Cum să tranzacționezi ca

George Soros

Știați că o investiție de 1000 $ cu George Soros în 1969 ar fi valorat astăzi

mai mult de 4 milioane $? Acest original manager de fond de investiții a
generat venituri anuale semnificative, în afara comisioanelor de
administrare. Fondul lui, Quantum Fund, este venerat de investitori. În
ciuda animozității generată de tactica lui de tranzacționare și controversei
din jurul filozofiei sale de investiții, George Soros s-a aflat zeci de ani în
fruntea investitorilor de elită din lume. În 1981, revista Institutional Investor
la numit „cel mai mare manager de fond de investiții din lume”.
Filozofia lui Soros

George Soros este un speculator pe termen scurt. El face pariuri masive, cu levier mare, pe
piețele financiare. Fondul lui celebru este cunoscut pentru strategia globală macro, o filozofie
centrată pe a face pariuri masive în direcția mișcărilor de curs valutar, a prețurilor materiilor
prime, acțiunilor, obligațiunilor, derivatelor și a altor active bazate pe analiza macroeconomică.

Pur și simplu, pariurile lui Soros spun că valoarea acestor investiții va crește sau va scădea.
Acesta este un cadru de tranzacționare, bazat pe cercetare și executare cu instict. Soros
studiază țintele lui, lăsând mișcările diferitelor piețe financiare și participanții la acestea să-și
dicteze propriile trade-uri. El se referă la filozofia din spatele strategiei sale de trading ca
reflexivitate. Teoria evită ideile tradiționale a unui mediu de piață bazat pe un echilibru în care
toate informațiile sunt cunoscute de toți participanții din piață și astfel luate în considerare în
prețuri. În schimb, Soros crede că participanții din piața influențează ei înșiși direct
fundamentele pieței și că comportamentul lor irațional conduce la boom-uri și bust-uri ca
oportunități de investiții prezente.

Prețurile locuințelor oferă un exemplu interesant al teoriei sale în acțiune. Când creditorii dau
mai ușor credite, mai mulți oameni împrumută bani. Cu banii, aceste persoane cumpără case,
ceea ce duce la creșterea prețurilor. Prețurile mai mari încurajează creditorii să împrumute mai
mulți bani. Mai mulți bani în mâinile debitorilor duc la creșterea cererii pentru case și la formarea
unui ciclu de spirală ascendent. Acțiunile creditorilor și cumpărătorilor au avut o influență directă
asupra prețului mărfii.

O investiție bazată pe ideea că piața locuințelor se va prăbuși ar reflecta un pariu clasic al lui
Soros. Vanzarea short a acțiunilor constructorilor de case de lux sau scurtcircuitarea acțiunilor
creditorilor importanți de locuințe ar fi două investiții potențiale a celor ce doresc să profite când
boom-ul locuințelor se sparge.

Pur și simplu, în teoria lui Soros, gândirea participanților la piață este parte a realitații pe care ei
o gândesc despre aceasta. Prețurile sunt influențate de o buclă de feed back continuu între
gândirea participanților la piață și realitățile economice pe care ei le observă. Soros numeste
acest proces circular reflexivitate.

Soros vede piețele financiare ca fiind conduse de ipoteze de investiții care sunt eronate. El
caută oportunități de profit unde prejudecățile predominante creează autoconsolidarea trendului
care se inversează atunci când eroarea devine evidentă.

Când „Alchimia Finanțelor” a fost publicată în 1987, puțini oameni au ințeles asta. Un motiv a
fost că singura teorie a sa nu explica cum el gasește oportunitățile de profit. Teoria lui explică
cum se formează trendurile și de ce se inversează, dar nu dă reguli sau indicatori pentru
prinderea trendului sau sincronizarea inversării.

În procesul de luare a deciziilor curente, teoria sa lucrează în combinație cu instinctele sale.

Necesitatea schimbării unui portofoliu îi dă dureri de spate. Recunoașterea auto-consolidării
trendului îi crește secreția de salivă. Corpul lui știe că el trebuie să ia măsuri sau să fie atent la
o situație, chiar dacă intelectul său nu o ințelege înca.

Acest lucru este încurcat deoarece de obicei teoria și instictul se consideră că se exclud
reciproc. În plus, Soros a fost incapabil să explice cum își foloseste instinctul. Soros caută
eroarea înainte ca ea să devină evidentă pentru public. Se poate folosi o metodologie bine
cunoscută în psihologie, focusarea, care împreună cu practica poate să te învețe să-ți folosești
cunoștințele corporale pentru a gestiona pozițiile de tranzacționare și pentru a știi mai bine ce
se întâmplă în piață.

Tranzacții importante

George Soros va fi întodeauna amintit ca „omul care a spart Banca Angliei”. Un speculant de
valută, bine cunoscut, Soros nu-și limitează eforturile la o anumită zonă geografică, având în
vedere întreaga lume atunci când caută oportunități. În septembrie 1992, el a imprumutat
miliarde de dolari în British pounds și i-a convertit în mărci germane. Cand lira s-a prabușit,
Soros a rambursat creditorilor săi pe baza noii valori, mai mică, băgând în buzunarul propriu
peste un miliard de dolari diferența dintre valoarea lirei și valoarea mărcii în timpul de
tranzacționare de o zi. El a caștigat aproape 2 miliarde de dolari în total după finalizarea poziției
sale.

A facut o mișcare similară cu monedele asiatice în timpul crizei financiare din Asia din 1997,
participând cu o frenezie speculativă ce a dus la prabușirea monedei Tailandei. Aceste trade-uri
au fost atât de eficiente pentru că monedele pe care speculatorii au pariat împotrivă erau legate
de valoarea altor monede.

Când speculatorii plasau pariurile lor, emitenții de monedă au fost forțați să încerce să mențină
raporturile de cumpărare a monedelor lor pe piața liberă. Când guvernele au ramas fără bani și
au fost nevoite să abandoneze acest efort, valorile valutare au scăzut. Guvernele au trăit cu
teama că Soros ar fi interesat de monedele lor. Când a făcut-o, alți speculatori s-au alăturat în
luptă, ceea ce a fost descris ca o haită de lupi ce atacă o turmă de elani. Sumele mari de bani
ale speculatorilor au facut imposibil ca guvernele să reziste atacului.

În ciuda succeselor sale, nu fiecare pariu făcut de George Soros a lucrat în favoarea lui. În
1987, el a prezis că piețele din SUA vor continua să crească. Fondul său a pierdut 300 milioane
de dolari în timpul prabușirii piețelor, deși a livrat randamente scăzute acceptabile pentru acel
an.

El de asemenea a dat o lovitură de 2 miliarde de dolari în timpul crizei datoriilor din Rusia din
1998 și a pierdut 700 milioane de dolari în 1999 în timpul bulei internetului când el a pariat pe
un declin. Iritat de pierdere, a cumpărat mult în așteptarea unei creșteri. El a pierdut aproape 3
miliarde de dolari când piața s-a prăbuțit în cele din urmă.

În timp ce majoritatea traderilor de fonduri de investiții la nivel mondial sunt relativ liniștiți,
evitând lumina reflectoarelor în timp ce-și câștigă averile, Soros a luat poziții publice pe o serie
de probleme economice și politice. Asta dar și succesul spectaculos l-au introdus într-o clasă
unică.Pe parcursul a mai mult de trei decenii, a făcut mutări bune aproape de fiecare dată,
generând legiuni de fani în rândul traderilor sau investitorilor și legiuni de detractori printre cei
care au pierdut ca urmare a activităților sale speculative.

Viziuni contradictorii despre realitate

De acum cei mai mulți profesioniști de pe Wall Street se consideră ei inșiși reflexiviști, în
sensul că ei înteleg cursul piețelor și evenimentele economice privind la cum judecățile celorlalți
participanți creează propria lor realitate. Participanții la piață își bazează acțiunile pe așteptările
lor, care se bazează pe judecățile, modelele și teoriile lor. Deciziile lor afectează
comportamentul prețului. Piața, în schimb, influențează variabilele pe care participanții le
urmăresc – atât variabilele în legătură cu price action cât și variabilele fundamentale.
Amândouă modelează așteptările participanților.

Reflexivitatea nu a fost acceptată imediat. Faptul că Soros se folosește de instinct a fost unul
din motive. Alt motiv a fost că reflexivitatea contrazice diferite moduri de a privi piața pe care cei
mai mulți traderi le folosesc. Aceste abordări convenționale se încadrează în trei grupuri
principale. Prima este o abordare bazată pe teoria portofoliului modern, care se bazează pe
echilibrul economic. Aceasta stă la baza utilizării pe scară largă a indicilor bursieri care
alcătuiesc un procentaj ridicat din volumul pieței. A doua abordare este analiza fundamentală,
iar a treia este analiza tehnică. Întelegând critica lui Soros pentru fiecare din aceste metode, vei
ințelege mai ușor reflexivitatea.

Irelevanța echilibrului economic

Atât teoria portofoliului modern cât și analiza fundamentală se bazează pe teoria echilibrului
economic tradițional. Soros explică, atât în originala Alchimie cât și în noua întroducere a cărții,
de ce teoria echilibrului oferă o imagine înșelătoare a pieței financiare. Întelegând de ce acest
lucru este atât de important, vei avea baza de abordare a cărții originale, care este greu de citit.
Teoria echilibrului care se aplică piețelor financiare este același tip de gândire folosită de
fizicienii clasici pentru a modela fenomene fizice ca de exemplu comportamentul planetelor.
Teoria presupune că activele financiare au o valoare fundamentală, care este obiectivă. Această
valoare este determinată de condițiile ofertei și cererii din economia reală. Exact ca orbita
planetelor, care nu este afectată de teoriile astronomilor, valoarea fundamentală se presupune
că nu depinde de ceea ce gândesc participanții din piața financiară. În echilibru, prețurile din
piață sunt într-o reflexie pasivă a realității fundamentale pe care se bazează. Cu alte cuvinte,
evaluarea pieței oglindește fundamentalele fără să le afecteze.

Dacă ai putea reduce ceea ce se întâmplă în piețe la factori și relatii, care sunt deja date și
rămân la fel, este rezonabil să se presupună că participanții raționali din piață ar afla valoarea
acestor factori. Apoi ei ar putea să-i folosească la luarea deciziilor. Astfel, prețurile din piață ar
reflecta, într-adevăr, fundamentele economice.

În acest caz, este logic să tratezi fundamentele ca fiind independente de percepții. Legătura
dintre prețurile pieței pe de-o parte și companiile și economia în ansamblu pe de altă parte se
poate presupune că se mișcă într-o singură direcție.

Dar realitatea piețelor nu funcționează ca cea a orbitelor planetelor. Situațiile care implică
participanți care gândesc au o structură diferită. Participanții din piața financiară încearcă să nu
ia în considerare un viitor care încă nu există. Ceea ce viitorul se va dovedi a fi depinde de cum
îl desconsideră piața în prezent. Percepțiile curente vor forma viitorul. Când participanții la piață
își schimbă părerile, ei pot crea un viitor diferit.

Reflexivitatea introduce un element de incertitudine în sistem. Faptul că economia tradițională

presupune această absență a incertitudinii este motivul pentru care nu reușește să ne ajute să
întelegem lumea reală.

Eficiența pieței și indicii

Cred într-adevăr economiștii că teoria echilibrului se aplică lumii reale? Raspunsul, oricât de
surprinzător ar putea părea unei persoane ce a tranzacționat, este că majoritatea cred asta.
Conform avocaților teoriei piețelor eficiente, prețurile de pe piață sunt estimări subiective ale
valorii fundamentale. O abatere mică de la fundamentele raționale așteptate creează o mișcare
de autocorectare în altă direcție.

Acesta este raționamentul din spatele teoriei portofoliului modern. Dacă prețul reflectă
întodeauna fundamentele, ar fi imposibil de bătut piața, astfel încât toată lumea ar trebui să
investească în indici bursieri. Conform acestei judecăți performanța superioară a lui Soros și
performanțele multor altor traderi și investitori ca Sir John Templeton, Warren Buffett și Charlie
Munger ar fi atribuite norocului.
Finanțiștii au cheltuit mult timp, efort și o tonă de bani pentru cercetare încercând să adune
dovezi în sprijinul noțiunii de piață eficientă. Ei au testat profitabilitatea unui numar mare din
ambele strategii bazate pe reguli fundamentale și tehnice. În majoritatea cazurilor ei au
interpretat rezultatele ca dovadă că piața este într-adevăr eficientă. Totuși eșecul strategiilor
bazate pe reguli de a bate mediile pieței nu înseamnă că prețurile reflectă fundamentele, nici că
poți bate piețele doar din întâmplare. Înseamnă doar că piețele nu pot fi batute prin metodele pe
care ei le-au testat.

Analiza fundamentală

Analiza fundamentală este un rod al teoriei echilibrului. Ea presupune că acțiunile sau valutele
au o valoare adevarată sau fundamental distinctă de prețurile lor curente în piață. Prețurile din
piață ar trebui să tindă spre valoarea fundamentală, nu neaparat imediat, cum afirmă teoria
pieței eficiente, ci într-o perioadă de timp. Analiza valorilor fundamentale ar trebui să-ți spună
care acțiuni sau valute sunt supraevaluate sau subevaluate și, astfel, să-ți ofere un ghid pentru
deciziile investiționale.

Analiza fundamentală presupune că legătura dintre prețuri și companii sau cea dintre valute și
țări să fie într-o singură direcție. Avuția companiilor determină –mai devreme sau mai târziu -
valorile acțiunilor tranzacționate pe piață. Posibilitatea ca evenimentele din piața acțiunilor să
afecteze avuția companiilor nu este luată în considerare.

Dar evaluarea pieței de valori cu siguranță influențează valoarea de bază direct prin emiterea și
răscumpărarea de acțiuni și obligațiuni și prin tranzacții corporatiste cum ar fi fuziunea, achiziții
noi, oferte de acțiuni și altele. Evaluarile sunt influențate indirect de ratingurile de credit,
acceptarea de către consumatori, credibilitatea managementului, etc. Analiza fundamentală
vede influența acestor factori în prețurile acțiunilor, dar nu recunoaște influența prețurilor
acțiunilor asupra acestor factori. Așa că analiza fundamentală nu poate urmări schimbările
factorilor care sunt cauzate de variațiile de preț, deoarece analiza fundamentală vede legatura
doar într-un singur sens. Ea ratează celălalt mod. Eroarea conceptuală iți afectează capacitatea
de a face bani. De exemplu, analiștii fundamentaliști tradiționali pierd oportunitatea de a face
bani în timpul unei bule.

Același lucru este valabil și pentru valute și alte piețe financiare. Legatura dintre prețurile pieței
și fundamentale este întodeauna în ambele sensuri. Soros nu acceptă ipoteza că prețurile sunt
determinate într-un singur sens de reflexia pasivă a valorii care stă la baza lor, nici că ele
eventual regresează la valoarea de bază. Așteptările participanților sunt factori activi în procesul
în care sunt determinate atât prețurile din piață cât și evenimentele economice ce nu au
legatură cu piața.
Analiza tehnică

Analiza tehnică încearcă să anticipeze fluctuațiile de preț, studiind dinamica mișcării prețurilor
și patternurile de comportament ale pieței. Se estimează probabilitățile comparând diferite
exemple de patternuri similare de comportament. Spre deosebire de analiza fundamentală,
aceasta nu este grevată de neajunsurile teoriei echilibrului economic.

Trendul ce urmează este un element important al strategiei lui Soros. El consideră creșterile și
scăderile mici ca predictori importanți pentru prețuri, deoarece aceștia furnizează informații
despre puterea cererii și a ofertei.

Totuși, analiza tehnică este limitată de faptul că piețele financiare nu sunt sisteme închise. Piața
este întodeauna în interacțiune cu un vast sistem economic și constant primește input din afară.
Asta înseamnă că un trader nu poate să-și asume orbește că prezicerea viitorului poate fi
realizată cu refacerea mecanicistă a datelor din trecut, chiar și în sens probabilistic.

Abordările tehnice care calculează probabilitățile pe seama experienței anterioare își pierd
contextul în care are loc fiecare caz particular.

Formarea trendului și inversarea lui

Metoda lui Soros pe de-o parte implică citirea rațiunii pieței, reprezentând ceea ce și analiza
tehnică încearcă să facă. Pe de altă parte, acordă atenție relațiilor economice, reprezentând
ceea ce și analiza fundamentală face. Totusi, metoda sa nu este constrânsă de deficiențele
celor două abordări.

Soros pleacă de la erorile participanților. Acestea dau naștere la trenduri, pe care Soros în
primul rând le urmează. Apoi el caută eroarea în justificarea predominantă din spatele trendului.
Bineînțeles, participanții la piață au diferite viziuni și își bazează deciziile pe diferite abordări.
Trebuie amintit, totuși, că pentru ca un trend puternic să se formeze este nevoie de un consens
între diferite grupuri de participanți- de exemplu între participanții orientați pe analiza
fundamentală și urmăritorii trendului tehnic. Gasirea erorii în ipotezele pieței îl pune în fața
curbei - el ramâne să urmeze trendul dar este în căutarea a ceea ce l-ar face să se inverseze.

În situațiile reflexive, trendul pieței în primul rând susține eroarea. Eroarea și tendința se
consolidează reciproc. Dar trendul are de asemenea consecințe nedorite ce afectează relațiile
economice pe care viziunea convențională nu le ia în considerare. Din nou, acțiunea pieței are
loc într-o matrice complexă a proceselor economice centralizate, nu în vid.
Orice ipoteză de piață este bazată doar pe o un fragment din această matrice multistratificată
care este în continuă dezvoltare. La acest nivel de bază, acțiunea pieței este de a crea un efect
care eventual produce un trend nesustenabil.

Boomul și bustul

Exemplele de boom și bust sunt cele mai dramatice exemple ale reflexivității în acțiune.
Secvențele de boom și bust la Soros au șapte etape:

1. Eroarea predominantă este prezentă, dar trendul nu este încă recunoscut.

2. Perioada de accelerare, când trendul este recunoscut și se întărește datorită erorii

predominante.

3. Perioada de testare. Prețurile suferă un regres. Dacă eroarea și trendul țin, prețurile
apar mai puternice ca înainte și devin mai exagerate.

4. Momentul adevărului când realitatea nu poate să mai susțină aceste așteptări exagerate
ale prețului.

5. Perioada amurgului. Oamenii continuă să joace jocul, dar ei nu mai cred în el. Ei speră
să fie salvați de fraierii mai mari.

6. Punctul de răscruce în care trendul o ia în jos. Chiar și cei care se prind ultimii renunță la
speranță.

7. Rapid, prețul catastrofic accelerează în direcția opusă, pe scurt, se prăbușește.

În boom-ul internetului de la finalul anilor ‘90 această succesiune începe aproape neobservată
când cateva companii e-commerce s-au lansat pe bursă. Stocurile lor au fost extrem de
apreciate de public și popularitatea stocurilor i-a ajutat să-și promoveze compania. Eroarea
predominantă și trendul predominant s-au întărit unul pe altul, ceea ce a accelerat boom-ul.
Cum serviciile de internet se răspândeau, tradingul online crește exponențial. Evaluarile au
atins niveluri bizare. Doar câteva companii sunt cu adevarat profitabile, dar investitorilor nu le
pasă. Ei se uită doar la numărul clienților sau abonaților ca bază pentru evaluarea acțiunilor. Și
apoi companiile au început să-și externalizeze serviciile deoarece crescând baza de clienți
puteau să atragă și mai mult capital. Creșterea capitalului, mai degrabă decât profitul, a devenit
jocul.

Trendul a fost testat în iulie 1999 cand Wall Street Journal a expus acest joc. În același timp,
perioada de posesie pentru aceste IPOuri a expirat, deci investitorii au descărcat contribuția lor.
Acțiunile companiilor online au scăzut mai mult de 50 de procente, dar multe au fost recuperate,
și cateva au crescut la noi vârfuri. Așteptările din nou au fost umflate până ce bula internetului a
explodat în martie 2000. Companiile de e-commerce nu au mai putut finanța cresterea lor prin
vânzarea acțiunilor la prețuri tot mai mari. Atunci atenția pieței a fost îndreptată spre alte
sectoare ca telecomunicațiile, care până la urmă și ele s-au prăbușit.

Cazul general

Reflexivitatea nu este o excepție, ci o regulă. Ea funcționează nu numai în cazurile extreme ale

bulelor, ci tot timpul. Reflexiviștii caută oportunitățile în situațiile unde erorile predominante, prin
price action, afectează variabilele care intră în deciziile participanților, în moduri în care nu sunt
anticipate sau vizibile.

Ei caută situațiile unde toată lumea face același lucru cu aceleași motive, deoarece există
obligatoriu o eroare. Soros a subliniat: „Întelegerea majoră pe care am caștigat-o din teoria
reflexivității și ceea ce eu acum numesc incertitudinea umană principală este că toate
construcțiile umane (concepte, planuri de business sau aranjamente instituționale) sunt eronate.
Erorile pot fi dezvăluite doar după ce construcția se confruntă cu existența. Aceasta este cheia
înțelegerii proceselor reflexive. Recunoscând erorile care sunt susceptibile să apară când o
ipoteză devine realitate te pui în fruntea jocului.

Sa ne uitam în continuare la un exemplu recent de oportunități reflexive.

Modelele de management al riscului

În noua ediție a „Alchimiei”, Soros face aluzie la existența oportunităților de profit reflexive în
relația cu sistemele de management al riscului - dar nu ne spune mai mult despre asta. Iată
cum funcționează.

De fiecare dată când firme importante de pe Wall Street explodează, sunt create noi
îmbunătățiri ale teoriilor de management al riscului și algoritmilor împotriva pierderilor viitoare.
Deoarece Wall Street-ul este o comunitate destul de mica, este un pariu sigur că dacă o firmă
importantă folosește un program și alte firme rulează același program. Majoritatea firmelor
importante sunt de aceeași parte a unei mișcări mari, iar faptul că au sisteme de management
al riscului similare poate fi exploatat de reflexiviști.

Să presupunem că toată lumea este long pe o garanție financiară care este pe un trend cu
volatilitate treptat tot mai scazută. Presupunem din nou că instituțiile au dobândit poziții
importante. Brusc, un eveniment neanticipat împinge în sus volatilitatea implicită. Modelele de
risc brusc spun ca aceste firme să vândă în același timp aceeași securitate pentru a reduce
expunerea. Ele o fac și prețurile scad. Reflexivistul inteligent care anticipează că modelele de
risc ale acestor firme sunt susceptibile de a declanșa vânzări, se pune short și își acoperă un
profit frumos.

Lecții

Lecția de bază pentru a obține succesul în trading este să înțelegi imaginea de ansamblu.
Reflexivitatea ne oferă o perspectivă critică în calea marilor mișcări, ceea ce-ți ofera mai multă
încredere în tranzacțiile tale. Paul Tudor Jones spune în prefața din Alchimie: „De câte ori am
fost corect pe long în partea de jos sau short în partea de sus a unei mișcări majore de piață?
Dar puterea noastră de a sta în aceste poziții a fost slabă (precum și câștigurile noastre) din
cauza lipsei de înțelegere a modului de mișcare a prețurilor mari.”.

Soros este un macroinvestitor. Acest lucru în sine i-a oferit un avantaj. Cei mai mulți participanți
la piață nu au resurse, nici expertiza multor linii de produse, industrii sau piețe, pe care Soros le
are. Totuși, nu trebuie să fii un macroinvestitor sau un trader orientat pe analiza fundamentală
ca să foloșești reflexivitatea pentru a-ți îmbunătății tranzacționarea. Pentru aceasta trebuie, nu
doar să urmărești piața, dar de asemenea să te gândești la ceilalți participanți.

Poți câștiga un avantaj dacă poți să identifici jucătorii majori care pun prețurile în mișcare și
dacă poți înțelege pe ce își bazează aceștia deciziile. Caută situațiile când toată lumea face
același lucru din același motiv. Apoi, caută eroarea din acest raționament.

Ar fi minunat dacă ar exista unele reguli grele și rapide pentru determinarea situațiilor în care
toată lumea într-adevar a făcut același lucru din același motiv, dar nu există. Trebuie să fii
familiar cu piața și apoi poți uneori să te uiți după preț și date de volum precum și la știri, ca să
vezi de unde provin lichiditățile.

De exemplu, un manager de fond care urmărește îndeaproape o acțiune adeseori știe dacă
prețurile cresc influențate de știri sau pur și simplu traderii le-au mișcat în punctul în care
fondurile de investiții trebuie să-și acopere shorturile. În unele piețe este mai ușor decât în
altele. Poate că este puțin mai ușor cu produsele unde, pe de-o parte, ai participanți care au
nevoie să facă hedging, iar pe de altă parte traderii tehnici care tind să fie urmaritori de trend.
Este ocazional posibil și în piața obligațiunilor. Un reflexivist știa că Fannie Mae și Freddie Mac
trebuiau să vândă obligațiuni deoarece aveau o problemă de durată, și astfel un reflexivist va
vinde obligațiuni de asemenea. În piața valutară, bancile centrale sunt jucătorii majori, și așa
mai departe.

Altă cale posibilă este să găsești situațiile unde toată lumea face același lucru din același motiv
și să cauți consensul în media. Oamenii se uită la aceleași știri - adică, ideilor lor despre ce se
întâmplă să fie aceleași și sunt susceptibili să continue tendința. Există momente când aceasta
este în particular puternică. De exemplu, cateodată o acțiune este puternic promovată de un
număr mare de analiști. Apoi apare cererea care va fi , la rândul ei, reîntărită de urmăritorii de
trend, și așa mai departe.

Când toată lumea vede doar creșterea, caută descreșterea. Când toată lumea se uită doar la
descreștere, caută creșterea. Întrebă-te de ce opinia medie nu se ia în considerare și ce știri ar
trebui să-l facă pe participantul mediu la piață să-și schimbe părerea.

Nu contează cât de bine înțelegi principiile ei teoretice, reflexivitatea te va ajuta când vei știi să
acționezi pe multiple planuri. Reflexivitatea este despre recunoașterea schimbării în reguli și în
joc și nu există formula care s-o exprime. Oportunitățile din piață sunt dependente de context.
Asta înseamnă că pentru a-ți completa analiza trebuie să privești complex situația din piață.
Tranzacționarea ca George Soros nu este pentru cei slabi de inimă sau cu portofelul gol.
Dezavantajul pariurilor mari este și pierderea mare. Dacă nu vă puteți permite pierderea, nu vă
puteți permite să pariați ca Soros. Succes în tranzacționare!

Bibliografie:

The Alchemy of Finance – George Soros

Soros on Soros: Staying Ahead of the Curve - George Soros

The Crash of 2008 and What it Means – George Soros

Admiral Markets UK Ltd

Companie Autorizată și reglementată de Autoritatea de Conduită Financiară (FCA UK),

FRN. 595450.
Avertisment risc:

Conţinutul acestui material are rol informativ și educațional și nu trebuie să fie interpretat ca o recomandare
personală, sfat investițional sau invitație de a tranzacționa bani reali. Tranzacționarea cu levier amplifică atât
câștigurile cât și pierderile și poate duce la pierderea tuturor depozitelor. Admiral Markets UK Ltd recomandă
consultarea unui consilier financiar independent.
Declinarea Responsabilității:

Acest mesaj este strict cu caracter informativ, nu este o recomandare sau sfat de tranzacționare pentru nici un
instrument financiar și nu reprezintă sub nici o formă termeni și condiții oficiale sau angajamente în relația cu Admiral
Markets UK Ltd. Nu există și nu este oferită nici o garanție că informațiile prezentate sunt complete sau exacte. Orice
opinie exprimată este strict părerea subiectivă a persoanei care a emis acea opinie și nu reprezintă punctul de
vedere oficial al Admiral Markets UK Ltd, Admiral Markets Group AS sau Admiral Markets AS. Admiral Markets UK
Ltd nu oferă nici o garanție că informațiile oferite sunt complete, corecte și precise, existnd posibilitatea unei erori
tehnice sau umane. Exceptand cazul în care este menționat expres, orice informație legată de prețuri sau cotații de
tranzacționare ori instrumente financiare este strict informativă, ar putea să nu mai fie de actualitate și nu este o
ofertă de vnzare, cumpărare sau cotare la un preț specificat. Admiral Markets UK Ltd este autorizat și reglementat de
Autoritatea de Conduită Financiară din Marea Britanie cu seria FRN 595450. Mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul
Autorității de Conduită Financiară. Adresa Admiral Markets UK Ltd este One Love Lane, LondraEC2V 7JN. Numărul
de înregistrare este 08171762. Admiral Markets UK Ltd este de asemenea reglementat sub Directiva Piețe in
Instrumente Financiare (MiFID); pentru alte țări pe teritoriul Uniunii Europene, Admiral Markets UK Ltd oferă servicii
sub regimul MiFID de passportare.

Tranzacționarea produselor financiare derivate, în marjă, implică un nivel ridicat de risc. Nu ar trebui să tranzacționați
pe Forex sau CFD decât dacă înțelegeți deplin modalitatea de funcționare, cum se poate realiza profit, care este
riscul la care vă expuneți și cât puteți pierde. Rețineți vă rugăm că pierderile pot fi teoretic nelimitate și nici o sumă
plătită inițial nu va putea limita definitiv riscul. Trebuie să vă evaluați poziția financiară și să vă asigurați că
tranzacționarea pe instrumente financiare derivate este pe placul dvs. Există riscul să pierdeți toate sumele investite.
Nu investiți decât sumele pe care vă permiteți să le pierdeți. Mai multe detalii despre riscul aferent tranzacțiilor
financiare pe www.AdmiralMarkets.ro.