Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODELE ISTORICE PT. UNIFICAREA EUROPEI:
A . Perioada antichității- Imperiul Roman
Primele structuri de cooperare s-au concretizat în asocieri dintre cetățile stat -grecești:
Liga din Peloponez (546 î.e.n); Liga de la Delos( 431 î.e.n).
B . Perioada Evului Mediu-Imperiul Carolingian (800-888)
Carol cel Mare (768-814) a promovat o politică de expansiune a regatului francilor. După
încoronarea sa de către Papa Leon al III-lea ( 800), a pus bazele Imperiului Carolingian
urmărind unificarea întregul continent.
1/2 sec. al VIII-lea Europa cunoaște prima încercare de refacere a unității sale politice, în
care s-au îmbinat experiențe germanice, romane și creștine. Unitatea politică s-a destrămat
prin semnarea Tratatului de la Verdun (843), Imperiul Carolingian fiind împărțit în 3 regate.
Otto cel Mare (912-973) a devenit regele germanilor; între 936-973 a încercat restaurarea
imperiului printr-o politică abilă, îmbinând diplomația cu războiul.
Politica sa a fost continuată de către fiul său Otto al II-lea (973-996), precum și de către
succesorul acestuia Otto al III-lea (996-1002).
Creștinismul instituit în timpul Imperiului Roman, o dată cu Edictul de la Milano
(313) și cel de la Tesalonic (380), = o sinteză a spiritualității europene, ce a evoluat
sub semnul ideii de unitate, biserica funcționând ca prima structură
paneuropeană.
În operele unor diverși autori s-a reliefat conștiința unei Europe unite:
Dante Alighieri (1306) în „ De Monarhia” scria despre necesitatea: creării unei
monarhii europene universale (împărat romano-german); adoptării unor legi
unitare, dar cu păstrarea independenţei domnitorilor din fiecare ţară;
Pierre Dubois (1307) în „ De Imperiale Terrae Sanctae” a propus: o Europă
unită d.p.d.v.politic; înfiinţarea Curţii de Justiţie a UE, subordonată Sf. Scaun,
Adunării Permanente a Statelor sau Consiliului, care să ia măsuri pentru pacea
pe continent;
Georges de Podiebrad (1461) regele Boemiei, propune: o alianţă federală a
monarhilor din Europa; crearea unei federaţii europene care să dispună de
armată şi buget comun;
Tornasso Camparella (1605) în „ Monarchia Messial”a subliniat avantajele unei Europe
Unite;
William Penn (1693) - prim guvernator al Pensylvaniei;a elaborat un proiect al U.E. pentru
asigurarea păcii şi bunăstării locuitorilor Europei; a propus înfiinţarea unui organ care să
adopte legi pe baza votului ponderat (în f-cţie de potenţialul economic al statelor);
în sec. XVIII abatele Saint – Pierre, în ”Projet de Paix Perpetuelle”, sublinia necesitatea
creării unui Senat european compus din 40 de membri, înzestrat cu putere legislativă și
judiciară, care să decidă cu majoritate de voturi, constituirea unei forțe armate, o alianță
permanentă între suverani etc.
Uniunea vamală prusacă(1834 – 1837)a constituit model de uniune economică şi comercială;
În sec. XIX -la Congresul de Pace, Paris 1849, Victor Hugo vorbea despre o uniune
europeană.
• C.
Între primul și al doilea război mondial
• În 1919 contele austriac Richard Nikolaus von Coudenhove Kalergi a pus bazele mişcării Uniunii
Paneuropene (urmărea unificarea celor 26 democraţii formale din Europa, în 1923)
a solicitat crearea Statelor Unite ale Europei
a pledat pt. o confederație paneuropeană
• Proiectul său, expus în volumul Pan-Europa, a tratat problemele referitoare la unitate - uniunea vamală,
economia unită și organisme comune
• Europa unită se putea realiza doar ca o asociație de state libere
• ministrul de externe francez Aristide Briard în 5 IX 1929 a atras atenţia asupra necesităţii unei Uniuni Europene,
proiectul său eșuând din cauza deteriorării relațiilor dintre protagoniștii scenei politice europene
• 21 III 1943 W. Churchill a vorbit despre crearea unei federaţii a statelor europene sub conducerea Angliei şi cu
excluderea U.R.S.S
• în cuprinsul declarației din 19 IX 1946, de la Universitatea din Zurich, a lansat o invitație adversarilor săi – Franța
și Germania - de a se concilia în vederea creării unui ,,Consiliu al Europei”(ideea
2. Crearea şi dezvoltarea Comunităţilor Europene şi Uniunii Europene
Etapele integrării europene sunt:
a). 1945 - 1949 pregătirea înfiinţării Comunităţii Europene;
b). 1950 - 1960 înfiinţarea Comunităţii Europene;
c). 1961 - 1969 criza de consolidare a celor 3 Comunităţi;
d). 1970 - 1989 începutul procesului de integrare europeană;
e). 1990 - 2003 adâncirea procesului de integrare şi pregătirea pt.extinderea spre Est;
f). 2004 - 2009 extinderea U.E, inovațiile T. instituind o Constituție Europeană și impt. T.L;
g). 2010 – la zi -căutarea unei noi identităţi sub presiunea fenomenului de globalizare.
19.IX.1946 W.Churchill 5.V.1949 (în vig. 3.VIII.1949) CONSILIUL EUROPEI(10 State -Franța, Italia,
Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia, Irlanda, Belgia, Luxemburg, Mare Britanie)rol circumscris problemelor
sociale și culturale
4.XI.1950, Roma CEDO(în plan politic)- România(L30/1994)
1947 planul Marshall (SUA –în plan economic) sub condiția aplicării unui plan de restructurare economică și
înființării NATO (Washington, 4.IV.1949) 19 state(România, 29 III.2004)
Sf.1948-supravegherea producției de cărbune și oțel de către o autoritate internațională (M.B și SUA
=reticiente)
16.IV.1948 OED cu rol în promovarea cooperării Ec. Europene(Olanda propune uniune vamală)
OEDE trebuia să contribuie la:
liberalizarea comercială și politică
adaptarea politicilor economice naționale(datorită diferențe de opinii privind metodele de parteneriat și structurile
instituțională nu s-au eliminat barierele economice între Sm)
CECO
Conf. Paris 9.V.1950 planul Schumann 3 principii fundamentale: plasarea producției Î.A; luarea deciziilor de
reprezentanții guvernelor Sm; deciziile obligatorii doar pentru Sm care acceptă(6 Sm-Belgia, Franța, Germania,
Italia, Luxemburg, Olanda) M.B reticentă, invocând afectarea suveranității
18.IV.1951 Tratatul de stabilire a Comunității Ec. a Cărbunelui și Oțelului( 23.VII 1952)
art.4: sunt incompatibile cu Piața comună- taxe la importuri, exporturi sau taxe cu efect echivalent și restricții
cantitative privind circulația produselor; măsuri și practici discriminatorii privind tarife și condiții de Tr, libera
alegere a cumpărătorul de către furnizor; subsidii și ajutoare acordate de state sau taxe impuse de state; practici
restrictive care tind la împărțirea pieței.
Organele CECO:Î.A= organ independent cu putere de decizie (Monnet); Consiliul Miniștrilor(= reprezentanții
Sm); Adunarea Parlamentară= organ de control politic(P. Henry Spaak); CJ= autoritate judiciară(M. Pilotti)
EDC
Comunitatea Europeană a Apărării Tratat 27.V.1952(cele 6 Sm) urmărea planul Pleven constituirea Armatei
europene(Franța- opoziție)
Proiectul de statut al Comunității Pol.Europene III.1953 urmărea o str. eșec
EURATOM
20.V.1955 Memorandumul Ț.Benelux(Belgia,Olanda,Luxemburg-model de uniune ec.) integrarea economică
trebuie să fie precedată de cea politică aprobat 1-2 VI 1955,Messina(cele 6 Sm), însă nu s-a dezbătut intens
problema pieței comune necesare mai multe Conf. un Comitet condus de P.H.Spaak(reprezentanții guvernelor
Sm-M.B s-a retras în XI 1955- cooperare în cadrul OEDE)
S-a convenit Conf - piața comună, politica energetică, infrastructura Tr, dezv. și folosirea pașnică a energia
atomice(Germania-tendințe dirijiste; Franța-numai energia atomică)
Rap. Spaak- IV.1956(Veneția, 29.V.1956) stab. măsuri pt. piață unică: fuziunea piețelor naționale; diviziunea
muncii corectă; stoparea risipei resurselor; renunțarea la activ. de producție cu costuri ridicate.
Tratatul de la Lisabona (13 XII 2007, în vig. 1 XII 2009) TUE ȘI TFUE(Tratatul privind funcţionarea U.E);
conferă forță juridică CDFUE (carta dr fundam ale ue)
Obiective :
o formarea unei Uniuni mai democratice și mai transparente;
o crearea unei UE mai eficiente, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții moderne capabile
să acționeze mai bine în domenii prioritare;
o edificarea unei Europe a D, valorilor, L, solidarității și siguranței, care promovează valorile UE, introduce
CDFUE în D primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a
cetățenilor europeni;
o promovarea Europei ca actor pe scena internațională, sens în care instrumentele de politică externă vor fi
regrupate cât privește elaborarea și adoptarea noilor politici.
T L:1. introduce votul cu dublă majoritate( 2014)
2.creează postul de președinte al CE de 2,6 ani, reînnoibil o singură dată;
3.consolidează rolul PE pe plan legislativ și bugetar;
4.păstrează p.” un comisar/ în stat” (2014), după care se va aplica p. rotației egale, colegiul
5.extinde competențele CJUE;
6.moneda unică euro este obiectiv comun UE;
7.extinde pr. votului cu majoritate calif. și la domenii neincluse în T Nisa (turism, energie, ajutor umanitar etc.);
8.necesitatea codificării în viitor, în tratat, a Politicii Europene de Vecinătate;
9. înființează postul de Î R UE pt. afaceri externe și politică de securitate;
10. include o clauză de solidaritate între state în materie de apărare (înființarea unei cooperări structurale
permanente în domeniu);
11.întărește acțiunile UE în materie de migrațiune;
11. permite asocierea cetățenilor la procedurile legislative europene;
12.dispare structura pe piloni stabilită prin T Maastricht;
13. se menține p. supremației D unional în raport cu D național;
14.Tratatul nu conține clauza de rendez-vous pentru revizuire;
15. instituțiile UE = P E, CE, Consiliul, Comisia Europeană, CJUE, B CE și C C.
Lato sensu totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile juridice la care UE
participă.