Capitolul VI:Faptul juridic illicit-izvor de obligatii civile

Ilicita a presupusului isi gaseste temeiul in idea de garantie pe care legeea o instituie in scopul protejarii
victimei prejudiciului. Asadar , legea il considera pe comitent a fi garantul intereselor victimei, oferindu-i
acesteia posibilitatea concreta de a obtine repararea integral a prejudiciului suferit si punand-o la
adapost de pericolul unei eventuale insolvabilitati a presupusului .

Este o garantie pentru fapta altuia , deci pentru o fapta care trebuie sa fie de natura sa angajeze , prin
ea insasi , raspunderea personala a presupusului . Cu alte cuvinte , raspunderea comitentului va fi
angajata numai daca , si in masura in care , in persoana presupusului sunt intrunite conditiile generale
ale raspunderiii civile delictuale pentru fapta altuia.

In comparative cu celelalte teorii , teoria garantiei explica dreptul comitentului la actiunea in regres
impotriva presupusului pentru recuperarea cheltuielilor avansate victimei cu titlu de despagubiri ,
specifica raspunderii pentru fapta altuia.

Desi , timp de aproape un secol, instantele judecatoresti romane au considerat ca raspunderea

comitentului se fundamenteazza pe idea de culpa, printr-o decizie a fostului Tribunal Suprem s-a statuat
ca ,, in ultima analiza , responsabila civilmente nu are decat rolul de a asigura partii despagubite ,
repararea pagubei “, fapt ce conduce la idea de garantie .

Ca urmare a acestei noi orientari , majoritatea solutiilor practicii judecatoresti a condus la aplicarea
teoriei garantiei in cauzele privind raspunderea comitentului pentru fapta presupusului .

Totusi , nici teoria garantiei nu a fost scutita de controverse, si acestea au aaparut cand s-a pus in
discutie suportul sau temeiul . al insasi ideii de garantie ce sta la baza raspunderii comitentului .Altfel ,
cu privire la acest aspect , in literatura de specialitate s-au contura doua opinii:teza garantiei obiective is
teza garantiei subiective .

Potrivit conceptiei obiective , garantia se intemeiaza si se justifica pe rsicul de activitate sau de profit ,
astfel ca este detasat de orice idée de culpa prezumat aa comitentului .Garantia comitentului pentru
fapta presupusului deriva din imprejurarea ca e exercita controlul asupra activitatiipresupusului .In
cadrul acestei garantii , intr-o alta varianta a teoriei obiective , se face trimiterea la faptul ca este just ,
normal si echitabil ca sarcina avansarii despagubirilor si cea a suportarii eventualei insolvabiliati a
presupusului , sa revina comitentului . Prin urmare , garantia nu are nicio legatura cu vinovatia , iar in
lipsa unui sistem de asiguare care sa treaca riscurile asupra colectivitatii , este echitabil sa fie angajata
raspunderea comitentului mai ales ca , prin mijloacele de care dis[une , el se afla intotdeauna in situatia
de a pute aavansa despagubirea.

In ceea ce priveste conceptia subiectiva , fundamental porneste de la neindeplinirea culpabila de catre

comitent a atributiilor de autoritate , supraveghere is control fata de presup , ce rezulta din raportul de
subordonare . Se prezuma o culpa a comitentului in indeplinirea acestor atributii , fara de care nu ar fi
savarsit fapta ilivita cauzatoare de prejudicii,. Astfel , culpa si garantia creeaza o unitate specifica de
elemente subiective si obiective .

Izvoarele obligatiilor civile

In sens contrar, s-a considerat ca aceasta coexistenta a elementelor obiective cu cele subiective
nu este posibila nici macar in acele situatii de exceptie in care ar putea fi retinuta, alaturi de culpa
presupusului , si culpa comitentului in producerea prejudiciului , aceasta deoarece, in astfel de situatii ,
raspunderea comitentului si a presupusului va fi angajata pe baza regulilor culpei commune ,adica va fi o
raspundere pentru fapta proprie a fiecaruia , comitentul raspunzand nu pentru presupus , ci alaturi de
acesta , pentru contributia directa , nemijlocita a sa la producerea prejudiciului , calitatea sa de garnt
existand numai pentru partea de prejudiciu produsa din culpa presupusului . A afirma contrariul
inseamna ,,a admite ideea potrivit careia comitentul ar fi garantul propriei fapte , iar nu al faptei altuia ,
or garantia incepe acolo unde se termina culpa, nepurand exista a asociere a acestor notiuni , pentru
fundamentarea raspunderii comitentului .Acesta raspunde , asadar , fie in calitatet de garant , fie pentru
propria-I culpa si nicidecum ca garant al propriei fapte culpabile.

Ideea de garantie depaseste insa , in extensiune, ideea de vina a comitentului , ceea ce face ca
prezumtia de raspundere a acestuia sa nu poata fi inlaturata prin simpla proba contrarie a lispei de
vinovatie in exercitarea supravegherii , indrumarii is controlului . In acest punct se intalnesc cele doua
conceptii –cea obiectiva si cea subiectiva –despre garantie .

Se poate observa ca aceasta garantie este diferita de notiunea de garantie , astfel cum este inteleasa in
mod obisnuit in dreptul civil (garantii personale is garantii reale ).Dar exista is un elemnt comun , si
anume acela de a sigura partii pagubite repararea daunei , adica realizarea creantei in despagubire, In
acest sens , raspunderea se fundamenteaza pe ideea de garatie .

Fundamentul raspunderii comitentului in conceptia Codul civil in vihoare (Legea nr.287/2009)

Doctrinarii romani care au examinat in lucrarile lor reglemenatarile art.1373C.civ. ,cu privire la
raspunderea comitentului pentru prejudicul cauzat tertilor de prepusii sai , opineaza in unanimitate ca
aceasta este o raspundere obiectiva , care are ca fundament fie ideea de garantie , asociata cu riscul de
activitate si ideea de echitate , fie ideea asumarii de catre comitent a riscurilor introduse in societate
prin activitatea prepusilor sai , pe care o organizeaza si conduce.

Referitor la dumdamentarea raspunderii comitentului pe ideea de garantie raportata la principiul

echitatii , s-a considerat ca fiecare om are dreptul la viata , la integritatea sa corporala, a persoanelor
care ii sunt apropiate si la integritatea bunurilor care ii apartin.Garantia trebuie raportata la principiul
echitatii pentru ca presupusil traieste din castiguri periodice si partial neurmaribile ,astfel ca este
normal si echitabil ca victimei sa i se asigure o reparative integrala , efectiva si actual, avansandu-i-se
despagubirea prin intermediul comitentului garant .
 Impartasim opinia potrivit careia raspunderea comitentului pentru fapta presupusului are ca
fundament garamtia obiectiva , bazata pe riscul de activitate .Ideea de garantie exprima obligatia
comitentului de a garanta tuturor securitatea in legatura cu activitatea pe care o desfasoara , prin
asocierea sau angajarea de presupusi , si conducere in interesul sau direct sau indirect , imediat sau
mediat .Suportul obligatiei de garantie este riscul de activitate care cuprinde si riscul de autoritate ,
deoarece intre prepusi si comitent exista raporturi de subordonare , care confera comitentului dreptul
de a da ordine , instructiuni is dispozitii prepusilor , precum si de a-i supraveghea , indruma si
controla .Prin asocierea de prepusi in scopul organizarii si desfasurarii unei anumite activitati in interesul
sau , comitentul introduce un risc pentru tertle persoane , de a fi prejudiciate prin actiunile si inactiunile
ilicite ale prepusilor sai .Avand obligatia de garantie fata de terti , comitentul isi auma implicit riscul sau
pericolul prejudicierii altora prin activitatea pe care o organizeaza sub autoritatea sa; este cceea ce se
numeste riscul de activitate , ca o variant a riscului social sau general . La rsicul de activitate , care
include si pe cel de autoriate , se poate asocial ca support al obligatiei de garantie is ideea de echitate
.Avand ca fundament obiectiv ideea sau obligatia de garantie , privita ca o obligatie legala is implicita de
rezultat , raspunderea de plin drept a comitentului nu poate fi inlaturata decat prin proba unei cauze
straine :forta majora , cazul fortuit , fapta victimei si fapta unui tert .

Asumandu-si riscul , comitentul va fi obligat sa despagubeasca victima , platindu-i cheltuielile de

reparatie a prejudiciului creat prin fapta ilicita a presupusului .In plus , teoria explica ata conditia
dovedrii culpe presupusului , cat si a dreptului de regres al comitentului impotriva presupusului in
situatia in care a despagubit victima.

Dreptul de regres al oricarei persoane care raspunde pentru prejudicul cauzat de altul este reglementat
cu valoare de regula generala in art,.1384 C.civ. care in alin (1)dispune ca ,, cel care raspunde pentru
fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudicul , cu exceptia cazului in care
acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudicul cauzat “.Aplicand acest text la raspunderea is
situatia comitentului , este evident ca actiunea sa in regres va fi admisa numai daca s-a facut sau a facut
dovada vinovatiei presupusului .In acest sens , va fi insa necesar sa se deosebeasca intre vinovatia sau
culpa proprie a prepusului si culpa de serviciu . Prepusul este raspunzator pentru prejudicial cauzat
numai daca I se dovedeste vinovatia sau culpa sa proprie ori personala;astfel , exista vinovatia proprie a
prepusului in cazul in care se probeaza ca a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila actionand prin
depasirea atributiilor din continutul functiei , deviere de la aceasta sau abuzand de functia
incredintata ;dimpotriva , daca a savarsit fapta prejudiciabila actionand strict in limitele functiei sale is
conform ordinelor , dispozitiilor is instructiunilor comitentului , poate fi vorba de o culpa sau vinovatie
de serciviu , care este imputabila exclusive comitentului . In acest caz , actiunea in regres va fi respinsa
ori , daca se probeaza is vinovatia proprie a prepusului ( de exmplu , oridnul era vadit ilegal) , va fi
admisa pro rata , proportioanla cu vinovatia acestuia din urma , in principiu , pentru jumatate din
reparatia acordata victimei de catre comitent .

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului