISI – Inter-symbol Interference) se obtine prin
pastrarea ortogonalitatii subpurtatoarelor. Pentru eliminarea ISI si pastrarea
ortogonalitatii se genereaza asa zisa perioada ciclica (CP – Cyclic Period) prin care se
repeta la inceputul simbolului transmis de o subpurtatoare esantioanele de la finalul
acelui simbol.
Durata unui simbol OFDM pe o sub-
frecventa
Totodata, cu cat banda unei subpurtatoare este mai mica, cu atat apare pericolul interferentei
inter frecventa (ICI – InterCarrier Interference). Ca si compromis intre necesitatea de a avea
subpurtatoare de banda ingusta si conditia de a folosi o banda nu prea mica pentru a evita ICI,
LTE foloseste subpurtatoare de banda de 15KHz.
Pentru DL se foloseste transmisia OFDMA.
In cadrul transmitatorului OFDMA se face conversia serie-paralel a semnalului
de date, urmand ca dupa conversie semnalul obtinut sa fie mapat pe subpurtatoare ortogonale
folosind functia inversa fast Fourier (IFFT – Inverse Fast Fourier Transform).
Structura transmitatorului OFDMA
Pentru transmisia in UL trebuie rezolvata problema raportului dintre puterea de varf si
puterea medie a semnalului transmis (PAPR – Peak to Average Power Ratio) care este
mare.
Pentru a elimina acest inconvenient semnalul de date va fi mai intai codat dupa functia
Fourier Discreta (DFT – Discrete Fourier Transform). In urma codarii rezulta combinatii
liniare de simboluri de date, fiecare astfel de combinatie de simboluri fiind transmisa pe
cate o subpurtatoare.
Astfel vom transmite forme de unda pe o singura purtatoare ce vor avea un PAPR mult
mai mic decat la OFDMA.
Folosirea mai multor antene aduce imbunatatiri din punct de vedere al acoperirii si au o
oarecare elasticitate la intarzierea propagarii multicale.
Pentru transmisia cu diversitate in DL eNodeB-ul va folosi pana la patru antene.
Pentru transmisia in UL din motive de consum de putere UE va avea un singur
amplificator si deci, la un moment dat va transmite cu o singura antena. Totusi, in functie
de pozitie UE va schimba emisia de pe o antena pe alta.
In ceea ce priveste diversitatea la receptie, pentru a imbunatati performantele (protectie
la propagarea multicale, imbunatatirea acoperirii) UE va avea cel putin doua antene de
receptie.
Pentru ca UE sa receptioneze semnalul cu
SIR cat mai mare, dar si pentru a reduce
interferentele la receptie se urmareste ca in
DL antena sa directioneze unda radio catre
UE-ul dorit.
Exista doua moduri prin care semnalul transmis in DL sa fie receptionat cu un SIR cat mai bun
de catre UE :
Modul bucla inchisa, prin care UE monitorizeaza canalul de broadcast receptionat in DL si
specifica eNodeB-ului ce schema de codare este recomandata.
Modul bucla deschisa care presupune ca eNodeB-ul sa foloseasca o antena speciala (cu
mai multe elementi spatiati apropiat unul de altul), iar semnalele UL, DL sa fie corelate intre
ele astfel incat eNodeB-ul sa poata detecta unghiul sub care receptioneaza semnalul
transmis de UE si sa formeze o unda radio ce va fi transmisa in DL sub acelasi unghi.
Multiplexarea spatiala este folosita in DL pentru a mari rata de transmisie a semnalului.
In tehnologia LTE eNodeB-ul va transmite semnalul de date cu pana la patru antene. La
fiecare antena corespunde cate un layer spatial pe care aceasta va emite. Multiplexarea
spatiala se apropie ca si principiu de modul bucla inchisa. Mai exact, UE va monitoriza
canalul de broadcast transmis de eNodeB si ii va specifica acestuia pe cate layer-e
spatiale sa faca transmisia.
Debitul cu care semnalul de date va fi transmis in DL este direct proportional cu numarul
de nivele spatiale folosite in DL.
3. Interfata radio PS – Packet Switched
Corecteaza
Selecteaza UE- erorile ce apar in
urile care se Adapteaza transmisie in
bucura de MCS-urile la urma unei
conditii radio conditiile radio adaptari a link-
bune ului
necorespunzato
are
Spre deosebire de UMTS, LTE foloseste dynamic scheduling in domeniul frecventa. Mai
exact, UE-urile vor folosi diferite grupuri de subpurtatoare in functie de conditiile radio.
Pentru serviciul VoIP dynamic scheduling presupune ca un UE sa emita semnalul de
date folosind mai multe seturi de subpurtatoare si scheme de codare diferite la intervale
regulate.
Managementul interferentelor
Fata de prima versiune LTE, Release 8, in Release 9 s-au adus mici imbunatatiri cu
privire la identificarea pozitiei UE si la imbunatatirea formei de unda radio, dar o crestere
substantiala a performantelor retelei LTE este asteptata odata cu aparitia conceptului
LTE-A – LTE-advanced in Release 10.
In Release 10 apare conceptul de agregare a latimii de banda, conform caruia intr-o
singura celula sunt folosite mai multe purtatoare si largimi de banda diferite.
frecventa