Robinson Crusoe

Daniel Defoe
Rezumat

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în1719 și este
adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficțiune a
presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața
acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care
întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat. Modul de
prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunțită, aproape documentară a vieții
personajului, prezentând narațiunea pe baza unor "documente false", care conferă narațiunii un aspect real.
Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de viața reală a lui Alexander
Selkirk, un marinar scoțian care a trăit absolut singur pe o insulă chileană dinOceanul Pacific, denumită Más
a Tierra, al cărui nume a fost schimbat în 1966 în Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe).
Totuși, detaliile insulei lui Crusoe au fost probabil inspirate de insula caraibiană Tobago, deoarece această
insulă se află la o scurtă distanță de nordul coastei venezueliene lângă gura de vărsare a râului Orinoco și în
vederea insulei Trinidad. Este, de asemenea, posibil ca Defoe să fi fost inspirat de traducerile în limba
engleză și în latină ale lui Ibn Tufail pentru Hayy ibn Yaqdhan, un roman timpuriu ce se desfășura tot pe o
insulă pustie. O altă sursă pentru romanul lui Defoe mai poate fi declarația lui Robert Kno despre răpirea sa
de către Regele din Ceylon în 1659, scriere publicată în "O referire istorică a insulei Ceylon".
Robinson Crusoe s-a născut în anul 1632, în orasul York, într-o familie cumsecade, având doi frați.
La 19 ani, împotriva voinței părinților și prin dorința de aventuri, împreună cu un prieten, a fugit de acasă
îmbarcându-se pe un vas. Această navă a naufragiat lângă Yarsmouth, însă echipajul a fost salvat de o altă
navă.
Cu timpul, Crusoe a uitat suferințele îndurate și s-a îmbarcat pe corabia unui căpitan cu care s-a
înțeles foarte bine și care i-a dat primele noțiuni de navigație și matematică. Aceștia au pornit spre Guineea,
de unde Robinson a venit cu niște bani strânși, hotărându-se să continue negustoria pe coastele Guineei.
El s-a îmbarcat într-o corabie, iar în apropiere de insulele Canare, a fost capturat de o navă cu pira ți
mauri din Sallee, devenind robul lor. Câștigând încredere a făcut rost de o barcă și, păcălindu- i pe cei doi
slujitori ai stăpânului, a plecat pe mare, scăpând. Pe Moley l-a aruncat în apă și a continuat spre sud
navigarea până când au întâlnit un vas portughez, care i-a dus în Brazila, căpitanului devenindu-i foarte
recunoscător. În această țară, Robinson l-a vândut pe Xury și a devenit cultivator din banii strânși.
Noul cultivator avea ca vecin un om de origine engleză, Wells, cu care s-a împrietenit.

1
 Prin dorința lui de îmbogățire, a plecat în Guineea, în func ția de căpitan al vasului pentru a cumpăra
negrii, revenindu-i jumătate din ei. Corabia a fost prinsă într-o furtună îngrozitoare, ea naufragiind pe o
insulă pustie. Noaptea aceea a fost de coșmar pentru Robinson, deoarece nu știa dacă să se fereasca de fiare
sau sălbatici. Dimineța a înotat până la corabie și a găsit de mâncare, puști, îmbrăcăminte și multe alte
lucruri necesare, corabia scufundându-se.
În primele zile pe insulă, a început să își facă un jurnal zilnic și a început construirea unei locuințe,
descoperind că pe acel pământ pot crește grâne. După ce și-a dat seama că este norocos că a supraviețuit, a
început să fie foarte credincios, găsind în barcă Sfânta Scriptură. Robinson a început să cerceteze insula,
găsind un loc cu tutun, lămâi, trestie de zahăr, struguri sălbatici, însă nicio urmă de om. În altă parte a
insulei a găsit o broască țestoasă pe care a mâncat-o, alături de păsări marine.
Ca tovarăș de vorbă și-a găsit un papagal pe care l-a învățat să vorbească. Pentru a nu uita nimic din
întâmplările zilnice, scria totul în jurnal, iar pe o scândură, un calendar pe care își însemna lunile, zilele și
anii.
Într-una din zile, când s-a suit pe colina de unde putea supraveghea insula, a observat niste nații
ciudate de oameni, care mâncau prizonierii prinși în luptă. Intr-una din zile, Robinson s-a hotărât să scape
prizonierii din mâinile canibalilor. Și-a luat o pușcă și un pistol și a reușit să elibereze pe unul din prizonieri
pe nume Vineri, pe care l-a luat să locuiască cu el. De acum, totul era mai ușor pentru Robinson, având un
tovarăș cu care putea vorbi și lucra. Cu timpul, a reușit să mai salveze din mâinile canibalilor încă două
persoane, dintre care unul era tatăl lui Vineri.
Împreună cu tovarășii săi, Robinson salvează viața unui căpitan de vas, al cărui echipaj îl adusese pe
insula și îl legase de un copac. Robinson împreună cu căpitanul și marinarii care i-au rămas credincioși
acestuia, au reușit să cucereasca vasul și apoi s-au îmbarcat și au pornit pe mare, lăsând pe insulă echipajul
ce se răsculase. Ajuns acasă, și-a întemeiat o familie. Căsnicia nu a durat foarte mult deoarece soția sa a
murit. Lăsându-și copiii cu văduva prietenului său, s-a reîntors pe insula unde trăise, cu lucruri pentru cei
rămași aici.
Când a ajuns, a aflat că între timp s-au schimbat multe, mai ales că au mai luat prizonieri și cei
cinci englezi, pe care i-a lăsat pe insulă, s-au certat mereu. După ce a plecat din insulă, a ajuns într-un loc
numit Madagascar unde au fost atacați și unde bietul Vineri, servitorul lui Robinson, și un englez au fost
omorâți. Ei, bineînțeles, că s-au răzbunat, arzându-le satul. Apoi au plecat pe continent de unde au luat
niște animale pentru cei din insulă. Echipajul s-a revoltat și Robinson a fost nevoit să rămână acolo. După ce
s-a întors după câțiva ani, deși nu-și potolise dorul de pribegie, a stat acasă liniștit.