Hannibal

Arta razboiului reprezenta deja o traditie in familia Barca atunci cand, in anul 247
i.e.n., se nastea Hannibal, primul dintre cei patru fii ai marelui general si om de
stat cartaginez, Hamilcar. De fapt, adevaratul nume al celei mai cunoscute familii
cartagineze s-a pierdut, atata vreme cat cognomenul Barca, insemnand in limba
punica binecuvantare, fusese, practic, impus acesteia de catre conationali, in
semn de apreciere pentru glorioasele fapte de arme realizate de-a lungul timpului.
Hamilcar reprezenta deja o legenda vie printre cartaginezi atunci cand Hannibal se
nastea. Victoriile sale asupra romanilor in Primul Razboi Punic si geniul militar
dovedit din plin impotriva celor 100.000 de mercenari care se ridicasera impotriva
imperiului din nordul Africii, il propulsasera pe acesta pe un piedestal pe care
nimeni, cu exceptia fiului sau, nu il va mai depasi vreodata.
Asemenea lui Alexandru Macedon, neintrecutul general al antichitatii, Hannibal va
creste sub atenta obladuire a tatalui sau si, inca din primii ani ai copilariei, va fi
pregatit pentru implinirea gloriosului destin ce i se prevestea. Legendele tesute in
jurul personalitatii sale remarcabile spun ca la varsta de numai noua ani, acesta jura
in fata soldatilor ura eterna Romei si promitea ca nicicand sa nu renunte la a-si
trece dusmanii de moarte prin foc si otel.
Alaturi de fratii sai, Hasdrubal, Hanno si Mago, precum si de cumnatul
sau Hasdrubal cel Drept, Hannibal isi va insoti tatal in lunga campanie de cucerire
a triburilor iberice si de consolidare a Noii Cartagine (orasulMurcia de astazi),
viitorul punct de plecare al expeditiei impotriva Romei.
Nu mai putin de 16 ani avea sa serveasca acesta intereselor Cartaginei in Iberia,
timp in care atat Hamilcar cat si Hasdrubal cel Drept vor fi ucisi in timpul luptelor cu
barbarii. Propulsat din functia de comandant al cavaleriei la cea de general al
intregii armate cartagineze, Hannibal avea sa porneasca in ceea ce astazi istoricii
numesc cea mai ampla si mai spectaculoasa campanie purtata vreodata impotriva
Romei.
Traversarea Alpilor si Batalia de la Trebia
Campaniile de cucerire ale Cartaginei si ale Romei capatasera deja valentele unei
veritabile partide de sah la nivel global. Daca Hamilcar ocupase o mare parte
a Peninsulei Iberice, legiunile romane isi instituisera suprematia in Galia
Cisalpina si transformasera maruntul oras iberic, Saguntum, in protectorat.
De fapt, acesta avea sa fie si pretextul pornirii celui de Al doilea Razboi Punic, cel
care il va propulsa pe Hannibal in galeria marilor cuceritori ai istoriei. Cucerind
Saguntum dupa opt luni de asediu si anihiland garnizoanele latine, generalul
cartaginez sfida, practic, puternicul Imperiu Roman si il provoca pe acesta intr-o
confruntare cum nu se mai vazuse vreodata.

Nici cel mai indraznet strateg al acelor vremuri nu putea anticipa urmatoarea
miscare a lui Hannibal, aceea de a traversa Alpii si de a invada Peninsula
Italica din nord. Asa cum el insusi spunea: Nimeni nu mai indraznise sa faca acest
lucru, de la Hercule si pana in prezent. Geniul militar al cartaginezului avea sa se
faca simtit atunci cand 40.000 de soldati, urmati de 12.000 de cavaleri si o intreaga
divizie de elefanti de lupta il vor urma fara sa cracneasca in marsul care putea
insemna sfarsitul tuturor. Infruntand frigul patrunzator, terenul potrivnic si triburile
de celti care traiau in Alpi, Hannibal va reusi totusi sa traverseze muntii, desi numai
26.000 de pedestrasi, 8000 de cavaleri si un singur elefant supravietuisera
temerarei incercari.
Nimeni nu se asteptase la o asemenea invazie, iar trupele romane stationate in
nordul tarii, fusesera luate prin surprindere si imprastiate rapid de armata
cartagineza. Prima batalie dintre Hannibal si legiunile conduse deCornelius
Publius Scipio avea sa vina inevitabil, desi acesta din urma, isi pregatise deja
armata pentru o invazie in Peninsula Iberica.
Lupta care se va da in apropierea raului Trebia va fi de scurta durata si va marca
superioritatea neta atat a razboinicilor cartaginezi cat si a cavaleriei africane. Desi
victoria lui Hannibal fusese una minora, aceasta va mobiliza triburile
galice rebele, care vor suplimenta randurile invadatorilor cu 14.000 de luptatori,
refacand numarul acestora la 40.000.
Lupta de la Trasimene si Masacrul de la Canae
Asigurandu-si pozitia in nordul Italiei, Hannibal constientiza faptul ca adevaratul
razboi cu Roma de abia era pe cale sa inceapa. Uriasa masinarie de razboi pe care o
reprezenta Imperiul Roman urma sa dea primele sale lovituri. Asa cum se astepta,
generalul cartaginez va infrunta legiunile conduse de noii consuli romani,Cnaeus
Servilius si Gaius Flaminius, in Batalia de langa lacul Trasimene, acolo unde,
in ciuda marsului prelungit la care isi supusese soldatii, mars care durase
neintrerupt patru zile si trei nopti, va obtine o noua victorie rasunatoare.
Cea mai grea lupta se va da, insa, in aproprierea localitatii Canae. Satui de tactica
de hartuire impusa de noul dictator roman, Fabius Maximus, senatorii vor opta
pentru o lupta in camp deschis, lupta in care sa elimine odata pentru totdeauna
amenintarea cartagineza. Avea sa fie o mobilizare fara precedent in istoria de pana
atunci a Romei, armata stransa pentru aceasta batalie depasind 100.000 de
legionari. Numai geniul militar al lui Hannibal avea sa aduca victoria celor 40.000 de
razboinici africani si gali, pe care acesta ii putea opune formidabilei ostiri
latine.Bazandu-se pe rezistenta fizica nativa a luptatorilor gali si a ferocitatii
innascute a acestora, generalul cartaginez va opta pentru folosirea lor in centrul
armatei, acolo unde urma sa se dea cea mai grea lovitura. Tactica sa prevedea ca
trupele galice, sustinute de cele africane si iberice sa sustina suficient lupta astfel
incat sa permita cavaleriei cartagineze si numidiene sa inconjoare trupele
romane.

Efectul va fi unul devastator pentru legionarii siguri de victorie. Nu mai putin de

60.000 de soldati latini aveau sa fie masacrati in ceea ce va ramane in istorie
drept cea mai categorica infrangere din istoria Imperiul Roman si, totodata, una
dintre cele mai sangeroase lupte purtate vreodata. Printre cei cazuti, se vor
numara Lucius Aemilius Paulus, noul consul roman, 48 de tribuni militari, 80 de
senatori, doi questori si doi fosti consuli imperiali.Victoria a fost atat de categorica
incat romanii nu vor mai cuteza sa il infrunte pe Hannibal in nicio alta batalie majora
purtata pe teritoriul Italiei.
Cu toate acestea, cartaginezul care suferise la randul sau pierderi importante: circa
6000 de victime (dintre care peste 4000 erau gali) si aproape 10.000 de raniti,
realiza faptul ca fara intariri, toate izbandele sale erau in van. In ciuda insistentei
comandantilor aflati in subordinea sa, Hannibal va refuza sa asedieze Roma,
moment considerat de catre istorici una dintre cele mai mari erori strategice ale
sale. Acesta va prefera, in schimb, sa astepte intaririle pe care Hasdrubal urma sa le
aduca din Spania si pe cele pe care Mago incerca sa le obtina de la conducatorii
cartaginezi.
In ciuda celor doi saci plini cu inelele de aur ale legionarilor ucisi la Cannae, pe care
Mago ii va purta in Cartagina, edilii cetatii vor refuza, in mod inexplicabil, o noua
finantare a campaniei lui Hannibal, asta in timp ce vestile proaste continuau sa vina
pentru acesta. Cartaginezul va afla cu stupoare ca trupele stranse de Hasdrubal
cazusera intr-o ambuscada si fusesera anihilate de catre romani iar fratele sau
fusese ucis in lupta.
Lupta de la Zama si inceputul sfarsitului
Intr-o miscare strategica demna de un mare lider militar, noul comandant al
legiunilor romane, Publius Cornelius Scipio, va muta teatrul de lupta in nordul
Africii, amenintand direct Cartagina. Silit sa paraseasca Peninsula Italica dupa 14
ani de lupte, Hannibal isi va mobiliza ultimele trupe si va porni pe urmele celor
peste 40.000 de veterani latini. Cartaginezul va improviza din nou, reusind sa isi
suplimenteze numarul soldatilor cu noi luptatori recrutati in graba in timpul
calatoriei sale. Desi, pentru prima oara, armata sa era superioara numeric
romanilor, Hannibal constientiza faptul ca experienta era acum de partea
adversarilor sai.
Lupta dintre cele doua armate se va da la Zama, in apropierea Cartaginei, si se va
solda cu infrangerea dureroasa a africanilor. Din cei 50.000 de razboinici
cartaginezi, 20.000 vor fi ucisi, 11.000 raniti, in timp ce peste 15.000 vor fi
capturati. Pacea fragila care a urmat luptei impunea conditii umilitoare fostei mari
puteri africane. Cartagina era nevoita sa isi distruga toata flota, avand dreptul sa
pastreze doar 10 corabii, sa platesca o suma imensa ca despagubiri pentru daunele
provocate si sa nu declare razboi nici unei alte tari fara acordul Romei.

Silit sa fuga in exil dupa o scurta perioada in care se aflase in fruntea statului,
Hannibal se va refugia, pe rand, la curtea monarhilor orientali: Antiochus al III-lea
al Siriei, Artaxias I al Armeniei si Prusias I din Bitinia, acolo unde se va angaja
de fiecare data in lupte impotriva romanilor.Geniul sau militar va fi dovedit pentru
ultima oara atunci cand, in fruntea marinarilor bitinieni, Hannibal va invinge flota
regelui Pergamului,Eumenes II, aliatul de nadejde al Romei. Cartaginezul va
catapulta pe vasele acestora, amfore pline cu serpi veninosi, creand o panica de
nedescris atat in randurile vaslasilor aproape goi cat si in cele ale soldatilor inamici,
ingroziti de atacul furibund al reptilelor.
Ajuns la varsta de 64 de ani, Hannibal va fi tradat de catre bitinieni si va fi
inconjurat in propria casa de catre militiile romane care inca vedeau in el un pericol
imens. Intr-un ultim gest de sfidare la adresa imperiului caruia ii jurase ura eterna,
batranul general se va sinucide inghitind un flacon cu otrava. Se spune ca ultimele
sale cuvinte au fost: Haide sa scapam in fine pe romani de teroarea care-i
stapaneste, facandu-i sa nu mai astepte moartea unui biet batran... ".
Se stingea astfel, in anul 183 i.e.n., unul dintre cei mai mari lideri militari din istoria
omenirii. Paradoxal, in acelasi an, invingatorul sau, Scipio Africanul, murea la
Roma in dizgratia Senatului si a concetatenilor sai.

Razboaiele punice
Primul rzboi punic
Rzboiul dintre Roma i Cartagina a nceput n oraul sicilian Messina.
Mercenarii care controlau acest ora au cerut Cartaginei s le acorde ajutor militar
mpotriva regelui Hiero II, dar apoi au apelat la Roma pentru ajutor mpotriva
cartaginezilor.
Cartagina era mai bogat ca Roma, avnd cea mai mare flota din Mediteran,
n timp ce romanii nu mai luptaser pe ap nainte. Roma i-a construit o flota, dar
generalii neavnd experien au decis s organizeze btliile pe mare ca cele de pe
uscat.
Romanii au folosit crlige pentru a prinde vasele inamice n timp ce soldaii
infanteriei treceau n vasul inamic pentru o btlie corp la corp. Aceast tehnic
dei stngace dar practic a permis romanilor s nvinga flota cartaginezilor. n 242
un comandant curajos a atacat flota Cartaginei pe timp de furtun reuind s ias
nvingator.Dup aceast nfrngere Cartagina a fost nevoit s plteasc o suma
imens de bani. Astfel Roma a devenit cea mai mare putere din vestul Mediteranei.
Al II-lea rzboi punic

Cnd Roma i-a fcut o alian cu oraul spaniol Saguntum, Hanibal a privit
aceasta aciune ca o interferen n afacerile cartagineze i a asediat oraul. n 218
.e.n. Roma declar rzboi Cartaginei pentru a doua oar.
Romanii se asteptau s lupte n Spania, dar Hanibal i-a surprins i a invadat
Italia nainte. n unul din cele mai mari maruri ale istoriei militare, i-a adus armata
incluznd elefanii de rzboi africani prin sudul Franei i Alpii din nordul Italiei toate
n mai puin de cinci luni. n 202 .e.n. n btlia de la Zama, Scipio l-a nvins pe
Hanibal i astfel a primit numele de Africanul-cuceritorul Africii.
Roma a cerut Cartaginei s plteasc o sum enorm care avea s fie pltit n
50 de ani totodat fortnd-o s cedeze posesiunule din afara Africii i s pstreze
doar zece corabii.
Cele mai importante lupte au fost la: Trebia, Trasimene si celebra btlie de la
Cannae.
Al III-lea rzboi punic
Cartagina accept cu umilin cererile, dar senatorul roman Marcus Cato era
obsedat de teama fa de Cartagina nct fiecare discurs era terminat cu:i
Cartagina trebuie distrus. Roma a cutat o ofens minor pentru a ncepe un nou
rzboi mpotriva Cartaginei. Dup o perioad grea de asediu de trei ani oraul a
czut n faa armatei romane comandata de Scipio Aemilianus, nepotul victoriosului
de la Zama, Cartagina devenind provincia Africa.
Bazndu-ne pe confruntrile dintre Roma i Cartagina, simularea realizat n
PowerPoint a celor cteva dintre rzboaie punice, ne ajut s observa i s
nelegem cu uurin tactica de rzboi a celor dou mari puteri din acea vreme.