Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IVASCHESCU CARLA
Clasa a VII-a C
ARGENTINA
1.Pozitia geografica
Argentina este o republică
federală ce se învecinează la
nord cu Bolivia şi Paraguay,
la est cu Brazilia, Uruguay
şi Oceanul Atlantic, la sud
cu Oceanul Atlantic şi Chile,
iar la vest cu Chile. Cea mai
mare parte din sudul
Americii de Sud este ocupara
de Argentina, tara ce are
forma unui triunghi cu baza
la nord şi vârful la Punta
Dungeness, extremitatea
sudică a continentului.
2. Relieful
Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munți, podișuri și câmpii.
MUNTII ANZII
VARFUL ACONCAGUA
Aconcagua, în original în spaniolă, Cerro
Aconcagua, se găsește în Argentina și este
simultan cel mai înalt munte din ambele Americi,
din emisfera sudică, precum și cel mai înalt
munte din afara Asiei și unul din Cele șapte
vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele
fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-
continentului din care face parte. Originea
numelui însuși este contestată, existând păreri
care susțin că ar proveni din limba Quechua, fiind
o adaptare a expresiei Ackon Cahuak, care ar
însemna "Santinela de piatră", sau că ar proveni din limba Arauca, fiind o
transformare a expresiei Aconca-Hue, numele de atunci al râului Aconcagua, care în
varianta din Chile ar însemna "Vine pe partea cealaltă", din moment ce populațiile
native credeau că râul izvora de pe versantul vestic al muntelui.
CAMPIA PAMPAS
Pampas are doua zone mari,
“Pampahumeda” si “Pampa Seca”,
aceasta din urma fiind mult mai mare si
acopera partea de sud-vest. Acolo unde
este Pama Seca este un sol mult mai
fertil decat in celelalte zone din cauza
schimbarilor climaterice din ultimele
decenii. Cu toate acestea unul dintre cele
mai fertile locuri dinPampase afla in
nord-est la Pergamino.
Din punct de vedere istoric acest loc era
un loc unde se purtau razboaie intre
fortele coloniale si mai tarziu federale se
confruntau cu indienii nativi. Se pare ca conchistadorii au descoperit aici alte doua
grupuri de localnici, “pampas”.
3. Clima
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcție de
latitudine și altitudine.
Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a țării, exceptând o zonă mică în
partea de nord unde este de tip tropical și în Gran Chaco unde este de tip
subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute.
Clima Argentinei este variata de la nord la sudul tarii. Lantul muntos inalt al
Anzilor previne patrunderea in tara a influentelor Pacificului si in sud Patagonia
este semiarida si secetoasa spre deosebire de sudul statului Chile de cealalta parte
a muntilor.
In Pampas si Entre Rios precipitatiile dinspre est ating 100 cm pe coasta si scad
treptat spre interior la jumatate la poalele Anzilor.
4. Ape
Fluviul Parana
Fluviul Parana este al 17-lea cel mai lung din lume, cu
cei 3.999 de kilometri ai sai. Cea mai mare parte a lui
se afla pe teritoriul Braziliei, dar traverseaza si
Argentina si Paraguayul. In partea de sud a fluviului
apar frecvent inundatii. La un moment dat se uneste
cu Rio Uruguay si formeaza Rio de la Plata, care se
varsa in Oceanul Atlantic.
Fluviul Uruguay
Uruguay este un fluviu cu lungimea de 1790 km situat în Brazilia, Argentina,
Uruguay, (America de Sud). El are izvorul în Serra Geral (Brazilia) la altitudinea de
1800 m deasupra n.m., având suprafața bazinului de colectare 297.199 km²,
afluentul principal al lui fiind Rio Negro, Uruguay. Este navigabil până la
Paysandú împreună cu Rio Parana formează fluviul Río de la Plata.
6. Fauna
Pasari
Mamifere
guanaco huemul andin caprioara pitica tapir
Reptile
yarara yacare
Fauna marina
ROSARIO
Rosario este cel mai mare oraș din provincia Santa Fe,
Argentina. Acesta este situat la 300 km (187 mile) nord-
vest de Buenos Aires , pe malul vestic al râului Paraná.
Acesta este al treilea cel mai mare oras din Argentina de
către populație.
MAR DEL PLATA
Mar del Plata este un argentinian oras situat pe coasta
Oceanului Atlantic, la 400 km (249 km) la sud de
Buenos Aires . Mar del Plata este al doilea cel mai mare
oras din provincia Buenos Aires . Numele de "Mar del
Plata" are sensul de "mare al regiunii Farfurie "sau"
mare adiacente la zona plăcii (River) ". [1] Mar del Plata
este unul dintre porturile de pescuit și cea mai mare
stațiune balneară plajă în Argentina. Cu o populație de
614,350 ca pe 2010 recensământului [ INDEC ], acesta
este al 7-lea cel mai mare oras din Argentina . Ca parte
a coastei de agrement argentinian, turismul este
principala activitate economică Mar del Plata are o
infrastructură turistică sofisticat, cu numeroase
hoteluri, restaurante, cazinouri, teatre și alte atracții
turistice. Mar del Plata este, de asemenea, un important
centru de sport cu un multi-scop olimpic stil stadion (în primul rând folosit pentru
Cupa Mondială 1978 și ulterior modernizate pentru 1995 Jocurile Pan-Americane),
cinci terenuri de golf și multe alte facilități.
Mar del Plata este cea mai populara destinatie pentru convenții, în Argentina, după
Buenos Aires . Mar del Plata are o gama larga de servicii din acest sector. Sezonul
de vara găzduiește peste cincizeci de piese de teatru.
Mar del Plata are o mare varietate de cluburi situate de cartier: zona strazii Alem și
Irigoyen (cunoscut pentru cantitatea de pub-uri și cluburi de noapte) și de coastă și
Constituția Avenue.
Mar del Plata are un climat oceanic, cu veri umede și moderate și ierni relativ reci,
deși polare masele de aer din Antarctica sunt frecvente. Temperaturile medii pentru
lunile ianuarie ajung la 20 ° C (68 ° F) și 8 ° C (46 ° F) pentru luna iulie. Vânturile
vest-sud-vest reduc temperatura sub 0 ° C (32 ° F), în timp ce cele de Sud-Est (așa-
numitul Sudestada ) sunt mai puternice, producătoare de dușuri de coastă și marea
agitată, precum și rafale puternice, dar rece este mult mai puțin intensă.
PATAGONIA
Patagonia este o regiune situată în sudul Americii de Sud pe teritoriul statelor
Chile și Argentina, ce include munții Anzi la vest și sud precum și o zonă de podiș și
câmpie la est. Patagonia este în marea sa
parte o regiune vastă de stepă, cu
suprafață de peste 900.000 km pătrați,
formată din 3 zone geografice:
Anzii Patagoniei, situați în vestul
regiunii, cu vîrfuri acoperite de zăpadă, de
3000-4000 m înălțime (cel mai înalt vîrf:
San Valentin – 4058 m)
Podișul Patagoniei in centru si est,
ce pierde din înălțime dinspre vest spre est,
până ajunge la țărmurile abrupte si
stincoase ale Oceanului Atlantic
Țara de Foc, zonă insulară din sudul
Patagoniei, despărțită de continent prin
strâmtoarea Magellan.
Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi,
pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, flora și fauna sunt mai
abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în
vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la
mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele
mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica.
Panta estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vara,
când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta vestică, în timp ce pe
coasta de vest ajunge un curent rece. La Puerto Montt temperatura medie
anuală este 11 °C, cu valori medii ale extremelor între 25,5 °C și −1.5 °C. La
Bahia Blanca, în apropierea coastei Atlanticului, în nordul regiunii, temperatura
medie anuală este de 15 °C și variază într-o plajă mai mare de temperaturi.
TARA DE FOC
Țara de Foc (spaniolă Tierra del Fuego) este o grupă de insule la capătul cel mai
sudic al Americii de Sud, fiind despărțită de continentul american prin strâmtoarea
Magellan. Insulele Țării de Foc au în total o suprafață de 73.746 km², având cca.
251.000 de locuitori (2006), din care insula principală are o întindere de 47.000 km².
În partea estică a insulelor trăiesc cca. 151.000 de argentinieni pe când în vest sunt
cca. 100.000 de chilieni. În anul 1881 Țara de Foc este împărțită între Argentina și
Chile granița fiind pe linia meridianului vestic de 68°36'.
Țara de Foc este situată în zona de climă rece în emisfera de sud a globului,
caracterizată prin diferențe mari de la o regiune la alta. Astfel în vest cantitatea
precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250
mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca și raportul dintre precipitațiile bogate din
zona pădurilor ecuatoriale cu zona aridă de semideșert. Temperaturile medii sunt
scăzute atingând valoare de cca. 7°, fiind sub valoarea temperaturii medii din
Europa centrală. Vânturile din regiune sunt vânturi intense ce bat tot timpul
anului atingând uneori amploarea unor furtuni puternice.
In partea de nord vest a regiunii, sunt
pășuni întinse, ceea ce a favorizat
creșterea ovinelor, aceasta se practică
nestânjenit după aplanarea în anul 1881 a
confictelor de graniță dintre Argentina și
Chile. Comerțul principal făcându-se cu
carne și lână, creșterea ovinelor fiind tot
mai mult monopolizat în detrimentul
populației bășinașe.
8. Turismul
Turismul în Argentina este favorizat de condițiile naturale și de cultura bogată a
țării. Principalele atractii fiind:
- Orasul Buenos-Aires
- Litoralul Estuarului la Plata ( cu renumite statiuni balneo maritime intre
care Mar del Plata )
- Peisaje montane deosebite ( cascada Iguazu)
BUENOS AIRES
Buenos Aires sau Ciudad de Buenos Aires este capitala si
cel mai mare oraș din Argentina și a doua cea mai mare
zonă metropolitană din America de Sud, după Sao Paulo.
Este localizat pe malul vestic al estuarului Rio de la Plata,
pe coasta de sud-est a continentului Sud-American. Marea
aglomeratie urbană Buenos Aires, care include si câteva
provincii ale orasului, constituie a treia cea mai mare
aglomeratie urbană din America latină, cu o populație de
aproape 12 milioane de oameni. Populația sa este formată
în general de argentinieni de descendență spaniolă sau
italiană, însă există și comunități importante de arabi,
evrei, armeni și coreeni. O mică parte din locuitori au
origini indigene. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, cu limba maternă
spaniola.
Buenos Aires este un oras port, situat in zona Rio de la Plata, zona care este de fapt
un imens estuar format la varsarea raurilor Parana si Uruguay. Din cauza acestui
estuar zona are o clima temperata cu veri mai racoroase si ierni mai caldute decat
alte locatii aflate la aceeasi latitudine cu orasul. Primavara, rareori temperaturile
scad sub 0 grade iar in secolul 20 a nins o singura data.
CASCADA IGUAZU
Cascadele sau cataractele râului Iguazu
constituie cea mai întinsă cădere de ape din
lume. Dacă cascada Victoria din Africa
aruncă neîncetat cel mai mare volum de
apă curgătoare, iar cascada Angel din
Venezuela deţine recordul celei mai înalte,
aici, la Iguazu, putem admira cea mai
"largă" şi mai diversificată cascadă de pe
Terra. Aceasta deoarece sistemul de cascade
Iguazu, situat la graniţa dintre Brazilia şi
Argentina, este compus din nu mai puţin de 275 de cascade independente unele de
celelalte, răspândite pe o suprafaţă totală de peste 2,7 kilometri pătraţi, căderea de
ape de la Iguazu fiind mai lată chiar decât cascada Victoria.
În unele momente, depinde de poziţia în care se află, privitorii se simt aproape
înconjuraţi de cascade: rotindu-şi privirea, pot "prinde" în câmpul vizual numai
căderi de apă, pe o "întindere" de 260 de grade.
Cea mai spectaculoasă porţiune a cascadei este aşa numita "Garganta del Diablo",
cum o numesc argentinienii, sau "Garganta do Diabo", în varianta brazilienilor.
Este vorba de o formaţiune geologică în forma literei "U", înaltă de 83 metri în
punctul maxim, lungă de 700 metri şi lată de 150 metri.
Numele sub care este cunoscută astăzi, Iguazu, vine din dialectele indigene Tupi-
Guarani, din termenii Y- care înseamnă apă - şi Uasu, adică mare, grandios, imens.
Miturile locale au grefat şi o legendă despre un preaputernic zeu care s-a
îndrăgostit de o frumoasă femeie, pe numele ei Naipi. Aceasta a rămas insensibilă
la avansurile zeului, inima sa fiind dăruită unui muritor asemenea ei, pe nume
Taroba.
Cei doi îndrăgostiţi au încercat să fugă din calea zeului mânios, urcându-se într-o
canoe cu care au navigat pe apele râului Iguazu. În culmea furiei, zeul a sfâşiat
albia râului creând astfel cataractele imense de astăzi şi condamnându-i astfel pe
cei doi îndrăgostiţi la chinul căderii veşnice în hăurile de apă.
Revenind la fapte concrete, primul european care a descoperit complexul de cascade
de la Iguazu a fost un conchistador spaniol, pe numele său Alvaro Nunez Cabeza de
Vaca, care, în anul 1541, a ajuns în faţa marilor căderi de apă. Însă cascadele au
fost explorate şi descrise pentru lumea ştiinţifică de abia în secolul al XIX-lea.