BAZELE CRIMINOLOGIEI

● Caracteristici

Criminologia s-a dezvoltat prin elaborarea

unor teorii de specialitate de catre marii cercetatori
italieni; Cesare Bonasana Beccaria, Cesare
Lombroso si Enrico Ferri, care au dus la
determinarea unor elemente comune stiintei
dreptului penal si criminologiei.
 Raportul dintre comportamentul criminalului si
actul de constrangere adoptat de autoritatii reprezenta
un fenomen care interesa doar aspectul penal si
procedura penala (legea si pedeapsa).
Denumirea de “criminologie” este asociata
magistratului Raffaele Garofalo, a carui lucrare
fundamentala este intitulata “Criminologie”
(publicata in anul 1880 si republicata in anul 1885),
lucrare prin care atribuia criminologiei domenii,
structura, principii, reguli si termeni.
Astfel se face trecerea de la gandirea
generalizata despre crima si criminal la gandirea
specializata fondata pe criminologie.
 Raffaele Garofalo evidentiaza faptul ca in
studiul crimei si criminalului trebuie infiintat un tip
special de structura si ordine criminologica “sui
generis”, care dicta o alta interpretare, decat cea
existenta in dreptul penal si procedura penala,
revenindu-i , astfel, meritul de a defini noul
domeniu de cercetare stiintifica.
Criminologia apare, mai intai, ca o
determinare a crimei si criminalului, pentru ca, mai
tarziu, sa se remarce prin necesitatea ordonarii,
normarii, restrangerii, particularizarii, diferentierii
si definirii sistemului propriu de valori.
 I
Nici o alta teorie privind crima si criminalul,
enuntata anterior elaborarii criminologiei, nu poate
stabiliza structura stiintei criminologice, aceasta
fiind evidentiata doar de Raffaele Garofalo.
In lucrarea sa, creeaza o teorie independenta a
“criminalitatii naturale”, fapt ce l-a expus la acea
vreme unor critici vehemente.
Datorita contributiei exclusive a lui Garofalo,
criminologia a devenit un domeniu separat, iar prin
separare a dobandit adevarata sa structura.
● Raffaele Garofalo (1852-1934)

Raffaele Garofalo s-a nascut si a facut studiile

in orasul Neapole-Italia.
A studiat dreptul devenind , astfel, procuror
general, apoi presedinte la Curtea de Apel, iar prin
obtinerea titlului de doctor in drept a predat diferite
discipline in calitate de profesor de drept penal.
 Intre lucrarile ce ilustreaza temele criminologice
ale gandirii sale prima publicatie, care, de altfel,
reprezinta si momentul istoric al fundamentarii
criminologiei este “Criminologia”, in care trateaza
fenomenul criminal in mod original.
Lucrarile sale evidentiaza apararea permanenta a
responsabilitatii delicventului pentru crima comisa, cat
si implicarea societatii privind asigurarea conditiilor
normale de viata si de inlaturare a deviatiei
comportamentale si psihologice a delicventului.
 Precriminologii Beccaria, Lombroso si Ferri,
in urma cercetarilor, stabilisera ca fundament
antropologic al criminalitatii: ereditatea fizica,
ceea ce insemna “anomalii fizice” ale
delicventului.
Garofalo considera ca, criminalitatea este
produsa de mai multe cauze, dintre care unele
erau de natura ereditara, iar altele dobandite de
influentele sociale si influentele legilor.
 Unica forma de antropologie criminala acceptata
de Garofalo, o constituie “anomaliile morale”, forma
caracterizata prin inadaptarea la viata sociala.
Prin faptele comise delicventul incalca legile
morale impuse de societate, incalca legile religiei, ceea
ce duce la “delictul natural” ca forma comportamentala
a unor categorii de persoane.
Evolutia “delictului natural” se caracterizeaza
printr-o diminuare a autoritatii familiei cat si a
institutiilor statului, precum si prin cresterea
independentei comportamentale a indivizilor care, de
tineri, incalca legile si principiile socio-familiale.
 Garofalo a evidentiat componentele mediului
psiho-social care aveau influenta asupra individului
predispus sa comita delicte (familia, scoala, locul de
munca...)
De asemenea a apreciat ca o influenta majora
asupra comportamentului delicventului revine
religiei, atitudinea mistica fiind elementul important
al practicii, doar daca perceptele morale sunt
receptate in copilarie.
Comportamentul individului normal depinde de
modul in care percepe si reprezinta interdictiile si
libertatile prevazute in lege,in functie de anturaj si
cultura proprie.
 Influenta legilor presupune nu numai o
societate care cere respectarea normelor, ci si
incurajarea atitudinilor pozitive.
In acest mod legea are o influenta sigura de
reformare sociala a indivizilor.
Pedepsirea comportamentelor individuale
periculoase au fost determinate de necesitatea
protejarii oamenilor, a comunitatilor umane.
 Executarea pedepsei ca forma de represiune
sociala adoptata impotriva delicventilor care au
savarsit infractiuni, reprezinta un proces de
transformare a existentei umane sub aspectul
activitatilor practice si spirituale.
In timp ce amenintarea pedepsei exista doar sub
forma afectiva, executarea pedepsei constituie un
proces de civilizare, de socializare prin recurgerea la
mijloacele de producere a unor suferinte, de realizare
emotionala care sa asigure integritatea delicventului
in ansamblul comportamentelor indivizilor pentru ca
ordinea sociala sa infranga anarhia.
 Ca o concluzie, Raffaele Garofalo a dat
numele stiintei criminologice dobandind primatul
in structurarea domeniului de cercetare.
Studiile sale arata ca s-a ridicat impotriva
efectelor nocive ale crimei, in conditiile
redefinirii importantei morale, a religiei si a
pedepsei asupra comportamentului individual
incercand sa instituie procedee si reguli pentru
identificarea cauzelor criminalitatii.