unor teorii de specialitate de catre marii cercetatori italieni; Cesare Bonasana Beccaria, Cesare Lombroso si Enrico Ferri, care au dus la determinarea unor elemente comune stiintei dreptului penal si criminologiei. Raportul dintre comportamentul criminalului si actul de constrangere adoptat de autoritatii reprezenta un fenomen care interesa doar aspectul penal si procedura penala (legea si pedeapsa). Denumirea de “criminologie” este asociata magistratului Raffaele Garofalo, a carui lucrare fundamentala este intitulata “Criminologie” (publicata in anul 1880 si republicata in anul 1885), lucrare prin care atribuia criminologiei domenii, structura, principii, reguli si termeni. Astfel se face trecerea de la gandirea generalizata despre crima si criminal la gandirea specializata fondata pe criminologie. Raffaele Garofalo evidentiaza faptul ca in studiul crimei si criminalului trebuie infiintat un tip special de structura si ordine criminologica “sui generis”, care dicta o alta interpretare, decat cea existenta in dreptul penal si procedura penala, revenindu-i , astfel, meritul de a defini noul domeniu de cercetare stiintifica. Criminologia apare, mai intai, ca o determinare a crimei si criminalului, pentru ca, mai tarziu, sa se remarce prin necesitatea ordonarii, normarii, restrangerii, particularizarii, diferentierii si definirii sistemului propriu de valori. I Nici o alta teorie privind crima si criminalul, enuntata anterior elaborarii criminologiei, nu poate stabiliza structura stiintei criminologice, aceasta fiind evidentiata doar de Raffaele Garofalo. In lucrarea sa, creeaza o teorie independenta a “criminalitatii naturale”, fapt ce l-a expus la acea vreme unor critici vehemente. Datorita contributiei exclusive a lui Garofalo, criminologia a devenit un domeniu separat, iar prin separare a dobandit adevarata sa structura. ● Raffaele Garofalo (1852-1934)
Raffaele Garofalo s-a nascut si a facut studiile
in orasul Neapole-Italia. A studiat dreptul devenind , astfel, procuror general, apoi presedinte la Curtea de Apel, iar prin obtinerea titlului de doctor in drept a predat diferite discipline in calitate de profesor de drept penal. Intre lucrarile ce ilustreaza temele criminologice ale gandirii sale prima publicatie, care, de altfel, reprezinta si momentul istoric al fundamentarii criminologiei este “Criminologia”, in care trateaza fenomenul criminal in mod original. Lucrarile sale evidentiaza apararea permanenta a responsabilitatii delicventului pentru crima comisa, cat si implicarea societatii privind asigurarea conditiilor normale de viata si de inlaturare a deviatiei comportamentale si psihologice a delicventului. Precriminologii Beccaria, Lombroso si Ferri, in urma cercetarilor, stabilisera ca fundament antropologic al criminalitatii: ereditatea fizica, ceea ce insemna “anomalii fizice” ale delicventului. Garofalo considera ca, criminalitatea este produsa de mai multe cauze, dintre care unele erau de natura ereditara, iar altele dobandite de influentele sociale si influentele legilor. Unica forma de antropologie criminala acceptata de Garofalo, o constituie “anomaliile morale”, forma caracterizata prin inadaptarea la viata sociala. Prin faptele comise delicventul incalca legile morale impuse de societate, incalca legile religiei, ceea ce duce la “delictul natural” ca forma comportamentala a unor categorii de persoane. Evolutia “delictului natural” se caracterizeaza printr-o diminuare a autoritatii familiei cat si a institutiilor statului, precum si prin cresterea independentei comportamentale a indivizilor care, de tineri, incalca legile si principiile socio-familiale. Garofalo a evidentiat componentele mediului psiho-social care aveau influenta asupra individului predispus sa comita delicte (familia, scoala, locul de munca...) De asemenea a apreciat ca o influenta majora asupra comportamentului delicventului revine religiei, atitudinea mistica fiind elementul important al practicii, doar daca perceptele morale sunt receptate in copilarie. Comportamentul individului normal depinde de modul in care percepe si reprezinta interdictiile si libertatile prevazute in lege,in functie de anturaj si cultura proprie. Influenta legilor presupune nu numai o societate care cere respectarea normelor, ci si incurajarea atitudinilor pozitive. In acest mod legea are o influenta sigura de reformare sociala a indivizilor. Pedepsirea comportamentelor individuale periculoase au fost determinate de necesitatea protejarii oamenilor, a comunitatilor umane. Executarea pedepsei ca forma de represiune sociala adoptata impotriva delicventilor care au savarsit infractiuni, reprezinta un proces de transformare a existentei umane sub aspectul activitatilor practice si spirituale. In timp ce amenintarea pedepsei exista doar sub forma afectiva, executarea pedepsei constituie un proces de civilizare, de socializare prin recurgerea la mijloacele de producere a unor suferinte, de realizare emotionala care sa asigure integritatea delicventului in ansamblul comportamentelor indivizilor pentru ca ordinea sociala sa infranga anarhia. Ca o concluzie, Raffaele Garofalo a dat numele stiintei criminologice dobandind primatul in structurarea domeniului de cercetare. Studiile sale arata ca s-a ridicat impotriva efectelor nocive ale crimei, in conditiile redefinirii importantei morale, a religiei si a pedepsei asupra comportamentului individual incercand sa instituie procedee si reguli pentru identificarea cauzelor criminalitatii.