Sunteți pe pagina 1din 52

SUPORT DE SEMINAR – LEXICOLOGIE, Anul I, Semestrul I

Lexicologia are un dublu obiect de studiu: I. lexemul (în


singularitatea sa fundamentală) şi II. fondurile lexicale (sistemul de
interrelaţionări ale cuvântului). Cuvântul este studiat tridimensional,
potrivit statutului celor trei discipline care asigură principalele linii de
investigaţie ale domeniului lexicologic: din perspectiva schimbărilor
de formă (morfonemia), din perspectiva valorii semnificaţionale
(semantica), din perspectiva originii şi „evoluţiei” cuvintelor
(etimologia).
Lexicologia, ca disciplină, oferă un spaţiu suficient de generos
captării / înţelegerii proceselor interne, subiacente, de construire a
conţinuturilor de conştiinţă (= semnificatelor). Disciplina care se
ocupă cu valoarea de conţinut a cuvântului (= cu semnificaţia) se
numeşte semantică. Întemeietorul ei, genevezul Marcel Bréal, se arată
însă sceptic cu privire la posibilităţile comunicative ale omului:
„Vreau să arăt că stă în natura limbii să exprime ideile noastre într-un
mod foarte incomplet şi că ea n-ar putea să reprezinte gândirea cea
mai simplă şi mai elementară, dacă inteligenţa noastră n-ar veni
constant în ajutorul cuvântului şi n-ar remedia prin ajutorul luminilor
pe care le scoate din propriul său fond, insuficienţa interpretului său”.
Problema pare greşit pusă: limbajul înseamnă în primul rând
dimensiune creativă a omului. Faţeta sa comunicativă este o realitate
parţială, derivată şi, pe drept cuvânt, fragmentară. Dar conţinuturile de
conştiinţă nu sunt create în primul rând pentru a fi comunicate, ci
răspund intenţiei de semnificare a fiinţei umane, concretizată în „actul
instituirii spontane în limbi, prin punere laolaltă (sinteză)” (Humboldt)
de elemente. În unele limbi, elefantul este numit când „cel care bea de
două ori”, când „cel cu doi colţi”, când „cel înzestrat cu o mână” –
practic, sunt denumite tot atâtea concepte diferite, cu toate că
întotdeauna este avut în vedere acelaşi obiect. De aceea, limba ca
sistem de virtualităţi, selecţii şi opoziţii (Saussure) este doar unul din
nivelele activităţii creatoare a omului. De altfel, Guillaume (concepţia
psihosistematică) trece de la o perspectivă atomizată / mecanică
asupra limbii, cum apare la Saussure, şi regândeşte limba ca o realitate
intuitivă, dinamică.
Cuvântul este un impuls, un stimul, un complex propriu de
tendinţe, şi, în primul rând, o realitate semantică dinamică, nu un
prefabricat, nu o cărămidă inertă, atomică. Tocmai de aceea,
lexicologia nu este tributară doar unor metode mecaniciste (statistica
distribuţională, analiza morfematică, analiza semică), ce studiază doar
aspecte formale ale conceptelor sau ale dinamicii semnificaţiei în
cuvânt. Aceste metode sunt utile pentru a da seamă de anumite aspecte
matematico-geometrice ale sistemului limbii. Însă limba ca sistem
implică nu doar componente clar determinabile, ci şi numeroase
aspecte de virtualitate, de potenţialitate etc. Humboldt susţine că
„Pretutindeni suntem separaţi de semnificaţia originară a cuvintelor”.
Limbajul este extensia fundamental creatoare a factorului uman.
În general, este văzut ca un sistem ce funcţionează prin autoreglaj
(norma, tipul). Norma lingvistică a unei limbi cuprinde un set de
principii şi reguli, dar şi de posibilităţi care se propun, nu se impun
libertăţii subiectului vorbitor. Vorbirea este activitatea creatoare şi
cognitivă prin care instituim conţinuturi de conştiinţă, ca bigbang al
conştiinţei, primum movens care iniţiază dinamica semnificaţiei în
fiecare moment al gândirii şi al vorbirii efective. Limbile conţin
structuri relativ stabile (expresii, locuţiuni) pe care le captăm prin
tradiţie, prin rutina utilizării lor în vorbirea curentă, prin prezervarea
exclusivă a formei lingvistice şi racordarea ei la un conţinut inteligibil
pentru toţi vorbitorii dintr-o anumită comunitate. Însă, prin aceasta, nu
înseamnă că limbile sunt deja date (însuşibile prin educaţie), ci ele
sunt structuri:
a) emergente: activităţi directe, spontane, intuitive, permanente
şi fundamental libere de instituire de semnificaţii; şi
b) simbiotice: contactul între limbi (André Martinet),
bilingvismul, interferenţele lingvistice (sau amestecul limbilor),
traducerile, împrumuturile sau schimburile de cuvinte – neologisme,
barbarisme, expresii sau clişee internaţionale etc.).

LEXICUL este ansamblul de lexeme şi de interrelaţionări ale


lexemelor.

În uzul cotidian, înţelegerea cuvintelor depinde de luarea în


considerare a contextului lor. Semnificaţia unui cuvânt depinde adesea
de ambientul în care e folosit, mai ales pentru cuvintele cu mai multe
semnificaţii (polisemantice): aripa castelului e diferită de aripa păsării
sau de aripa unui partid; încă şi mai diferite sunt aripile fanteziei.
Totuşi, chiar şi în cuvintele univoce (monosemantice) după context
pot apărea anumite accente: de exemplu, în fraza nu face pe copilul nu
se face aluzie atât la vârstă, cât la starea psihologică. Numai contextul
face cuvintele să capete un singur sens. În acest punct, considerăm
cuvintele mai ales ca elemente ale patrimoniului lexical (lexic), care se
definesc lexeme. De semnificaţia lexemelor, în general sau într-un
anumit context, se ocupă acea parte a semanticii pe care o numim
semantică a cuvântului. Semantica cuvântului se ocupă de semnificaţia
cuvintelor folosite în combinaţii fixe.
În expresiile uzuale, distanţa temporală şi culturală impune
acordarea unei anumite atenţii semanticii pentru a nu aluneca în
echivoc. Introducerea în semantică permite şi aflarea felului în care au
fost construite dicţionarele, ce funcţii au şi cum se folosesc.
Analiza semantică a expresiilor lingvistice se revendică de la o
anume concepţie despre originea semnificaţiei unei expresii.
Semnificaţia – dependentă de mediul înconjurător
Fiecare lexem îşi primeşte semnificaţia sa precisă din raporturile
în care se găseşte, adică din context. Raporturile sunt de două tipuri:
sintagmatice şi paradigmatice.

Paradigma 1 Paradigma 2
Paradigma 3
Sintagma 1 a b
c
Sintagma 2 a1 b1
c1
Sintagma 3 a2 b2
c2

Prin sintagmă se înţelege legătura liniară de lexeme dintr-un lanţ


semnificativ de cuvinte, de exemplu, „casa e mare”, „îmi petrec
vacanţa la mare”. În multe cazuri, prin raport sintagmatic se
precizează şi semnificaţia unui cuvânt în interiorul sintagmei însăşi, de
exemplu, „şi-a construit o casă mare”, „el îşi petrece concediul la
mare”. Numai graţie înlănţuirii cu alte cuvinte semnificaţia „mare”
rezultă clar în cele două expresii.
Totuşi, cuvintele se găsesc şi într-un raport paradigmatic, adică
anumite cuvinte se pot asocia în clase paradigmatice. Prin clasă
paradigmatică se înţelege un grup de expresii care într-un punct al
lanţului de cuvinte se pot schimba între ele dând naştere unor expresii
semnificative. De exemplu, în lanţul „îmi petrec vacanţa la mare”,
lexemul vacanţă poate fi înlocuit cu concediu.
Semnificaţia exactă a unui cuvânt depinde de relaţia
sintagmatică şi paradigmatică specifică a cuvântului.
Deci, atât pentru paradigme cât şi pentru sintagme, raporturile
între expresii prezintă legături mai mult sau mai puţin strânse: sub
profil paradigmatic bărbat, femeie, copil sunt între ele mult mai strâns
unite decât bărbat şi casă; bărbat, femeie, copil intră în clasa
paradigmatică persoană umană; bărbatul şi casa nu se pot asocia în
clasa paradigmatică lucruri, ci numai în grupul entitate. Chiar sub
profil sintagmatic unele lexeme sunt legate între ele într-un mod mai
strâns şi mai frecvent decât altele, adică sunt solidare; de exemplu,
raportul între câine şi a lătra este mai strâns decât între câine şi a
alerga. A lătra e caracteristica numai a câinelui (pornind de la uzul
metaforic).
În cazul câmpurilor semantice, contextul îmbracă un rol deosebit
de important pentru semnificaţia cuvintelor. Prin câmpuri semantice se
înţeleg legăturile dintre cuvinte care apar cu regularitate sau chiar
clasa de cuvinte legate din punct de vedere paradigmatic, de exemplu
şiret, înţelept, isteţ etc.
VOCABULARUL ● este faţeta concretă a lexicului, ansamblu
de vocabule şi de
interrelaţionări ale vocabulelor. Vocabularul
satisface dimensiunea
comunicativă a limbii, depinzând
preponderent de contextele în
care sunt utilizate cuvintele
● este format din cuvinte de origine latină,
slavă, turcă, maghiară,
greacă, germană, rusă etc.
● expresii / locuţiuni: a-i trăsni (cuiva ceva)
prin minte; a-i
îngheţa mintea; a da în mintea copiilor; la
mintea cocoşului; mintea
de pe urmă; ochii minţii; a avea pe cineva la
inimă; a avea tragere
de inimă; a-şi face inimă rea; a-şi lua inima în
dinţi; a râde inima în
cineva; a-i merge cuiva ceva la inimă; a unge
pe cineva la inimă;
de inimă albastră; după pofta inimii; a-i veni
cuiva inima la loc etc.

STRUCTURA VOCABULARULUI

FONDUL PRINCIPAL LEXICAL – criterii de apartenenţă:


frecvenţa, vechimea,
● productivitatea, originea
latină.
în fondul principal de
cuvinte există aproximativ
60% cuvinte de origine
latină, 20% cuvinte de
origine slavă, iar restul sunt
cuvinte de alte
origini. Se pot formula fraze
întregi numai cu
cuvinte de origine latină,
dar nu se poate alcătui
nici măcar o singură
propoziţie din cuvinte
nelatine. Poemul
Luceafărul al lui Mihai
Eminescu are 88,6%
cuvinte latine şi conţine 13
strofe care au numai cuvinte
latine.
Domenii ale vocabularului:
 părţile corpului omenesc sunt numite în proporţie de 92%
de cuvinte latine, 2 cuvinte de origine dacă (ceafă şi
grumaz), 4 cuvinte de origine slavă (gât, obraz, gleznă,
trup), un cuvânt de origine greacă (a mirosi) şi un cuvânt
de origine necunoscută (burtă);
 cuvinte de origine slavă: stăpân, boier, bogat, lacom, trudă,
boală, prost etc.;
 cuvinte de origine maghiară: neam, belşug, bănuială,
cheltuială, oraş etc.;
 cuvinte de origine turcă: tutun, cafea, catifea, baclava,
sarmale, sugiuc etc.;
 cuvinte de origine greacă: dascăl, condei, ieftin, folos etc.;
 cuvinte de origine rusă: constituţie, comisie, comitet etc.

Sunt de origine slavă: începând cu numeralul 11, formarea


acestuia urmează modelul
slav, inclusiv numeralul 100.
Influenţa slavă în structura lexicală formarea de noi cuvinte cu
ajutorul prefixelor răs-
li- ne-, precum şi a sufixelor –ean, -işte, -iş, -iţă.
Cuvintele de origine dacă rămase în limba română contemporană
sunt aproximativ
100: barză, brad, buză, căciulă, copac, grumaz, moş, viezure,
Argeş, Criş, Mureş, Prut,
Siret.
Există numeroase cuvinte de origine necunoscută, care se
presupune că provin tot din
substrat.

MASA VOCABULARULUI cuprinde aproximativ 90% din


cuvintele limbii române
(cele care nu intră în fondul
principal lexical): arhaisme,
elemente populare, regionalisme,
termeni tehnici,
neologisme, termeni
internaţionali (clişee provenite
din franceză, italiană, engleză,
precum şi expresii
latine), elemente de jargon şi
argou.
Neologismele sunt cuvintele nou apărute în limbă, având acelaşi
sens cu altele deja consolidate în vocabularul acelei limbi.
De exemplu, nerecunoştinţă – ingratitudine, a dezvălui – a
revela, singuratic – solitar.
O categorie aparte de neologisme o constituie aşa-numiţii
termeni livreşti, cu frecvenţă limitată în vorbirea cotidiană.
Aceşti termeni apar, de obicei, ca jargon al unor domenii
specializate (critica literară e un exemplu în acest sens) sau în
vorbirea încărcată de preţiozitate. Redăm în continuare lista
termenilor livreşti sau a rarităţilor lexicale care încep cu litera A,
conform DEX 1996 (exceptând termenii care au devenit uzuali,
gen ambiguitate, sau termeni care nu se regăsesc în amintitul
dicţionar, gen actant):
Abscons = greu de înţeles, ascuns, tainic, obscur.
Abstrus = neclar, confuz, încurcat.
Acherontic = subpământean.
Acribie = exactitate, corectitudine în cercetarea ştiinţifică;
seriozitate, conştiinciozitate.
Acrimonie = atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm.
Acromanie = grad extrem de nebunie.
Adempţiune = luare în posesie sau acceptare a unui beneficiu.
Adulterare = falsificare, denaturare.
Advecţie = mişcare a aerului dintr-o zonă în direcţie orizontală
sau aproape orizontală.
A giorno = ca ziua.
Albescenţă = starea a ceea ce este alb; albiciune.
Aleatoric = (despre fenomene) care se produce întâmplător, legat
de hazard, stocastic.
Alegreţe = vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării).
Alerteţe = vioiciune, agerime; elan, avânt.
Algomanie = căutare a unei plăceri în durere.
Alifios = ca alifia.
Aluniu = de culoarea alunei.
Alunizare = acţiunea de a aluniza, aselenizare.
Ambeta = a se plictisi.
Ambetant = plicticos, plictisitor.
Ambient = ambianţă.
Ambroziac = cu parfum de ambrozie; minunat.
Ambuscat = (soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului
militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe
front.
Ambuteia = a bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de
navigaţie.
Ameliorativ = care ameliorează.
Amenitate = atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe.
Amfibolie = ambiguitate.
Amfibologic = echivoc, ambiguu, obscur.
Amfiguric = (despre scriere, vorbire, stil) obscur, neinteligibil.
Amfitrion = stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi; gazdă.
Amintitor = care aminteşte.
Amploaiat = (ieşit din uz) funcţionar.
Ampolozitate = emfază.
Ancilar = de slugă; subordonat, umil.
Ancola = a încleia.
Android = robot cu aspect uman.
Aneantiza = a distruge total, a reduce la nimic.
Angoasa = a nelinişti (profund).
Angoasat = care este (profund) neliniştit.
Angoasă = nelinişte, tulburare, îngrijorare, adesea patologică.
Angular = unghiular.
Anihilator = care anihilează.
Anomie = dezordine, dezorganizare (într-o societate dată).
Anosteală = 1. Plictiseală. 2. Persoană plicticoasă.
Anostie = lipsă de gust, plictiseală.
Antegardă = avangardă.
Antestepă = silvostepă.
Anular = de forma unui inel, care se înfăţişează ca un inel.
Apetenţă = tendinţă a cuiva către ceea ce îi poate satisface
nevoile, înclinaţiile naturale.
Apetit = poftă de mâncare; dorinţă nestăpânită de a face ceva.
Apelpisie = (învechit) stare de deznădejde, de disperare sau de
exasperare.
Aplomb = siguranţă absolută sau îndrăzneală (adesea
nejustificată) manifestate în comportarea cuiva.
Apoftegmatic = care reprezintă o apoftegmă.
Apoftegmă = maximă, sentinţă formulată de obicei de o
personalitate celebră (din antichitate).
Aporetic = care are aspectul unei aporii, de aporie.
Aporie = dificultate de ordin raţional greu sau imposibil de
rezolvat.
Aprehensiune = teamă vagă, frică nedesluşită (cauzată de
eventualitatea apariţiei unui pericol).
Aprehensiv = care exprimă, trădează, simte aprehensiune.
Arcane = taină, secret; loc tainic, ascuns.
Ardent = înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat.
Ardenţă = ardoare.
Arghirofil = (om) care este lacom de bani.
Arghirofilie = lăcomie de bani.
Arguţie = argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative
sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare.
Ascet = pustnic, sihastru.
Asertiv = cu caracter de aserţiune; asertoric.
Astrolatrie = închinare la stele.
Aură = (adesea figurativ) nimb, aureolă.
Autumnal = de toamnă, tomnatic.
Avocaţial = avocăţesc.
Avuabil = care poate fi mărturisit.
Azur = culoare albastru-deschis; albastrul cerului.

Cuvinte împrumutate neadaptate sistemului fonetic românesc:


bleu, bowling, business, camping, cash, chewing-gum,
Copyright, consulting, cozeur, cow-boy, dealer, design, diesel,
display, feedback, hamburger, happy end, high-life, hobby, hold-
up, hot dog, hot line, horror, jeep, jiu-jitsu, job, jogging, joker,
kaki, ketchup, kitsch, know-how, living-room, marketing, mass-
media, outsider, pager, pizza, play boy, rummy, scotch, sex-
appeal, show, skateboard, speech, spleen, spray, stand-by, strip-
tease, talk-show, thriller, whisky, week-end, twist, walkie-talkie.

Microstudiu de caz: Barbarismele


După unii specialişti, actualmente limba româna cuprinde aprox.
50 000 de neologisme, „invazia” recentă provenind prin mass-media,
mai ales din arealul englezei americane. Există chiar o tendinţă, în
limbajul publicitar, de inventare a unor cuvinte şi expresii pe care le
vom numi, după modelul francez, elemente de romgleză
Termenii provin din diferite domenii care vin să evidenţieze o
tendinţă subiacentă de globalizare lingvistică, concretizată prin
explozia terminologiei specializate din informatică, medicină
(genetică), economie, politică, modă, muzică, life style, planning
familial, shopping, etc.. Asta nu înseamnă, însă, că fenomenul
importului de noţiuni nenecesare fondului lexical românesc ar fi
neapărat subordonat tendinţei de globalizare văzut ca fenomen social
şi politic. Mai degrabă, explozia de barbarisme survine ca etapă a unei
crize lingvistice, dar cu promisiunea unor primeniri de substanţă.
Vorbitorii se ghidează după o etică situaţională. Majoritatea termenilor
sunt barbarisme de traducere, ce se depun în limbă ca elemente de
jargon. Un limbaj interdimensional, rezultat prin traduceri directe,
simplificări şi unilateralizări semantice, ce recompune nevoia de
transgresare cu orice preţ a barierelor lingvistice, fenomen curent ce
influenţează nivelul designării. Multe din exemplele selectate sunt
barbarisme de traducere (v. infra, 4.), cuvinte preluate tale quale din
limba sursă, eventual cu prelucrări minime de adaptare la ortografia
sau fonetismul limbii ţintă: brand, trend, feedback, pattern, preview,
review, news, assistent office, assistent manager, car renting, spa,
body building, banner design / exchange, skipper de interzonă,
tunează-mi camionul, ce se mai bloguieşte / flashuieşte / smsuieşte,
vise online, întâlnire face to face.
Anglicismele sunt motorul şi, totodată, efectul unei tehnoculturi
globale, construibilă cu predilecţie în uriaşul bazin de atractori
(trans)discursivi numit Internet. Cu siguranţă, factorul cel mai
important al preluării şi al diseminării termenilor de provenienţă
englezească în poziţia de substitute pentru variantele autohtone este
reprezentat de cultura Internet, spaţiu virtual în care problema
designării dobândeşte noi valenţe şi semnificaţii: skipper de interzonă;
tunează-mi camionul; ce se mai bloguieşte; vise online; fuck off; no
problem; give me a break; come on; get lost; hei dude.
Exemplu (de pe un blog): „nu mai inteleg nimic, dar o sa va rog
sa va calmati cu jignirile, ca altfel va sterg @cucu; io nu as indrazni sa
ma compar cu pro sau alte alea. pana la urma, de pro au auzit oamenii,
if u know what I mean (subl. n.)”.
Există şi cazuri de resemantizare a termenilor. În exemplul Am
setat o întâlnire, am setat înseamnă, de fapt, am fixat o întâlnire, am
programat. Poate că avem aici o premisă de sens ironic (întâlnire
funcţională, de afaceri, cu posibile aspecte neplăcute / nedorite
anticipate); în cazul unei întâlniri romantice, fie verbul face aluzie la
fixarea întâlnirii prin messenger sau prin telefon, fie enunţătorul
lucrează în domeniul informatic, transferând în acest caz semnificaţiile
şi resemantizând verbul etc.

Termenii internaţionali:
Expresii idiomatice preluate din alte limbi prin calc lingvistic:
apă de toaletă (eau de
toilette); câmp de bătaie (champ de bataille); a plăti oalele
sparte; a face act de
prezenţă; a fi într-o pasă proastă; a trece în revistă (passer en
revue); tras la patru ace.
Clişee sau expresii preluate tale quale din franceză, italiană,
engleză: răul secolului;
războiul rece; turnul de fildeş; porumbelul păcii;
Alte exemple:
Arca lui Noe – combinaţie de..., varietate;
Pânza Penelopei – eschivare, amânare de la ceva ce nu-ţi
convine;
De la Ana la Caiafa – a plimba pe cineva din loc în loc în
vederea soluţionăii unei
probleme care de fapt nu se va rezolva;
A se spăla pe mâini ca Pillat din Pont – a se eschiva;
Sabia lui Damocles – pericol iminent;
Călcâiul lui Ahile – slăbiciune, punct vulnerabil;
Firul Ariadnei – salvare, fir călăuzitor;
Fata morgana – miraj, iluzie;
Patul lui Procust – constrângere;
Nodul gordian – soluţie simplă şi rapidă a unei probleme grele
în aparenţă;
Mărul discordiei – motiv de ceartă, conflict;
Turnul Babel – mulţime pestriţă, haos, dezordine;
Furcile caudine – greutăţi, impedimente foarte mari;
Lampa lui Diogene – căutarea fără succes a unei utopii;
Măgarul lui Buridan – Jean Buridan (1295-1356), filozof
francez care a studiat şi
predat la Paris, a formulat un exemplu ilustrativ, rămas celebru,
privitor la luarea unei
decizii în situaţii când nu există nici un motiv pentru a prefera
una dintre alternativele
posibile. Astfel, un măgar aşezat la egală distanţă de două
grămezi de fân identice va
muri de foame, neştiind pe care să o aleagă.
Anteriul lui Arvinte – Arvinte este tipul zgârcitului ridicol care,
având coatele roase
la anteriu, le-a petecit tăind din mâneci. Cum lumea se prăpădea
de râs, şi-a făcut
mâneci tăind din poale. Astfel, până la urmă, anteriul nu mai
semăna nici măcar cu un
mintean. Celor ce se comportă la fel, adică celor ce strică într-o
parte pentru a “repara”
în alta, în loc să cumpere obiectul respectiv, li se spune că
procedează ca Arvinte cu
anteriul lui.
Acarul Păun – A existat într-adevăr şi ar fi rămas un anonim
dacă o gravă ciocnire de
trenuri întâmplată acum patru decenii pe linia Ploieşti-Buzău nu
i-ar fi adus o tristă
celebritate. Ancheta asupra catastrofei feroviare scoţând basma
curată pe adevăraţii
vinovaţi – oameni cu trecere –, a găsit ca singur vinovat pe
acarul din staţie, pe nume
Ion Păun. De atunci “acarul Păun” indică persoana asupra căreia
se arunca greşelile
altora, vinovatul fără vină, ţapul ispăşitor.

Expresii latineşti uzuale şi mai puţin uzuale:


A posteriori = din experienţă.
A priori = din cele anterioare.
Ab alto aethere = din înaltul cerului.
Ab absurdo = prin (reducere la) absurd.
Ab ovo = de la început.
Acta est fabula = piesa a fost jucată.
Ad calendas Graecas = la calendele greceşti = niciodată.
Ad-hoc = în acest scop, pentru o situaţie anume.
Ad hominem = împotriva omului, (atac) la persoană.
Ad honores = pentru a obţine onoruri.
Ad-interim = provizoriu, temporar.
Ad libitum = după plac, la alegere.
Ad litteram = cuvânt cu cuvânt, în sens literal al expresiei.
Aere perennius = mai durabil ca arama (aluzie la statuile din
bronz, aramă etc. prin
care erau cinstiţi învingătorii).
Alea jacta est = zarurile au fost aruncate.
Alter ego = un alt eu.
Alterius digitis = de mâna altuia.
Alternum foedus = legământ reciproc.
Arcus pluvius = curcubeul.
Aperto libro = la prima vedere.
Atavis regibus = din strămoşi regali.
Aurea mediocritas = aurita cale de mijloc.
Bis dat qui cito dat = dublu dă cine dă la timp.
Captatio benevolentiae = captare a bunăvoinţei.
Carmen saeculare = cântecul secolului.
Carpe diem = bucură-te de clipa de faţă (prin extensie: bucură-te
de ziua de azi).
Cavo robore = din lemnul scobit.
Consensus omnium = consensul tuturor
Corpus delicti = corpul delictului.
Cum grano salis = cu un grăunte de sare.
Curriculum = desfăşurare, evoluţie, enumerare.
Curriculum vitae = cursul vieţii, (auto)biografie.
De auditu = din auzite.
De facto = de fapt.
De gustibus et coloribus non disputandum = despre gusturi şi
culori nu se discută.
De jure = de drept.
De visu = după cele văzute.
Deus ex machina = zeul scos din cutie pentru a rezolva conflictul
piesei.
Dextro sidere natus = născut sub o stea norocoasă.
Diverso orbe = în partea opusă a pământului.
Divide et impera = dezbină şi stăpâneşte.
Domus apta satis = locuinţă suficient de confortabilă.
Dura lex, sed lex = legea e dură, dar e lege (echivalent expresiei:
unde-i lege, nu-i
tocmeală).
Ecce homo = iată omul.
Editio princeps = prima ediţie.
Eiusdem farinae = din aceeaşi făină, din acelaşi aluat, tagmă,
teapă.
Est modus in rebus = există o măsură în toate.
Et in Arcadia ego = şi eu am fost în Arcadia.
Et terris et alto = şi pe pământ şi pe mare.
Ex abrupto = brusc, fără nici o introducere.
Ex aequo = la egalitate.
Ex cathedra = de la catedră; dogmatic, autoritar.
Excelsior = mai sus.
Ex illo = de atunci.
Ex nihilo nihil = din nimic nu se creează nimic.
Ex officio = din oficiu.
Ex professo = în cunoştinţă de cauză.
Ex tempore = pe dată, brusc.
Ex voto = după făgăduinţă.
Expressis verbis = cu cuvinte clare.
Factotum = om bun la toate.
Festina lente = grăbeşte-te încet (ca să reuşeşti).
Fiat lux = să se facă lumină.
Finis coronat opus = sfârşitul încununează opera.
Forma mentis = conformaţia minţii.
Fortuna labilis = soarta schimbătoare, fragilă.
Frigus captabis opacum = te vei bucura de răcoarea umbrei.
Genus proximus = genul (superior / cel mai cuprinzător) cel mai
apropiat.
Habeas corpus = să ai corp (ordin de punere în libertate).
Hic et nunc = aici şi acum.
Homo unius libri = omul unei singure cărţi.
Horribile dictu = groaznic (de greu) de spus.
Illa fronte = cu aceeaşi îngăduinţă.
Incerto ore = în grai îngânat.
Incognito = fără a-şi dezvălui identitatea; neoficial; în taină.
In corpore = ca un singur corp.
In extenso = pe larg.
In extremis = în cele din urmă.
In illo tempore = în acea vreme.
In infinitum = la nesfârşit.
In medias res = în mijlocul lucrurilor.
In memoriam = în amintirea.
In nuce = în miniatură; în germen, embrionar.
In spe = în faşă.
Inter arma silent Musae = în timp de război muzele tac.
In vino veritas = în vin este adevărul.
In vitro = expresie desemnând orice reacţie care se face în
eprubete.
In vivo = pe viu.
Ipso facto = chiar prin aceasta, prin însuşi faptul.
Ius gentium = dreptul popoarelor.
Lapsus calami = scăpare / greşeală (din fuga condeiului).
Lapsus linguae = scăpare / greşeală în vorbire.
Magister artium = maestru al artelor.
Magna cum laude = cu mare laudă.
Magna stipante caterva = cu mare alai.
Magnum ignotum = marea enigmă.
Mandata novissima = vorbele mele din urmă.
Manu militari = prin forţă armată.
Manu propria = cu propria sa mână.
Mea culpa = din vina mea.
Mens laeva = minte strâmbă.
Modus operandi = mod de a acţiona.
Modus vivendi = mod de a trăi.
Motu proprio = din proprie pornire.
Multum in parvo = mult în puţin.
Mutatis mutandis = schimbând proporţiile.
Ne varietur = ca nimic să nu se schimbe.
Nec plus ultra = neîntrecut, fără seamăn, unic; până aici, dincolo
nu se mai poate.
Nihil novi sub sole = nimic nou sub soare.
Nihil sine Deo = nimic fără Dumnezeu.
Nomina odiosa = nume odioase; nu e cazul să dau nume,
preferabil să nu cunoşti
numele.
Non bis in idem = nu de două ori pentru aceeaşi vină.
Non multa, sed multum = nu multe, ci mult.
Nota bene = bagă bine de seamă.
Orbiter dicta = în treacăt spuse.
Panem et circensens = pâine şi circ.
Persona (non)grata = persoană (ne)dorită (de către o comunitate;
în diplomaţie).
Per aspera, ad astram = prin asperităţi spre stele.
Per excellentiam = prin excelenţă.
Post factum = după faptă.
Post festum = după sărbătoare, după consumarea evenimentelor.
Primus inter pares = primul între egalii săi.
Pro domo (sua) = pentru propria-i cauză.
Pro forma = pentru a îndeplini o formalitate.
Pro memoria = spre amintire.
Qui prodest? = cui foloseşte?
Qui pro quo = cineva drept altcineva; confuzie din neatenţie cu
consecinţe neplăcute,
luarea aparenţei drept realitate.
Quod erat demonstrandum = ceea ce era de demonstrat.
Rara avis = pasăre rară.
Res non verba = fapte, nu vorbe.
Sancta simplicitas = sfânta naivitate.
Sed not ut = dar nu până acolo.
Sic transit gloria mundi = astfel trece gloria lumii.
Sine die = fără termen.
Sine qua non = fără de care nu se poate, indispensabil.
Sinistri sermones = vorbe rele.
Si vis pacem, para bellum = dacă vrei pace, pregăteşte-te de
război.
Spiritus rector = spirit conducător, dominant.
Sponte sua = din proprie iniţiativă.
Statu quo = în starea în care; relaţiile anterioare; aşa cum fusese
lăsat ceva, fără nici o
schimbare în timp.
Stricto sensu = în sens strict al cuvântului.
Sui generis = de felul său; aparte.
Summa summarum = suma sumelor, în concluzie.
Supremus ignis = focul ultim (aluzie la rugul funerar).
Tabula rasa = tabla ştearsă; stare de ignoranţă.
Tale quale = aşa precum este, fără modificări.
Tempus laevum = moment nepotrivit.
Terra firma = pământ tare sub picioare.
Tertium non datur = a treia ipoteză nu există.
Trahere lapidis figuram = a lua chip de piatră.
Urbi et orbi = pentru Roma şi pentru întreaga omenire.
Ut pictura poesis = poezia este ca pictura.
Ut supra = ca mai sus.
Vademecum = lucru indispensabil pe care-l iau mereu cu mine.
Vae victis = vai de cei învinşi.
Vanae species = năluciri.
Varias plumas = de culori diferite; de toate felurile.
Veni, vidi, vici = am venit, am văzut, am învins.
Verba volant, scripta manent = cuvintele zboară, cele scrise
rămân.
Vina liques = strecoară-ţi vinurile.
Vis maior = forţă majoră.
Vivas voces = modele vii, convingătoare, gata să vorbească.
Volens nolens = vrând-nevrând.
Vox populi, vox Dei = glasul poporului, glas ceresc.

Perifrazele sau definirile metaforice: bardul de la Mirceşti


(Alecsandri); Luceafărul
poeziei româneşti (Eminescu); doamna de fier (Margaret
Tatcher) etc.

Raportul formă – semnificaţie

Sinonimele sunt cuvintele cu acelaşi sens, dar cu formă diferită.


De exemplu, cuvintele zăpadă – nea – omăt.
Sinonime neologice:
a (se) căi – a regreta
a (se) îndobitoci - a (se) dezumaniza, a (se) abrutiza
a (se) lămuri – a (se) clarifica, a (se) elucida, a (se) edifica
a amâna – a tergiversa, a temporiza
a aprecia - a estima, a evalua
a asupri – a exploata, a abuza, a oprima
a aşeza – a amplasa
a aţâţa – a incita, a provoca
a bârfi - a denigra, a calomnia, a discredita
a batjocori - a ridiculiza, a profana, a compromite
a biciui – a flagela
a cere - a revendica, a solicita
a certa - a admonesta
a conlocui - a coabita
a consfinţi - a consacra
a coti – a vira
a cuceri – a asedia, a invada
a dărâma – a demola
a depăşi – a devansa, a surmonta
a desfiinţa – a aboli, a suprima, a anula
a despărţi – a diviza, a delimita, a separa, a segrega
a dezgropa – a deshuma
a dezvălui - a demasca, a divulga
a dezvinovăţi – a disculpa
a drege – a repara, a rectifica, a retuşa
a gândi– a medita, a reflecta, a cugeta
a goli – a evacua
a izvorî - a emana, a emite, a degaja
a îmbunătăţi – a ameliora
a înainta – a avansa, a evolua
a înapoia –a restitui
a încolţi – a germina
a înfăptui – a realiza, a efectua, a executa
a îngădui – a permite
a îngropa – a înhuma
a întări – a consolida, a accentua
a întovărăşi - a acompania
a înţepeni –a anchiloza
a jefui – a spolia
a lămuri - a clarifica, a elucida, a edifica
a mări – a amplifica, a augmenta, a majora, a potenţa
a mărturisi – a confirma, a declara, a relata, a (se) confesa
a micşora – a atenua, a diminua, a estompa
a muri – a deceda, a sucomba
a neglija - a ignora, a omite
a observa - a sesiza
a ocoli - a evita (intenţionat), a ignora (în mod voit), a eluda
a opri – a sista
a părăsi – a abandona
a plăti – a achita
a ponegri – a defăima, a denigra
a saluta, a aproba prin strigăte de bucurie – a aclama, a ovaţiona
a scrânti – a luxa
a seca – a asana
a stârpi – a extirpa, a masacra, a eradica, a extermina
a strica – a defecta, a altera, a deteriora
a surghiuni – a exila, a proscrie, a exclude, a persecute, a
ostraciza
a şovăi - a ezita, a oscila
a tăgădui – a contesta, a nega, a retracta
a zâmbi – a surâde
adânc - abisal, profund
adevărat – autentic, viabil, veridic
agitat – efervescent, agasat
alegere – opţiune, selecţie
amăgitor, înşelător – specios, aparent
amănunt – detaliu, nuanţă
amănunţit - detaliat
amestec - aliaj, imixtiune
amestec ilegal, nejustificat (în treburile altei persoane, altei ţări
etc.) – ingerinţă,
imixtiune
asemănător – similar, congruent, analog, corespondent
aspru - auster, drastic, sever
bătrâneţe – senectute
băştinaş – indigen, aborigen, autohton
belşug - abundenţă
beţie – ebrietate
binevoitor – afabil, afectuos, amabil, cordial
burlac – celibatar
caraghios - grotesc, ridicol, burlesc
călărie – echitaţie, hipism
ceartă – altercaţie, dispută
ceresc – celest
cerinţă – exigenţă, imperativ
chemare – apel, convocare, invitaţie, provocare, citare, vocaţie
chezaş – garant, cauţiune
chin – supliciu, tortură, calvar
cină – dineu
cinste – onestitate, incoruptibilitate, integritate, lealitate,
onorabilitate
cinstit - franc, onest, integru, loial
ciudat - excentric, extravagant, bizar
complicat – alambicat, subtil, rafinat
compromis – concesie
comun – prozaic, banal, vulgar, tern, plat
constrângător – coercitiv
convingător - elocvent, edificator, persuasiv
convingere - certitudine, concepţie, persuasiune
copilăros – naiv, pueril, infantil
coroiat – acvilin
crăpătură – fisură, breşă
credincios – fidel, ataşat
cugetare, dicton - maximă, aforism, sentinţă, adagiu, parimie
culme - apogeu, zenit
cumplit - atroce
curaj - cutezanţă, bravură, cutezanţă, temeritate
cutremur – seism
cuviincios – decent, manierat, reverenţios
de comun acord, reciproc – mutual
deştept - abil, ingenios
deznodământ – epilog
dispreţ – oprobriu, desconsiderare, defăimare
distins - elevat, solemn, academic
distracţie – divertisment
dovadă - argument, indiciu, probă
dragoste – afecţiune, erotism, filantropie
după experienţă / bazat pe experienţă – a posteriori
duşmănos – ostil
efect - consecinţă, repercusiune
familial – casnic, conjugal, domestic
fascinant – hipnotic
făţarnic - duplicitar, ipocrit, perfid
feciorelnic – virginal, ingenuu, inocent
felurit – variat, neomogen
fildeş – ivoriu
folosinţă – utilizare
folositor-util
frică – anxietate, angoasă
gaură - cavitate, orificiu
gazdă – amfitrion
gălăgie – tapaj, logoree
geamie – moschee
geantă – servietă
graniţă – frontieră
gras – obez, supraponderal
greşeală - culpă, eroare
greutate – pondere, dificultate, obstacol, impediment
gust - preferinţă
hotărât - ferm, categoric, cert
iad – infern
izvor – sursă, origine
înălţime – altitudine
încăpăţânare – obstinaţie, tenacitate
încordare – tensiune, dramatism, febrilitate
încurcat – inextricabil
încurcătură – dilemă, contradicţie
îndemânare – abilitate, dexteritate
îndoielnic – dubios, dubitativ, susceptibil, incert
îndrăzneală – aplomb
înfiorător – abominabil, josnic, infect, odios
înflorire – inflorescenţă
îngâmfat – grandoman, infatuat, megaloman, orgolios, vanitos
însemnătate – importanţă, prioritate
însingurare - izolare, claustrare, recluziune, solitudine
însufleţit – animat
înştiinţare – aviz, comunicare, indicaţie, instrucţiune, prescripţie,
recomandare
întâmplare – eveniment, hazard
întâmplător – accidental, fortuit, arbitrar, incidental, aleatoriu
întăritor – fortifiant, tonic
întindere – expansiune
întunecat – obscur, crepuscular
înţelegere – consens, acord, comprehensiune, cogniţie
învăţat - erudit, elevat
înverşunat – acerb
învinuire – acuzare, incriminare, inculpare
jertfă – sacrificiu
judecata - discernământ, raţiune, reflecţie
justificare – alibi, pretext
lacom – avid, cupid, gurmand, insaţiabil, vorace
laudă (exagerată) – apologie, elogiu
leac – medicament, remediu
leat – contingent
legătură - conexiune
leneş –indolent, apatic
leş – cadavru
limbut – locvace, logoreic
lipsă – absenţă, carenţă, defect, deficit, insuficienţă, lacună
loc comun – truism, banalitate, platitudine
mănăstire catolică – abaţie
mănos – fertil
mărinimie – generozitate, altruism, nobleţe
mlădios – flexibil, graţios, delicat
moarte – deces
molipsitor – contagios
nădejde – optimism, aspiraţie, ideal
neaşteptat – brusc, inopinat
neatârnare – independenţă, suveranitate
nebun - alienat, dement, iraţional
nebunie – insanitate
neclar – echivoc, ambiguu
necuviinţă – indecenţă, ireverenţă
neînţelegere - animozitate
nenorocire – catastrofă, calamitate
neobişnuit – insolit
nepărtinitor – imparţial, obiectiv
neschimbător – imuabil, peren
nesigur – incert
nesigur (cu autenticitate îndoielnică ) – apocrif, neautentic
nordic – septentrional, boreal
nutreţ – furaj
obosit – surmenat, fatigabil, epuizat
obraznic – arogant, impertinent, insolent
opus – contradictoriu, antitetic, antinomic
ospăţ (cu caracter intim, prietenesc) – agapă
pauză - discontinuitate, hiat
pământesc – terestru
părere – opinie, perspectivă
pedeapsă – sancţiune, puniţie
persoană care este sau vrea să pară foarte ocupată, copleşită de
treburi – aferat
peruzea – turcoază
peşteră – grotă
pizmă – invidie, gelozie
plată obligatorie către stat – impozit, acciză
plicticos – fastidios, anost
plictiseală – spleen, dezgust
poruncă – consemn, imperativ
potrivit - adecvat
prăpastie – abis
premergător – predecesor, antecesor
presupunere – supoziţie, ipoteză
prielnic – fast, favorabil, propice
productiv - eficace, operativ, eficient
prostie – obtuzitate, opacitate
răutăcios – caustic, maliţios, sarcastic
răzbunător - vindicativ
salvator – salutar
schimbare - reîncarnare, avatar, metamorfoză
siguranţă – certitudine
singurătate – solitudine, sihăstrie
situaţie - circumstanţă, conjunctură
slăbiciune – defect, viciu, obsesie, deficienţă, imperfecţiune,
insuficienţă,
smalţ – email
stare de calm momentan – acalmie
stăruitor – perseverent, intransigent, consecvent
stingător – extinctor
sudic – meridional, austral
taină – mister, magie
tavan – plafon
tăcut – ursuz, introvertit
tărie - forţă, presiune, somitate
teoretic – speculativ, abstract
teoria existenţei - ontologie
ticăloşie – ignominie, josnicie, infamie
timpuriu – precoce, prematur
tineresc - juvenil
trist – deprimat, dezolat, melancolic, decepţionat
ucigaş – asasin
uimit – stupefiat, perplex
urât - monstruos, odios, respingător, abominabil, sinistru, infect,
oribil, abject, josnic
ură - antipatie, aversiune, repulsie, ostilitate, mizantropie
urmare – consecinţă, repercusiune
urmaş – succesor, descendent
uşor – facil, moderat, accesibil, elementar, superficial, frivol
vârstă – etate
veşnic – permanent, perpetuu, peren, sempitern, etern
vremelnic – temporar, tern, efemer
zadarnic – ineficace, ineficient, inutil, steril
zeificare - apoteoză
zgârcit – avar, harpagon, meschin, parcimonios
Unităţi frazeologice:
a avea de gând – a intenţiona
a avea loc – a se petrece, a se desfăşura
a băga de seamă – a observa
a da cu bâta-n baltă – a greşi
a da de ştire – a înştiinţa, a anunţa
a da foc – a aprinde
a da în seamă – a încredinţa
a da ordin – a porunci
a da sfaturi – a sfătui
a da voie – a permite, a tolera, a învoi
a face din ţânţar armăsar – a exagera, a născoci
a face rost - a procura
a fi pestriţ (sau tărcat, rău, câine) la maţe – a fi cu maţe pestriţe,
cu maţele tărcate (sau
bălţate) – a avea maţe pestriţe (sau negre) - a fi rău la suflet, a
fi zgârcit
a forţa mâna cuiva – a obliga
a i se îneca corăbiile – a se întrista
a învăţa minte – a lecui, a apostrofa
a lua foc – a se aprinde
a lua la rost – a certa, a se enerva,
a lua parte – a participa, a asista
a o lua la sănătoasa – a-şi lua picioarele la spinare – a o lua la
goană – a-i sfârâi tălpile
– a fugi
a pescui în apă tulbure – a profita de o situaţie confuză pentru a o
transforma într-una
favorabilă sieşi
a prinde de veste – a afla, a şti
a pune beţe-n roate – a împiedica
a pune în pericol – a periclita, a primejdui
a pune în vedere – a atrage atenţia – a atenţiona
a pune la cale – a plănui, a planifica
a sări în ochi – a ieşi în evidenţă – a scoate le lumină - a frapa, a
şoca, a reliefa
a se bate cu pumnii în piept – a se lăuda
a se da cu capul de toţi pereţii – a regreta, a-i părea rău
a se face de râs – a se compromite
a se lăsa păgubit – a renunţa
a se uita(la cineva) ca la soare – a îndrăgi
a sta la taclale – a sta la taifas – a spune verzi şi uscate – a vorbi
mult şi inutil
a tăia frunze la câini – a freca menta – a arde gazul de pomană –
a lenevi
a trage chiulul – a absenta
a trage pe sfoară – a înşela
a trage ponoasele – a suferi
a trage un perdaf – a lua la refec – a lua la trei parale - a lua la
trei păzeşte - certa rău
pe cineva
a ţine isonul – a ţine hangul – a da apă la moară – a cânta în
strună – a acompania, a
seconda
a ţine piept – a înfrunta, a se opune
a veni pe lume – a vedea lumina zilei – a face ochi – a se naşte
a-şi arunca ochii – a privi, a se uita
a-şi atinge scopul – a reuşi, a finaliza un proiect
a-şi bate joc – a batjocori, a umili
a-şi da seama – a realiza, a înţelege
a-şi da viaţa – a-şi da sufletul – a-si da duhul – a da ortul popii –
a da colţul – a trece în
nefiinţă – a se face oale şi ulcele – a înceta din viaţă – a muri
a-şi ieşi din fire – a se enerva, a se înfuria
a-şi lua inima dinţi – a îndrăzni, a se încumeta
a-şi pune capăt zilelor – a-şi face seama – a-şi curma viaţa – ase
sinucide
a-şi pune cenuşă în cap – a se pocăi, a-şi recunoaşte
vina/greşeala
a-şi pune pofta în cui – a se abţine
bătător la ochi – strident
ca la mama acasă – foarte bun(ă)
cu cap – atent, inteligent
cu capul pe umeri –realist
cu capu-n nori –aiurit
cu nasul pe sus –îngâmfat,
cu stare –bogat, înstărit
cusut cu aţă albă – fals, evident
dat dracului – afurisit, ticălos
de căpetenie - important
de nimic - nemernic
fără rost –inutil
iute (sau strâmt) la maţe - „arţăgos
la o aruncătură de băţ – aproape
lovitură de colţ – corner
luat de suflet – înfiat, adoptat
lung la maţe - „lacom, fără saţ”,
maţe-acre - om rău, maţe-pestriţe
maţe-fripte - om sărac, care n-are nici ce mânca, om rău, afurisit,
abraş, om zgârcit,
maţe-goale / maţ-gol - om calic
maţe-pestriţe (sau albastre) - om foarte zgârcit, om rău,
primejdios, nesincer
maţe-sparte (sau rupte) / maţ-gros (sau spart, de cal) – om care
mănâncă prea mult,
mâncăcios
maţ-uscat - om foarte sărac,
(om ce are) rânza fierbinte – iute, care se înfurie uşor
plin de sine – infatuat, orgolios
a şaptea artă – cinematografia
aduceri-aminte – amintiri
apa morţilor – fata morgana - apariţie înşelătoare, iluzie
trecătoare
astrul nopţii – luna
aurul negru – petrolul
aurul verde – pădurea
băgare de seamă – atenţie, observare
bătaie de cap – efort
cetate de scaun – reşedinţă
dare de seamă – raport
facere de bine –ajutor
ferestrele sufletului – ochii
încurcătură de maţe – ocluzie intestinală
lacrimi de crocodil – lacrimi false
porumbelul păcii – porumbelul cu ramură de măslin, simbol al
păcii
punct de vedere –opinie
purtare de grijă – îngrijire
războiul rece – confruntare deschisă, nonmilitară după al doilea
război mondial
regele animalelor – leul
tragere de inimă – plăcere
trecere în revistă – enumerare
ţinere de minte –memorie
ucigă-l toaca – dracul

Omonimele sunt cuvintele cu înţeles diferit, dar cu aceeaşi


formă.
De exemplu, cuvântul toc poate avea sens de toc de pantof, toc
de uşă ori toc de scris.
Antonimele sunt cuvintele cu formă diferită şi sens total opus.
De exemplu, bun – rău, frumos – urât, sănătate – boală, frig –
cald.
Paronimele sunt cuvinte foarte asemănătoare ca formă, dar
diferite ca sens şi ca origine. De exemplu, cuvântul complement
numeşte o funcţie sintactică, iar cuvântul compliment înseamnă o
vorbă spusă pentru a face cuiva o plăcere.
Exemple detaliate:
zăcământ petrolier/petrolifer tribunal arbitrar/arbitral
idee originală/originară critic literar/literal
locuinţă temporală/temporară conduită
familială/familiară
păcat originar/original virtuos/virtuoz al
pianului
pericol iminent/eminent a-şi apropia/apropria
bunurile altuia
industrie carbonieră/carboniferă plăteşte în
numerar/numeral
a gera/gira averea unei persoane a investi/a învesti pe
cineva în funcţie
transcriere literară/literală a răspuns orar/oral
medicul proscrie/ prescrie reţeta maistrul/maestrul era violonist
celebru
articolul a fost inserat/înserat în ziar utilaj miner/minier
bazin carbonifer/ carbonier calotă
glaciară/glacială
greutăţi famiare/familiale notaţie literală/literară
livret/libret de economii primire glacială/glaciară
industrie minieră/mineră a călători pe
speţele/spezele(cheltuiala) statului
a rămâne pe geantă/jantă a refuza/ a recuza un
martor
bazin carbonier/carbonifer descriere
literală/literară
recensământ anual/anuar boală familială/familiară
angajat temporal/temporar persoană
inervată/enervată
bani investiţi/învestiţi dependenţa/dependinţa
de un drog
divinitate invocată/evocată
coroborarea/colaborarea datelor
motiv florar/floral medic oculist/ocultist
conductă petrolieră/petroliferă aluzii/iluzii pierdute
masele/mesele de oameni coţi/coturi de stofă
pact tripartit/tripartid meditaţie
trancendentală/trancedentală
apariţie inopinată/inopinantă companie
petrolieră/petroliferă
companie/campanie electorală a adaptat/a adoptat un
copil

Semnificaţia
PARONIME Exemple
paronimelor
a insera a include Am mai inserat un tabel în
a însera a se face seară text.
Afară s-a înserat.
aliniat aşezat în linie dreaptă La sport ne aliniăm repede.
alineat paragraf dintr-un text Trebuie să scriem cu alineat.
anual care are loc o dată pe Petrecerea are loc anual.
anuar an În anuar se descrie toată
publicatie ce apare activitatea firmei.
intr-un an
atlas colecţie de hărţi,
Ne trebuie un atlas la
atlaz volum geografie.
ţesătură asemănătoare Mi-am făcut un costum din
cu satinul atlaz.
calitate însuşire Cea mai bună calitate a lui
caritate generozitate, altruism este sinceritatea.
A dat dovadă de caritate când
l-a ajutat.
campanie operaţiuni militare Fratele ei a participat la o
campanie militară.
companie a însoţi pe cineva I-am ţinut companie până a
venit el.
cazual întâmplător, referitor Acesta este regimul cazual al
la caz al prepoziţiilor.
cauzal Daca aş interpreta cauzal
privitor la cauză evenimenele, aş spune că …
complement parte de propoziţie Azi am învăţat complementul.
compliment laudă, salutare Mi-a făcut multe
complimente.
confuzie încurcătură, eroare Am făcut o confuzie la
contuzie lovitură examen.
Copilul are o contuzie la cap.
emigra a se stabili în alta ţară Mulţi români au emigrat în
imigra a veni dintr-o altă ţară Italia.
migra a se deplasa dintr-o O familie americană a imigrat
ţară in alta la noi în ţară.
Păsările au migrat aici.
eminent excepţional, strălucit El este un copil eminent.
iminent inevitabil Un cutremur este iminent.
eroare greşeală Am făcut o eroare mare.
oroare groază, grozăvie La noi în sat s-a petrecut o
oroare.
evalua a calcula, a testa Am evaluat toate pagubele.
evolua a se dezvolta Noi am evoluat de anul trecut.
familial legat de familie Acestea sunt probleme
familiar cunoscut, prietenesc familiale.
Această lecţie îmi este
familiară
fisă monedă Îmi trebuie o fisă pentru
fişă foaie de hârtie cu telefon.
însemnări Am primit o fişă de exerciţii.
jantă parte a unei roţi Maşina mea e pe jantă.
geantă poseta Are o geantă frumoasă.
numeral parte de vorbire Trei este un numeral.
numerar suma de bani La magazin se plăteşte
numerar.
omis uitat Am omis să scriu ceva
emis produs important.
S-a emis un nou produs de
curăţat.
original autentic, de calitate Acest tablou este original, nu
originar care este de loc din copie.
Noi suntem originari din Cluj.
prenume numele de botez Prenumele lui este Ion.
pronume parte de vorbire Azi învăţăm pronumele
personal.
prepoziţie parte de vorbire Prepoziţia la cere cazul
propoziţie comunicare cu un acuzativ.
singur predicat Noi facem o propoziţie
simplă.
solidar legat, unit, înfrăţit Colegii au fost solidari cu
solitar singuratic mine.
Colegul meu este cam solitar.
special deosebit, anumit Acesta e un eveniment
specios amăgitor, înşelător special.
Avea un zâmbet specios.
transparent clar, străveziu, subţire, Ea poartă o rochie
transperant diafan transparentă.
stor, jaluzea Am cumpărat transperante
noi.
Etimologiile populare: formă de îmbinare a unor părţi de
cuvinte sau de transformare a lor într-o entitate lexicală hibridă
care îşi topeşte o parte din componente în subtext + un simbiont,
o mască a dihotomizării forţate de circumstanţe să se plieze pe
necesităţile denominative: rapangaliţa (rapandulă + papagaliţă);
handicapsat (handicapat + capsat). Există şi combinaţii de
expresii: a căzut lat în umeri; să jucăm cu cuţitele pe masă;
ochii care nu se văd se uită (cu referire la spionaj etc., nu la
faptul că distanţa estompează amintirile).
Putem vorbi şi de combinaţii intenţionate: antropomorfină
(concept avansat de scriitorul român plecat în SUA Andrei
Codrescu, pentru a denumi o anumită condiţie de dependenţă a
omului modern), s-a format prin combinarea adjectivului
antropomorf cu substantivul morfină.

Pleonasmul constă în asocierea a două cuvinte, dintre care unul


implică automat şi sensul celuilalt: lac de apă (expresie
populară);
Exemple:
A adăuga aditivi (aditiv = substanţă care adăugată unor produse le
ameliorează unele proprietăţi)
A aduce la acelaşi numitor comun (comun = acelaşi, care nu se
deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; obişnuit; ordinar; banal;
trivial)
A aniversa un număr de ani ( a aniversa = a sărbători împlinirea unui
număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment)
A anticipa dinainte (a anticipa = a şti, a gândi dinainte, a efectua sau
a spune un lucru înainte de timp; a ghici dinainte, a prevedea; a
devansa)
A asigura securitatea (în loc de a garanta securitatea; rădăcina lui
asigura şi a lui securitatea este, în ultimă analiză, aceeaşi: lat. securus
“sigur”)
A avea o vocaţie deosebită (vocaţie = înclinaţie deosebită spre ceva)
A coguverna împreună (prefixul co- este cel de “asociere”)
A colabora împreună (sensul de bază al prefixului co- este cel de
“asociere”, aşa că adverbul împreună este aici de prisos)
A continua/urma mai departe (a continua = a urma, a nu înceta; a
merge înainte, a (se) prelungi, duce mai departe un lucru început)
A convieţui laolaltă/împreună (prefixul con- are aceeaşi valoare şi
origine ca şi co-, iar laolaltă este un sinonim al lui împreună, la fel de
inutil ca acesta)
A debuta iniţial (debuta = a începe o carieră, o profesie; iniţial = care
constituie primul element; aflat la început; începător; primordial;
primar)
A decapita capete (a decapita = ucide sau a executa pe cineva prin
tăierea capului; a tăia capul cuiva)
A declanşa începerea (a declanşa începerea = (despre acţiuni, stări,
fenomene ale naturii) a începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se
dezlănţui; a se declara; a irupe; a izbucni; (despre mecanisme sau
dispozitive) a începe să funcţioneze brusc, înlăturând o piedică)
A eradica din rădăcini (a eradica = a smulge din rădăcini, a
dezrădăcina; a stârpi, a desfiinţa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr.
éradiquer))
A extermina în masă (a extermina = a face să piară în întregime, a
distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă)
A găsi soluţiile rezolvării (soluţie = rezolvare)
A inunda cu apă (a inunda = a acoperi cu apă, a îneca terenuri prin
revărsare, în urma căderilor abundente de ploi)
A menţine în continuare (a menţine = a dăinui, a dura, a dăinui, a se
păstra, a se perpetua, a persista, a stărui; a continua să existe sub
acelaşi aspect, a rămâne neschimbat)
A mulţumi cu gratitudine (sensul lui gratitudine, care înseamnă
“recunoştinţă” este inclus în conţinutul semantic al verbului mulţumi)
A opune un veto (în loc de a-şi exercita dreptul de veto sau a uza de
dreptul de veto, întrucât veto = drept excepţional pe care îl are cineva
- recunoscut prin lege sau prin convenţii - de a se opune adoptării unei
propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept)
A orna cu podoabe (a orna = a împodobi, a înfrumuseţa, a decora)
A resimţi puternic (după fr. ressentir fortement, considerat pleonasm,
întrucât prefixul re- are aici valoare intensivă, nu repetitivă)
A reveni din nou/iarăşi (a reveni = a veni din nou, a se întoarce;
apărea iar; a se manifesta din nou; prefix iterativ re- are semnificaţia
din nou)
A rezuma pe scurt (a rezuma = a reda pe scurt esenţialul unei lucrări,
al unei expuneri)
A se agrava şi mai rău (a se agrava = a (se) înrăi, a (se) înrăutăţi,
(livr.) a (se) acutiza, a (se) deteriora)
A se ameliora în bine (a ameliora = a deveni mai bun sau a reveni la
calitatea de mai înainte; a se îmbunătăţi; a se îndrepta)
A se interconecta între ele/a se intercondiţiona reciproc (prefixul
inter- = pref. „între”, „reciproc” din lat. inter)
A se întoarce înapoi (a se întoarce = a veni înapoi, a se înapoia, a
veni din nou; a reveni)
A se sinucide singur (a se sinucide = a-şi lua singur viaţa, a se omorî;
a-şi face seama – sine + ucide - după fr. suicider)
A urca în sus/a coborî jos (a urca = a (se) deplasa dintr-un loc situat
mai jos către unul situat mai sus; a coborî = a (se) deplasa în jos, pe o
pantă, pe un loc înclinat)
Abundenţă mare (abundenţă = cantitate mare, belşug)
Acurateţe deosebită (acurateţe = grijă deosebită)
adevăruri veritabile (veritabil = conform cu adevărul; adevărat, real,
autentic)
Afluenţă mare (afluenţă = grup mare de persoane care se îndreaptă
spre acelaşi loc)
Alcoolemie în sânge (alcoolemie = procentul de alcool în sânge)
Alegeri electorale (electoral = privitor la alegeri, în vederea
alegerilor)
Altercaţie verbală (altercaţie = conflict verbal, schimb violent de
cuvinte)
Aluzie pe ocolite (aluzie = cuvânt, expresie sau frază prin care se face
indirect, discret referire la cineva sau ceva)
Aperitiv înainte de masă (aperitiv = gustare luată înainte de masă)
Aromă frumos mirositoare (aromă = miros plăcut, puternic)
A-şi aduce aportul (aport = contribuţie adusă de cineva la realizarea
unei acţiuni comune; contribuţie materială, intelectuală, morală etc.
adusă de cineva într-o acţiune comună. – din fr. apport (< apporter, a
aduce) )
A-şi face siesta de după-masă (siestă = somnul şi odihna de după
prânz)
Averse de ploaie (averse = ploaie scurtă, torenţială)
Briza uşoară a mării (briză = vânt uşor care suflă la ţărmul mării)
Cadenţă ritmică (cadenţă = mişcare ritmică şi uniformă)
Calomnie neadevărată (calomnie = afirmaţie mincinoasă,
tendenţioasă)
Citate reproduse (citat = fragment reprodus dintr-o lucrare scrisă)
Comemorare în memoria (comemorare = ceremonie solemnă în
memoria unei persoane sau a unui eveniment)
Concluzie finală (concluzie = parte finală a unei opere sau a unei
expuneri, care cuprinde ideile esenţiale)
Conjunctură de moment (conjunctură =concurs de împrejurări care
influenţează un fenomen la un moment dat)
Diurna pe zi (diúrnă = suma de bani, plătită cuiva de către
întreprinderea sau instituţia unde lucrează, pentru acoperirea
cheltuielilor zilnice)
Escaladare treptată (escaladáre = căţărare, urcuş pe un zid înalt, pe
un obstacol, pe un munte, acţiunea de a lua cu asalt; (fig.) a înteţi, a
creşte, a intensifica, a extinde treptat o acţiune)
Evoluţie ascendentă (evoluţie = devenire, dezvoltare, modificare,
prefacere, schimbare, transformare, progres, curs, desfăşurare
ascendentă a evenimentelor)
Exemple pilduitoare (exemplu = ceea ce serveşte drept model, ceea ce
serveşte pentru a ilustra ceva; persoană/lucru/eveniment care, prin
calităţile sale, poate servi drept model; pildă)
Fani fanatici (primul nu este decât o trunchiere a celui de-al doilea,
aşa că nu pot fi asociate)
Fizionomia/mimica feţei (fizionomíe = totalitatea trăsăturilor feţei
cuiva care determină expresia ei particulară)
Florilegiu antologic (florilegiu = culegere antologică de fragmente
literare; crestomaţie; antologie, colecţie, culegere)
Fonduri băneşti (fonduri = totalitatea mijloacelor materiale şi băneşti
de care dispune o întreprindere, o instituţie)
Greutate ponderală (rădăcina cuvântului este lat. pondus, -eris, care
înseamnă greutate; ponderal = referitor la greutate, din punctul de
vedere al greutăţii)
Hemoragie de sânge (hemoragie = scurgere abundentă de sânge,
internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas
sangvin)
Identic la fel / exact la fel (identic = la fel, exact)
În fruntea topului (top = vârf, parte superioară; ceea ce se situează în
partea superioară)
Întrecere emulativă (întrecere şi emulaţie sunt sinonime; întrecere =
concurs, competiţie, emulaţie)
Iz neplăcut (iz = miros neplăcut)
Lipom de grăsime (lipom = tumoare benignă de ţesut adipos, punct de
grăsime)
Mijloace mass-media (lat. media este pluralul lui medium - mijloc;
mass-media = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a
informaţiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicaţii, disc,
magnetofon etc.))
Mireasmă plăcută (mireasmă = miros plăcut, puternic)
Mujdei de usturoi (mujdei = usturoi pisat cu apă, puţin oţet (sau
moare), sare (uneori şi untdelemn), folosit drept condiment la unele
mâncăruri; must + de + înv. ai must de ai)
Muncă laborioasă (lat. labor,-oris înseamnă muncă)
Muşchi file (muşchi = carne din regiunea şirei spinării; file = carne de
calitate din lungul coloanei vertebrale)
Notorietate publică (notorietate = însuşirea de a fi notoriu, faptul de a
fi cunoscut de multă lume, de a fi public, celebritate, reputaţie, faimă)
Ospiciu de nebuni (ospiciu = sanatoriu de nebuni)
Panaceu universal (panaceu = remediu universal, soluţie salvatoare
în orice situaţie)
Păreri unanim acceptate de toţi (unanim = acceptat, împărtăşit de
toţi, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toţi sau aparţine
tuturor; fără excepţie, general)
Pedeapsă penală (rădăcina adjectivului este lat. poena care înseamnă
“pedeapsă, sancţiune”; penal = care are un caracter represiv, care se
ocupă de infracţiuni şi prevede pedepsele care trebuie aplicate )
Perspective viitoare (perspectivă = ceea ce se întrevede ca posibil,
realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a
ceva sau a cuiva)
Prima prioritate (prioritate = însuşirea de a fi primul în timp; dreptul
de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate;
precădere, primordialitate, întâietate)
Promoţia de absolvenţi (promoţie = serie de absolvenţi)
Protagoniştii principali (protagonist = actor care interpretează rolul
principal într-un spectacol, într-un film etc.; erou, personaj principal;
figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mişcări, al unei
teorii etc.; promotor)
Regretul părerilor de rău (regret = părere de rău)
Rest rămas (rest = ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din
care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă;
rămăşiţă)
Ruj de buze (ruj = balsam de buze)
Santinelă de pază (santinelă = soldat înarmat care stă de pază)
Sărbătorire festivă (sărbătorire = festivitate)
Scurtă alocuţiune (alocuţiune = cuvântare scurtă, ocazională)
Tentative de încercare (rădăcina primului substantiv este lat. tentare,
care înseamnă “a încerca”; tentativă = acţiune întreprinsă în scopul
de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare (neizbutită))
Virilitate bărbătească (cf. fr. virilité; lat. virilitas,-atis derivate de la
virilis, iar aceasta de la vir, viri, care înseamnă bărbat; virilitate =
caracter viril; bărbăţie; masculinitatea, potenţă)

Tautologia constă în definirea recursivă şi autoreferenţială


(circulară) a unui termen.
Nu toate tautologiile reprezintă abateri de la normă: legea e lege;
războiul e război; ce nu-i frumos nu-i frumos; vorba vorbă, fapta
faptă. Acestea au un tipar definiţional diferit, conlucrând la
progresia sensului în discurs. Termenii lor nu sunt echivalenţi ca
statut semnificaţional: primul indică referentul concret, iar al
doilea sfera de generalitate a conceptului. Punerea lor în ecuaţie
lor determină o structură tautologică infinit deschisă.

Incompatibilitatea semantică se bazează pe analogia efectuată


la nivelul formei între două cuvinte diferite ca înţeles, dar
păstrând o trăsătură semantică comună: fortuit / forţat; lucrător /
lucrativ; temător / temerar.
Acest procedeu poate deveni matricea unor figuri de stil precum
oximoronul:
cadavrul viu; cărbune alb; fericire amară; faţa întunecată a
soarelui; îngerul negru.

FAMILIA DE CUVINTE înseamnă totalitatea cuvintelor care


au aceeaşi rădăcină
semantică, fiind provenite prin
derivare, compunere sau
flexionare. De exemplu, familia
cuvântului a crede:
credinţă, încredere, neîncredere,
încredinţat, încredinţare, crez etc.

MIJLOACE DE EXPANSIUNE ALE VOCABULARULUI


Modurile creatoare ale limbii se pot distinge şi corespund la
două linii de dezvoltare divergentă a semnificaţiei: expansiunea
vocabularului prin diferite mijloace interne sau externe şi „creaţia
metaforică în limbaj” (Coşeriu, 1952). Limbile se răsfrâng asupra lor
însele, generând metalimbajul; ele sunt relativ stabile (locuţiuni,
expresii), chiar imită imobilitatea, încât le considerăm drept „lucruri”,
mai curând decât procese / progrese, uitând că însăşi permanenţa
formelor nu reprezintă decât schiţa unei mişcări.
Creaţia vocabulelor nu se produce doar prin asociere şi adunare
de elemente, ci şi prin disociere şi dedublare. Există o mişcare
generală de expansiune, care creează pe linii divergente forme
lexicale noi sau parţial modificate din forme anterioare
(etimoane). Studiul limbii trebuie să constea deci, primordial, în
a determina natura tendinţelor disociate şi a le face dozajul.
Vocabularul fiecărei limbi se află într-o continuă schimbare, el
constituind, între celelalte compartimente ale limbii privite din
punct de vedere funcţional, compartimentul cel mai dinamic, în
timp ce părţile gramaticii unei limbi - fonetica, morfologia şi
sintaxa - sunt cu mult mai conservatoare. Expansiunea
vocabularului se face pe două căi principale, prin mijloace
interne şi externe de îmbogăţire a vocabularului.

MIJLOACE INTERNE DE MIJLOACE EXTERNE


ÎMBOGĂŢIRE A DE ÎMBOGĂŢIRE A
VOCABULARULUI VOCABULARULUI
Calcul
Derivare Compunere Conversiu
Împrumuturile lingvisti
a a nea
c
Sufixare Alăturarea Schimbarea Directe (orale), Lexical
(parataxa) vechi din latină,
slavă,
Lexico-
Subordonare maghiară, turcă,
Prefixare gramatic
a (hipotaxa) greacă
al
Abrevierea Morfolo
Derivare (prescurtare valorii gic şi
Indirecte
parasinte a) gramaticale sintactic
(culte), noi din
tică Compunerea
latină, franceză,
(concomi cu sufixoide
italiană,
tent cu şi prefixoide Frazeolo
germană,
sufixe şi (elemente de gic
engleză
prefixe) compunere
savantă)

1. Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului


prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor (sufixelor şi al
prefixelor) care se adaugă rădăcinii cuvintelor. În funcţie de afixele cu
care se face derivarea se pot distinge:
 Sufixarea – derivarea cu sufixe: ştiinţă, tufiş, curcan,
băieţandru, căsuţă, zidar, vechime;
 Prefixarea – derivarea cu prefixe: neatent, inegal, a reaminti,
antebraţ, confrate, arhiplin;
 Derivare parasintetică – simultan cu sufixe şi prefixe: împăduri,
dezmoştenire, înflori;
Familia lexicală sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele
obţinute prin derivare, compunere sau schimbarea valorii gram
aticale de la un cuvânt de bază.
Câmpul lexical cuprinde toate cuvintele care aparţin aceluiaşi
domeniu şi care au trăsături de sens comune. În câmpul lexical, intră
sinonimele acestor cuvinte, ca şi derivatele lor şi expresiile care le
cuprind.
Rădăcina este partea fixă a unui cuvânt, neschimbătoare,
nedivizibilă şi neanalizabilă în părţi componente. Ca parte fixă a unui
cuvânt, rădăcina se poate detaşa cel mai uşor în formele verbale
regulate. De regulă, un cuvânt analizabil este format din rădăcină,
teme şi afixe, dar există şi forme în care cuvântul coincide cu
rădăcina: om, acest, merg, el. Rădăcina mai este numită bază de
derivare sau cuvânt de bază care corespunde unei părţi de vorbire.
Baza de derivare poate fi substantivală, adjectivală, verbală etc..
Când sufixele şi prefixele se adaugă unui substantiv, baza se numeşte
substantivală: brăduţ, copilaş, orăşean, împăduri. Când sufixele şi
prefixele se adaugă unui adjectiv, avem de-a face cu baze adjectivale:
albăstrel, grăsuc, înălbit, roşior. În cazul bazelor verbale, sufixele şi
prefixele se adaugă formei de infinitiv: adunare, ghicitoare, lunecos.
Când sufixele şi prefixele se adaugă unui adverb, baza de derivare este
adverbială.
2. La toate bazele, sufixele se pot adăuga direct (copilaş, albuţ)
sau prin suprimarea elementului vocalic final (păduros, albăstrel,
lunecos). Pornind de la bazele de derivare (rădăcinile) se pot stabili
familii de cuvinte (sau familii lexicale), care constituie totalitatea
formelor /cuvintelor rezultate prin adăugarea, la bazele respective, de
sufixe şi de prefixe: pădure > pădurean, pădurice, pădurişte,
păduriţă, păduros, împăduri, despăduri, reîmpăduri. Uneori în
rădăcina cuvântului pot apărea alternanţe fonetice ori consonantice.
Tema este alcătuită din rădăcină şi unul sau mai multe afixe
(prefixe, sufixe). Faţă de rădăcină, tema are segmente în plus:
 teme lexicale, care au în vedere sensul lexical al cuvintelor:
împăduri = (prefix) îm- + pădur- (rădăcină); pătuţ = (rădăcină)
păt- + -uţ (sufix);
 teme gramaticale (flexionare) prin care se realizează formele
flexionare ale cuvintelor; ele sunt specifice mai cu seamă
verbelor: cântam – cânta (tema imperfectului)= (rădăcina) cânt-
+ (sufixul gramatical de imperfect) -a,; în cântasem – cântase
(tema mai mult ca perfectului) = (rădăcina) cânt- + (sufix
gramatical) -a + (sufix gramatical) -se.

Sufixele sunt sunete sau grupurile de sunete adăugate după
rădăcină pentru a forma un cuvânt nou; ele sunt afixe care au, de
regulă, valoare lexicală sau gramaticală şi care apar întotdeauna după
rădăcina cuvântului: pietrar, auriu, bătrâneţe. Sufixele sunt afixe cu
valoare lexicală şi gramaticală, care se pot adăuga la o rădăcină (ieduţ)
sau la o temă (cântase). Sufixele diminutivale formează cuvinte care
denumesc fiinţe, obiecte sau însuşiri considerate de vorbitori mai mici
decât fiinţele, obiectele sau însuşirile denumite de cuvintele de bază.
Sufixele augmentative formează cuvinte care denumesc fiinţe, obiecte
sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari decât fiinţele, obiectele
sau însuşirile denumite de cuvintele de bază.

Sufixele se clasifică astfel:


 lexicale (derivative), când prin adăugarea lor la o bază se creează
cuvinte cu sens lexical nou (copilaş < copil, pădurar < pădure,
orăşean < oraş); acestea, la rândul lor se subclasifică în: sufixe
ale agentului, ale instrumentului, colective, ale noţiunilor
abstracte, ale locului şi ale originii, ale însuşirii, ale modalităţii,
diminutivale, augmentative;
 gramaticale (morfologice sau flexionare), când, prin adăugarea
lor la o bază (rădăcină sau temă) se realizează o formă
gramaticală nouă: sufixele de mod şi timp, spre exemplu, prezent
indicativ: cântăm, cântaţi; imperfect: mâncam, mâncaţi; mai
mult ca perfect: citisem, citiseşi; infinitiv: a lucra; gerunziu:
citind, lucrând; participiu: lucrat, păstrat;
 lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou şi o
categorie gramaticală: sufixe moţionale, de infinitiv lung,
gerunziale, participiale, de exemplu, pictoriţă, înfrunzire,
înfrunzind, înflorit etc.;

Prefixele sunt sunete sau grupurile de sunete adăugate înaintea


rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou; ele sunt afixe care au, de
regulă, numai valoare lexicală şi care apar întotdeauna înaintea
rădăcinii: desface, reface, nesigur. Prefixele se clasifică astfel:
 negative - neagă sensul cuvântului de bază: neşansă, imoral,
incomod, imprecis;
 privative - arată o lipsă, cu sensul de „fără”, „lipsit de”: a
deşira, descreţi, deznoda, amoral;
 iterative – arată o repetare: a reaminti, a răsuci, a răsciti, a
răzjudeca;
 delocutive – formează cuvinte de la locuţiuni: a înşira, a
împături;
 cu sensul „împreună cu”: coparticipa, confrate, compatriot;
 cu sens de superlativ absolut: ultramodern, extrafin,
supraponderal, hipermarket, arhiplin, superdotat, preabun;
 cu sensul „înainte”: antevorbitor, preziuă;
 cu sensul „după”: postbelic, a postdata;
 cu sensul „împotrivă”: antiinfecţios, contraindicat;
 cu sensul „sub măsură, dedesubt, în raport de subordonare”:
hipotensiune, subapreciere;
 cu sensul „între, dintre, în corelaţie cu”: interplanetar,
intercelular;
 cu sensul „înăuntru”: intramuscular, intracarpatic;
 cu sensul „peste”: transatlantic, transsiberian;
 cu sensul „pentru”: prodemocraţie, pro-Ion;
 cu sensul „fără”: apolitic, anorganic;
 cu sensul „în afară”: exmatricula, extraşcolar;

Microstudiu de caz: Derivarea regresivă


Derivarea regresivă este procedeul analogic de creare a noi
cuvinte, unităţi frazeologice şi forme gramaticale prin suprimarea unor
afixe reale sau aparente de la cuvinte ori forme flexionare existente
deja în limbă.
Prin acest sub-procedeu se formează, eliminându-se în totalitate
sau numai parţial, din baza de derivare a cuvântului originar, o unitate
considerată de vorbitori, pe baza unui model de derivare progresivă, a
fi semantică, deci afix lexical; se formează deci astfel cuvinte al căror
radical este mai scurt decât radicalul cuvântului de bază.
Fenomen lingvistic greu definibil, insuficient studiat şi cu unele
aspecte destul de controversate, derivarea regresivă ocupă un loc cu
totul special în sistemul de formare a cuvintelor şi în cadrul aşa–zisei
„etimologii interne” (care înglobează totalitatea creaţiilor proprii ale
unei limbi date). Complexitatea fenomenului în discuţie provine,
printre altele, din faptul că el se întâlneşte nu numai în domeniul
vocabularului, ci şi al morfologiei, iar (mult mai rar) chiar al
frazeologiei.
Derivatele regresive se pot clasifica, după un criteriu morfologic,
în categorii, după părţile de vorbire în care se integrează; în cadrul
părţii de vorbire, clasificarea ţine cont de afixul, aparent sau real.
eliminat din cuvântul originar, în procesul derivării. În acest sens, pot
fi identificate următoarele patru categorii:
a) Verbele formate de la substantive sau de la adjective:
Furniza<FURNIZOR,REPRESA<REPRESOR,PICTA<PICTOR,RE
GIZA
Sensul verbului (a se)găina ne conduce spre găinaţ, nu spre găină,
verbul formându-se prin eliminarea părţii finale –at- a substantivului
găinaţ; încetini s-a format de la încetinel, din care a fost eliminată
partea –el.
Alteori, verbul s-a format reţinându-se numai dintr-o grupare
semantică ai cărei termeni, toţi împrumutaţi, au radicali mai extinşi
decât are radicalul verbal creat; astfel, audia a fost format prin
eliminarea finalurilor de după audi- din auditor, audienţă, audiţie şi,
în mod similar au apărut candida din candidat, candidatură, corela
din corelaţie, corelat, corelativ ş.a. În toate situaţiile, concomitent cu
eliminarea părţii finale din cuvântul originar, a avut loc şi o schimbare
de valoare morfologică, de la substantiv şi adjectiv la verb.
b) Substantivele formate de la verbe
Făgadă, tăgadă, orândă, chibz, au fost formate de la verbele
corespunzătoare prin eliminarea unităţii –u- din radicalul verbal,
considerată sufix lexical.
Râcă, fâţă, bâlbă, vâj, hâră, provin din verbele corespunzătoare,
împrumuturi sau derivate, prin eliminarea din radicalul lor a unităţii –
i-, considerate, greşit, a fi sufixul care formează verbe de onomatopee,
fapt real în perechi precum fâş! - fâşâi, câr!- cârâi luate ca model de
analiză. Concomitent cu eliminarea unei unităţi de sens din cuvântul
originar, peste tot a avut loc şi schimbare de încadrare morfologică,
verbul trecând în substantive.
c) Substantive formate de la substantive sau de la adjective
Microbiolog, etimolog, merceolog, geodez, ortoped, ecolog, provin de
la numele, împrumutate, ale disciplinelor ştiinţifice sau ale meseriilor
corespunzătoare care au, în radical segmentul -ie-, eliminat la
formarea numelor de agent exemplificate.
d) Adjective formate din adjective
Prin suprimarea părţii iniţiale –in-, considerate prefix, s-au
format vincibil din invincibil, vincibilitate din invincibilitate.

Principalele caracteristici ale derivării regresive


Având în vedere direcţia în care se exercită, se poate spune că
derivarea regresivă este „reversul” derivării propriu–zise sau
progresive, din care cauză a fost numită şi „derivare în sens invers”
sau pur şi simplu derivare inversă. Pentru mecanismul diferit al celor
două tipuri opuse de derivare, putem compara dirijor (format din
dirija + suf. or) cu regiza, extras din regiz–or (< germ. Regisseur) prin
eliminarea aceluiaşi afix derivativ.
Derivarea regresivă se produce atât în domeniul vocabularului,
cât şi în sfera morfologiei, ceea ce ne îndreptăţeşte să vorbim de două
aspecte fundamentale ale acestui fenomen: a) derivare regresivă l e x i
c a l ă (cf. râşni < râşn–iţă) şi b) derivare regresivă m o r f o l o g i c ă
(spre ex. refacerea lui gemet din gemet–e, pluralul mai vechiului şi
normalului geamăt < lat. gemitus).
Termenii actuali formaţi în limba română prin derivare regresivă
nu sunt prea numeroşi. Ei desemnează mai ales nume de acţiune sau
rezultat al acţiunii formate de la baza de verbe: accept < accepta,
condens < condensa, enunţ < enunţa, furniza < furnizor, ramburs <
rambursa. Theodor Hristea arată că în acest mod s-au format în
terminologia botanică românească multe denumiri de arbori şi arbuşti
fructiferi, după un tipar latin preexistent: alun < alună, banan <
banană, măslin < măslină.
O analiză comparativă l-a condus pe autorul citat la concluzia că
un sistem al denumirilor de arbori şi de fructe atât de unitar ca în
limba română, constituit pe baza unui procedeu atât de special ca
derivarea regresivă, nu există in nici o limbă indo-europeană.

2. Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire a


vocabularului prin care se formează cuvinte noi, unind sau
alăturând termeni diferiţi. Termeni din care se formează un cuvânt
compus îşi pierd prin compunere individualitatea morfologică şi
semantică pe care le au când există independent. Procedeele de
compunere sunt :
 Alăturarea (parataxa) – bună-credinţă, verde-gri, de la, apă
tare, câine-lup, douăzeci;
 Subordonarea (hipotaxa) – ochiul-boului, floarea-soarelui,
floare-de-colţ;
 Abrevierea (prescurtarea) – S.N.C.F.R, RATB, UNESCO,
Tarom, Asirom, Sanepid, Romarta, Rompetrol;
 Compunerea cu elemente de compunere savantă – arheologie,
biologie, caligrafie, fitofag, morfologic, multicelular, omnivor,
pseudonim, radiofonie, scintigramă, termodinamic, zoologie
3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) este mijlocul
intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi
prin trecerea de la o parte de vorbire la alta sau dintr-o clasă
gramaticală într-alta: subst. binele < adj. bine; subst. pr. Lemnaru <
subst. lemn; adv. puşcă din expresia gol puşcă < subst. puşcă etc..
Substantivele pot proveni, prin articulare cu articol hotărât sau
articol nehotărât, din pronume, numerale, adjective, verbe la
infinitivul lung, participiu, gerunziu sau supin, adverbe, interjecţii
etc..
Adjectivele pot proveni din substantive, pronume, numerale,
verbe la participiu sau gerunziu, adverbe, conjuncţii. Adjectivele stau
pe lângă substantive, le determină şi se acordă cu ele în gen, număr şi
caz.
Adverbele pot proveni din substantive (care denumesc
anotimpurile, părţile zilei, zilele săptămânii), pronume, adjective,
numerale, verbe la participiu, conjuncţii.
Exemple pentru adverbializarea unor părţi de vorbire: îngheaţă
bocnă; tace chitic; merge ceas; fuge glonţ; doarme tun / buştean;
dansează trăsnet; papă lapte; ascute brici; răcit cobză; ud leoarcă;
curat lacrimă; gol puşcă; plin ochi; îndrăgostit lulea; singur cuc; beat
turtă; lustruit lună; bani gheaţă.
Un caz spectaculos de combinare a derivării cu conversia îl
regăsim în elementul de argou naşpeteur (derivat de la adverbul naşpa
prin substantivul intermediar naşpet) sau în dubaş (care provine de la
substantivul dubiu). Există numeroase formaţii lingvistice inovative,
care combină mijloacele de expansiune ale vocabularului şi dau
lexeme noi: eleviziune (titlul unui documentar despre elefanţi –
Timpul liber nr. 236, 25-31 martie 2004, p.29), în care printr-un
proces fonetic numit afereză (eliminarea primei litere a unui cuvânt
pentru a crea un alt cuvânt) se creează eleviziune din televiziune, iar
cuvântul nou creat trimite, prin asonanţă, la elefanţi; insectia, măreaţa
alianţă (titlul unui documentar despre insecte – Timpul liber, nr. 191,
15-21 mai 2003, p. 9), unde primul cuvânt evocă, printr-un calc
lingvistic, o „limbă moartă” (latina) pentru a da o anumită notă
documentarului (documentar istoric, nu simplu documentar despre
insecte).
Mijloace externe de expansiune a vocabularului sunt: calcul
lingvistic şi împrumuturile din limbi cu care româna s-a aflat în
contact ori a fost influenţată pe cale livrescă.
1. Împrumuturile lexicale apar ca rezultat al contactului dintre
două limbi care este favorizat de mai mulţi factori: vecinătatea
geografică, amestecul şi convieţuirea unor popoare, raporturile
culturale, sociale, economice, politice dintre diferite comunităţi etc..
Împrumuturile pot fi făcute pe cale directă, prin contactul dintre
vorbitori, sau pe cale indirectă prin mijlocirea altei limbi. În limba
română se disting împrumuturile vechi şi noi şi provin din diferit
limbi.
Împrumuturi vechi:
 slavonă [limba slavă veche] (influenţa slavă ocupă primul loc
după cea latină, începând din sec. al VI-lea până în sec. al XVI-
lea – numeroşi termeni religioşi, dar şi cuvinte din fondul
principal: slovă, cazanie, evanghelie, liturghie, predoslovie,
vecernie, denie, strană, sobor, stareţ, duhovnic, schimnic,
proroc, apostol, călugăr, episcop, diacon, mitropolit, molitvă,
pomelnic, candelă, duh, hram, psalm, icoană, parastas,
ceasoslov, letopiseţ, pravilă, a săvârşi, dar şi drag, dragoste,
mândru, vesel, destoinic, bogat, blajin, muncă, treabă, trup,
poveste, a citi, prieten, lele, nene, slab, viteaz, boală, slugă,
nevastă, babă, stăpân, boier, voievod, grădină, grindină, vreme
zăpadă, nori, grindă, bici, perie, undiţă, ciocan, coasă, cleşte,
sabie, sită, daltă, topor, lopată, greblă, plug, pinten, pod, ogor,
vifor, vijelie, izvor, dihor, ogor, trudă, râs, jder, veveriţă, cocoş,
bivol, cloşcă, gâscă, raţă, iaz, omăt, stog, claie, snop, bârlog,
stejar, păstrăv, hrean, bob, pleavă, buruiană, prag, deal,
dumbravă, luncă, grajd, ogradă, poiată, iesle, coteţ, cocină,
brazdă, obraz, gât, gleznă, grumaz, groază, grijă, grămadă,
etc.;
 maghiare (convieţuirea românilor cu maghiarii în Transilvania
şi, în general, contactele directe dintre cele două popoare au dus
la o pătrundere masivă a cuvintelor de origine maghiară în limba
română; începuturile influenţei maghiare asupra lexicului
românesc datează din sec. al X-lea şi s-a accentuat în timpul
Imperiului Austro-Ungar): locaş, oraş, sălaş, răvaş, gingaş,
chip, chipeş, uriaş, viclean, vileag, gând, fel, alean, hotar, lacăt,
labă, neam, pildă, raită, heleşteu, seamă, sicriu, meşteşug,
vicleşug, a bănui, a bizui, bântui, a cheltui, a făgădui, a
îngădui, a sudui, a făgădui, a tămădui, rămăşag, vălmăşag,
fierăstrău, gealău, sămădău, nătărău, făgădău etc.;
 turceşti (din timpul dominaţiei politice, administrative şi
economice a Imperiului Otoman – sec. al XVI-lea – 1877; în
perioada domniilor fanariote influenţa turcă a atins apogeul, ca,
de altfel, şi cea neogreacă): barcagiu, chefliu, hazliu, savantlâc,
chel, chior, chirie, ciomag, cântar, moft, molimă, besactea
(casetă), murdar, duşman, ciubuc, ciorap, basma, macara,
balama, muşama, mahala, haimana, dambla, şandrama, para,
musaca, baclava, halva, sarma, ciulama, cişmea, cafea, telemea,
acadea, chiftea, iaurt, chefir, belea, cherestea, duşumea,
ghiulea, tejghea, peruzea, pătlăgea, ciorbă, ghiveci, iahnie,
şerbet, mezel, pilaf, rahat, susan, hal, bre, barem etc.;
 greceşti (influenţa greacă asupra lexicului limbii române s-a
exercitat puternic în două perioade: sec. al VII-lea – al XV-lea şi
în timpul domniilor fanariote, 1711 – 1821): ctitor, lefter, ifos,
taifas, sindrofie, politicos, plicticos, simandicos, tacticos, a (se)
zaharisi, a molipsi, a (se) fandosi, a chivernisi, a (se) plictisi, a
(se) sinchisi, a agonisi etc.;
Împrumuturi noi din :
 latina savantă: ambigen, pictor, tezaur, student, rege etc.;
 greacă: caligrafie, tipografie, cronotop, logos, antropos etc.;
 franceză: balcon, bec, bacalaureat, cinema, pension etc.;
 italiană: adagio, bancă, basorelief, capodoperă etc.;
 germană: abţibild, fasung, glasvand, matriţă, valţ etc.;
 engleză: corner, fault, fotbal, pickup, show etc.;
 rusă: magistrală, dezinsecţie, dezinformare, activist etc.;
.
2. Calcul lingvistic este un procedeu mixt (adică şi intern şi
extern) de îmbogăţire a vocabularului şi constă în formarea de cuvinte
noi prin copierea unor modele străine, dar cu material indigen:
Jahreszeit > anotimp, prendre la parole > a lua cuvântul, flying saucer
> farfurie zburătoare etc. El se clasifică în:
 Calc lexical – se creează un cuvânt românesc nou din material
lexical autohton care reproduce forma şi structura celui străin
sau se atribuie un sens nou unui cuvânt existent deja în limbă
după modelul corespondentului său străin: rectangle >
dreptunghi; nouveau-né > nou-născut; fou > nebun (la şah) etc.;
 Calc lexico-gramatical – format prin conversiune şi prin
îmbogăţirea lui cu un nou sens după modelul său străin: le onze
> unsprezecele etc.;
 Calc morfologic şi sintactic – prin care se imită un procedeu sau
o construcţie gramaticală străină: habiter une maison > a locui o
casă;
 Calc frazeologic – se imită structura unei expresii sau locuţiuni
străine: prendre la parole > a lua cuvântul;

Dinamica vocabularului. Evoluţia semantică a cuvintelor


Dinamica vocabularului este dată de totalitatea schimbărilor
(cantitative) care au loc în cadrul acestui ansamblu. Vocabularul unei
limbi este în continuă schimbare, anumite cuvinte trec din vocabularul
activ în vocabularul pasiv şi invers, deoarece:
 apar unele cuvinte noi, neologismele, pentru a denumi realităţi
noi, obiecte, fenomene inexistente anterior, pe măsură ce
societatea evoluează: virus, energie, barometru, electromotor,
ampermetru;
 dispar, dimpotrivă, alte cuvinte, arhaismele, odată cu realităţile
denumite: sâneaţă, polcovnic, ienicer, comis, ispravnic;
În ceea ce priveşte sensul cuvintelor se constată că are loc o
evoluţie semantică a acestora manifestată în câteva tendinţe:
 expansiunea sensului – constă în lărgirea sensului de la unul
particular la unul general lat. passer (vrabie) > pasăre (clasă de
vertebrate);
 restrângerea sensului – care are în vedere reducerea sferei
semantice de la un sens general la unul particular: dihanie
(totalitatea vieţuitoarelor) > dihanie (animal sălbatic);
 degradarea sensului – înlocuirea sensului vechi cu unul nou,
inferior celui iniţial: mitocan (locuitor al unui mitoc) > mitocan
(om lipsit de maniere, ipocrit);
 înnobilarea sensului - înlocuirea sensului vechi cu unul nou,
superior celui iniţial: războinic (tâlhar, ucigaş) > războinic
(luptător, viteaz);
 evoluţia sensului de la concret la abstract şi invers – lat.
pensume (greutate cântărită) > păs (supărare, necaz) şi
intrare(acţiunea de a intra) > intrare (loc de acces special
amenajat);
 transferul de la sensul propriu la sensul figurat – era primăvară
> era în primăvara vieţii;
 polarizarea sensului – contă în constituirea a două sensuri
opuse: în urmă (în spate, înapoi) > în urmă(mai târziu, apoi);

SENSUL / SEMNIFICAŢIA CUVÂNTULUI


Monosemia este calitatea cuvintelor de a avea un sens strict
denotativ (termenii ştiinţifici şi tehnici).
Polisemia este acea calitate a cuvintelor de a avea mai multe
înţelesuri (sensuri).
De exemplu, cuvântul baie are următoarele sensuri:
- încăperea în care se află grupul sanitar complet;
- cada;
- procesul spălării.
Sensurile cuvântului:
a) sensul de bază (sensul propriu) exprimă înţelesul primar al
cuvântului (obiectul, acţiunea, însuşirea). De exemplu,
cuvântul televizor numeşte aparatul la care se vizionează
programele TV;
b) sensul secundar reprezintă o extindere prin analogie a sensului
propriu. De exemplu, televizor cu sensul de post de
televiziune (Am văzut la televizor la Antena 1);
c) sensul figurat exprimă un înţeles metaforic, fiind, de regulă, o
figură de stil, care derivă din sensul propriu al cuvântului. De
exemplu, sensul propriu al cuvântului inimă generează
personificarea metaforizantă inima pădurii.

Transferurile de sens
Metonimia – schimbarea unui cuvânt prin altul, în măsura în
care între cele două
cuvinte se poate stabili o corespondenţă calitativă.
1. persoană pentru lucru:
a) numele autorului pentru opera lui: un Picasso; un Renoir.
b) numele inventatorului / descoperitorului / fabricantului pentru
produs sau obiect: un
Ford; un Diesel.
c) numele zeilor pentru sfera lor de acţiune sau pentru atributele
lor: afrodiziac
(Afrodita); mercurial (Mercur); prometeic (Prometeu).
d) numele locuitorilor pentru ţinut: Someşeni;
e) numele eroului literar pentru opera în care apare: Hamlet
2. lucru pentru persoană: cerul pentru Dumnezeu.
3. recipient pentru conţinut:
a) conţinutul redat prin denumirea recipientului: Am vândut un
coş (de mere).
b) organe ale corpului omenesc pentru funcţiile aferente: cap
pentru inteligenţă
c) recipientul echivalat cu un spaţiu, o clădire, o ţară: Toată casa
a ieşit la plimbare.
d) recipientul echivalat cu o perioadă de timp: Anul nostru a
sărbătorit reuşita.
4. cauză pentru efect:
5. efect pentru cauză:
6. loc pentru produs: astrahan; damasc; havană; murfatlar;
olandă; şampanie.
7. simbol pentru semnificaţia simbolului: steag alb – pace;
lanţuri – robie; Iuda –
trădare; Iago – viclenie; Harpagon – avariţie.
8. false metonimii: amper (Ampère); ohm (Ohm); watt (Watt).

Sinecdoca – schimbare de nume între două obiecte, dacă între


cele două există o
corespondenţă cantitativă.
1. parte pentru întreg: pâine pentru existenţa materială (a-şi
câştiga pâinea).
2. întreg pentru parte: El se visa îmbrăcat în aur.
3. numele unuia pentru mai mulţi: Omul a pus piciorul pe Lună.
4. numele mai multora pentru unul: tinereţile cuiva.
5. gen pentru specie: A vânat o pasăre.
6. specie pentru gen: Un Rubens nu putea picta astfel.
7. abstract pentru concret: El este un individ cu relaţii.

Metafora – procedeu ce constă într-un aşa-numit transfer de


semnificaţie între nume,
efectuat în baza unei analogii interne
Metaforele ca structuri stabile în limbă se numesc catacreze.
Catacrezele apar ca rezultat al tocirii metaforelor din vorbire.
Humboldt explică acest fenomen prin faptul că suntem fiinţe înecate
de cultură şi tradiţie, pe când oamenii primitivi erau mult mai sensibili
(senzoriali), de aceea au putu să creeze metafore precum braţul râului,
ochiul zilei (pentru soare) etc. Din două concepte diferite se formează
efectiv un al treilea concept; cele două concepte care trebuie îmbinate
reprezintă descrierea nemijlocită a impresiei dobândite = prin
semnificaţia lor specifică, ele constituie cuvântul propriu-zis; în sine şi
pentru sine, amândouă contribuie la această configurare, dar, deoarece
amândouă desemnează unul şi acelaşi lucru, intelectul le constrânge la
o îmbinare foarte strânsă în interiorul formei lingvistice; cu timpul,
forţa intelectului asupra limbii creşte, interpretarea originară dispare în
interiorul formei lingvistice şi metaforele ingenioase de acest tip îşi
pierd influenţa reactivă – [catacreza]: Soarele = ochiul zilei; Laptele =
apa sânului.
Clasificare
1. animat pentru inanimat:
a) nume de părţi ale corpului omenesc date unor lucruri: capul
mesei, braţul râului,
piciorul podului, limba clopotului, urechile acului, ochi de
apă, geană de lumină
b) nume de părţi ale corpului unor vieţuitoare date unor lucruri:
pui de somn, aripa
partidului, aripa castelului, aripile fanteziei.
2. animat pentru animat:
a) denumiri de acţiuni sau însuşiri omeneşti aplicate animalelor:
călugăriţă, văduva
neagră, lopătar.
b) nume de animale atribuite oamenilor: avocatul rechin, femeia
vulpe, omul maimuţă,
suflet de câine, omul lup, omul păianjen, fata albină, băiatul
veveriţă; aici intră şi
categoria diminutivelor afective de tipul: pisicuţa, motănelul,
guguştiuc etc.
c) nume de animale sau de activităţi / însuşiri ale animalelor
atribuite altor animale:
căţelul pământului; musculiţa de oţet; tigru tasmanian; goange
(denumire populară
pentru diverse specii de gândaci); muşte (denumire populară
pentru albine sau alte
specii de insecte).
3. inanimat pentru animat:
mere / balcoane pentru sâni; faruri pentru ochi; faza lungă / faza
scurtă pentru privire;
dovleac / bostan pentru cap; seminţe de bostan pentru idei;
meliţă / moară pentru
gură; băiatul robot; puiul-proiectil; lapsus trăsnet; îţi îngheaţă
mintea.
Când spui: Colegul meu de clasă este o maimuţă., nu identifici
persoana reală cu animalul din junglă, ci denumeşti un aspect din
atitudinea, comportamentul, caracterul sau înfăţişarea sa care aduc a
maimuţăreală. Când spui gravat în memorie, te referi la ceva obsedant
pe care nu îl poţi uita. Când spui: Piloţii aflaţi în luptă cu forţa
gravitaţiei, te referi la un aspect din conduita de zbor a piloţilor,
confruntaşi cu o situaţie de criză ş.a.m.d.
4. inanimat pentru inanimat: clopoţei; lăcrămioare; zidul de apă.
5. metafore derivate: a schelălăi, a cotcodăci.
Există numeroase combinaţii între substantive sau verbe /
adjective ce denumesc obiecte concrete şi substantive ce denumesc
abstracţii: insule de viaţă (denumire dată laboratoarelor aseptice); mă
paşte amarul; mă roade invidia; îl macină gelozia; i se rupe sufletul; a
scoate din minţi; poveste incomodă; luptă febrilă; impuls ucigaş;
vehicule amfibii; apreciere pripită; soluţie elegantă etc.
Putem vorbi şi de metafore vectoriale (spaţiale, temporale):
spatele copacului; pe urmele furtunii; în mijlocul verii; dincolo de
limite; dincolo de ziua de mâine; între viaţă şi moarte.