CURS NR.

9 REALE

MODURI DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂ Ț II

Dreptul de proprietate privată se poate dobâ ndi, în condiţiile legii, prin:

a)Convenţie;

b)Moştenire legală sau testamentară ;

c)Accesiune;

d)Uzucapiune;

e)Efectele posesiei de bună -credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor;

f)Ocupaţiune;

g)Tradiuţiune;

h)Hotă râ re judecă torească translativă de proprietate;

i)Act administrativ.

Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobâ ndire a dreptului de proprietate.

Cu excepţia cazurilor anume prevă zute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de
proprietate se dobâ ndeşte prin înscriere în cartea funciară . În acest din urmă caz sunt
aplicabile prevederile art. 56 din legea pentru punerea în aplicare a Codului civil – 71/2011
– în sensul că efectul constitutiv al înscrierilor la cartea funciară se aplică numai după
finalizarea lucră rilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială şi
deschiderea, la cerere sau din oficiu, a că rţilor funciare pentru imobilele respective, în
conformitate cu dispoziţiile legii cadastrului şi a publicită ţii imobiliare nr. 7/1996. Pâ nă la
această dată , înscrierea la cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi
reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat, în mod valabil, se va
face în scop de opozabilitate faţă de terţi.

II.ACCESIUNEA – mod de dobâ ndire a drepturilor reale.

A.Definiţie.

Accesiunea este un mod de dobâ ndire a dreptului de proprietate prin care

proprietarul unui bun devine proprietar a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în
acesta, dacă legea nu prevede altfel. În ipoteza în care cele două lucruri au aparţinut unor
proprietari diferiţi, titularul dreptului asupra bunului mai important devine şi titular al
bunului mai puţin important.
 Din definiţie rezultă urmă toarele elemente:

a)Faptul material al încorporă rii unui bun considerat accesoriu într-un bun
considerat a fi principal;

b)Dreptul de accesiune ce rezultă , în condiţiile legii, din această încorporare;

c)Accesiunea apare ca un mod de dobâ ndire a dreptului de proprietate asupra

bunului accesoriu de că tre proprietarul bunului principal.

B.Clasificare.

Accesiunea în reglementarea din Noul Cod civil se clasifică în accesiune imobiliară ,

care la râ ndul să u poate fi naturală sau artificială şi accesiune mobiliară .

Sediul reglementă rii îl constituie art. 567-601 din Noul Cod civil.

Potrivit art. 568 NCC, accesiunea este naturală , câ nd unirea sau încorporarea este
urmarea unui eveniment natural, ori artificială , câ nd rezultă din fapta proprietarului ori a
unei alte persoane.

C.Accesiunea imobiliară naturală.

a)Definiţie.

Accesiunea imobiuliară naturală constă în unirea a două bunuri dintre care cel puţin
bunul principal este un imobil. Bunurile care se unesc aparţin unor proprietari diferiţi, iar
unirea se produce, fă ră intervenţia omului.

b)Cazuri.

Noul Cod civil reglementează urmă toarele situaţii: aluviunile, terenul lă sat de apele
curgă toare, terenul lă sat de apele stă tă toare, avulsiunea, albiile râ urilor, insulele şi
prundişurile, dreptul de proprietate asupra insulelor nou formate, albiile pă ră site de apele
curgă toare şi accesiunea naturală asupra animalelor.

c)Aluviunile.

Noul Cod civil reglementează aluviunea în art. 569, în sensul că adă ugirile de teren
la malurile apelor curgă toare revin proprietarului fondului riveran, numai dacă ele se
formează treptat.

d)Terenul lăsat de apele curgătoare (art. 570 NCC).

Proprietarul fondului riveran dobâ ndeşte terenul lă sat de apele curgă toare care s-au
retras treptat de la ţă rmul respectiv.

e)Terenul lăsat de apele stătătoare (art. 571 NCC).

Proprietarul terenului înconjurat de heleştee, iazuri, canale şi alte semenea ape

stă tă toare nu devine proprierarul terenurilor apă rute prin scă derea temporară a acestor
ape sub înă lţimea de scurgere. Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobâ ndeşte nici un
drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revă rsă ri sporadice.

f)Avulsiunea (art. 572 NCC).

Proprietarul terenului de la care o apă curgă toare a smuls brusc o porţiune de mal
din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran nu pierde dreptul de proprietate
asupra pă rţii desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data faptului.

g)Albiile râurilor, insulele şi prundişurile (art. 573 NCC).

Albiile râ urilor aparţin proprietarilor riverani, cu excepţia celora care, potrivit legii,
fac obiectul proprietă ţii publice.

Insulele şi prundişurile care nu sunt în legă tură cu terenurile avâ nd malul la nivelul
mediu al apei, revin proprietarului albiei.

Dacă insula aparţine proprietarilor riverani şi trece peste jumă tatea apei, fiecare
dintre ei are dreptul de proprietate asupra pă rţii de insulă ce se întinde spre el pornind de
la jumă tatea apei.

h)Dreptul de proprietate asupra insulelor nou formate (art. 574 NCC).

În cazul în care o apă curgă toare, formâ ndu-şi un braţ nou, înconjoară terenul unui
proprietar riveran, el ră mâ ne proprietar asupra insulelei astfel formate.

i)Albiile părăsite de apele curgătoare (art. 575 NCC).

Albia pă ră sită de o apă curgă toare care şi-a format un nou curs, va avea regimul
juridic stabilit în legea specială .

j)Accesiunea naturală asupra animalelor (art. 576 NCC).

Animalele domestice ră tă cite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă dacă
proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la data declaraţie fă cute la primă rie
de că tre proprietarul terenului.

Porumbeii, iepurii, peştii şi alte semenea animale care trec pe fondul altui proprietar
aparţin acestui câ t timp ră mâ n pe fond, cu excepţia cazului în care trecerea a fost provocată
prin fraudă sau prin artificii.

Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai dacă
proprietarul roiului nu îl urmă reşte sau încetează să îl urmă rească timp de 2 zile.

D.Accesiunea imobiliară artificială.

a)Dispoziţii generale.

1.Noţiune (art. 577 NCC).

 Construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucră ri efectuate asupra unui imobil denumite
în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil, dacă prin lege sau act juridic nu se
prevede altfel.

Câ nd lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu

materialele altora, dreptul de proprietate asupra lucră rii se naşte în favoarea
proprietarului imobilului din momentul începerii lucră rii, pe mă sura realiză rii ei, dacă prin
lege sau act juridic nu se prevede altfel.

2.Categorii de lucrări (art. 578 NCC).

Lucră rile pot fi autonome sau adă ugate, cu caracter durabil sau provizoriu.

Lucră rile autonome sunt construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucră ri cu caracter de
sine stă tă tor realizate asupra unui imobil.

Lucră rile adă ugate nu au caracter de sine stă tă tor. Ele pot fi:

-necesare, atunci câ nd în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;

-utile, atunci câ nd sporesc valoarea economică a imobilului;

-voluptuare, atunci câ nd sunt fă cute pentru simpla plă cere a celui care le-a realizat
fă ră a spori valoarea economică a imobilului.

3.Prezumţiile în favoarea proprietarului imobilului (art. 579 NCC).

Orice lucrarea este prezumată a fi fă cută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa

şi că este a lui pâ nă la proba contrară .

Proba contrară se poate face câ nd s-a constituit un drept de superficie, câ nd

propriertarul imobilului nu şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra lucră rii noi sau în
alte cazuri prevă zute de lege.

b)Realizarea lucrării cu materialele altuia (art. 580 NCC).

În cazul în care s-a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietrul imobilului

devine proprietarul lucră rii neputâ nd fi obligat la desfiinţarea acesteia şi nici la restituirea
materialelor întrebuinţate.

Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea acestora, precum şi la

repararea, în condiţiile legii,m a orică ror alte prejudicii cauzate.

c)Realizarea unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra imobilului

altuia.

1.Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credinţă (art. 581 NCC).

În cazul în care autorul lucră rii autonome cu caracter durabil asupra imobilului
altuia este de bună -credinţă , proprietarul imobilului are dreptul:
 -să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al
lucră rii, plă tind, la alegerea sa, autorului lucră rii, fie valoarea materialelor şi a manoperei,
fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucră rii,

-să ceară obligarea autorului lucră rii să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie
pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Prevederile art. 581 NCC din această materie reglementează cele două efecte ca
alternative în favoarea proprietarului imobilului, inclusiv cea de-a doua situaţie, astfel că
instanţa nu poate respinge acţiunea proprietarului imobilului privind obligarea autorului
lucră rii la cumpă rarea acestuia pentru motivul că nu a apelat mai întâ i la prima alternativă
reglementată de lege.

2.Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credinţă (art. 582 NCC).

Prevederile art. 582 NCC reglementează pentru situaţia constructorului de rea-

credinţă următoarele efecte:

Proprietarul imobilului are dreptul:

-să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al

lucră rii, cu plata, la alegerea sa, că tre autorul lucră rii a jumă tate din valoarea materialelor
şi a manoperei, ori din sporul de valoare adus imobilului.

-să ceară obligarea autorului lucră rii la desfiinţarea acesteia;

-să ceară obligarea autorului lucră rii să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie
pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Desfiinţarea lucră rii se face, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, pe

cheltuiala autorului acesteia, care este ţinut totodată să repare orice prejudicii cauzate
inclusiv pentru lipsa de folosinţă .

d)Realizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil asupra imobilului

altuia.

1.Lucrările adăugate necesare (art. 583 NCC).

Proprietarul imobilului dobâ ndeşte dreptul de proprietate asupra lucră rilor

adă ugate necesare din momentul efectuă rii acesteia, plă tind autorului cheltuielile
rezonabile fă cute de acesta, chiar dacă imobilul nu mai există .

În cazul în care lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă , din suma datorată de

proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuată cu
costurile necesare obţinerii acestora.

2.Lucrările adăugate utile (art. 584 NCC).

În cazul în care autorul lucră rii utile este de bună-credinţă, proprietarul imobilului
devine proprietarul lucră rii din momentul efectuă rii acesteia, cu plata, la alegerea sa:
 -a valorii materialelor şi a manoperei;

-a sporului de valoare adus imobilului.

În cazul în care autorul lucră rii utile este de rea-credinţă, proprietarul imobilului are
dreptul:

-să devină proprietarul lucră rii, în funcţie de regimul acesteia, cu sau fă ră înscriere
la cartea funciară , după caz, pă lă tind la alegerea sa, autorului lucră rii, fie jumă tate din
valoarea materalelor şi a manoperei, fie jumă tate din sprorul de valoare adus imobilului;

-să ceară obligarea autorului lucră rii la desfiinţarea acesteia, cu repunerea

imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune interese.

În ambele cazuri câ nd valoarea lucră rii este considerabilă , proprietarul imobilului

poate cere obligarea autorului să îl cumpere la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar fi
avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

3.Lucrările adăugate voluptuare (art. 585 NCC).

În cazul lucră rilor voluptoare, proprietarul imobilului are dreptul:

-să devină proprietarul lucră rii, fă ră înscriere în cartea funciară şi fă ră nici o

obligaţie că tre autorul lucră rii;

-să ceară obligarea autorului de rea-credinţă al lucră rii la desfiinţarea acesteia, cu

readucerea imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune interese.

Autorul de bună -credinţă al lucră rii poate să o ridice înainte de restituirea

imobilului că tre proprietar, cu condiţia de a readuce imobilul în situiaţia anterioară .

E.Noţiunea de bună-credinţă în materia accesiunii imobiliare artificiate.

În această materie legiuitorul defineşte în mod expres buna-credinţă a autorului

lucră rii în art. 586 NCC. Astfel, autorul lucră rii este de bună -credinţă dacă se întemeiază fie
pe cuprinsul că rţii funciare în care, la data realiză rii lucră rii, era înscris ca proprietar al
imobilului, fie pe un mod de dobâ ndire nesupus înscrierii în cartea funciară , dacă , în
ambele cazuri, nu rezultă din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nici o altă cale viciul
titlului să u. Nu va putea invoca însă buna-credinţă , cel care construieşte în lipsa sau cu
nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.

Prevederile legale mai sus expuse sunt aplicabile şi autorului lucră rii care se
întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite,
realizâ nd o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia.

F.Prevederi speciale.

a)Lucrările realizate parţial asupra imobilului autorului (art. 587 NCC)..

 În cazul lucră rilor cu caracter durabil realizate cu bună -credinţă parţial asupra
imobilului autorului şi parţial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urmă poate cere
înscrierea într-o nouă carte funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra
imobilului rezultat, incluzâ nd terenul aferent în raport cu valoarea contribuţiei fiecă ruia.

Dacă lucrarea a fost realizată cu rea-credinţă , proprietarul terenului vecin poate

opta între a cere ridicarea lucră rii de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de
daune interese, dacă este cazul, şi a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de
coproprietate al vecinilor. La stabilirea cotelor pă rţi se va ţine seama de valoarea terenului
proprietarului vecin şi de jumă tate din valoarea contribuţiei autorului lucră rii.

În caz de neînţelegere între pă rţi, instanţa de judecată va stabili valoarea

contribuţiei fiecă ruia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor pă rţi din dreptul de
proprietate.

b)Lucrările provizorii (art. 588 NCC).

Câ nd lucrarea are caracter provizoriu, în absenţa unei înţelegeri contrare, autorul ei

va fi obligat să o desfiinţeze, cu respectrarea dispoziţiilor legale în materie şi, dacă este de
rea-credinţă , să plă tească despă gubiri pentru prejudiciile cauzate, inslusiv pentru lipsa de
folosinţă .

c)Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară (art. 589 NCC).

Ori de câ te ori dobâ ndirea dreptului de proprietate, exclusivă sau pe cote pă rţi, este
condiţionată , potrivit prevederilor legale, de înscrierea în cartea funciară , înscrierea se face
în temeiul convenţiei pă rţilor, încheiată în forma autentică , sau, după caz, al hotă râ rii
judecă toreşti.

d)Dreptul autorului lucrării la ridicarea materialelor (art. 590 NCC).

Pâ nă la data încheierii convenţiei sau a introducerii acţiunii de că tre cel îndreptă ţit
la înscrierea în cartea funciară , autorul lucră rii îşi poate ridica materialele.

Dacă lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă , autorul acesteia va putea fi obligat,

dacă este cazul, la plata de daune interese.

e)Regulile privind exercitarea dreptului autorului lucrării la indemnizaţie (art.

591 NCC).

Prescripţia dreptului la acţiune al autorului lucră rii privind plata indemnizaţiei nu

curge câ t timp el este lă sat de proprietar să deţină imobilul.

Autorul lucră rii de bună -credinţă are un drept de ipotecă legală asupra imobilului
pentru plata indemnizaţiei şi poate cere înscrierea dreptului de ipotecă în baza convenţiei
încheiate în forma autentică sau a unei hotă râ ri judecă toreşti.

f)Regulile privind obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului (art.

592 NCC).
 Ori de câ te ori proprietarul optează pentru obligarea autorului lucră rii la
cumpă rarea imobilului, în absenţa înţelegerii pă rţilor, proprietarul poate cere instanţei
judecă toreşti stabilirea preţului şi pronunţarea unei hotă râ ri care să ţină loc de contract de
vâ nzare-cumpă rare.

Proprietarul iniţial al imobilului are un drept de ipotecă legală asupra acestuia

pentru plata preţului de că tre autorul lucră rii.

g)Pasivitatea proprietarului pe durata realizării lucrării (art. 593 NCC).

Autorul de rea-credinţă al lucră rii nu poate să opună proprietarului terenului

pasivitatea pe care ar fi vă dit-o pe durata realiză rii lucră rii.

h)Autorul lucrării care foloseşte materialele altuia (art. 594 NCC).

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru dobâ ndirea bunurilor mobile prin
posesia de bună -credinţă , cel care realizează o lucrare asupra imobilului altuia folosind
materialele unui terţ este obligat la plata contravalorii materialelor, precum şi la repararea,
în condiţiile legii, a orică ror prejudicii cauzate.

i)Stabilirea indemnizaţiei sau despăgubirii (art. 595 NCC).

Ori de câ te ori, în aplicarea unei dispoziţii din prezenta secţiune, instanţa este
investită să stabilească întinderea indemnizaţiei sau a despă gubirii, ea va ţine seama de
valoarea de circulaţie a bunului calculată la data hotă râ rii judecă toreşti.

j)Cazurile speciale de accesiune (art. 596 NCC).

Titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care îi
permite să dobâ ndească proprietatea asuprea lucră rii realizate asupra acelui imobil va
avea, în caz de accesiune, în mod corespunză tor, drepturile şi obligaţiile reglementate
pentru proprietarul imobilului, dacă nu s-au prevă zut altfel în momentul constituirii
dreptului real.

Dispoziţiile prevă zute la lucră rile autonome cu caracter durabil efectuate cu rea
credinţă şi cele prevă zute la lucră rile realizate parţial asupra imobilului autorului se aplică
în mod corespunză tor şi lucră rilor autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui
drept real asupra imobilului altuia care nu-i permite să dobâ ndească proprietatea asupra
lucră rii realizate asupra acelui imobil.

Pentru lucră rile adă ugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului
altuia care nu-i permite să dobâ ndească proprietatea lucră rii realizate asupra acelui imobil
se aplică , în mod corespunză tor, dispoziţiile prevă zute la lucră rile şi îmbună tă ţirile fă cute
de uzufructuar şi nudul proprietar, în lipsa unei prevederi contrare.

k)Lucrările efectuate de un detentor precar (art. 597 NCC),

Lucră rile fă cute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunză tor, regulilor
aplicabile autorului de rea-credinţă .
 G.Accesiunea mobiliară.

Este reglementată de art. 598-601 NCC.

Potrivit art. 598 NCC, bunul mobil produs cu materialele altuia aparţine celui care l-
a confecţionat sau, după caz, proprietarului materialelor, în funcţie de raportul dintre
manoperă şi valoarea materialelor, determinat la data confecţionă rii bunului.

Cel care dobâ ndeşte proprietatea va trebui să -l despă gubească pe celă lalt în funcţie
de valoarea materialelor sau a manoperei.

În toate cazurile în care valoarea materialelor este egală cu manopera sau există o
diferenţă nesemnificativă , proprietatea asupra bunului este comună şi se exercită potrivit
regulilor de la coproprietatea obişnuită (artr. 599 NCC).

În cazul în care se unesc două bunuri mobile avâ nd proprietari diferiţi fiecare poate
pretinde separarea bunurilor dacă prin aceasta celă lalt proprietar nu ar suferi un
prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului să u (art. 600 NCC).

Dacă nu se poate obţine separarea bunurilor mobile unite sunt aplicabile, în mod
corespunză tor, regulile privitoare la dobâ ndirea de că tre unul dintre proprietari a
proprietă ţii bunului mobil unit şi plata de despă gubiri faţă de celă lalt (art. 601 NCC).

III.OCUPAŢIUNEA – mod de dobâ ndire a dreptului de proprietate.

A.Sediul materiei.

Noul Cod civil reglementează ocupaţiunea în art. 941-947 din materia posesiei.

B.Trăsături (art. 941 NCC).

a)Posesorul unui lucru mobil care nu aparţine nimă nui devine proprietarul acestuia,
prin ocupaţiune, de la data intră rii în posesie, însă numai dacă aceasta se face în condiţiile
legii.

Aşadar, legea condiţionează dobâ ndirea proprietă ţii, pe de o parte, de faptul că

bunul mobil nu aparţine nimă nui, iar, pe de altă parte, de existenţa unei posesii utile.

b)Sunt lucruri fă ră stă pâ n bunurile mobile abandonate, precum şi bunurile care,

prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele să lbatice, peştele şi resursele
acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de pă dure, ciupercile comestibile din
flora spontană , plantele medicinale şi aromatice şi altele asemenea.

c)Lucrurile mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt lă sate
într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijlod de transport în comun,
sunt considerate lucruri abandonate.

C.Proprietatea bunului găsit (art. 942 NCC).

a)Reguli generale.
 Bunul mobil pierdut continuă să aparţină proprietarului să u.

Gă sitorul bunului este obligat ca, în termen de 10 zile, să -l restituie proprietarului

ori, dacă acesta nu poate fi cunoscut, să -l predea organului de poliţie din localitatea în care
a fost gă sit. Acesta este obligat de a pă stra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile, în acest
sens, dispoziţiile privitoare la depoziotul necesar.

Organul de poliţie este obligat să afişeze la sediul să u şi pe pagina de internet un

anunţ privitor la pierderea bunului, cu menţionarea tuturor elementelor de descriere a
acestuia.

b)Proprietatea bunului găsit în loc public (art. 943 NCC).

Dacă bunul a fost gă sit într-un loc public, el va fi predat, pe bază de proces-verbal,
persoanei care deţine un titlu, altul decâ t titlul de proprietate publică , asupra locului
respectiv. În termen de 3 zile de la data preluă rii bunului pierdut, această persoană este
obligată să -l predea, pe bază de proces-verbal, organelor de poliţie din localitate. Organul
de poliţie este obligat să facă anunţurile necesare privitoare la bun.

D.Vânzarea bunului găsit (art. 944 NCC).

Dacă , datorită împrejură rilor sau naturii bunului, pă strarea sa tinde să îi diminueze
valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vâ ndut prein licitaţie publică , conform legii. În
acest caz, drepturile şi obligaţiile legate de bun se vor exercita în legă tură cu preţul obţinut
în urma vâ nză rii.

E.Restituirea bunului găsit către proprietar (art. 945 NCC).

Bunul sau preţul obţinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, dacă
acesta îl pretinde, sub sancţiunea decă derii în termenul de 6 luni prevă zut de art. 942 alin.
2, teza a II-a NCC. Proprietarul este obligat să achite mai întâ i cheltuielile legate de
pă strarea bunului.

În cazul bunurilor cu valoare comercială , proprietarul este obligat să plă tească

gă sitorului o recompensă reprezentâ nd a zecea parte din preţ sau din valoarea actuală a
bunului. Obligaţia de plată a recompensei nu există , dacă gă sitorul este persoana care
deţine spaţiul ori un reprezentant sau un angajat al acestuia.

În cazul în care proprietarul a fă cut o ofertă publică de recompensă , gă sitorul are

dreptul a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin această ofertă şi recompensa
fixată de lege ori stabilită de că tre instanţa judecă torească .

Dacă bunul ori preţul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat fă ră

stă pâ n şi remis gă sitorului pe bază de proces-verbal. În acest caz, gă sitorul dobâ ndeşte
dreptul de proprietate prin ocupaţiune. Dovada ocupaţiunii se poate face prin procesul-
verbal sau prin orice alt mijloc de probă .

Dacă gă sitorul refuză să preia bunul sau preţul, acesta revine comunei, oraşului sau
municipiului pe teritoriul că ruia a fost gă sit şi intră în domeniul privat al acestora.
 F.Drepturile asupra tezaurului găsit (art. 946 NCC).

a)Definiţie.

Potrivit prevederilor art. 946 alin. 1 NCC, tezaurul este orice bun mobil ascuns sau
îngropat, chiar involuntar, în privinţa că ruia nimeni nu poate dovedi că este proprietar.

b)Trăsături.

1.Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit într-un bun imobil sau într-un
bun mobil, aparţine, în cote egale, proprietarului imobil sau al bunului mobil în care a fost
descoperit şi descoperitorului.

2.Dispoziţiile legale de mai sus nu se aplică bunurilor mobile culturale calificate

astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetă ri arheologice
sistematice şi nici a celor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietă ţii publice.

IV.TRADIŢIUNEA (predarea materială) – mod de dobâ ndire a dreptului de

proprietate.

A.Definiţie şi domeniu de aplicare.

Termenul „tradiţiune” are sensul de predare materială a unui bun.

Tradiţiunea avea o aplicaţie largă în dreptul roman, câ nd predarea bunului

semnifica însuşi transferul dreptului de proprietate.

În prezent tradiţiunea, ca mod de dobâ ndire a dreptului de proprietate, este

restrâ nsă doar la aşa-numitele daruri manuale, de mică importanţă , care se execută
imediat, prin predarea lucrului donat, fă ră a fi necesară vreo formă specială .

În cazul titlurilor de valoare, tradiţiunea operează transferul dreptului de

proprietate numai câ nd este vorba de cele „la purtă tor”, cum sunt obligaţiunile şi acţiunile
nenominative ale societă ţilor comerciale, iar nu şi în ipoteza celor nominalizate, cum sunt
acţiunile nominative emise de societă ţile comerciale.

V.HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ – mod de dobâ ndire a drepturilor reale.

Într-o clasificare, hotă râ rile judecă toreşti se împart în hotă râ ri declarative de

drepturi şi hotă râ ri constitutive de drepturi. În materia pe care o analiză m, hotă râ rea
judecă torească este un mod de dobâ ndire a dreptului de proprietate doar atunci câ nd are
caracter constitutiv de drepturi.

Pentru situaţia în care dreptul de proprietate intră în domeniul public, exemplul

clasic este acela a hotă râ rii judecă toreşti prin care se dispune exproprierea unui bun
proprietate privată pentru cauză de utilitate publică .

Pentru circuitul juridic civil general, poate avea caracter constitutiv de drepturi
hotă râ rea judecă torească pronunţată într-o cauză prin care se urmă reşte suplinirea
consimţă mâ ntului uneia dintre pă rţi la încheierea unui act translativ de proprietate
imobiliară , dacă pă rţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstră inare.
Exemplu în această materie sunt prevederile art. 1279 alin. 3 NCC.

VI.STINGEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE.

Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin
neuz. El poate fi însă dobâ ndit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile şi
condiţiile anume determinate de lege.

Proprietarul poate abandona bunul să u mobil sau poate renunţa prin declaraţie
autentică , la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară . În
cazul abandonului, dreptul se stinge în momentul pă ră sirii bunului mobil. În cazul înscrierii
la cartea funciară , la data înscrierii declaraţiei de renunţare.

Bibliografie:
1. Ioan Dorel Romosan- Drept civil.Drepturile reale Ed. Imprimeria de Vest, Oradea, 1996
2. V. Stoica, Drept Civil. Drepturile Reale Principale, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2017
3 C. Bârsan – Drept civil. Drepturile reale principale. Editia a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2020
4. Liviu Pop - Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Univesrul Juridic,
Bucureşti, 2007