Al doilea Război Punic

Clasa a IX a B
Nistor Ștefan, Cojocariu Alina, Boroianu Cosmin, Șcuriu Alexandra, Ioniță
Maria, Bortaș Sebastian, Ghiorghiu Doroteea, Popescu Constantin, Gîrbea
Larisa, Tărăboi Mihai
 1.Context
 Al doilea Război Punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a
durat între anii 218 î.Hr. și 202 î.Hr., purtat în Europa și în Africa.
 Războiul a fost pornit de cartaginezi, care au dorit să se răzbune pentru
înfrângerea din Primul Război Punic. Ca urmare, războiul a avut o
amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile
economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă
lume mediteraneană.
 Spre deosebire de Primul Război Punic, care a cuprins doar lupte navale,
al doilea război punic a fost o succesiune continuă de lupte terestre prin
dispunerea infanteriei, cavaleriei și elefanților. Deși războiul a fost
perceput ca fiind doar invazia lui Hannibal în Peninsula Italică, de fapt,
întreagă Mediterană a fost implicată direct și indirect în disputa dintre
Roma și Cartagina, fiind scena unor confruntări în Iberia, Gallia, Gallia
Cisalpină, Italia și nordul Africii.
 Al doilea război punic este considerat a fi războiul desfășurat la cea mai
mare scară din antichitate.
 2.Forțe

• Hannibal și-a organizat armata, aducând din Cartagina 15.000 de soldați și

2000 de călăreți și a luat cu el în expediție 90.000 de soldați, 12.000 de călăreți și
37 de elefanți.

• Roma a organizat o flotă de 200 de quinguireme, orașul în sine dispunând de

24.000 de infanteriști și 1800 de călăreți din rândul cetățenilor recrutați
formând 6 legiuni. În 211 î.Hr numărul a ajuns la 25 de legiuni compuse din
115.000 de infanteriști și 13 000 călăreți, precum și două flote de 150 de nave.
 3. Bătălia de la Ticinus
Călătoria lui Hannibal a început, acesta ajungând pe teritoriul roman, un
teritoriu străin care i-a îngreunat lupta cu inamicul. Comandantul
Cornelius Scipio nu a fost surprins de încercarea lui Hannibal de a traversa
Alpii și printr-o decizie promptă și o mișcare rapidă a reușit să transporte
armata din Italia pe mare în timp ce Hannibal intra în peninsulă.
Hannibal a reușit să treacă prin Câmpia Padului și s-a încaierat într-o luptă
amplă la Ticinus. Armata sa superioară i-a respins pe romani, iar Scipio a
fost rănit în luptă și salvat de fiul său, mai apoi retrăgâdu-se la tabăra din
Placentia peste râul Trebia cu mare parte din armată intactă.
Văzând victoria cartaginezilor, gali și ligurienii se alătură lui Hannibal.
Senatul l-a trimis pe Sempronius cu armate în ajutorul lui Scipio, iar acesta
era cât pe ce să fie prins de Hannibal pe drumul dintre Placentia și
Arminum. Chiar dacă l-a scăpat pe Sempronius, acesta a reușit să
cucerească Clastidium din care a preluat cantități mari de provizii.
 4. Bătălia de la Trebia
La începutul lunii decembrie, armata lui Sempronius număra aproape 20.000
de legionary printer care și aliați gali, iar cea a lui Hannibal număra
aproximativ 40.000 de soldați, incluzând celți și insubri.
 Lupta a început într-o dimineață, când Hannibal și-a trimis armata să-i
provoace pe romani, simulând un atac, urmat de o centrare. Sempronius nu a
ascultat sfatul lui Scipio și a trimis cavaleria la atac, iar mai apoi a trimis
toată armata să traverseze râul. Hannibal, care era bine pregătit, nu a avut
nicio dificultate în a-i înfrange pe romani, din care doar 10.000 au
supraviețuit și au reușit să ajungă la Piaceza și Cremona.
Groaza războiului îi determină pe romani să mobilizeze 9 legiuni.
Scipio recapătă Emporion și cu 24.000 de soldați reușește săobțină o serie de
victorii împotriva triburilor locale și a lui Hannibal, acesta ramânând în
Munți Pirinei cu 11.000 suferind pierderi mari și fiind capturat.
Fratele său, Hasdrubal mărșăluia cu 8.000 de soldați pentru a i se alătura,
dar după câteva lupte se întoarce la Nova Caragena pentru a staționa pe
timp de iarnă, în timp ce Scipio se stabilește în Emporion.
• Hartă explicativă pentru planul de atac al lui Hannibal
 5. Bătălia de la Trasimeno
Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata
punică. În primăvara din 217 î.Hr Hannibal a decis să meargă spre
Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă
doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în
Rimini și Arezzo, generalul cartaginean a decis să traverseze Apeninii
prin Pistola. Terenul era dificil și mlăștinos. Armata se mișca lent. Mulți
soldați mureau de foame și se îmbolnăveau, iar Hannibal și-a pierdut un
ochi din cauza unei insecte ce l-a înțepat și i-a provocat o infecție.
Hannibal nu a așteptat reunificarea armatelor consulare și și-a ridicat
tabăra pe dealurile de lângă Lacul Trasimeno pentru a-i aștepta pe
români. După cum relatează Polybius, "el a calculat că, dacă trece în
tabără și face o coborâre în cartierul de dincolo, Flaminius ar fi în
imposibilitatea de a-l vedea, dar îl va urma în mod spontan el ... și îi va
oferi oportunități pentru atac."
Hannibal și-a trimis trupele peste coloana legionară ce mărșăluia între

dealuri și malul lacului, înconjurând-o din toate părțile. A fost un
masacru în care 15.000-20.000 de soldați romani au fost uciși și 6000 au
fost luați prizonieri. Mulți au preferat să se înece în lac decât să fie
nimiciți de cartaginezi. Însuși consulul Gaius Flaminius a fost doborât
în ambuscadă. În ziua următoare, cavaleria numidiana condusă de
fratele lui Hannibal, Maharbala, a nimicit cavaleria lui Servilius. .
Între timp, Quintus Fabius Maximus Verrucous a fost numit dictator

temporar. Fabius a impus strategia evitării luptei pe teren deschis, în
timp ce introducea mai multe armatele romane în vecinătatea lui
Hannibal, în scopul de a-l urmări și de a-l hărțui. Hannibal ucidea
prizonierii, însă pe câțiva îi elibera fără răscumpărare. El încerca să
obțină relații de prietenie cu aliații Romei. După ce a devastat Apulia,
fără a-l aduce pe Fabius la luptă, Hannibal a decis să mărșăluiască prin
Samnium la Campania, una dintre cele mai bogate și cele mai fertile
provincii din Italia, în speranța că devastarea îl va atrage pe Fabius în
luptă. Fabius a urmat îndeaproape calea lui Hannibal, dar a refuzat să
se lase atras în luptă. Această strategie a fost nepopulară pentru mulți
romani, care au crezut că a fost o formă de lașitate.
• Hannibal a decis că nu ar fi înțelept să ierneze în zonele joase deja devastate din
Campania, dar Fabius s-a asigurat că toate trecătorile din Campania au fost blocate.
Pentru a evita acest lucru, Hannibal i-a înșelat pe romani făcându-i să creadă că armata
cartagineză se refugia prin pădure. Când romanii au pătruns în pădure, armata lui
Hannibal a ocupat trecerea. Fabius a fost la distanță izbitoare, dar în acest caz, precauția
a lucrat împotriva lui. Mirosind o stratagemă (pe bună dreptate), el s-a menținut.
Hannibal a iernat în câmpia din Puglia. Aceasta a fost o lovitură puternică asupra
prestigiului lui Fabius și la scurt timp după această perioadă, puterea sa dictatorială s-a
încheiat.
 6. Bătălia de la Cannae
 În primăvara anului 216 î.Hr., Hannibal a luat inițiativa și a pus
mâna pe depozitul mare de alimentare de la Cannae, în Câmpia din
Puglia. Prin capturea Cannae, Hannibal s-ar fi plasat însuși între
romani și sursele lor esențiale de aprovizionare.
 În același timp, romanii , în speranța de a obține succesul prin
puterea pură și superioritate numerică, au ridicat o nouă armată de
dimensiuni fără precedent estimată la 100.000 de soldați, dar mult
mai probabil în jurul 50-80.000. Romanii si legiunile aliate care
aveau să se confrunte cu Hannibal, au mărșăluit spre sud la Apulia.
 Ei l-au găsit în cele din urmă pe Hannibal pe malul stâng al râului
Aufidus și au așezat tabăra la șase mile (10 km) distanță. Cu
această ocazie, cele două armate au fost combinate într-una
singură, iar consulii au preluat comanda prin rotație.
 Varro, care a fost la comandă în prima zi, a fost un om de caracter
nechibzuit și hubristic și a fost determinat pentru a-l învinge pe
Hannibal.
 Hannibal se baza pe dorința lui Varro și l-a atras într-o capcană
prin utilizarea unei tactici de învăluire care a eliminat avantajul
numeric roman aflat în scădere în zona de luptă. Hannibal a așezat
infanteria sa într-un semicerc în centru, cu aripile compuse din cea
galică și cavaleria numidiană.
 Legiunile romane au intrat în centrul slab a lui Hannibal, dar
mercenarii libieni le-au rupt flancurile. Atacul de cavalerie a lui
Hannibal a fost irezistibil, și Maharbal, comandantul cavaleriei lui
Hannibal, care a condus cavaleria numidiană în dreapta, a
spulberat cavaleria romana ce se opunea.
 Cavaleria grea iberică și galică a lui Hannibal, condusă de Hanno
pe stânga, a învins cavaleria grea romană, iar apoi, atât cavaleria
grea cartagineză și cea numidiană au atacat legiunile din spate. Ca
urmare, armata romană nu avea nicio cale de retragere.
Având în vedere aceste tactici geniale, Hannibal, cu o armată
inferioară numeric, a reușit să înconjoare și să distrugă armata
romană superioară numeric. În funcție de sursă, se estimează că
50.000-70.000 de romani au fost uciși sau capturați. A fost o luptă
cu cea mai catastrofală înfrângere din istoria Romei antice, și una
dintre cele mai sângeroase lupte din întreaga istorie a omenirii (în
ceea ce privește numărul de vieți pierdute într-o singură zi).
După Cannae, romanii au ezitat să se confrunte cu Hannibal în
bătălie, preferând în schimb să-l slăbească prin uzură, bazându-se
pe avantajele lor de linii interioare, de aprovizionare și forța de
muncă. Ca rezultat , Hannibal nu a mai dus lupte mai mari în
Italia, pentru restul războiului. Se crede că refuzul său de a asedia
Roma în sine a fost din cauza lipsei de angajament de la Cartagina
de a aduce oameni, bani și materiale, precum si echipamente de
asediu. Oricare ar fi motivul, alegerea l-a determinat pe Maharbal
de a spune: "Hannibal , știi cum să obții o victorie, dar nu știi să
profiți de una."
Strategia de atac a lui Hannibal
În pofida superiorității lui Hannibal pe câmpul de
luptă, depărtarea de bazele de aprovizionare din
Africa de Nord și Spania, dominația maritimă
romană, tenacitatea și puterea de rezistență latină au
măcinat treptat forțele cartagineze de pe pământul
italic. Hannibal a subapreciat sistemul hegemionei
italice. În anul 212 î.Hr. Siracuza este cucerită de
romani, iar diversiunea de mare anvergură a lui
Hannibal din 211 î.Hr. , când apare sub zidurile
Romei nu îi poate obliga pe romani să ridice asediul
orașului Capua, care este cucerit și aspru pedepsit.