RĂZBOAIELE

PUNICE
 Războaiele Punice
Războaiele Punice au fost o serie de trei războaie purtate între Roma și Carthagina în
perioada 264-146 î.Hr. Au purtat această denumire după numele de puni pe care
romanii îl dădeau cartaginezilor. Limba vorbită era punica, o limbă semită, derivată
din feniciană.
Cele trei războaiele au fost:
■ Primul război punic între 264-241 î.Hr
■ Al Doilea Război Punic între 218-201 î.Hr
■ Al Treilea Război Punic între 149-146
Toate cele trei războaie s-au terminat cu
victoria Romei, în cele din urmă
Cartagina fiind cucerită de către romani.
Primele două războaie au fost foarte
echilibrate, Roma fiind foarte aproape de
fiecare dată de a pierde războiul.
Al treilea război a fost mai mult o
expediție de pedepsire, raportul dintre
cele două puteri fiind clar în favoarea
Romei.
Prin urmare, principala cauza a Razboaielor Punice a fost
lupta intre Roma si Cartagina pentru suprematia economica
si politica in bazinul Marii Mediterane. Asadar, Razboaiele
Punice au avut un caracter de jaf si cotropire de ambele
parti.
Expansiunea a condus inevitabil Cartagina către un conflict cu
mulți vecini, precum berberii indigeni din Africa de Nord și
orașele-stat grecești, cum ar fi grecii din Siracuza.

Cartagina orașul
renăscut din 
cenușă
 Primul Război Punic
Romanii credeau că prezența cartagineză în zonă amenința Roma
și interesele ei și au trimis o forță expediționară pentru a restabili
controlul mamertinilor asupra Messinei, dând startul ostilităților
dintre cele două mari puteri – începutul Războaielor Punice.
Primul Război Punic s-a desfășurat la mijlocul secolului al III-
lea î.e.n, când romanii au debarcat în Africa dar au fost în cele din
urmă învinși. Conștienți de superioritatea puterii navale
cartagineze, romanii au construit o flotă și, cu ajutorul unor tactici
noi, au obținut mai multe victorii pe mare.
Cea mai notabilă luptă a fost bătălia de la Ecnomus din
256 î.e.n., în care 330 de nave de război romane s-au
confruntat cu 350 de vase cartagineze. Considerată una
dintre cele mai mari bătălii navale din istorie, s-a încheiat
cu victoria romanilor care, în cele din urmă, au scufundat
sau au capturat 94 de vase cartagineze.
După mai mulți ani de incertitudine, o înfrângere majoră în
bătălia de la Insulele Aegate din 241 î.e.n. i-a forțat pe cartaginezi
să accepte Tratatul lui Lutatius în termenii dictați de romani,
inclusiv predarea unei părți a Siciliei care era anexată în provincia
romană Sicilia. Se încheia astfel Primul Război Punic.
 Hannibal și al Doilea Război Punic
În 237 î.Hr., generalul cartaginez  Hmilcar Barca (tatăl lui Hannibal și al lui Hasdrubal) a creat un stat cvasi-
monarhic, autonom, în sudul și estul Iberiei. Cartagina obținea astfel acces la minele de argint, bogăția agricolă și
forța de muncă pentru a rezista împotriva Romei pe picior de egalitate.
Roma a convenit noi termeni în 226 î.e.n.,
în baza Tratatului Ebro, prin care toate
teritoriile de la sud de râul Ebro din Iberia
erau granița stăpânirii cartagineze.
Romanii au intrat, însă, în orașul
Saguntum din ținuturile cartagineze, ceea ce
l-a făcut pe Hannibal (fiul lui Hamilcar)
Să jefuiască orașul și să declanșeze
cel de-al Doilea Război Punic.

HANNIBAL(Darul lui Baal) sau cel pe care

Napoleon îl numea cel mai de seamă
conducător de oști a lumii, a fost fiul cel mai
mare al generalului cartaginez Hamilcar
Barcas (Fulgerul), pe care de la vârsta
fragedă de 9 ani, l-a însoțit în campania din
Spania

Hannibal Barca
Au existat trei teatre principale de
război
■ Italia (cu campanii subsidiare ocazionale în Sicilia, Sardinia și
Grecia), unde Hannibal a traversat Alpii și aproape că a ajuns
la porțile Romei;
■ Iberia, unde generalul Hasdrubal, fratele mai mic al lui
Hannibal, a apărat orașele coloniale cartagineze;
■ Africa, care s-a încheiat cu Bătălia decisivă de la Zama și
înfrângerea Cartaginei.
Tratatul impus de romani a deposedat Cartagina de toate teritoriile deținute
peste mări, lăsând Imperiul Cartaginez un simplu oraș-stat. Totodată, era
obligată să plătească Romei 10.000 de talanți de argint pe parcursul a 50 de
ani. Mai mult, Carthagina avea nevoie de acceptul Romei pentru a putea
purta războaie, iar mașinăria militară cartagineză a fost dezmembrată,
lăsându-i o flotă de numai 10 nave de război.
Al treilea Război Punic

Al treilea război punic (149 - 146 î. Hr) a fost al treilea și

ultimul Război Punic  care a avut loc între colonia feniciana
cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite
Războaiele Punice după numele de puni pe care romanii îl
dădeau cartaginezilor.
A fost un conflict mult mai mic decât primele
două războaie punice, fiind constituit de fapt
dintr-o singură bătălie: Bătălia pentru Cartagina.
Bătălia s-a încheiat cu distrugerea totală a
orașului Cartagina și cu anexarea teritoriului
deținut de aceasta de către romani. De asemenea
populația Cartaginei a fost omorâtă sau
transformată în sclavi, existența independentă a
Cartaginei luând astfel sfârșit.
Atac final asupra Cartaginei,
cu templul lui Eshmoun,
impresia artistului din 1885


 Curiozități - Arhimede
■ Archimedes a anticipat calculul și analiza moderne prin aplicarea
conceptelor infiniteimalilor și a metodei de epuizare pentru a determina și
a demonstra în mod riguros o serie de teoreme geometrice, inclusiv zona
unui cerc, suprafața și volumul unei sfere și aria sub parabola.
■ Archimedes este creditat cu proiectarea de mașini inovatoare, cum ar fi
pompa cu șurub, remorci compuse și mașini de război defensive pentru a-
și proteja Syracuse-ul nativ de invazie.
■ El a fost creditat cu în curs de dezvoltare manuală șuruburi care a
servit ca o pompă de santină pentru ceea ce a fost cea mai mare
nava construit vreodată în timpul său.
Arhimede