U. W.

 cu sediul în Wrocław (Polonia), reprezentată de …… recurentă,

susținută de:

Republica Cehă, reprezentată de………., în calitate de agenți, intervenientă în recurs,

cealaltă parte din procedură fiind:

Agenția Executivă pentru Cercetare (REA), reprezentată…………, în calitate de agent, asistată de

avocat, ……….. pârâtă în primă instanță),

și

Republica Polonă, reprezentată de ………….calitate de agenți, recurentă,

susținută de:

Republica Cehă, reprezentată de……., în calitate de agent,

Krajowa Izba Radców Prawnych, cu sediul în Varșovia (Polonia), reprezentată de avocat………

interveniente în recurs,

celelalte părți din procedură fiind:

Uniwersytet Wrocławski, cu sediul în Wrocław, reprezentată de avocat….. reclamantă în primă instanță,

Agenția Executivă pentru Cercetare (REA), reprezentată de…………, în calitate de agenți, asistată de

………………….avocat, pârâtă în primă instanță ,

CURTEA (Marea Cameră),

13 Judecători……………………………………….. PREȘEDINTE/VICEPREȘEDINTE/ 5 PREȘEDINȚI AI

CAMERELOR/ 5 JUDECĂTORI

12 (AGENȚI+AVOCAȚI)

+ AV. GENERAL (cu privire la cine are dreptul de a reprezenta un reclamant neprivilegiat în cadrul unei
acțiuni directe în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene? Cine este, potrivit formulării utilizate la articolul
19 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, „un avocat autorizat să practice în fața unei instanțe a
unui stat membru”?)

Cadrul juridic

  Dreptul Uniunii

2        Potrivit articolului 19 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul
articolului 53 primul paragraf din același statut:

„Statele membre, precum și instituțiile Uniunii sunt reprezentate în fața Curții de Justiție de un agent numit
pentru fiecare cauză; agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat.
 Statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, precum și
Autoritatea de supraveghere AELS menționată de acest acord, sunt reprezentate în același fel.

Celelalte părți trebuie să fie reprezentate de un avocat.

Numai un avocat autorizat să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la
Acordul privind Spațiul Economic European poate reprezenta sau asista o parte în fața Curții.”

3        Articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede:

„Părțile trebuie reprezentate de un agent sau un avocat în condițiile prevăzute la articolul 19 din Statut.”

  Dreptul polonez

4        Dreptul polonez recunoaște, pe lângă profesia de avocat, pe cea de consilier juridic (radca prawny).
Consilierii juridici pot să solicite înscrierea în barou și să fie abilitați să își reprezinte clienții în fața
instanțelor poloneze.

 Istoricul litigiului

6        În cadrul unui program pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative, REA a
încheiat cu Universitatea din Wrocław o convenție de subvenționare care prevedea printre altele că
cercetătorul angajat cu normă întreagă în cadrul activității subvenționate nu era autorizat să perceapă alte
venituri decât cele referitoare la munca sa de cercetare.

7        Totuși, s-a dovedit că cercetătorul în cauză percepea și remunerații din alte activități, astfel încât REA a
pus capăt convenției de subvenționare, a adresat Universității din Wrocław o notă de debit în valoare de
36 508,37 euro și a informat-o pe aceasta din urmă că procedează la perceperea sumei de 6 286,68 euro
direct din fondul de garantare, prevăzut de convenția de subvenționare. Universitatea din Wrocław a
achitat suma aferentă notei de debit menționate.

8        În urma unei anchete efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), REA a adresat
Universității din Wrocław două note de debit suplimentare, în limita sumei de 58 031,38 euro,
reprezentând soldul subvenției care trebuia recuperată și, respectiv, de 5 803,14 euro, cu titlu de daune
interese în executarea clauzei penale prevăzute de convenția de subvenționare. Universitatea din
Wrocław a achitat și aceste două note de debit.

 Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată

9        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 martie 2016, Universitatea din Wrocław a
introdus o acțiune prin care solicita, pe de o parte, anularea deciziilor REA de reziliere a convenției de
subvenționare și de obligare la rambursarea unei părți din subvențiile în cauză, precum și la plata de
daune-interese și, pe de altă parte, rambursarea sumelor corespunzătoare majorate cu dobânzile
calculate din ziua plății acestora de către universitatea respectivă până la data rambursării acestora de
către REA.

10      În memoriul său în apărare, REA a ridicat o excepție de inadmisibilitate a acestei acțiuni, întemeiată în
special pe faptul că consilierul juridic care reprezintă Universitatea din Wrocław era salariat al unui centru
de cercetare al Facultății de Drept și de Gestiune a acestei universități și că, prin urmare, nu îndeplinea
condiția de independență impusă de statut.

11      Universitatea din Wrocław a arătat că, deși consilierul juridic care o reprezintă în fața Tribunalului fusese în
trecut legat de aceasta printr-un contract de muncă, situația era diferită la momentul introducerii acțiunii în
primă instanță.

Astfel, de la 3 octombrie 2015, acest consilier juridic ar fi legat de ea printr-un contract de drept civil privind
activitatea didactică. Acest contract s-ar caracteriza printr-o lipsă de raporturi de subordonare și, prin
urmare, nu ar putea fi asimilat unui contract de muncă.
12       Tribunalul a arătat că articolul 19 al treilea și al patrulea paragraf din statut, aplicabil procedurii în fața
Tribunalului în conformitate cu articolul 53 din statutul menționat, prevede că părțile așa-numite
„neprivilegiate” trebuie să fie reprezentate de un avocat și că numai un avocat autorizat să practice în fața
unei instanțe a unui stat membru poate reprezenta sau asista aceste părți în fața Curții.

13      De asemenea, Tribunalul a arătat, în ceea ce privește aceste două condiții cumulative, că, spre deosebire
de autorizația de a practica în fața unei instanțe a unui stat membru, noțiunea de avocat nu cuprinde nicio
trimitere expresă la dreptul național al statelor membre pentru a determina sensul și conținutul său. Acesta
a precizat că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, noțiunea menționată trebuie interpretată,
în măsura posibilului, în mod autonom, ținând seama de contextul dispoziției, precum și de obiectivul
urmărit, fără a face referire la dreptul național.

14      Astfel, Tribunalul a statuat prin ordonanța atacată, referindu-se la concepția rolului avocatului în ordinea
juridică a Uniunii, care emană din tradițiile juridice comune ale statelor membre și pe care se întemeiază
articolul 19 din statut, și în special la Hotărârea din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia (155/79,
EU:C:1982:157, punctul 24), la Hotărârea din 14 septembrie 2010, Akzo Nobel Chemicals și Akcros
Chemicals/Comisia și alții (C-550/07 P, EU:C:2010:512, punctul 42), și la Hotărârea din 6 septembrie
2012, Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej/Comisia (C-422/11 P și C-423/11 P, EU:C:2012:553,
punctul 23), că rolul avocatului este cel al unui colaborator al justiției chemat să acorde, în deplină
independență și în interesul superior al acesteia, asistența legală de care clientul are nevoie.

15      Acesta a dedus de aici, din ordonanța atacată, că cerința de independență a avocatului implică absența
oricărui raport de muncă între acesta din urmă și clientul său, noțiunea de independență definindu-se nu
numai în mod pozitiv, și anume prin referire la disciplina profesională, ci și în mod negativ, și anume prin
lipsa unui raport de muncă.

16      Totodată, Tribunalul a considerat că aceste considerații se aplicau în speță, și anume o situație în care un
consilier juridic este legat printr-un contract de servicii de partea pe care trebuie să o reprezinte, în măsura
în care, chiar dacă pe plan formal ar trebui să se considere că un astfel de contract nu presupune un
raport de muncă între cele două părți, nu este mai puțin adevărat că o asemenea situație generează un
risc ca opinia profesională a acestui consilier juridic să fie, cel puțin în parte, influențată de mediul său
profesional, astfel cum a amintit în esență Curtea la punctul 25 din Hotărârea din 6 septembrie 2012,
Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej/Comisia (C-422/11 P și C-423/11 P, EU:C:2012:553).

17      Astfel, Tribunalul a statuat în ordonanța atacată că, întrucât cererea de sesizare fusese semnată de un
astfel de consilier juridic, acțiunea în primă instanță nu a fost formulată de o persoană care îndeplinește
cerințele articolului 19 al treilea și al patrulea paragraf din statut și ale articolului 51 alineatul (1) din
Regulamentul de procedură al Tribunalului. În consecință, Tribunalul a respins această acțiune ca fiind
vădit inadmisibilă.

 Procedura în fața Curții și concluziile părților din recursuri, av.general

...........................................................................................

  Aprecierea Curții

 Cu privire la admisibilitate

..............................................................................................
 Cu privire la fond

..............................................................................................

soluția CJUE

...........................................................................................