Hannibal Barca

- om de stat și general cartaginez

Hannibal Barca este cea mai mare personalitate militară din întreaga istorie a omenirii.
Niciun alt lider militar nu s-a ridicat la performanțele de pe câmpul de luptă ale acestui luptator.
Victoriile obținute de Hannibal împotriva Republicii Romane au rămas pentru totdeauna în scrierile
istoriei militare, și chiar până în ziua de azi tacticile folosite de către acesta sunt predate la marile
academii militare.

Poreclit “Tatăl strategiei militare” de către

istoricul Theodore Ayrault Dodge, Hannibal, a
crescut înconjurat de ura pentru romani.
Hannibal a fost un genial strateg , care prin
dezvoltarea tacticii atacurilor pe flancuri, a pus
bazele Strategiei şi Artei Militare.
La vârsta de 9 ani, Hannibal şi-a însoţit tatăl
într-o expediţie Cartagineză al cărei scop era să
cucerească Spania și și-a jurat ostilitatea față de
Roma. De la vârsta de 18 ani şi până la 25 de ani,
Hannibal l-a ajutat pe cumnatul său Hasdrubal să
pună în aplicare planurile sale pentru consolidarea
stăpânirii Cartagineze asupra peninsulei Iberice.
După moartea lui Hasdrubal, asasinat în 221
î.H, Hanibal a preluat comanda armatelor Galo-
Carthagineze şi a organizat campania împotriva
Imperiului Roman, nesusţinut de clasa politică
conducătoare din Cartagina.
Forțele cartagineze din Spania îl aleg, în 224 î.Hr. pe Hannibal în calitate de comandant suprem. A
perfecționat sistemul de cooperare în luptă între cavalerie și infanterie, a dovedit în practică
importanța unui sistem eficient de recunoaștere și transmitere a informațiilor, rolul unei ofensive
hotărâte. Strateg și tactician genial, bun organizator, conducător care a reușit să insufle, prin
calitățile și exemplul personal, armatelor de mercenari comandate, o încredere absolută.

În decurs de doi ani, generalul cartaginez a subjugatporţiunea din Spania cuprinsă între râurile Tajo
şi Ebro, exceptând regiunea Sagunto, aflată sub stăpânire romană, pe care a cucerit-o opt luni mai
târziu.

Romanii au considerat atacul său ca fiind o încălcare a tratatului existent între Roma şi Cartagina şi
au cerut Cartaginei să-l predea pe Hannibal.

Din cauza refuzului cartaginezilor de a-l preda pe general, romanii au declarat război Cartaginei în
218 î.Hr., declanşând, astfel, cel de-al doilea război punic.

Expediţia în vederea atacului asupra Romei a început în anul 218 î.Hr.

Hannibal a părăsit Noua Cartagină, Spania, cu o armată de aprximativ 40.000 de oameni, incluzând
cavaleria şi un număr considerabil de elefanţi care cărau bagaje

A traversat munţii Pirinei şi râul Ron, traversând apoi Alpii în 15 zile, înfruntând furtuni, avalanşe
şi atacuri din partea unor triburi ostile din acele regiuni.

După ce a mai recrutat militari din rândurile insubrilor, un popor galic din nordul Italiei, pentru a
compensa pierderea a aproximativ 15.000 de oameni pe parcursul lungii expediţii, Hannibal e forţat
să alieze armatei sale toate triburile celtice de pe cursul superior al râului Po.
Mai târziu în acel an (218 î.Hr.), el i-a învins pe romanii conduşi de Scipio, (un general roman
foarte ambitios şi tenace, care şi-a finanţat singur campania militară împotriva lui Hanibal), în
bătăliile de la Ticinus şi Trebia.

În anul următor, 217 î.Hr., Hannibal l-a învins pe consulul roman Gaius Flaminius la Trasimene.
După această victorie, Hannibal a trecut Apeninii şi a invadat provinciile romane Picenum şi Apula.

Generalul roman Quintus Fabius Maximus Verrucosus Cunctator, trimis de la Roma pentru a opune
rezistenţă lui Hannibal, a adoptat o strategie extrem de precaută. Evitând confruntarea directă cu
trupele cartagineze, a creat posibilitatea armatei romane să se recupereze.

Hannibal a iernat la Gerontium şi, în primăvara anului 216 î.Hr., la Cannae, a anihilat aproape în
totalitate o armată romană de peste 50.000 de oameni, aflată sub conducerea consulilor Lucius
Aemilius Paulus, care a şi murit în luptă, şi Gaius Terentius Varro, care a scăpat.

Slăbind centrul și oferind atacului roman iluzia unei victorii ușoare, Hannibal reușește, grație
solidității flancurilor și a manevrei de învăluire a cavaleriei, să obțină completa încercuire a armatei
romane, care era dublă ca efectiv. Pe câmpul de luptă rămân între 50.000 – 60.000 de soldați romani
morți, cea mai gravă înfrângere militară din istoria Romei republicane. Hannibal a pierdut doar vreo
6000 de soldati ceea ce arată proporţiile catastrofei pentru romani.

După bătălia de la Cannae, direcţia de desfăşurare a războiului a suferit o schimbare. Hannibal avea
nevoie de întăriri, pe care guvernul cartaginez a refuzat să i le furnizeze. A atacat oraşul Napoli, dar
nu a reuşit să îl cucerească.

Hannibal a petrecut iarna (216-215 î.Hr.) la Capua, oraş pe care l-a dobândit în urma victoriei de la
Cannae.

În 211 î.Hr., Hannibal a încercat să cucerească Roma, dar romanii au reuşit să îşi menţină poziţiile.
Apoi, romanii au recucerit Capua.

Proverbial a rămas în istorie, strigătul de groză : “ Hanibal Ante Porte ”, când acesta s-a aflat în faţa
porţilor Romei.

În 202 î.Hr., după 16 ani, perioadă în care armata cartagineză a suferit un declin vertiginos,
Hannibal a fost rechemat în Africa pentru a conduce armata împotriva unui atac al romanilor
conduşi de Scipio.

Scipio a studiat şi probabil că a şi înţeles modul de gândire şi ducere a acţiunilor de luptă de către
Hanibal, s-a folosit de acestea în bătălia de la Zama, în nordul Africii, unde Hanibal a capitulat şi a
semnat tratatul de pace din anul 201 î.H., iar Scipio a primit porecla “Africanul”.

Astfel s-a pus capăt celui de-al doilea război punic.

După încheierea păcii, Hannibal a început imediat pregătirile pentru o redresare a crizei din
Cartagina. A modificat constituţia cartagineză, a redus corupţia din guvern şi a redresat, de
asemenea, economia.

Romanii l-au acuzat, însă, de încercări de rupere a păcii;

Astfel, Hannibal a fost nevoit să părăsească Cartagina, refugiindu-se la curtea lui Antiochus al III-
lea, regele Siriei. Împreună cu acesta, a luptat împotriva romanilor, dar au fost învinşi la Magnesia,
în 190 î.Hr.
 Monarhul sirian a semnat un tratat prin care se obliga să-l predea pe Hannibal, dar acesta s-a
refugiat însă, la Prusias al II-lea, regele Bithnyiei, în nordul Asiei Mici.

Când Roma a cerut încă o dată predarea lui Hannibal, acesta s-a sinucis otrăvindu-se, pentru a nu fi
prins de viu.

Omul s-a stins, dar geiul său a rămas pildă peste veacuri. Faptele sale au modelat lumea ce i-a
urmat, moştenirea pe care ne-a lăsat-o, fiind o contribuţie monumentală pentru universalitatea
Strategiei şi Artei Operative.

Bătălia de la Cannae, a devenit model al bătăliei de învăluire în istoria artei militare, dezvăluind
geniul militar al lui Hanibal. Această bătălie, este model de planificare, desfăşurare şi ducere a
luptei, model ce este studiat şi aprofundat în multe din Academiile Militare din lume, printre care şi
vestitul Vest Point, american.

Diplomat clarvăzător și om politic lucid, Hannibal a fost considerat de către romani drept dușmanul
lor cel mai aprig din întreaga istorie.

El rămâne cea mai strălucită personalitate a existenței de peste jumătate de mileniu a Cartaginei.