Războaiele Galice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Războaiele galice au fost o serie de campanii militare desfășurate de
către Republica Romană prin proconsulul Julius Caesar împotriva mai Războaiele galice
multor triburi galice, în perioada 58 î.Hr. - 51 î.Hr. Romanii au invadat Parte a Războaielor romane
și Britannia și Germania, dar niciodată aceste expediții din timpul
acestor războaie nu au transformat zonele acestea în provincii romane.
Războaiele galice au culminat cu o luptă decisivă la Alesia în 52 î.Hr.,
în care victoria completă romană a dus la extinderea republicii romane
de-a lungul întregii Galii. Războaiele au netezit calea lui Cezar spre
poziția de conducător unic al Republicii Romane.

Cuprins
Preludiu
Campania helvetă
Campania sueba
Campania belgica Campaniile lui Cezar în Galia
Vezi și Informații generale
Perioadă 58 î.Hr. - 51 î.Hr.
Note
Locație Galia, Britannia și
Referințe Germania
Legături externe Rezultat victorie decisivă
romană
Modificări teritoriale Republica Romană
anexează Galia
Preludiu Beligeranți
Republica Romană Mai multe triburi galice,
Iulius Cezar, ajuns în funcția de pretor în 62 i.en. în Hispania, fiind belgice, britanice și
considerat de mulți senatori că un om ambițios, în 59 i.en. a obținut aquitaniane, precum și
funcția de consul și membru al Primului Triumvirat, împărțind puterea
câteva triburi
germanice și spaniole
politică cu Marcus Licinius Crassus și Pompei. Conducători
Julius Caesar, Vercingetorix,
Generalul Pompei se introsese la Roma dintr-o campanie prin care Titus Labienus, Ambiorix,
adăugase trei noi provincii la imperiu. Dublase venitul trezoreriei Marc Antoniu, Commius
Quintus Cicero,
romane și avea o mare susținere a populației romane. Mulțumită
Publius Licinius
autoritarismului său, Cezar a obținut comanda în Illyricum. Când Crassus
guvernatorul Galliei Cisalpine, Metellus Celer, a murit pe neașteptate, Efective
provincia i-a fost oferită lui Cezar, timp de cinci ani (fiind guvernator 120,000 oameni 3,000,000 oameni
(din care 60,000
pe coasta croată a Adriaticii și nordul Italiei), primind și sub comanda legionari, 60,000
sa o importantă parte a armatei romane: unități poziționate la granița auxiliari)
sudică a Germaniei. Cezar a desfășurat campanii de succes, eclipsandu- Pierderi
30,000 morți, 1,500,000 morți,
10,000 răniți 1,000,000 prizonieri,
potrivit lui Plutarch
l pe Pompei: campania helvetă în 58 i.en., campania belgica din 57 Modifică date / text
i.en., campania venetă în 56 i.en., campania germană în 55 i.en. și
campania britanică în 54 i.en.

Cezar avea sub comandă patru legiuni veterane: Legiunea VII,

Legiunea VIII, Legiunea IX Hispana și Legiunea X. Personalitatea
lui Cezar era binecunoscută de toate legiunile datorită campaniei
încheiate cu succes împotriva lusitianilor. De asemenea, avea sub
autoritatea sa câteva legiuni adiționale și unități auxiliare.

În 62 i.en., Arvenii, ce erau clientelari Romei, au conspirat cu

sequanii și suebii la est de Rin și i-au atacat pe Aedui, aliații Romei.
Sequanii și Arvenii au obținut sprijinul lui Ariovistus și i-au învins
"Vercingetorix arucându-și armele la picioarele lui
pe Aedui în bătălia de la Magetobriga din 63 i.en. Sequanii l-au Cezar", 1899, autor: Lionel Noel Royer
răsplătit pe Ariovistus cu pământ în urmă victoriei sale. Acesta s-a
așezat cu 120 000 de oameni. Când 24 000 de haruzi s-au alăturat
cauzei sale, Ariovistus a cerut sequanilor mai mult pământ pentru că
haruzii să se acomodeze. Cererea acestuia a intrat în atenția Romei
căci oferirea unui spațiu mai larg lui Ariovistus ar fi dus la întărirea
poziției sale de a-i atacă pe sequani și restul Galiei.

Campania helvetă
Helveții au fost o confederație alcătuită din cinci triburi galice ce
trăiau pe platoul elvetic, protejați de munți și râurile Rin și Ron. Ei
au început să impună presiuni asupra triburilor germane din nord și
est. Din 58 i.en., helveții se pregăteau să planifice și să aprovizioneze Lumea romană (cu galben) înainte de începutul
o migrație în masă sub conducerea lui Orgetorix. Cezar menționează războielor galice, anul 58 î.Hr.

în cartea să motivele pentru care ei nu au reușit să desfășoare raiduri

datorită locației lor cu intentiea de a călători pe coasta de vest a Galliei, un traseu ce Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
i-ar fi luat prin surprindere pe Aeduii, aliații Romei și provincia romană Gallia
Cisalpină. Helveții au trimis emisari la triburile vecine pentru a negocia un tranzit
pașnic. Orgetorix a încheiat o alianța cu șeful sequanilor, Casticus și a aranjat
căsătoria fiicei șefului de trib al Aeduilor, Dumnorix. Cei trei au plănuit să devină
regi ai triburilor lor și să-și împartă puterea în Galia. Dar ambițiile personale ale lui
Orgetorix au fost descoperite și s-a sinucis pentru a evita o acuzație îndreptată Unități
asupra propriului sau popor. (De Bello Gallico, I, 4). Cezar a pornit pe 28 martie și Legiune (10 cohorte)
menționează că a incendiat toate orașele și satele acestora, descurajând triburile
Listă de legiuni
clientelare și inamicii de a ocupă teritoriile vacanțe (De Bello Gallico, I, 5 și 6).
Auxiliari (Ală)
Cezar a traversat Alpii din Italia. Cu o singură legiune din Galia Transalpina, s-a
Flota
îndreptat spre Genoa și a ordonat distrugerea podului de peste Ron. Helveții au
Artilerie
trimis o delegație pentru a negocia. Cezar a stagnat negocierile timp de 15 zile și s-a
Socii
folosit de timp pentru a-și întări poziția (De Bello Gallico, I, 7 și 8). Când delegația
s-a întors, Cezar a refuzat cererea și i-a avertizat că orice tentativă pentru a traversa Echipament
răul va fi reprimată. Așa s-a și întâmplat. Elveții s-au reapucat de negocieri cu Uniforma
sequanii și cu aeduii pentru o ruta alternativă. (De Bello Gallico, I, 8 și 9). Armura
Dotare
Lăsându-i o singură legiune sub comandă lui Titus Labienus, Cezar s-a îndreptat
spre Gallia Cisalpină. La sosire, a preluat comandă a trei legiuni din Aquileia și a Organizare
adăugat încă două legiuni: XI și XII. În fruntea acestor cinci legiuni, a traversat
Funcții
Alpii și teritoriile triburilor ostile cu care s-a încăierat pe traseu. (De Bello Gallico, I,
10). Între timp, helvetii au trecut pe teritoriul sequianior și au jefuit ținuturile Grade
aeduilor, ambarrilor și allobregisilor. Aceste triburi nu s-au putut opune și au cerut
Onoruri și pedepse
ajutorul lui Cezar. Acesta i-a surprins pe helveți ce încercau să traverseze răul Arar
(actualul Saone). Trei sferturi dintre helveți au trecut deja, iar un sfert dintre tigurini Onoruri
(un alt clan elvețian) se află pe malul de est. Trei legiuni aflate sub comandă lui Pedepse
Cezar i-a surprins și învins pe tigurini în Bătălia de la Arar. Tigurinii au fugit în
Tehnologii
pădurile învecinate. (De Bello Gallico, I, 1 și 12).
Fortificații
După bătălie, romanii au construit un pod peste Saône că să-i urmărească pe helveții Drumuri
rămași. Helveții au trimis o delegație condusă de Divico, dar negocierile au eșuat.
Tactici
Pentru două săptămâni, romanii i-au ținut sub urmărire până au întâmpinat
problemele de aprovizionare. Cezar a trimis 4000 de romani și cavaleria aeduilor ofensive
pentru a-i urmări pe helveți ce sufereau pierderi. Dumnorix făcea tot ce-i stătea în defensive
putere pentru a întârzia livrările. Romanii i-au urmărit până la orașul Bibracte. S-au Infanterie
întos și helveții au început să-i urmărească la rândul lor, hărțuindu-i din spate. Cezar
Războaie (și bătălii)
a ales un deal din apropiere pentru lupta și legiunile romane i-au învins. (De Bello
Gallico, I, 13 la 24). În bătălia urmat de Bibracte, galii și romanii au luptat timp de o Războaiele Samnite
Războaiele Punice
mare parte a zilei într-o lupta aprigă. Romanii câștigă în cele din urmă . Cezar scrie
Războaiele Galice
că lupta a fost lungă și cu succes îndoielnic. 6000 de oameni ai clanului elvețian
Războaiele civile romane
Verbigeni au fugit pentru a nu fi capturați. La ordinele lui Cezar, alte triburi galice i-
Războaiele Daco-Romane
au capturat pe fugari și i-au executat. Cei care s-au predat au fost trimis înapoi pe
Războiul Sirian
meleagurile lor pentru a reconstrui și a furniza alimente. Cezar susține că erau 368
Cucerirea britanică
000 de helveți, dintre care 92 000 de bărbați erau apți de muncă. Doar 110 000 de
Războaiele Romano-Persane
supraviețuitori au fost lăsați să se întoarcă pe meleagurile lor
.
Războaiele Bizantino-Arabe

Religia
Campania sueba
Religia în armată
În 61 i.en., Ariovistus, căpetenia tribului Suebi și rege al populațiilor germanice, a
reluat migrația tribului din estul Germaniei către regiunea Marnei și Rinului. Suebii State romane
au călcat pe pământurile sequanilor, iar aceștia au jurat credință lui Ariovistus și Regatul Roman
lupta împotriva aeduilor. Sequanii l-au recompensat pe Ariovistus cu pământ după Republica Romană
victoria de la Magetobriga și s-a stabilit cu cei 120 000 de oameni ai săi în ținut. Dar Imperiul Roman
24 000 de haruzi s-au alăturat cauzei sale și acesta a cerut sequanilor să-i dea mai Imperiul Roman de Apus
mult pământ. După ce Cezar i-a învins pe helveți, majoritatea triburilor galice l-au Imperiul Bizantin
felicitat pe Cezar și au încercat să se întâlnească cu el în cadrul unei adunări Sfântul Imperiu Roman
generale. Diviciacus, șeful Aeudan și purtătorii de cuvânt pentru delegația galică și-
Portal:Armata romană
au exprimat îngrijorarea față de cuceririle lui Ariovistus și ostaticii pe care i-a luat.
Diviciacus i-a cerut lui Cezar să-l înfrângă pe Ariovistus și să elimine amenințarea germanică, precum să-i și protejeze pe aedui.
Această a reprezentat o oportunitate de a extinde granițele Romei, consolidând loialitatea armatei și calitatea de comandant.

Senatul îl declarase pe Ariovistus că rege prieten al poporului roman în 59 i.en., deci Cezar nu putea să-i declare război. Însă nu putea
să ignore solicitările aeduilor și a emis un ultimatum lui Ariovistus pentru a nu traversa Rinul și să elibereze ostaticii aedui.
Ariovistus l-a asigurat pe Cezar că ostaticii aedui vor fi în siguranță cant timp aceștia își vor plăti tributul anual. Odată ce haruzii i-au
atacat pe aedui și o sută de clanuri suebe au traversat Rinul spre Gallia, Cezar a avut justificarea pentru a-i declara război lui
Ariovistus în 58 i.en.

Cezar aflase ca Ariovistus intenționa să captureze Vesontio, cel mai mare oraș al Sequianilor, și a mărșăluit cu trpele sale spre oraș.
Unii ofițeri nu aveau nicio experiență în război. Moralul era scăzut, ceea ce amenință poziția lui Cezar. Acesta nu avea încredere
decât în legiunea X. Celelalte legiuni l-au urmat și prin urmare, Cezar a ajuns la esontio
V înaintea lui Ariovistus.
Ariovistus a trimis emisari lui Cezar pentru a solicită o întâlnire. S-au întâlnit pe o movilă de câmpie. Armistițiul a fost încălcat atunci
când călăreții germani au încercat să-i atace delegația. Ariovistus a solicitat o altă întâlnire, iar Cezar a ezitat să mai trimită
funcționari înalți, l-a trimis pe Valerius Procillus, prietenul sau de încredere, și pe Caius Mettius, comerciant. Simțindu-se insultat,
Ariovistus i-a trimis în lanțuri și a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de
comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat
tabăra și a fost respins.

În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate în față celei de-a două tabere și avansat cu legiunile sale în formația acies
triplex (trei linii de trupe) spre Ariovistus. Ariovistus a contracarat prin aliniereaa șapte formațiuni tribale. Legiunile au rupt linia
inamică și i-au pus pe germani pe fugă. Cei 120 000 de suebi au fost uciși. Ariovistus, cu trupele sale rămase, a scăpat și a traversat
Rinul, dar nu s-a mai angajat în lupta. Suebii au campat în apropiere de Rin și s-au întors acasă. Cezar ieșise din nou victorios.

Campania belgica
În 57 i.en., Cezar a intervenit din nou într-un conflict cu belgii. Belgii au atacat recent un trib aliat roman. A ordonat și altor triburi
vecine pentru a investiga acțiunile belgilor. Armata lui Cezar a suferit un atac surpriză în bătălia de la Sabis în timp ce el campa în
apropierea răului Sâmbre.

Nervii au avansat atât de repede încât Cezar nu a avut timp pentru a-și organiza forțele și a suferit o înfrângere umilitoare. Cezar
recnoaste că a pierdut și că mulți centurioni au fost răniți și doborâți. El însus a fost nevoit să ia un scut și să-și mobilizeze personal
forțele învăluite. Sosirea legiunii a X-a i-a permis lui Cezar să se regrupeze și în cele din urmă, i-a respins pe nervi când atrebatii și
viromanduii începeau să lupte. Cezar a remarcat că războinicii nervi au refuzat să-și cedeze terenul, chiar și după ce atrebatii și
virumanduii au fost puși în dezordine. În cele din urmă întăririle romane au înconjurat forțele nervilor supuse unei ploi de săgeți a
arcașilor și aruncătorilor cu praștia aduși din strainatate. Nervii au fost renumiți pentru aptitudinile lor în război. Cezar dispunea de
proiectile că "scorpionii" și "baliste", arcași și aruncători cu praștia. Nervii prindeau lăncile și sulitele romane aruncate și le aruncau
inapo către legionari. Nervii refuzau să cedeze și luptau pe movilele și meterezele formate din luptătorii căzuți. Dar legiunile române
răzbeau căci dispuneau de pilum (odată aruncat în scuturile inamice, era greu de scos, și inamicii nu mai puteau să se apere), săbiile
gladium și scuturile, utilizându-le prudent.

Belgii au suferit pierderi grele și s-au predat în cele din urmă după ce orașele lor erau distruse. Cezar ocupase teritoriul actual al
Belgiei.

Vezi și
Iulius Cezar
Octavian
Marc Antoniu

Note

Referințe
The conquest of Gaul, ISBN 0-14-044433-5, by Gaius Julius Caesar, translated by S. A. Handford and revised by
Jane F. Gardner
Gilliver, Kate. Caesar's Gallic Wars 58-50 BC. London: Osprey Publishing, 2002.ISBN 0-415-96858-5
Goldsworthy, Adrian. In the name of Rome. ISBN 0-7538-1789-6
Holland, Tom. Rubicon. ISBN 0-385-50313-X
Matyszak, Philip. The enemies of Rome.ISBN 0-500-25124-X

Legături externe
 "De Bello Gallico" and Other Commentariesat Project Gutenberg.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războaiele_Galice&oldid=12024113

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 martie 2018, ora 17:55.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.