Sociologia educaţiei

Tema 1 Domeniul de studiu al sociologiei educaţiei ca disciplină de graniţă între

sociologie, pedagogie şi psihologie.

Elemente teoretice de bază:

 Pedagogia socială (sec.XIX-începutul sec. XX) apare ca reacţie împotriva

pedagogiei individualiste şi pe fondul constituirii sociologiei ca ştiinţă. Scoate în
evidenţă faptul că omul este o fiinţă socială şi el poate căpăta acest statut doar
trăind în societate.
 Pedagogia sociologică (1950-1960) apare din necesitatea abordării
interdisciplinare a fenomenului educaţional, din perspectivă prioritar pedagogică.
Este acea ramură a pedagogiei care studiază formarea şi dezvoltarea personalităţii
omului, în raport cu finalităţile societăţii în care acesta trăieşte.
 Sociologia educaţiei (1950-1960) apare din necesitatea abordării interdisciplinare
a fenomenului educaţional, din perspectivă prioritar sociologică. E Durkheim
considera educaţia ca o socializare metodică a tinerei generaţii iar sociologia
educaţiei ca ramură a sociologiei.
 Sociologia pedagogică (după 1970) ramură a sociologiei care studiază procesele
educaţionale spontane, neorganizate şi intenţionale sau organizate din societate din
perspectiva funcţionalităţii lor sociale.
 Sociopedagogia şcolară (după 1980) ştiinţă de graniţă între sociologie şi
pedagogie care studiază educaţia ca proces şi realitate socială.
 Psihologia socială – ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice legate
de relaţiile şi interacţiunile ce au loc între indivizi într-un cadru social.
Domeniul de studiu al sociologiei educaţiei presupune:
 Obiectul de studiu specific – funcţionalitatea sistemului educativ, privită atât din
perspectivă macrostructurală cât şi microstructurală
 Problematica domeniului : integrarea sistemului de învăţământ în cel social,
proiectarea-planificarea educaţiei, autoeducaţia şi educaţia permanentă ca cerinţe
sociale, şcoala ca organizaţie socială, clasa de elevi ca microgrup social;
 Funcţiile sociale ale educaţiei: de integrare socială, de selecţie profesională, de
transmitere, de reproducţie socioculturală, de conservare socială etc.
 Principalele paradigme ale domeniului: funcţionalismul, conflictualismul,
interacţionismul simbolic, fenomenologia sociologică, etnometodologia,
constructivismul structuralist etc.
 Metodologia specifică de cercetare: ancheta sociologică, experimentul,
observaţia, testele sociologice, tehnicile sociometrice etc.
 Normativitatea specifică : norme şi reguli de natură socială, aplicabile în context
educaţional.

Aplicaţii:
1. Identificaţi problemele de natură socioeducațională,care intră în sfera de studiu a
sociologiei educaţiei, pornind de la cele prezentate schema de mai jos:
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE PEDAGOGIE
Societate Psihic uman Educaţie
Conştiinţă socială Conştiinţă individuală Conştiinţa pedagogică-
Relaţii sociale Relaţii intra-individuale finalităţi
Mediu social Climat psihologic Relaţii pedagogice
Sistem social Sistem psihic Context pedagogic
Status şi rol Individ, personalitate Sistem de educaţie/
Procese sociale Procese psihice învăţământ
Organizaţii sociale Centre de asistenţă Educator - educat, profesor-
Funcţii sociale psihologică elev
Funcţii psihice Proces de învăţământ
Organizaţii şcolare
Funcţii pedagogice
↓ ↓ ↓
SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI
Familia şi şcoala ca medii de socializare, socializarea individului ca proces psiho-social,
şcoala ca organizaţie socială, clasa ca microgrup social, funcţiile sociale ale educaţiei,
sistemul de învăţământ ca subsistem social, analiza sociologică a procesului de învăţământ
etc.
2. Comentaţi următoarele citate din operele lui E. Durkheim:
" Educaţia este ceva eminamente social prin originile sale, ca şi prin funcţiile sale şi prin
urmare, pedagogia depinde de sociologie mai mult decât de orice altă ştiinţă".
"Omul pe care trebuie să îl realizeze educaţia în noi nu este omul aşa cum l-a creat natura , ci
omul pe care îl vrea societatea , iar ea îl vrea aşa cum îi cere structura sa interioară....Educaţia
este , înainte de toate , mijlocul prin care societatea îşi reînnoieşte neîncetat condiţiile propriei
sale existenţe ".
" Omul nu este om decât pentru că trăieşte în societate.... Individul, voind societatea , se vrea
pe el însuşi, acţiunea exercitată de societate asupra lui pe calea educaţiei neavând ca obiect
sau ca rezultat comprimarea, micşorarea sau denaturarea lui ci tocmai, din contră, sporirea şi
formarea unei fiinţe cu adevărat omeneşti".
3.Formulaţi o definiţie a sociologiei educaţiei ca domeniu de studiu interdisciplinar.