Razboaiele punice

Imperiul Cartaginez a fost unul dintre marile superputeri ale lumii antice, având centrul în
orașul Cartagina din partea de est a lacului Tunis, în Tunisia.
Datorită poziției strategice de-a lungul mai multor rute comerciale maritime importante, orașul –
imperiu a beneficiat de un sistem comercial extins, susținut de o flotă și o armată puternice, alcătuite din
mercenari și soldați auxiliari străini, care au făcut din Cartagina o putere dominantă în Marea Mediterană.
Expansiunea a condus inevitabil Cartagina către un conflict cu mulți vecini, precum berberii indigeni din
Africa de Nord și orașele-stat grecești, cum ar fi grecii din Siracuza. După moartea lui Agatocle (tiranul
Siracuzei și apoi rege autoproclamat al Siciliei) în 288 î.e.n., mamertinii („Fiii lui Marte”) au ocupat orașul
Messina din Sicilia. Din această cauză, cartaginezii au trimis o flotă în strâmtoarea Messina. Mamertinii au
fost împărțiți în două facțiuni, una care susținea capitularea în fața Cartaginei, în timp ce cealaltă a căutat
sprijin din partea Republicii Romane. Romanii credeau că prezența cartagineză în zonă amenința Roma și
interesele ei și au trimis o forță expediționară pentru a restabili controlul mamertinilor asupra Messinei, dând
startul ostilităților dintre cele două mari puteri.
Razboaiele punice sunt o serie de trei razboaie purtate intre Roma si Cartagina in perioada
264-146 i.hr.

Primul razboi a fost in perioada 246-241 i.hr, cea mai notabilă luptă a fost bătălia de la
Ecnomus din 256 î.hr., în care 330 de nave de război romane s-au confruntat cu 350 de vase
cartagineze. Considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie, s-a încheiat cu victoria
romanilor care, în cele din urmă, au scufundat sau au capturat 94 de vase cartagineze. După mai
mulți ani de incertitudine, o înfrângere majoră în bătălia de la Insulele Aegate din 241 î.Hr. i-a forțat
pe cartaginezi să accepte Tratatul lui Lutatius în termenii dictați de romani, inclusiv predarea unei
părți a Siciliei care era anexată în provincia romană Sicilia. Se încheia astfel Primul Război Punic.

Al doilea razboi a avut loc in perioada 218-201 i.hr, roma a convenit noi termeni în 226 î.Hr.,
în baza Tratatului Ebro, prin care toate teritoriile de la sud de râul Ebro din Iberia erau granița
stăpânirii cartagineze. Romanii au intrat, însă, în orașul Saguntum din ținuturile cartagineze, ceea ce
l-a făcut pe Hannibal (fiul lui Hamilcar) să jefuiască orașul și să declanșeze cel de-al Doilea Război
Punic. Tratatul impus de romani a deposedat Cartagina de toate teritoriile deținute peste mări,
lăsând Imperiul Cartaginez un simplu oraș-stat. Totodată, era obligată să plătească Romei 10.000 de
talanți de argint pe parcursul a 50 de ani. Mai mult, Cartagina avea nevoie de acceptul Romei
pentru a putea purta războaie, iar mașinăria militară cartagineză a fost dezmembrată, lăsându-i o
flotă de numai 10 nave de război.
Al treilea razboi are loc in perioada 149-146 i.hr, Profitând de poziția slăbită, regele
Masinissa al regatului nord-african Numidia a profitat de interdicție, atacând continuu Cartagina și
anexându-i din teritoriul rămas. Cartagina a trimis o forță pentru a-și apăra teritoriul. Nu avea însă
aprobarea Romei, iar facțiunile anti-cartagineze din Roma s-au folosit de acțiunea militară ilegală
pentru a pregăti o expediție, declanșând cel de-al Treilea Război Punic în 149 î.Hr.. Romanii și-au
lansat asaltul final și în numai șase zile au distrus în mod sistematic orașul și i-au ucis locuitorii.
Abia în ultima zi au luat prizonieri, în număr de 50.000, care au fost vânduți ca sclavi.
Uramarile razboaielor :
Intre 130 – 120 î.hr., Roma a fondat o nouă colonie pe ruinele Cartaginei, numită Colonia
Iunonia, însă Senatul a desființat ulterior colonia. Un nou oraș roman cu numele Cartagina a început
să fie construit de Iulius Caesar și definitivat de Augustus, pe care l-a denumit la final Colonia Iulia
Concordia Carthago. A devenit unul dintre cele mai mari orașe din jumătatea de vest a Imperiului
Roman și centrul provinciei romane din Africa.