Fișă de lectura

Istoria Europei - cap. 7

de Serge Bernstein
și Pierre Milza
Date despre carte: Cartea Istoria Europei aparține colecției
“Sinteze”. Cartea a fost editată cu sprijinul Ministerului Francez al
Afacerilor Externe și al Ambasadei Franței în România. Ea a fost
tradusă din franceză de către Ionuț Bița.

"Romanii începeau să își vadă modificate condițiile de viață

după cuceririle din secolele II - I Î.Hr.", într-un mod bun.

Virtuțiile slăbesc în favoarea plăcerilor și a profitului. Religia

tradițională are și ea aceeași eroziune, iar cultul civic devine foarte
repede formal. În schimb, se manifesta un interes pentru zeii
orientali.

Textele în latină și domeniul artistic combină influențe

grecești și italice, abia în secolul I Î.Hr reușește să apară o operă
majoră romana.

1.Modul de viata: Până în secolul al III-lea, modul de viață al

romanilor era ca ale unui țăran, "muncind în agricultura de
dimineața până seara", hrănindu-se cu alimente de slabă calitate și
în cantități mici. Hainele romanilor erau simple, ca și casa. În mediul
urban, această casă avea o singură cameră, atrium, cu mobilier
minim.

Totul s-a schimbat în secolele II-I, când a apărut luxul, datorită

războaielor și a cuceririlor romane. În mediul urban începea
construcția caselor cu mai multe camere, care aveau mobilier
modest, și care aveau decorațiuni (tablouri, statui etc). La Roma și
chiar la și la Ostia, o mare parte din populație trăia în apartamente,
unele mai bune decât altele. Atunci, masa se lua în sufragerie, înloc
de atrium și cina se lua pe un pat. Hainele au rămas aceleași, cu
excepția decorării lor cu bijuterii.

2.Măreţia şi decadența virtuţilor romane: Transformările

erodau și degradau spiritul civic și virtuțiile tradiționale. Schimbarea
cea mai spectaculoasă a fost a familiilor, "care formau o
comunitate extrem de sudată", peste care suprapunea autoritatea
lui pater familias, care putea să facă orice cu copiii lui.
Vârsta legală a căsătoriei era de 12 ani pentru fete și 14 ani
pentru băieți, dar de obicei căsătoriile se făceau la 35 de ani, la
bărbați. Pană în secolul al III-lea, divorțul s-a răspândit în toate
straturile societății. În final, numărul de copii erau limitați, scăzând
natalitatea.
Bătrânilor și morților li se dăruiau foarte mult respect.
Și alte virtuți începeau să dispară, de exemplu patria,
civilismul etc, pofta de câștig și corupția devenind normale.

3.Transformările din viaţa religioasă: Religia romană era

construită din contopirea elementelor proprii cu împrumuturi din alte
culturi. Existau mai mult de 30 000 de zei, unii mai minori decât
alții, precum Janus, zeul ușii, zeul pragurilor etc.
Romanii erau foarte atenți la pronunțarea formulelor rituale,
având grijă să nu comită erori. Existau și multe rituale, precum
abaterea fulgerului sau furtunii, obținerea victoriei etc.
Haruspicii și augurii erau specialiști care examinau natura,
consultând zeii. Regele era conducătorul cultului civic, un preot
suprem.
La sfârșitul republicii, este creat un colegiu constituit din 15
membri, prezidat de pontifex maximus. Începând cu secolul III - II,
respectul față de divinitate scade, întâlnind tot mai mulți sceptici.

4.Naşterea unei literaturi latine: Primele documente scrise

în limba latină au apărut la sfârșitul secolului al III-lea. Din secolul al
VII-lea până în secolul I, limba culturală era greacă, limba folosită
de toți oamenii. Cato, un critic al influenței grecești, vorbea și își
scria operele în această limbă.
Primii autori care au scris în limba latină au fost niște greci din
Italia de sud: Livius Andronicus, traducător al Odiseei lui Homer,
Ennius, Naevius. În teatru se întâmplă același lucru, prima tragedie
în limba latină, compusă în 240, nu era îndepărtată mult de
modelele grecești. Satira, incepand cu secolul II, cunoaște un
succes imens. Satira erau bucăți în proză, întrerupte de scene
mimate, cu scop de a moraliza.

5.Arhitectura şi artele frumoase: În domeniul artistic, Roma

a împrumutat multe creații de la greci, dar a fost, în egala masura,
anterioara dezvoltării elenismului, care apare în forma templelor și
a piețelor.
Cucerirea cetăţii Veii, în 396, însoţită de jaful statuilor şi al
altor opere de artă, apoi cucerirea Italiei de sud de către romani,
marchează începutul unei influenţe elenice. De fapt, se pare că,
până în secolul al III-lea, valoarea atribuită de romani producţiilor
artistice depindea în special de conţinutul lor de metal preţios. De
abia începând cu mijlocul secolului al II-lea, se poate vorbi de o
"artă romană", destul de originală în raport cu producţiile etrusce şi
greceşti.
În arhitectura, bolta înlocuieşte frecvent acoperişul în
şarpantă, apar cupole şi semi-cupole. Şi astfel, sistemul pus la
punct de greci, care avea la bază colonadele şi antablamentul,
devin neimportante.
Tot în această epocă triumfă şi arta nobilimii.
"Fuziunea vechiului fond autohton italic cu aporturile civilizaţiei
etrusce, apoi cu cea a lumii greceşti şi elenistice, este încheiată.
Ea a modelat o cultură originală pe care legiunile imperiale şi
administratorii din provincii o vor impune curând celei mai mari părţi
a Europei."