Atenagora ,filsofia

Atenagora face uz de terminologia filosofică pentru a se face înţeles şi

foloseşte expresii care vizează aspecte ale metafizicii umane exemple:
“existenţă trecătoare, fragilă”, “existenţă raţională”. Apoi prezintă şi aspecte
legate de raportul omului cu Creatorul său, Dumnezeu fiind Cel care dă
omului ,,viaţă, îi insuflă o lege şi îi asigură o existenţă conştientă”1.

De asemenea în tratatul său legat de învierea morţilor, Atenagora

precizează cele două elemente din care este compus omul: “Creatorul i-a dat
(omului) suflet nemuritor şi un trup sensibil”, în această argumentare de
mare valoare este faptul precizării însuşirilor celor doua elemente, trupul
este sensibil, iar sufletul nemuritor, însuşire ce sprijină susţinerea acestei
teze (învierea morţilor). Argumentarea strict filosofică este oarecum limitată,
deoarece în consideraţiile sale despre învierea morţilor, Atenagora nu
aminteşte în niciun fel despre Învierea Domnului Iisus Hristos, aceasta şi din
cauza faptului că el se foloseşte foarte puţin de Scriptură şi Tradiţie căci
,,această lucrare nu este una susţinută pe datele biblice”2.

Deşi filosofia predomină în această demonstraţie a lui Atenagora,

dintr-o lecturare atentă a tratatului Despre învierea morţilor putem observa
uşor că acesta este presărat cu unele argumente teologice. Răspunzând celor
ce afirmau că Dumnezeu nu mai poate să reînvie pe om , Atenagora spune că
,,prin aceasta (păgânii) aduc cea mai mare hulă lui Dumnezeu”3.

1
Pr. Prof. Dr. Vasile Muntean, ,,Istoria Creştină Generală”, vol. I, Editura Institutului Bibilc şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 76.
2
Ioan Damaschin, ,,Dogmatica..., p. 123.
3
Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dumitru Fecioru, ,,Apologeţi de limbă greacă…,
p. 108
 Puţinele citate scripturistice fac vizibilă prezenţa argumentelor
teologice. Pornind de la citatul din Mt. 19, 26 ,,cele ce nu sunt cu putinţă la
oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”, Atenagora evidenţiază că dacă
raţiunea ne spune că cele afirmate, prin acest cuvânt (Mt. 19, 26, sau Lc. 18,
27) şi prin tot ce s-a cercetat până acum, susţin posibilitatea învierii atunci e
limpede ca lumina soarelui că învierea nu e deloc un lucru cu neputinţă, căci
desigur ea nu e în niciun chip potrivnică voii lui Dumnezeu. Pe lângă acestea
există şi argumente antropologice, care trasează un profil al omului
,,Creatorul L-a adus pe om la viaţă (…) dându-I raţiune şi insuflându-i o
lege, prin care ar vrea să apere şi să păstreze toate darurile de care l-a
invrednicit”4. Nu se poate observa prezenţa evidentă a unei terminologii
dogmatice, dar ,,argumentele filosofice imbinate cu cele teologice,
respective antropologice trasează în linii mari dogma învierii morţilor”5.

4
Ibidem, p. 156.
5
Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, ,,Patrologie..., p. 89.