UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DREPT FAMILIEI SI ACTELE DE STARE CIVIL

TEMA : Aspecte de drept comparat privind casatoria in dreptul românesc si
dreptul slovac

Profesor : Nadia Cersaela Anitei

Student : Dragomir Răzvan Paul
Grupa 1, An 2, AP
Casatoria in dreptul romanesc
În primele pravile scrise în limba română s-a acordat o importanţă deosebită
căsătoriei, aceasta fiind studiată atât sub aspectul condiţiilor pentru încheiere validă
a ei, a efectelor pe care le produce şi a cauzelor pentru care poate fi desfăcută.
În legiuirile româneşti de la începutul sec. al XIX – lea instituţia căsătoriei a fost
şi mai amănunţit reglementată iar definiţia acestei instituţii a devenit extrem de
explicită şi completă.
Codul civil Al. I. Cuza (1865) nu conţinea o definiţie expresă a căsătoriei.
Codul familiei atribuie termenului de căsătorie două înţelesuri:
1.de act juridic, prin care viitorii soţi consimt să se căsătorească în
condiţiile şi în formele prevăzute de lege;
2.situaţie juridică, adică un statut legal al soţilor .
Codul familiei nu definea noţiunea de căsătorie dar doctrina din dreptul românesc
a suplinit acest gol. Astfel, căsătoria este definită drept acordul de voinţă dintre un
bărbat şi o femeie, realizat în condiţiile şi cu solemnităţile prevăzute de lege,
în scopul de a întemeia o familie.
Noul Cod civil reglementează în art. 259 instituţia căsătoriei: „Căsătoria este
uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile
legii.
Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o
familie. Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea
căsătoriei civile.
Condiţiile de încheiere şi cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin
prezentul cod. Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a
morţii unuia dintre soţi. Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii”.
Potrivit alin. (1) al art. 259 noul C. civ., căsătoria este consimţită între un bărbat şi
o femeie, încheiată în condiţiile legii. Termenul de „uniune” din cuprinsul
definiţiei sugerează dubla accepţiune legală a „căsătoriei”, de act juridic şi de
statut juridic. Se observă că şi noua reglementare respinge ideea unei căsătorii
între persoane de acelaşi sex.

14
Scopul căsătoriei, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, este de a „întemeia o
familie”.
Perspectiva legiuitorului asupra căsătoriei rămâne fidelă tradiţiei creştine şi
concepţiei ce a stat la baza Codului civil Napoleon, deşi, în contextul secolului al
XXI-lea, căsătoria poate reprezenta şi un mijloc de a uni destinele a doi
oameni, fără ca aceştia să dea naştere în mod necesar unor urmaşi.
Dispoziţiile menţionate mai sus sunt în acord cu dispoziţiile art. 48
alin. (2) din Constituţia României.

Natura juridică a căsătoriei

În doctrină s-au exprimat numeroase opinii cu privire la natura juridică a căsătoriei
care pot fi grupate în trei teorii:
a.teoria contractuală, potrivit căreia căsătoria este considerată un contract;
b.teoria instituţională, potrivit căreia căsătoria este considerată o instituţie juridică;
c. teoria contractual-instituţională, potrivit căreia căsătoria este considerată atât
un contract cât şi o instituţie juridică.

Caracterele juridice ale căsătoriei

Din definiţia căsătoriei rezultă că aceasta are următoarele caractere juridice:
1.căsătoria este o uniune dintre un bărbat şi o femeie;
2.căsătoria este liber consimţită ;
3.căsătoria este momogamă;
4.căsătoria se încheie în formele cerute de lege;
5.căsătoria are un caracter civil;
6.căsătoria se încheie pe viaţă;
7.căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate în drepturi între bărbat şi femeie;
8.căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii .

Casatoria in dreptul slovac

Căsătoria este înțeleasă în sistemul juridic slovac ca o unire voluntară și egală a
unui bărbat și a unei femei, al cărei scop este să asigure creșterea adecvată a
copiilor.

În Republica Slovacă, este posibil să se încheie o căsătorie în formă civilă și

religioasă, care sunt egale. Aceasta înseamnă că doar una dintre formele căsătoriei
este suficientă pentru a intra în căsătorie. Dacă cuplul decide să se căsătorească în
formă civilă, biserica este posibilă, dar numai ca ceremonie spirituală și nu are alte
efecte juridice. Dacă cuplul optează pentru forma ecleziastică, atunci forma civilă
nu mai este posibilă.
Forma civilă a căsătoriei
Căsătoria se încheie printr-o declarație consensuală a ambilor logodnici la oficiul
de evidență desemnat pentru districtul în care se află unul dintre logodnici, în
special în fața primarului sau a deputatului autorizat al consiliului municipal și în
prezența registratorului.Oficiul registrului poate permite, de asemenea, încheierea
căsătoriei în fața altui registru sau în orice loc potrivit.

Forma ecleziastică a căsătoriei

Soții vor face o declarație de consimțământ în fața persoanei care desfășoară
activitatea bisericii înregistrate spiritual sau a societății religioase, în biserică sau
într-un alt loc potrivit desemnat de biserică pentru ceremonii religioase.Corpul
bisericii înaintea căruia a fost contractată căsătoria este obligat să livreze procesul-
verbal al căsătoriei la oficiul registrului în districtul căruia a fost contractată
căsătoria în termen de trei zile lucrătoare.

Cuplul declară, de asemenea, în momentul căsătoriei că este conștient de

circumstanțele care exclud căsătoria și că își cunosc starea de sănătate.Oricine
dorește să încheie o a doua căsătorie sau o căsătorie ulterioară este obligat să
demonstreze că căsătoria sa anterioară sa încheiat sau că instanța a decis că
căsătoria este invalidă.

Numele și prenumele în căsătorie

În ambele forme de căsătorie civile și ecleziastice, soții trebuie să stabilească:

Dacă numele de familie al unuia dintre ei va fi comun
Dacă vor păstra numele de familie anterior - în acest caz vor stabili care nume de
familie va fi numele de familie al copiilor lor comuni
Dacă numele de familie al unuia dintre ei va fi comun și unul dintre ei își va păstra
și numele de familie anterior ca celălalt
În cazul în care unul dintre soți are deja două nume de familie, el va stabili dacă și
dacă da, care dintre aceștia va fi listat pe locul doi în ordine.

Procedura înainte de căsătorie

Înainte de căsătorie, anumite documente trebuie depuse la oficiul registrului
competent.

1. certificat de nastere,
2. dovada cetățeniei,
3. confirmarea șederii,
4. certificatul de deces al soțului decedat sau un decret de divorț valabil sau o
hotărâre valabilă de anulare a căsătoriei,
5. dovada numărului de naștere.
Dovada cetățeniei, certificatul de rezidență și numărul dovezii nașterii pot fi
înlocuite cu un act de identitate valabil.În cazul unui minor cu vârsta peste 16 ani,
trebuie justificată o hotărâre judecătorească valabilă care autorizează căsătoria.
Aceste documente sunt depuse de soți la oficiul registrului relevant în funcție de
locul căsătoriei, indiferent dacă au optat pentru o formă civilă sau ecleziastică de
căsătorie.De asemenea, cuplul trebuie să completeze formularul prescris. În cazul
unei nunți bisericești, aceasta este livrată la registratură, ceea ce o confirmă.

Taxe

1. să se încheie o căsătorie înaintea alteia decât biroul de registru relevant

dintre cetățenii Republicii Slovace - 16,50 EUR,

2. căsătorie înaintea unui alt registru decât cetățenii Republicii Slovace - 16,50

EUR,

3. Permisiunea de a se căsători în afara perioadei specificate - 16,50 €,

4. Permisiunea de a se căsători în afara unei camere desemnate oficial - 66 €,

5. Permisiunea de a încheia o căsătorie în fața unui birou altul decât oficiul

registrului relevant între un cetățean al Republicii Slovace și un străin sau

între străini - 33 EUR,

6. Căsătoria dintre un cetățean al Republicii Slovace și un străin - 66 €,

 7. Căsătoria dintre străini - 165,50 €,

8. Căsătoria, dacă niciunul dintre logodnici nu are în Slovacia

9. Reședință permanentă a Republicii - 199 €.

Sunt scutiți de taxă persoanele a căror viață este direct pusă în pericol și deținătorii

unui card al unei persoane cu handicap sever.Soții căsătoriți în fața oficiului

registrului în funcție de locul de reședință temporară a unuia dintre ei sunt scutiți

de taxa prevăzută la punctele 1 și 2.

Căsătoria este înțeleasă în sistemul juridic slovac ca o unire voluntară și egală a

unui bărbat și a unei femei, al cărei scop este să asigure creșterea adecvată a

copiilor.În Republica Slovacă, este posibil să se încheie o căsătorie în formă civilă

și religioasă, care sunt egale. Aceasta înseamnă că doar una dintre formele

căsătoriei este suficientă pentru a intra în căsătorie. Dacă cuplul decide să se

căsătorească în formă civilă, biserica este posibilă, dar numai ca ceremonie

spirituală și nu are alte efecte juridice. Dacă cuplul alege forma bisericii, atunci

civilul nu mai este posibil.