Capitolul VI:Faptul juridic illicit-izvor de obligatii civile

Ilicita a presupusului isi gaseste temeiul in idea de garantie pe care legeea o instituie in scopul
protejarii victimei prejudiciului. Asadar , legea il considera pe comitent a fi garantul intereselor
victimei, oferindu-i acesteia posibilitatea concreta de a obtine repararea integral a prejudiciului
suferit si punand-o la adapost de pericolul unei eventuale insolvabilitati a presupusului .

Este o garantie pentru fapta altuia , deci pentru o fapta care trebuie sa fie de natura sa
angajeze , prin ea insasi , raspunderea personala a presupusului . Cu alte cuvinte , raspunderea
comitentului va fi angajata numai daca , si in masura in care , in persoana presupusului sunt
intrunite conditiile generale ale raspunderiii civile delictuale pentru fapta altuia.

In comparative cu celelalte teorii , teoria garantiei explica dreptul comitentului la actiunea in

regres impotriva presupusului pentru recuperarea cheltuielilor avansate victimei cu titlu de
despagubiri , specifica raspunderii pentru fapta altuia.

Desi , timp de aproape un secol, instantele judecatoresti romane au considerat ca

raspunderea comitentului se fundamenteazza pe idea de culpa, printr-o decizie a fostului
Tribunal Suprem s-a statuat ca ,, in ultima analiza , responsabila civilmente nu are decat rolul de
a asigura partii despagubite , repararea pagubei “, fapt ce conduce la idea de garantie .

Ca urmare a acestei noi orientari , majoritatea solutiilor practicii judecatoresti a condus la

aplicarea teoriei garantiei in cauzele privind raspunderea comitentului pentru fapta
presupusului .

Totusi , nici teoria garantiei nu a fost scutita de controverse, si acestea au aaparut cand s-a
pus in discutie suportul sau temeiul . al insasi ideii de garantie ce sta la baza raspunderii
comitentului .Altfel , cu privire la acest aspect , in literatura de specialitate s-au contura doua
opinii:teza garantiei obiective is teza garantiei subiective .

Potrivit conceptiei obiective , garantia se intemeiaza si se justifica pe rsicul de activitate sau de

profit , astfel ca este detasat de orice idée de culpa prezumat aa comitentului .Garantia
comitentului pentru fapta presupusului deriva din imprejurarea ca e exercita controlul asupra
activitatiipresupusului .In cadrul acestei garantii , intr-o alta varianta a teoriei obiective , se face
trimiterea la faptul ca este just , normal si echitabil ca sarcina avansarii despagubirilor si cea a
suportarii eventualei insolvabiliati a presupusului , sa revina comitentului . Prin urmare ,
garantia nu are nicio legatura cu vinovatia , iar in lipsa unui sistem de asiguare care sa treaca
riscurile asupra colectivitatii , este echitabil sa fie angajata raspunderea comitentului mai ales
ca , prin mijloacele de care dis[une , el se afla intotdeauna in situatia de a pute aavansa
despagubirea.
 In ceea ce priveste conceptia subiectiva , fundamental porneste de la neindeplinirea culpabila
de catre comitent a atributiilor de autoritate , supraveghere is control fata de presup , ce
rezulta din raportul de subordonare . Se prezuma o culpa a comitentului in indeplinirea acestor
atributii , fara de care nu ar fi savarsit fapta ilivita cauzatoare de prejudicii,. Astfel , culpa si
garantia creeaza o unitate specifica de elemente subiective si obiective .

Izvoarele obligatiilor civile

In sens contrar, s-a considerat ca aceasta coexistenta a elementelor obiective cu cele

subiective nu este posibila nici macar in acele situatii de exceptie in care ar putea fi retinuta,
alaturi de culpa presupusului , si culpa comitentului in producerea prejudiciului , aceasta
deoarece, in astfel de situatii , raspunderea comitentului si a presupusului va fi angajata pe baza
regulilor culpei commune ,adica va fi o raspundere pentru fapta proprie a fiecaruia , comitentul
raspunzand nu pentru presupus , ci alaturi de acesta , pentru contributia directa , nemijlocita a
sa la producerea prejudiciului , calitatea sa de garnt existand numai pentru partea de prejudiciu
produsa din culpa presupusului . A afirma contrariul inseamna ,,a admite ideea potrivit careia
comitentul ar fi garantul propriei fapte , iar nu al faptei altuia , or garantia incepe acolo unde se
termina culpa, nepurand exista a asociere a acestor notiuni , pentru fundamentarea raspunderii
comitentului .Acesta raspunde , asadar , fie in calitatet de garant , fie pentru propria-I culpa is
nicidecum ca garant al propriei fapte culpabile.

Ideea de garantie depaseste insa , in extensiune, ideea de vina a comitentului , ceea ce face
ca prezumtia de raspundere a acestuia sa nu poata fi inlaturata prin simpla proba contrarie a
lispei de vinovatie in exercitarea supravegherii , indrumarii is controlului . In acest punct se
intalnesc cele doua conceptii –cea obiectiva is cea subiectiva –despre garantie .

Se poate observa ca aceasta garantie este diferita de notiunea de garantie , astfel cum este
inteleasa in mod obisnuit in dreptul civil (garantii personale is garantii reale ).Dar exista is un
elemnt comun , si anume acela de a sigura partii pagubite repararea daunei , adica realizarea
creantei in despagubire, In acest sens , raspunderea se fundamenteaza pe ideea de garatie .

Fundamentul raspunderii comitentului in conceptia Codul civil in vihoare (Legea nr.287/2009)

Doctrinarii romani care au examinat in lucrarile lor reglemenatarile art.1373C.civ. ,cu privire la
raspunderea comitentului pentru prejudicul cauzat tertilor de prepusii sai , opineaza in
unanimitate ca aceasta este o raspundere obiectiva , care are ca fundament fie ideea de
garantie , asociata cu riscul de activitate si ideea de echitate , fie ideea asumarii de catre
comitent a riscurilor introduse in societate prin activitatea prepusilor sai , pe care o
organizeaza si conduce.

Referitor la dumdamentarea raspunderii comitentului pe ideea de garantie raportata la

principiul echitatii , s-a considerat ca fiecare om are dreptul la viata , la integritatea sa
corporala, a persoanelor care ii sunt apropiate si la integritatea bunurilor care ii
apartin.Garantia trebuie raportata la principiul echitatii pentru ca presupusil traieste din
castiguri periodice si partial neurmaribile ,astfel ca este normal si echitabil ca victimei sa i se
asigure o reparative integrala , efectiva si actual, avansandu-i-se despagubirea prin intermediul
comitentului garant .

Impartasim opinia potrivit careia raspunderea comitentului pentru fapta presupusului are ca
fundament garamtia obiectiva , bazata pe riscul de activitate .Ideea de garantie exprima
obligatia comitentului de a garanta tuturor securitatea in legatura cu activitatea pe care o
desfasoara , prin asocierea sau angajarea de presupusi , si conducere in interesul sau direct sau
indirect , imediat sau mediat .Suportul obligatiei de garantie este riscul de activitate care
cuprinde si riscul de autoritate , deoarece intre prepusi is comitent exista raporturi de
subordonare , care confera comitentului dreptul de a da ordine , instructiuni is dispozitii
prepusilor , precum si de a-i supraveghea , indruma si controla .Prin asocierea de prepusi in
scopul organizarii is desfasurarii unei anumite activitati in interesul sau , comitentul introduce
un risc pentru tertle persoane , de a fi prejudiciate prin actiunile is inactiunile ilicite ale
prepusilor sai .Avand obligatia de garantie fata de terti , comitentul isi auma implicit riscul sau
pericolul prejudicierii altora prin activitatea pe care o organizeaza sub autoritatea sa; este cceea
ce se numeste riscul de activitate , ca o variant a riscului social sau general . La rsicul de
activitate , care include si pe cel de autoriate , se poate asocial ca support al obligatiei de
garantie is ideea de echitate .Avand ca fundament obiectiv ideea sau obligatia de garantie ,
privita ca o obligatie legala is implicita de rezultat , raspunderea de plin drept a comitentului nu
poate fi inlaturata decat prin proba unei cauze straine :forta majora , cazul fortuit , fapta
victimei is fapta unui tert .

Asumandu-si riscul , comitentul va fi obligat sa despagubeasca victim , platindu-i cheltuielile

de reparatie a prejudiciului creat prin fapta ilicita a presupusului .In plus , teoria explica ata
conditia dovedrii culpe presupusului , cat si a dreptului de regres al comitentului impotriva
presupusului in situatia in care a despagubit victima.

Dreptul de regres al oricarei persoane care raspunde pentru prejudicul cauzat de altul este
reglementat cu valoare de regula generala in art,.1384 C.civ. care in alin (1)dispune ca ,, cel care
raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudicul , cu
exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudicul cauzat
“.Aplicand acest text la raspunderea is situatia comitentului , este evident ca actiunea sa in
regres va fi admisa numai daca s-a facut sau a facut dovada vinovatiei presupusului .In acest
sens , va fi insa necesar sa se deosebeasca intre vinovatia sau culpa proprie a prepusului si
culpa de serviciu .Prepusul este raspunzator pentru prejudicial cauzat numai daca I se
dovedeste vinovatia sau culpa sa proprie ori personala;astfel , exista vinovatia proprie a
prepusului in cazul in care se probeaza ca a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila actionand prin
depasirea atributiilor din continutul functiei , deviere de la aceasta sau abuzand de functia
incredintata ;dimpotriva , daca a savarsit fapta prejudiciabila actionand strict in limitele functiei
sale is conform ordinelor , dispozitiilor is instructiunilor comitentului , poate fi vorba de o culpa
sau vinovatie de serciviu , care este imputabila exclusive comitentului . In acest caz , actiunea in
regres va fi respinsa ori , daca se probeaza is vinovatia proprie a prepusului ( de exmplu ,
oridnul era vadit ilegal) , va fi admisa pro rata , proportioanla cu vinovatia acestuia din urma , in
principiu , pentru jumatate din reparatia acordata victimei de catre comitent .

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Raspunderea comitentului presupune , in primul rand , intrunirea tuturor conditiilor necesare

raspunderii prepusului pentru fapta proprie , deci victima trebuie sa dovedeasca :

-existenta faptei ilicite savarsite de prepus ;

Drepturile subiective is interesele legitime ale unei persoane pot fi diverse , astfel incat si
faptele ilicite ale prepusului pot fi diferite .De regula , acestea sunt savarsite prin actiunii
(fapte,comisive ), prin care se incalca obligatia generala de abtinere de la orice conduit care ar
aduce atingerea drepturilor subiective sau intereselor legitime , spre exemplu :distrugerea ,
deteriorarea unui bun de catre prepus in exercitiul functiilor sale sau vatamarea corporala a
unei persoane prin producerea unui accident . Insa exista is situatii cand fapta ilicita intr-o
inactiune , in momentul in care o persoana este obligate sa indeplineasca o anumita activitate si
ea se abtine de la aceasta.De exemplu :neluarea masurilor de suguranta is de atentionare a
trecatorilor de catre prepus cu privire la o gura de canal descoperita pe trotuar sau carosabil.
Astfel , comitentul va raspunde pentru fapta ilicita a prepusului , deoarece nu si-a realizat
corespunzator atributiile de supraveghere si control.

Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi sau caracteristici:

a) Fapta are caracter obiectiv sau existent materiala , constand intr-o conduit ori
manifestare umana exteriorizata
b) Fapta este mijlocul prin care se obiectiveaza un elemet psihic ,subiectiv; vointa omului
care a ales o anumita conduit ;in cazul nostru este vorba despre prepus.
c) Fapta este contrara ordinii sociale is reprobata de societate ; reprobarea sociala , din
punct de vedere subiectiv , este legata de vinovatie , iar din punct de vedere obiectiv , isi
gaseste expresia juridical in caracterul illicit al falprei.
 Termenul de illicit prin el insusi , evoca ideea de comportare interzisa sau contrara unei
norme juridice imperative .

-existenta prejudiciului

-legatura de cauzalitate intre fapta ilicita is prejudiciu

-vinovatia prepusului

Alaturi de aceste conditii generale , exista si doua conditii speciale:

-existenta , la data savarsirii faptei , a raportului de prepusenie ;

Principalele trasaturi ale raportului de subordonare rezulta din continutul art.1373 alin(2)
C.civ., care defineste comitentul si , implicit , face mentiuni la adresa prepusului. Aceasta
definitie cuprinzatoare traseaza reperele cele mai importante privind relatia dintre comitent si
prepus .

In acest sens , pentru angajarea raspundeii este necesar ca intre comitent si prepus sa existe
un raport de subordonare , care isi are temeiul in imprejurarea ca , pe baza acordului dintre cei
doi sau in temeieul legii, comitentul a incredinatat prepusului o anumita insarcinare .Raportul
de prepusenie este conditionat de urmatoarea relatie dintre comitent si prepus :comitentul are
posibilitatea sa dea prepusului instructiuni , adica sa-I directioneze , indrume si sa-i controleze
astfel activitatea si prepusul , datorita raportului de prepusenie , are obligatia de a urma
indrumarile si directivele primate .

Intre comitent is prepus se nasc raportuir carre , din perspectiva comitentului , sunt de
autoritate , ar din perspective prepusului , sunt de subordonare , de aici rezultand pentru
fiecare in parte drepturile si obligatiile pe care si le asuma .

Raportul de prepusenie presupune sa se lucreze in interesul altuia , dar –in plus , si ca titularul
acestui interes sa organizeze , controleze si sa autorizeze activitatea prepusului .Subalternul
este prepusul tipic , el executa sarcinile de serviciu sub supravegherea comitentului sau .Daca
prepusul foloseste un bun in indeplinirea sarcinilor ce i-au fost impuse, prepusul nu poate fi
considerat pazitorul (juridic ) al lucrului , paza apartine de principiu comitentului .Prepusul
trebuie sa foloseasca lucrul in exercitiul functiunilor ce i s-au incredintat , ceea ce exclude ca el
sa aiba paza lucrului , chiar daca acesta ii apartine (spre exemplu , daca o persoana este
angajata la o societate care presteaza servicii de curierat si foloseste pentru serviciu masina
proprie , pazitorul juridic al bunulu va fi tot comitentu , cat timp prepusul actioneaza in
indeplinirea functiilor ce I –au fost impuse ).
 In situatia in care , pentru o operatiune individual detrmina , comitentul pune prepusul sau la
dispozitia unei alte persoane , responsabilitatea pentru fapta prepusului nu se deplaseaza
pentru a reveni acelei persoane .Exceptie face imprejurarea in care, in momentul actului
provocator de pagube , prepusul care le-a determinat se afla subordonat autoritatii celeilalte
persoane in temeiul unei conventii sau in temeiul legii ,astfel ca aceasta din urma exercita
autoritatea asupra prepusului is il dirijeaza conform vointei sale .

Comitentul ca raspunde pentru prejudiciile create prin fatele ilicite ale prepusului pana cand
inceteaza definitive raportul de prepusenie .In cazul in care fapta prejudiciabila a fost savarsita
imediat dupa incetarea raportului , comitentul va trebui sa dovedeasca absenta oricarei legaturi
dintre cei doi in momentul producerii faptei .Astfel ,comitentul mu va raspunde pentr paguba
produsa de prepus , iar in sarcina acestuia din urma se va angaja raspunderea pentru fapa
proprie ,conform art.1357 C civ.

Elementul constitutive ale raportului de prepusenie si existent acestuia urmeaza sa fie

deduse, in functie de cazurile concrete , de catre instanta de judecata , pe baza probelor
administrate.Esentiala este determinarea persoanei fizice si juridice care organizeaza si in
interesului careia se desfosoara activittaea si care , la momentul savarsirii faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii , avea dreptul de directie is supravegherea asupra celui caruia i-a
incredintat indeplinirea acestei activitati .

Asadar, intre comitenti is prepusi se stabilesc raporturi de autoritate , prepusii aflandu-se sub
autoritatea comitentilot , care au puterea de control is supraveghere ,astfel incat pentru a fi in
prezenta unui raport de prepusenie nu este necesar contractual direct is permanent al
comintentului cu prepusul sau .In aceasta acceptiune , raportul de prepusenie este o stare de
fapt , adica un raport juridic , de natura contractual (salariat-angajator) sau
extracontractuala(functionar public-autoritate publiva unde isi indeplineste functia).

Izvoarele raportului de prepusenie

Temeiurile raportului de prepusenie sunt dintre cele mai diverse .De regula , acestea sunt
situatii juridice , atunci cand au fundament voingta partilor (conventie ,contract) sau legea , asa
cum reiese si din textul art.1373 alin (2) C civ. Rareori , raportul poate sa izvorasca is din stari de
fapt.

Raportul de prepusenie poate rezulta dintr-o situatie extracontractuala ,cum este cazul asa-
numitilor prepusi ocazionali, adica acele persoane carora , in temeiul unei realtii apropiate is a
increderii pe care aceasta relatie o inspira (sot ,copii,etc) li se incredinteaza temporar o sarcina
determinate ce nu presupune o calificare deosebita.