Expansiunea imperial a Romei s-a produs pe baza logicii premiselor sale interne

i externe: din complicaiile ce au urmat rzboiului tarentinic a luat natere n

Messina conflictul cu Cartagina, mare putere maritim1.

Cartagina imperialista si comerciala

Cartagina, intemeiata conform traditiei in 814 in Tunisia de astazi, este si mai
veche decat Roma si nu mai putin stralucitoare. Fenicienii au fost cei mai mari
negustori si corabieri din bazinul Marii Mediterane, incepand din secolul al XIIlea.Aceasta hegemonie de necontestat a fost exercitata pana in momentul in
care orasele-state pe care le intemeiasera au intrat sub dominatie straina.Totusi,
bazinul mediteranean occidental va continua sa fie controlat de un oras
fenician,Cartagina.
Mai nti, simpl etap spre Spania, acest oras va cunoate un mare avnt
ncepnd din secolul al Vl-lea n timp ce marinarii si recunosc coastele Africii (Rio
de Oro) i ale Europei, atingnd Bretagne i Irlanda, Cartagina i stabilete
capetele de pod n Spania, n Baleare, Corsica, Sardinia i n Sicilia.Timp de doua
secole,Cartagina nu a avut rival in aceasta zona. n secolul al III-lea, este primul
ora al Mediteranei Occidentale. La adpostul triplului su zid, ea practic un
comer deosebit de activ, cumprnd i redistribuind n toat lumea
mediteranean metalele preioase din Spania i Maroc, mirodeniile din Orient,
cositorul din Cornuaille, fildeul i sclavii africani etc. Industriile snt prosperearme, vase, esturi n purpur, iar regiunea nvecinat, exploatat intensiv, d
gru din belug, ulei i vinuri.
Toat puterea Cartaginei se bazeaz pe flot, fr rivali n Mediterana. Tradiia
literar greco-roman, ostil fenicienilor i cartaginezilor, transmite o imagine
nefavorabil, uneori odioas, despre acetia din urm. Doar rareori, i mai cu
seam cu privire la Hannibal, sunt recunoscute calitile cartaginezilor: hrnicia,
inteligena, capaciti tehnice i militare, pricepere n afaceri; n rest, sunt
nfiate trsturile negative, i mai cu ceam perfidia punic.
Originea Cartaginei si dezvoltarea sa politica
Colonie a Tyrului, ea reprezinta o enclava semitica pe pamantul Africii.
Cartagina-sau Qart Hadasht, oraul nou", cum a fost numita de intemeiatorii ei,
era asezata intr-o pozitie care ii oferea posibilitatea sa devina, in scurt timp, un
prosper centru agricol i comercial. Legaturile dintre Tyr si coloniile sale, intre
care se gasea si Caratagina, nu s-au mai putut mentine, mai ales dupa ce, in
anul 574,Tyrul a fost cucerit de Nabucodonosor II. Doua secole mai tarziu, de la
decaderea lenta a porturilor feniciene, anexate apoi de Alexandru cel Mare, ea a
preluat forta metropolei si a grupat sub stapanirea ei numeroase agentii
comerciale, stabilite odinioara in Occident de catre navigatorii fenicieni, la care a
stiut sa adauge multe altele.
Cartagina e nfiat, de obicei, n istoriografie, ca un stat comercial, n care
statul intervine pentru dirijarea economiei, iar succesele militare se datoreaz

1Izvoare: fragmente din Sosylos, Silenos, Philinos; Polybios, Titus Livius, Diodor din
Sicilia, Pompeius Trogus, Appian, Iberik, Hannibalik, Lybik. Bibliografie: Theodor
Mommsen, Istoria roman I-II; M. Crawford, Roma Republican, Bucureti, 1997; F.
Decret, Cartagina sau imperiul mrii, Bucureti, 2001; R.M. Errington, The Dawn of
Empire. Romes Rise to World Power, Londra, 1971; J.P. Brisson, Carthage ou Rome?,
Paris, 1973; Lezamby, J.F., The First Punic War, Londra, 1996.

folosirii pe scar larg a mercenarilor. Cercetri recente (W. Ameling) au artat

c nu aceasta era imaginea real a Cartaginei. Desigur, Cartagina acord
importan navigaiei i comerului, dar, ca i polisul grec, bogia se ntemeiaz
pe fondul funciar.
Din punct de vedere politic, Cartagina era dominata de o oligarhie
puternica,compusa din familii imbogatite din exploatarea agricola sau din
comert.Orasul este asadar o republica oligarhica, guvernata de un senat, in sanul
caruia este desemnat un consiliu mai restrans, si de magistrati anuali, cei doi
sufeti, adica judecatori(dar textele grecesti si latine ii considera adeseori drept
regi).Puterea reala se afla in mainile unor comitete formate din cinci
membrii,penatrhii, si a unui tribunal format din 104 membrii, insarcinati cu
supravegherea generala si pe care Aristotel ii compara cu eforii din Sparta(primii
magistrati ai cetatii).
Adunarea poporului, care aproape tempereaza atotputernicia acestei oligarhii,
nu a jucat, timp indelungat, decat un rol foarte sters, multumindu-se cu
confirmarea deciziilor senatului.Dar in secolul al IV-lea s-a dezvoltat o adevarat
miscare democratica, in legatura cu inflorirea comertului si poate cu afluxul a
numeori straini.Adunarea si-a marit influenta exercitata asupra vietii politice.In
timpul celui de-al doilea razboi punci, ea va avea o influenta determinanta, prin
sprijinul pe care-l va acorda reprezentantilor familiei Barca, in special lui
Hannibal.
Puterea Cartaginei se bazeaza pe o forta militara considerabila, pe un imperiu
vast si pe o economie stralucita. Cartaginezii, in ciuda politicii lor belicoase nu
erau, in fond, o natiune razboinica.De fapt, poporul punic a aratat, in anumite
ocazii, o mare neincredere fata de sefii sai militari.Cartagina nu putea conta
decat pe un numar redus de cetateni, pe care nu dorea sa ii trimita in lupta
pentru ca si-ar fi abandonat activitatile comerciale.Asa ca armata punica era
formata cu precadere din mercenari, care se recruteaza din randurile popoarelor
celor mai diferite, lybieni, iberici, liguri, italici, chiar greci. Insulele Baleare
furnizeaza renumiti manuitori ai prasitiei.Numidia, calareti de prestigiu.Aceste
contingente eteroclite sunt comandate de ofiteri de acelasi neam, dar sub
conducerea unor generali cartaginezi. De multi timp,cartaginezii utilizeaza o
artilerie si masini de razboi perfectionate, pe care le-au preluat de la grecii din
Sicilia,inca din epoca lui Dyonisos cel Batran,precum si elefanti de razboi pe o
scara mare.
Cu toate acestea,desi in Cartagina erau utilizai mercenerii, aceasta nu
nseamn c nu exist o armat naional. Cartaginezul avea i el obligaia
serviciului militar. Mercenariatul capt un rol semnificativ n secolul III i n al
doilea rzboi punic. Explicaia se afl n crearea imperiului Barcid n Hispania i
intrarea n posesia minelor de metale preioase din exploatarea crora vor
rezulta resurse pentru plata mercenarilor. Aceast explicaie este rezonabil,
dac avem n vedere faptul c niciodat cartaginezii, cel puin n confruntarea lor
cu romanii, nu au dus lips de generali, i aceasta nu se poate explica n absena
unei armate naionale. Privind lucrurile n ansamblu, fronturile diferite pe care
luptau cartaginezii, mrimea contingentelor angajate, se poate spune c ceteni
erau depii numeric de mercenari, dar nu nseamn c la Cartagina nu a
existat o armat de ceteni.
Flota este si mai puternica.Ea se compune din unitati mari, asemantaore cu
trierele si penterele din flotele elenistice, fiecare dintre ele avand la bord
aproximativ 300 de vaslasi si 100 de soldati de infanterie.Pentru a ocupa aceste
corabii, Cartagina apeleaza, ca odinioara Atena, la aliati, la supusi, chiar la sclavi.
Comanda este incredintata unor generali care provin de obicei din marile familii,
fiind specializati in viata militara:nici o alta familie nu este mai vestita in secolul
al III-lea decat familia Barca;ei ii apartin Hamilcar si fiul lui Hannibal.Ei sunt alesi

direct de popor, neindoielnic la propunerea Senatului, fapt ce le confera o

autoritate exceptionala, tinandu-se seama si de caracterul mercenar al
contingentelor care servesc sub ordinele lor.Dar simtamanatul civic ramane
puternic in aceasta aristocratie si incercarile lor de pronunicamentos sunt rare,
cu atat mai mult cu cat locurile in care se desfasoara operatiunile sunt adeseori
foarte indepartate.
Politica externa si economia cartagineza
Cartagina a stiut sa adune in jurul ei, de buna voie sau prin forta-desi
mecanismul acestor anexari ne este total necunoscut, vechile agentii comerciale
feniciene din Mediterana de Vest, care patstreaza totusi o anumita autonomie si
mai ales a infintat altele.Cartagina se afla astfel in fruntea unei vaste talasocratii,
care a intrat de mai multe ori in conflict deschis cu singura forta organizata a
Occidentului, aceea a coloniilor grecesti.Numai Sicilia, impartita intre greci si
puni, ramane un camp de lupta deschis si este intr-adevar cea care va oferi
cauza primul razboi punic.Dar Malta, Sardinia,Corsica, Balearele se afla mereu
sub domniatia ei exclusiva, nu fara lupte crancene cu indigenii, in special cu
sarzii.In Spania,Cartagina a lasat Marsiliei explotarea Cataloniei, dar detine
porturi pe coasa levantina si in sud, unde Gades(Cadix), cea mai veche colonie
feniciana alaturi de Utica si trecuta in relatii de dependenta fata de Cartagina,
pazeste pentru aceasta stramtoarea Gibraltar.In Africa, ea este stapana
intregului tarm de la Marea Syrta pana la Tanger, fara a mai numara agentiile
sale comerciale pe coasta atlantica a Marocului(in special Lyxos).In sfarsit, si-a
creat putin cate putin, chiar in Africa, un imperiu colonial, ale carui granite au
variat mult, dar care corespunde aproximativ, la inceputul secolului III,Tunisiei
actuale.Pretutindeni Cartagina aplica o autoritate brutala, reclamand drept tribut
jumatatea recoltelor, deportand sau masacrand pe intrecute in cazul unei
impotriviri.
Prosperitatea Cartaginei, care numara cel putin 300 000 de locuitori, de
datoreaza mai ales portului sau, unde sosesc produse din intreg
Occidentul:cositorul din Casiteride(Cornwall si Britannia),aur, fildesm pene si oua
de strut din Africa neagra, minereuri de cupru si de argint din Spania.Sosite,
dupa caz, de-a lungul drumurilor caravanelor care traverseaza Fezzan sau pe
cale maritima, aceste produse sunt apoi reexportate catre Etruria, Roma,
Campania,Sicilia,Egipt, Grecia-in special Rhodos si Delos-sau in Orient.Foarte
tarziu(nu inainte de sfarsitul secolului al IV-lea),Cartagina s-a decis sa imite
cetatile grecesti din Sicilia si si-a instituit o moneda, de altfel putin
necesara,daca se tine seama de starea multora dintre popoarele cu care are
legaturi comerciale.La aceste produse de import se adauga cele realizate de
industria cartagineza, mai ales ceramica si sticlarie.
Nu este, desigur, nimic foarte original in aceasta thalassocratie , care o
reaminteste pe aceea a coloniilor grecesti, cu exceptia faptului ca ea este
puternic centralizata de Cartagina si ca se intinde peste vaste teritorii
barbare.Cartaginzeii, manati de setea lor de castig, au fost pionieri duri si, de
multa vreme, exploratorii lor au recunoscut posibilitatile economice ale cailor
oceanice: in secolul al V-lea, Hamilcar ajunsese pana in insulele britanice; sufetul
Hannon ajunsese la un fluviu mare plin de crocodili si de hipopotami(neindoielnic
Senegalul?).Hannon redactase o relatarea a calatoriei sale, din care se pastreaza
o versiune greceasca; dar de cele mai multe ori cartaginezii prefera sa pastreze
secretul actiunilor lor pentru a-si rezerva acele piete exotice pe care, prin
intermediul Gadesului, cheia de bolta a intregului lor sistem colonial atlantic, au
obtinut fara indoiala cea mai mare parte a resurselor.

Nu ar trebui sa ne lasam inselati de un comert atat de stralucit.Cartaginezii, cel

putin in Africa, au fost si agricultori admirabili, valorificand metodic, datorita
sclavilor tratati cu duritate, o tara in care adusesera vita de vie si maslinul.Sa-l
ascultam pe Diodor din Sicilia descriind campia cartagineza, cu proprietatile
magnifice ale celor mai bogati cetateni:
Tara era intretaiata de gradini si de livezi udate de numeroase izvoare si de
canale.Case bine construite si trainice margineau drumul si anuntau pretutindeni
bogatia;locuintele erau pline de tot ceea ce contribuie la bucuriile vietii si pe care
o pace indelungata le-a permis locuitorilor sa puna de-o parte.Terenul este cultivat
cu vita de vie, cu maslini si cu o multime de pomi fructiferi.Pe ambele parti ale
drumului, campia asigura hrana pentru cirezi de boi si oi, in apropierea pasunilor
bogate in mlastini, puteau fi vazute herghelii de cai.Intr-un cuvant, in aceste locuri
se gasea acumulata acea opulenta variata a proprietarilor celor mai distinsi din
Cartagina carora le placea sa se foloseasca de bogatie pentru a se bucura de
placerile vietii.

Dupa distrugerea Cartaginei, romanii nu vor avea decat sa reia opera acesteia si
Africa lor va continua sa se recomande prin lanurile ei de grane cu randamente
exceptionale, prin viile si plantatile de maslini, prin livezile ei.
Puterea Cartaginei a inceput sa deranjeze alte mari puteri ale lumii
mediteraneene.La inceputul istoriei ei, un loc aparte l-au avut legturile cu
propria metropol, pe care le menine nentrerupte, cel puin n primele dou
secole de existen, fiind un important centru de rspndire a unor culte (de
pild, cel al zeului Baal i al zeiei Tanit/Astarte) i a elementelor de civilizaie
feniciene. Poziia deosebit a Cartaginei, ntrit prin acordurile cu cetile
etrusce privind influena n zona costalier a mrii Tireniene, a oprit o ptrundere
mai consistent a grecilor spre vestul bazinului Mediteranei. Totodat. Sicilia
era dominat, n partea sa nord vestic i vestic de puterea punilor, pe care
izvoarele greceti o prezint ca o venic ameninare la adresa securitii
coloniilor greceti siciliene.
Timp de dou secole i jumtate, Roma i Cartagina au trit ntr-o bun
nelegere. Relativa deprtare dintre teritoriile lor, desprite de mare, i faptul
c ambiiile lor erau complementare - dominarea Peninsulei Italice pentru prima,
cea a Mediteranei, pentru a doua - au mpiedicat friciunile ntre aceste dou
puteri n cretere i au garantat pacea.In acest rastimp,mai intai s-a manifestat
rivalitatea dintre greci si cartaginezi, cel mai mult vizibila in Sicilia, unde si unii si
altii, au intemeiat mai multe colonii.In aceste conditii, cartaginezii si grecii
doreau sa se elimine reciproc din zona respectiva si sa-si asigure
suprematia.Pentru a-si atinge scopul,cartaginezii s-au aliat cu etruscii, iar grecii
au apelat la cetatile locale si apoi la regatele elenistice.Insa Cartagina a reusit
sa-si asigure influenta asupra insulei Corsica,dupa ce, in batalia de la Alallia, din
anul 540, flota cartaginezo-etrusca a infrant-o pe cea greaca.Daca in Corsica si
Sardinia colonistii greci au fost inlaturati, in Sicilia au ramas si colonii de-ale lor,
alaturi de cele cartagineze.Aceasta situatie a existat si dupa ce cartaginezii au
initiat atacul din anul 480 pentru cucerirea intregii Sicilii.Actiunea a esuat
deoarece tiranul Siracuzei,Gelon, a repurtat o victorie importanta, la Himera,
asupra lui Hamilcar.Cartaginezii au mai incercat sa-si impuna controlul asupra
zonelor de est ale Siciliei si in in perioada 409-405 au reusit sa distruga o serie
de cetati grecesti, dar Siracuza a rezistat, datorita tiranului Dionysios I.Dupa
treizeci de ani de lupte, Cartagina a fost nevoita sa recunoasca mentinerea
status-quo-ului.Si alte incercari ale cartaginezilor de inlturare a grecilor din Sicilia
au avut acelasi rezultat.In anul 340, Timoleon, aflat in frunteaz Siracuzei,apoi

Agatocles, in 310,au obtinut victorii decisive, care au impiedicat Cartagina sa isi

impuna suprematica totala in Sicilia.Insa tot aici s-au intalnit, in cele din urma,
interesele Cartaginei si ale Romei.
Conflictele din aceast insul, ntre puni i greci, au constituit i cauza oficial a
interveniei lui Pyrrhus n Sicilia, i, de asemenea, vor fi i prilejul tensionrii
raporturilor dintre Cartagina i Roma, iniial destul de cordiale. De altfel,
potrivit mrturiei lui Polybios (XIX, 9? 8), preluat apoi de T. Livius (III, 22,1), n
epoca republican Roma aV fi ncheiat o serie de tratate cu Cartagina, primul
plasndu-1 chiar n anul alungrii ultimului rege. Este totui puin probabil, n
pofida autoritii pe care o reprezint istoricul grec, ca la aceast dat Roma s
fie destul de puternic nct s conteze ca partener de dialog politic sau
economic pentru Cartagina. o cetate prosper i posesoare a celei mai puternice
flote din zon. Pentru anul 279, n contextul conflictului dintre Roma i Tarent, este
amintit rennoirea acordului dintre cele dou ceti, prin care Romei i se interzice
accesul nspre vest pn n Spania i n Sardinia. De asemenea, n anii care au
urmat btliei de la Beneventum, raporturile dintre cele dou ceti sunt de
colaborare, judecnd dup ajutorul acordat de Cartagina Romei la asedierea
Tarentului. La aceast dat Roma are n mod cert njghebat o flot, n 282 sursele
vorbesc de 10 corbii romane care patruleaz n apele tarentine. Totui nu se
poate vorbi de o flot militar roman capabil s susin un plan de expansiune
extra-italic. In plus. dup rzboiul cu Tarentul, atenia Romei pare concentrat mai
cu seam n interiorul peninsulei, unde practic o politic destul de bine
conturat de colonizare (este vorba de ntemeierea coloniilor de la Beneventum,
Ariminium, Cast rum Nouum).
Dar sfritul rzboiului cu Tarentul (272) marcheaz o ntorstur n politica
roman. Roma, fost cetate a Latiumului, i termin, odat cu luarea Tarentului,
cucerirea sudului Italiei; ea este pe viitor n fruntea unui adevrat imperiu, ale
crui limite snt foarte aproape de cele ale domeniului punic (din latinescul
punicus nsemnnd cartaginez"). Roma i Cartagina se vor nfrunta de-a lungul a
trei rzboaie punice.
Trebuie sa adaugam ca civilizatia spirituala a Cartaginei are o stralucire mai
mica.Punii sunt sensibili la prestigiul elenismului: se vorbeste mult limba greaca
in metropola lor, si Hannibal se va forma pe langa maestri greci si prin lectura
unor lucrari grecesti.Dar aici nu se practica deloc literatura. Singura carte
mentionata este manualul de agronomie al lui magnon, un tratat tehnic deci,
consacrat unui domeniu pragmatic in care cartaginezii devenisera eruditi:dupa
cucerirea Cartaginei, senatul roman va ordona sa fie tradus in latina.
Cartaginezii nu sunt insensbili nici la productiile artistice ale grecilor.Ei prada cu
placere din Sicilia statui grecesti pe care le expediaza la Cartagina pentru a
impodobi orasul.Sapaturile arheologice au scos de asemenea la iveala opere
sculptate, de buna seama, la fata locului, dar care nu pot fi decat realizari ale
unor artisti eleni(sarcofagele din necropola de la Santa Monica). Dar in pofida
acestei elenizari incontestabile, productia unica este putin originala, atat in ceea
ce priveste artele plastice, cat si figurinele.
Religia cunoaste in secolul al V-lea un cuplu divin predominant.Baal Hammon si
Tanit, pe care grecii ii identifica cu Cronos si cu Hera.Se continua practicarea
sacrificiilor de copii din marile familii, indispensabile atunci cand cetatea este in
pericol, ca in 201, in timpul asedierii Cartaginei ce catre romani.A fost descoperit
sanctuarul(tophet) unde aveau loc aceste sacrificii inspaimantatoare(denumite
molk), cu mii de vase cuprinzand osemintele calcinate ale diferitelor victime.Cu
toate acestea, punii se elenizeaza si in acest domeniu: ei au adoptat cultul lui
Demeter si al lui Core si pe statele din tophet apar simboluri dionysiace.

In ansamblu, o Venetie a timpurilor elenistice, dar despuiata de prestigiul artei

de rafinamentele civilizatiei.Un stat cu tensiuni sociale mari, in care un popor
sarac si din ce in ce mai turbulent se opune unei aristocratii neindoielnic destul
de deschise a negustorilor care nu dispretuiesc foloasele pamantesti.Oameni
indrazneti, neobositi, aprigi la castig.Gasind Roma in calea lor, ei se vor lovi de
ea cu energia pe care stramosii lor nu au incetat sa o desfasoare timp de secole
si care le-a reusit intotdeauna.
Primul razboi punic(264-241)
Miza primului rzboi punic este Sicilia, care serveste drept camp inchis
antagonistilor. Strmtoarea Messina fiind linia de democraie dintre zonele
maritime rezervate Romei i cele atribuite Cartaginei, n virtutea tratatului din
306 care de altfel, potrivit Romei, nu comporta aceast clauz-, Roma lu drept
pretext ostilitile dintre mamertini i Hieron al II-lea al Siracusei, pentru a intra
n rzboi alturi de Messana.
Acest prim conflict care a opus Roma, Cartaginei, ar putea fi comparat cu
rzboiul peloponesiac (431-404). La fel, dou ceti de frunte ale lumii
occidentale s-au confruntat pentru dominaie. La fel, Roma dispunea de o
infanterie de elit, n vreme ce Cartagina stpnea mrile. Deznodmntul a fost
acelai - atunci cnd puterea maritim a fost adugat celei terestre, romanii iau putut adjudeca victoria, dup cum fcuse Sparta n 404.
Pretextul pentru declanarea rzboiului l-a constituit intrarea n aliana roman a
mamertinilor din Messana(azi Messina).Mercenari de origine osca din Campania,
mamertinii (brbaii lui Marte) facusera parte din armata lui Agathokles,
regele Siracuzei,dupa moartea caruia(in 289), rmnand fr slujb n Sicilia au
ocupat orasul Messana de pe litoralul estic al Siciliei-, "al doilea ora al Siciliei
greceti i metropola partidei anti-siracuzane din prile insulei", dup cum ne
informeaz Theodor Mommsen (1987, 293). Creand astfel in nord-estul Siciliei,un
mic stat propriu, marmertinii inteprindeau frecvente raiduri de jaf in tinuturile
invecinate.Sub presiunea crescand a armatelor siracuzane, marmertinii apeleaza
intial la sprijinul militar al Cartaginei-care trimite o mica garnizoana in oras, apoi
la cel al Romei. O solie a fost trimisa senatului roman si, dupa lungi deliberari si
sovaieli, comitia centuriata din Roma voteaza acordarea ajutorului cerut, pe
temeiul nrudirii cu acetia. Polybios(I,10. 6)explic intervenia roman n
favoarea mamertinilor prin faptul c se simea ncercuit de posesiunile
cartagineze.
Se discut despre acest rzboi punic n care unii, precum A. Heuss, vd
nceputul imperialismului roman.Implicarea Romei n conflictele din Sicilia,
reprezenta o ingerin, n percepia cartaginez, n "treburile lor interne"; dup
cum Roma considera Italia drept domeniul su, la fel i Cartagina socotea Sicilia
drept teritoriu propriu.Riscul unei nfruntri directe cu Cartagina era mare, dar, la
Roma, Senatul era supus presiunii tuturor celor ce au de gnd s cucereasc
Sicilia: marii proprietari funciari care aspirau s cucereasc noi pmnturi i
sclavi, cei ce sprijineau armata, antreprenorii diverselor lucrri publice, dar i
muncitorii i meteugarii care triau de pe urma expediiilor militare.
Imperialismul n fa al Republicii se hrnete cu visuri de cucerire, dar i cu
frica ce o au romanii de a-i vedea Imperiul ncercuit i sufocat" de cartaginezi,
lucru care pare foarte puin probabil. Opiunea pentru rzboi" ctignd, lupta se
angajeaz ntre cele dou puteri mediteraneene.Senatul roman va accepta cu
greu-potrivit surselor antice, Polybios vorbete de marea ncurctur n care sa gasit senatul atunci cnd a trebuit sa judece logica acestui ajutor(I, 10)si s
dea curs apelului mamertinilor.Oricum, indiferent de circumstanele izbucnirii lui,

de cauze, pretexte, att romanii ct i cartaginezii s-au vzut angrenai ntr-un

conflict care se va dezvolta cauzal pe mai mult de o suta de ani.
Rzboiul a fost foarte schimbtor, cu victorii i nfrngeri de o parte i de alta.
Intervenia roman n Sicilia i-a nelinitit nu numai pe cartaginezi, ci i pe Hieron
al Siracuzei, care se va altura cartaginezilor, respingand o flot roman care
ncearc s treac dincolo de strmtoare (264). Romanii l captureaz pe Hanno,
amiralul cartaginezilor i nu consimt s-l elibereze dect n schimbul citadelei
Messanei. Garnizoana cartagineza este obligata sa paraseasca orasul, iar
consulul Appius Claudius Caudex instaleaza trupe romane in citadela. In iarna lui
264/263, o armata siracuzano-cartagineza ataca fara succes Messana.
Ostilitile continu apoi pe uscat, ca i pe mare. n 263 noi trupe romane trec
strmtoarea dintre Italia i Sicilia i, pe fondul retragerii cartaginezilor, romanii
atac Siracuza.Sub presiunea celor doua armate romane din Sicilia, Hieron va fi
silit s cear pace i s accepte condiiile dure impuse de Roma(263): plata unor
despgubiri de 100 de talani i aprovizionarea armatelor romane cu grne i
echipament militar. In virtutea noului tratat de alianta,Hieron era obligat sa-si
alature fortele campaniei anticartagineze. Incheiat initial pe timp de cincisprezece
ani, acest tratat va fi rennoit pe durat nelimitat, n 248.Politica statornic proromana,urmata de Hieron II pana la moartea sa(215) va asigura Siracuzei-a carei
autoritate se limiteaza acum la sud-estul insulei, o ultima epoca de independenta
si prosperitate,iar romani i-au asigurat un aliat preios pentru operaiunile din
Sicilia.
In aceasta faza a razboiului trupele romane s-au dovedit net superioare celor
cartagineze, care au fost obligate s se refugieze n cetile maritime. Romanii
vor asedia o serie de cetati (Agrigent, Eryx, Lilybaeum, Drepanon, Solus,
Panormus) obtinand unele succese pariale pe uscat. In orice caz,in anul 262,
dupa ce obtina raliarea Segestei, fortele romane incep asediul orasului
Acragas(Agrigentum), transformat de cartaginezi intr-o puternica baza in nordestul Siciliei.La capatul unui asediu de sase luni orasul este cucerit, iar 25 000 de
locuitori vanduti ca sclavi.Astfel, Cartagina i-a pierdut prestigiul n Sicilia, unde
nu mai pstreaz dect cteva orae pe litoral.
Pe un alt plan s-a disputat rzboiul maritim - constnd n principal din raiduri
piratereti, intreprinse de ctre puni pe coastele Italiei.Insa, cartaginezii n-au
tiut s profite de supremaia lor maritim i au lsat iniiativa pe seama
romanilor. Dac punii dispuneau de resurse materiale remarcabile, de mari
depozite, arsenale i antiere navale, n acest din urm domeniu romanii au
trebuit s-i creeze o flot, din mers,cu sprijinul oraselor etrusce si grecesti aliate
( (socii navales), la care se adaug mprumuturi de la cartaginezi, despre care
ne amintete Polybios: lund drept model o nav cartaginez naufragiat,
romanii au construit o flot n toat regula i au lansat-o la ap (I, 20). n 260 ,
romanii au lansat prima flot de rzboi, comparabil cu cea carthaginez
(nsumnd 120 de nave, dup modelul penterelor cartagineze, Theodor
Mommsen, 1987, 298). Nu tocmai la fel de buni crmaci, dac ar fi s-i comparm
cu adversarii lor, care aveau n spatele lor o lung experien maritim, romanii
vor cauta sistematic s-i perfecioneze tehnica abordajului, ceea ce permite
legionarilor s-i impun superioritatea.
La inceputul anului 260 a avut loc batalia navala din dreptul coloniei grecesti
Mylae (Milazzo) de pe coasta de nord a Siciliei.Apeland la o inovaie tehnicpuntea de abordare(corvi) pentru a folosi superioritatea infanteristului roman
asupra celui cartaginez, flota romana-140 de nave, comandata de consulul C.
Duilius obtine prima ei victorie navala-50 din cele 130 de vase cartagineze sunt
distruse sau capturate. Succes pe mare deci, mpotriva celei mai puternice
maini de rzboi din epoc,si prima victorie naval din istoria Romei.In Forul din

Roma este inaltata o coloana impodobita cu ciocurile corabiilor cartagineze

capturate(columna rostrata).
Dupa ce au traversat o perioad dificil, Sicilia parea n bun msur asigurat
pentru romani, astfel ca, in anul 259, o puternica flota si un corp expeditionar
roman conduse de generalul L. Cornelius Scipio cuceresc orasul Alalia(Aleria) din
Corsica si asediaza fara succes cetatea Olbia din Sardinia.Largirea ariei
geografice a confruntarii romano-cartagineze evidentiaza clar transformarea ei
intr-o lupta pentru dominatia Mediteranei Occidentale.In 257,C.Atilius Regulus
pustieste asezari punice din insula Malta(Melita), anexata definitiv de romani in
218, si administrata de guvernatorul Siciliei.
ncurajai, romanii reluar un proiect al siracuzanului Agathokles de a ataca
Cartagina pe pamant african. Mobilizrile masive de resurse materiale i umane
fac posibil o invazie roman n Africa - n anul 256, o flot de 330 de corbii,
avnd la bord patru legiuni, conduse de consulii n exerciiu, Marcus Atilius
Regulus i L. Manlius Volso, a trecut n Africa de Nord. n drum, flota roman a
nfrnt flota cartaginez langa promontoriul Ecnomos,in cea mai mare btlie
navala a antichitatii de pana atunci. Dup victorie, romanii au putut debarca
nestingherii n Africa, la Clupea.Corpul expeditionar roman-15 000 de pedestri si
500 de cavaleri,obtine o prima victorie in lupta de la Adys si cucereste apoi
orasul Tunes.Descurajata, Cartagina initiaza tratative de pace.Conditiile extrem
de severe avansate de Regulus si sosirea la Cartagina a unui talentat comandant
de osti, spartanul Xanthippos, reinvie spiritul de rezistenta punic.Dupa ce
reorganizeaza armata cartagineza, Xanthippos,familiarizat cu arta militara
elenistica, foloseste cu ingeniozitate superioritatea cavaleriei si a
elefantilor,obtinand in batalia de la Tunes, din primavara anului 255, o stralucita
victorie asupra lui Regulus care este facut prizonier.Ofensiva romana din Africa
se incheie cu un esec total. n plus,flota romana care imbarcase resturile corpului
expeditionar roman din Africa este distrusa de o puternica furtuna in
Camarina.Toate acestea au determinat senatul roman sa ia o msur radical:
renunarea la flot i meninerea celor 60 de nave pentru paza coastei.
Acest eec a prelungit rzboiul. O serie de infrngeri ale flotelor romane a redat
Cartaginei stpanirea mrii. Adus de cartaginezi pe teritoriul sicilian, primul
rzboi punic se va prelungi pentru nc mai bine de zece ani, ntrerupti de
nfrngeri romane pe mare, btlii terminate far victorii clare, razii i asedii.In
254,
romanii
cuceresc
importantul
centru
cartaginez
din
vestul
Siciliei,Panormos(azi Palermo);tentativa punica de a-l recuceri in 250 esueaza.Un
an mai tarziu, flota romana a consulului P.Claudius Pulcher este infranta de cea
cartagineza cu ocazia tentativei de a ocupa pe calea marii orasul Drepana (azi
Trapania)din nord-vestul Siciliei.Orasul va fi cucerit prin surpindere abia in 242 de
flota consulului C.Lutatius Catulus.
Punii rezist la Lilybaeum i pe muntele Eryx, si Sicilia continua sa constituie
principalul teatru de razboi mai ales dupa ce,in 247,comanda forelor cartagineze
din insula este preluat de talentatul general Hamilcar Barcas (Fulgerul).
Comandant militar deosebit de capabil si tenace, Hamilcar reorganizeaza trupele
punice din insula si adopta o noua tactica, de uzura, in confruntarea cu romanii,
ramanand neinfrant pana la incetarea ostilitatilor.El creaza o puternica baza
strategica la Heirkte-la 12 kilometri nord-vest de Panormos, apoi in 244, o alta pe
muntele Eryx de unde hartuieste fortele romane care asediau orasele Lilybaeum
si Drepana. n plus, fa de perioada anterioar,Hamilcar a folosit pirateria ca
arm pentru creterea nesiguranei maritime n spaiul italic. Acestor msuri,
romanii le-au rspuns, la rndul lor, prin ncurajarea pirateriei. Astfel,intre 247 i
242, sentimentul de descurajare era att de puternic n Roma, nct se inteniona
s se ignoreze faptele i s se recunoasc victoria Cartaginei.

Totui, in anul 242, dupa ce pierduse de la inceputul razboiului in luptele navale

dar mai ales in timpul unor furtuni peste 650 de nave, o tresrire de patriotism
permite Senatului s obin de la cetenii cei mai bogai punerea pe picioare a
unei noi flote de 200 de pentere, singurul mijloc de a-i nfrnge pe soldaii lui
Hamilcar Barca, rupndu-i de baza african.
Dupa ani de hartuieli marunte, dar istovitoare ,soarta razboiul avea sa fie decis
deci tot printr-o btlie naval:in martie 241, noua flota romana, comandata de
consulul Caius Lutatius Catullus obtine, n apropierea insulelor Aegates (Egadi) o
stralucita victorie asupra celei cartagineze.Intreruperea legaturilor cu Sicilia si
epuizarea resurselor proprii obliga sfatul btrnilor de la Cartagina s cear
incheierea pacii, ale carei conditii vor fi tratate cu romanii de catre Hamilcar.
Condiiile pcii erau destul de aspre: Sicilia-cu excepia teritoriului Siracuzei,
revenea Romei, fiind organizat ca prima provincie roman, iar Cartagina mai
era obligat la plata unei despgubiri de rzboi de 3 200 de talani in decurs de
zece ani,fiindu-i de asemenea interzisa recrutarea de mercenari din teritoriile
controlate de romani (Polybios, I, 62). Clauzele tratatului vor fi modificate prin
decizie senatorial, mrindu-se la 22 000 de talani obligaia financiar a
Cartaginei i adugndu-se la teritoriile achiziionate de romani i insulele Lipari.
Victoria roman din primul rzboi punic a avut consecine dramatice pentru
cartaginezi, care pierdeau astfel una dintre cele mai de seam piee de
desfacere. De asemenea, ei au pierdut i influena pe care o aveau n Sardinia i
Corsica.
Victorioasa la sfarsitul celor douazeci si patru de ani ai primului razboi punic,
Roma se impusese ca principala putere militara a Occidentului, afirmandu-se ca
egala marilor regate elenistice din Mediterana Orientala.Cu exceptia teritoriului
siracuzan- a carui suveranitate este recunoscuta, Sicilia a reprezentat prima
achiziie extrateritorial a Romei;in scurt timp ea va deveni granarul statului
roman. Semnificative pentru pierderile Romei sunt pierderile deosebit de grele
din tabara italica, estimate la circa 300 000 de oameni.Daca censul din anul
izbucnirii razboiului indica 292 000 de cetateni mobilizabili, cel din 247,
consemna numai 240 000, cifra ce releva pierderea, in acesti ani, a circa 1/5 din
numarul cetatenilor.
naintand spre sud,in martie 217,Hannibal traverseaza Muntii Apenini
patrunzand in Etruria. Unul dintre consuli, Caius Flaminius, l atepta in regiunea
Arretium (Arezzo), dar armata acestuia-30 000 de oameni, a fost surprins i
zdrobit pe malul nordic al Lacului Trasimene(22 iunie 217).Drumul spre Roma
era liber. Totui Hannibal s-a ferit ca altdat Pyrrhus s atace frontal
Latiumul. In pofida victoriilor obtinute,Hannibal nu dispunea de resurse suficiente
pentru a incepe asediul unui oras precum Roma. De aceea, el a cautat sa
realizeze diferite aliante, incercand sa desprinda pe aliatii italici de Roma in
vederea izolarii si slabirii ei.
Cartaginezul, care a avut i el pierderi nsemnate, a naintat pe rmul Mrii
Adriatice, pentru a stabili legtura cu Cartagina, stabilindu-se n Apulia de unde,
trecnd prin Samnium a patruns in Campania. Planurile iniiale ale Romei de a
purta rzboiul pe trei fronturi sunt abandonate, in timp ce, inainte de a ptrunde
n Italia meridional, Hannibal a gsit pe malurile Adriaticii momentul oportun
pentru a-i reorganiza infanteria libian dup modelul legiunilor romane.Tot aici,
cartaginezul a ncercat, prin persuasiune sau prin for, s atrag de partea sa
populaiile de curnd supuse Romei i ndeosebi pe campanieni.
Aceast politic a dat un oarecare rgaz romanilor;in acest context,Roma
recurge la alegerea unui dictator in persoana lui Quintus Fabius Maximus, unul
dintre cei mai tradiionaliti aristocrai.Fiind contient de superioritatea
cartaginezilor n luptele deschise, acesta, spre deosebire de consulii anteriori, a

elaborat o strategie deosebit fa de invadatorii puni - evitarea btliei deschise

cu trupele lui Hannibal; aceast strategie rigid avea ns i neajunsurile sale cu toate c Hannibal a fost stnjenit n micri, dictatorul a devenit extrem de
nepopular la Roma, atrgndu-i porecla de "Cunctator" ("Temporizatorul").Insa
aceasta i-a permis lui Hannibal s treac prin foc i sabie satele din Apulia,
Samnium i Campania.
Tactica lui Fabius Maximus a nceput s dea rezultate, cartaginezii rmnnd
izolai i dnd semne de epuizare. Acest fapt a dat natere unui optimism excesiv
la Roma, unde susintorii ideii unei noi btlii deschise cu Hannibal au avut
ctig de cauz.Pe de alta parte, politica de temporarizare promovata timp de
sase luni de dictatorul roman si devastarile cartaginezilor vor starni un val de
nemultumiri in tabara romana. Alegerile consulare pentru 216,-dup depunerea
dictaturii de ctre Fabius Maximus n toamna lui 217, au adus n prim plan pe L.
Aemilius Paullus, brbat de origine ilustr i care se remarcase n rzboiul
mpotriva illirilor (219) i pe M. Terentius Varro, plebeu de origine i cunoscut mai
ales datorit demagogiei practicate cu succes n For. Temporizarea lui Fabius
Maximus fcuse necesar i declanarea unei btlii n cmp deschis, din
considerente mai ales politice - nemulumirea att a plebei romane, ct i a
aliailor, dintre care ultimii i vedeau devastate ogoarele fr ca romanii s
intervin.
Astfel,la 2 august 216, armata romana, superioara numeric-80 000 de soldati
fata de cei 40 000 de cartaginezi, angajeaza la Cannae, n Apulia,o noua
confruntare deschisa cu Hannibal.Slabind centrul si oferind atacului roman iluzia
unei victorii usoare, Hannibal reuseste, gratie soliditatii flancurilor si a manevrei
de invaluire a cavaleriei cartagineze, o completa incercuire a armatei
romane,care pierde pe campul de lupta 45 000 de morti- ntre care 21 de tribuni
militari i 100 de senatori, precum i consulul n exerciiu L. Aemilius Paullus, i
20 000 de prizonieri. Cellat consul, Varro, a scpat cu fuga.
Batalia de la Cannae, cea mai grava infrangere militara din istoria Romei,
devenita model al bataliei de invaluire in istoria artei militare, il situeaza pe
Hannibal printre marii strategi ai antichitatii,alaturi de Alexandru cel Mare si
Iulius Caesar.Lupta de la Cannae a reprezentat apogeul expediiei lui Hannibal n
Italia; cu toate acestea, Roma era nfrnt, ns nu dobort.
In urma victoriei de la Cannae, Hannibal patrunde in Campania. Scopul
expediiei italice a lui Hannibal fusese dizolvarea confederaiei italice; dup trei
ani de campanie aceasta fusese realizat, n msura n care era
realizabil.Infrangerea suferita la Cannae, care reprezenta pentru Roma un
dezastru fr precedent, a izbutit s nlture ovielile triburilor din Campania:
samnitii, lucanii si brutianii renunta la alianta cu Roma. Capua-principalul oras
campaniani
i-a
prsit
aliata,raliindu-se
lui
Hannibal.Cu
toate
acestea,numeroase alte populatii italice si orase-precum Nola,Neapolis sau
Cumae, au ramas fidele aliantei romane.In 215, Cumae rezista atacului
cartaginez, dar orasele grecesti Locri si Crotona, din sudul Italiei isi deschid
portile in fata lui Hannibal.In acelasi an, la moartea lui Hieron al II-lea, fidelul aliat
al Romei, partida filocartagineza in frunte cu Hieronymus raliaza Siracuza de
asemenea,de partea cartaginezilor. Roma a fcut un efort uria pentru a face
fa, dup ce fora i prestigiul si fuseser grav afectate de nfrngerile suferite
n faa lui Hannibal, mpotriva acestei coaliii.
Tot in acest an,Hannibal primeste primul ajutor trimis de metropola-4 000 de
mercenari numizi si 48 de elefanti, insuficient insa dupa aproape patru ani de
lupte istovitoare. Hannibal era deci susinut cu delsare de Cartagina care parea
s renune la Italia pentru a-i ndrepta efortul spre Spania, unde Scipionii luptau
cu fratele su Hasdrubal.

Cartaginezul s-a gandit atunci s extind conflictul, ntorcindu-se ctre lumea

greac. In anul 215, Filip al V-lea al Macedoniei se aliaz cu Hannibal i provoac
astfel primul rzboi macedonean (215-205), avnd drept consecin deschiderea
unui nou front n Balcani pentru romani. Insa acest razboi a fost purtat n Grecia
de ctre romani cu ajutorul etolienilor i al celorlali adversari ai lui Filip. n
esen, tratatul din 215 semnifica o mprire a sferelor de influen ntre puni i
greci: primilor le revenea Occidentul, celorlali Orientul.ntimpltor, Roma a fost
pus la curent cu aceste negocieri, fapt care a contribuit la creterea nen crederii
pe care ncepea s-o simt fa de regatele uellenistice. Mai mult ca oricnd,
oamenii de stal romani aveau convingerea c luptau pentru aprarea unei
civilizaii ce le era drag mpotriva barbariei punice i a corupiei cinice a regilor
orientali.
Dar marea alian antiroman conceput de Hannibal a euat datorit rivalitii
dintre puterile orientale (conflictul dintre Antiochos cel Mare aliatul natural al lui
Filip al V-lea- i Ptolemeu Philopator).