Rezumat Capitolul 6- Apogeul, criza și căderea

(Serge Bernstein- Istoria Europei)

Perioada istorică prezentată începe în sec al IX-lea î.e.n., când este înființată Cartagina,
oraș care se extinde, ajungând să controleze jumătatea vestică a Mării Mediteraneene. Acest
Imperiu va crește mulțumită comerțului activ de metale prețioase din Spania, mirodeniile din
Orient, cositorul din Cornuaille, fildeșul și sclavii. Toată puterea și influența Cartagenei se
bazează pe flota lor puternică, armata lor fiind compusă din mercenari, cu o cavalerie
excepțională, această aripă a armatei fiind folosită de Hannibal excesiv pentru a câștiga
împotriva romanilor în al doilea război punic.
Timp de două secole Rep. Romană și Cartagina au avut relații bune, fiindcă nu au existat
puncte de fricțiune, dar în anul 272 î.e.n. Roma termină de cucerit sudul Peninsulei Italiene,
ajungând la Strâmtoarea din Messina. În mai puțin de 10 ani, începe primul dintre războaiele
punice , ,,punctul fierbinteʺ fiind Sicilia. Acest conflict izbucnește atunci când romanii trimit o
garnizoană pe insulă pentru a susține mamertinii și din frica romanilor ca viitorul lor Imperiu să
fie ,,încercuit și sufocatʺ de cartaginezi, astfel lupta se angajează între cele două puteri
mediteraneene. Deși romanii nu au o flotă navală, ei construiesc una în timp record, iar de-a
lungul războiului și-o perfecționează. Cu inventarea corvusului romanii reușesc să îi înfrângă
pe cartaginezi în mai multe lupte, cea mai importantă fiind cea de la Mylae în anul 260 î.e.n.
Controlul apelor de către romani îi lasă să aterizeze pe continentul african, dar sunt înfrânți și
alungați de pe continent. În Sicilia, Hamilcar Barca duce un război indirect, care îi costă mult pe
romani, singura metodă de al înfrânge fiind să taie aprovizionarea cartaginezului, iar în anul
241 î.e.n. reușesc să distrugă întreaga flotă cartagineză, această victorie romană forțându-i pe
cartaginezi să negocieze un tratat de pace, în el cartaginezii pierzând părți din Sicilia și fiind
nevoiți să plătească 3200 de talanți. Cartagina fiind foarte slăbită, Roma profită și își întărește
poziția Mediterana Occidentală și pe cele două maluri ale Mării Adriatice. De asemenea, în
această perioadă de răgaz, Hamilcar Barca colonizează mari bucăți de pământ în Spania pentru
bogățiile miniere, această exploatare fiind continuată de fiul și nepotul său, Hasdrubal și
Hannibal. Aceste bogății revitalizează Cartagina, lăsând-o să aibă o armată puternică de
mercenari, care poate să ducă o luptă egală față de legiunile romane. În anul 218 î.e.n. începe
al doilea război punic, iar armata de 50.000 de mii de infanteriști și 9.000 de cavaleri, cu câțiva
elefanți de război trece Ebrul și se îndreaptă către munții Pirinei și după ce pierde 50% din
infanterie și 30% din cavalerie ajunge în Câmpia Padului unde îl înfrânge armata consulului
Flaminius. După această înfrângere, Senatul hotărăște să trimită o armată de 80.000 de
oameni. În data de 2 august 216 î.e.n., Hannibal o distruge într-o înfrângere masivă în care
peste 70.000 de mii de soldați romani mor, dar îl forțează pe Hannibal să nu își poată presa
avantajul și se retrage până la urmă în Munții din Italia de Sud. Senatul neputând să obțină o
spargere în frontul cartaginian decide să conducă o debarcare în Africa, unde Scipio,
comandantul forței de debarcare, îl înfrânge pe Hannibal la Zama, în 202, iar Cartagina se
predă din nou și își pierde flota, nu mai poate porni războaie și trebuie să plătească un tribut
de 200 de talanți pe an pentru 50 de ani. Al treilea război punic începe în 146 î.e.n., când
Cartagina își reconstruiește forțele, iar romanii o consideră ca fiind o violare a tratatului din
201 î.e.n., lansând ultima invazie, care va distruge definitiv Cartagina.
După înfrângerea cartaginezilor, romanii declară război macedonenilor, care i-au trădat
pe romani și au luptat de partea inamică. În 200, romanii debarcă în Iliria și procedează să îi
înfrângă pe urmașii lui Alexandru cel Mare la Kynosskefalai, astfel încât macedoneni
abandonează Grecia, Tracia, Iliria și Asia Mică romanilor. Al doilea război împotriva
macedonenilor izbucnește 30 de ani mai târziu și în urma sa romanii transformă regatul
macedonean în provincie romană, astfel Rep. Romană ajunge la limitele Europei. Următorul pe
lista de cuceriți este Antioh III, regat al cărui este invadat în 190 î.e.n., care va fi redus doar la
provinciile siriene până îl anul 63, iar Egiptul devine protectorat al Romei până ce este anexat
în 30 î.e.n.
În timpul luptelor cu cartaginezii, romanii cuceresc Spania și Galia Cisalpină. Pentru a
crea o rută terestră între cele două regiuni, romanii invadează și Galia Meridională, profitând
de conflictele dintre aliații lor din Marsilia împotriva ligurilor și galilor. Restul Galiei, împreună
cu triburile belgice, Aquitania și Armorica, sunt cucerite de Cezar între anii 58 și 51 î.e.n, acest
lider roman profitând de retragerea triburilor germanice.