RECENZII, NOTE
MARIA ILIESCU
Varia Romanica. Universaux
linguistiques, analyse du discours et
caractère variationnel de la Romania
Berlin, Frank & Timme GmbH, 2013, 389 p.
PrefaŃa la această carte, semnată de
Gerhard Ernst, profesor la Universitatea din
Regensburg, este un adevărat omagiu adus
autoarei, de care îl leagă nu numai o veche
relaŃie de colaborare, ci şi o adevărată amiciŃie
colegială. Relev acest fapt, pentru motivul că
este destul de rar să întâlneşti azi cuvinte de
preŃuire şi admiraŃie pentru activitatea unui
confrate de breaslă, chiar şi dacă, în unele
puncte, poŃi să nu fii de acord cu ideile lui. Ne
aflăm într-adevăr în faŃa unei mari romaniste
de formaŃie clasică, pe care pe bună dreptate
Gerhard Ernst o numeşte „la grande dame de
la linguistique romane”.
Instruită la şcoala foarte solidă a unor
lingvişti marcanŃi, precum Alexandru Graur şi
Iorgu Iordan, şefi de şcoală cu rădăcini adânci
în şcoala franceză şi cea germană, Maria
Iliescu, având şi avantajul unei educaŃii în
mediu plurilingv, a întrunit, chiar din timpul
studenŃiei, toate premisele atacării unui
domeniu ştiinŃific care condiŃionează
cercetarea de o competenŃă atât în domeniul
limbilor clasice, cât şi al tuturor limbilor
romanice. În România, termenul „romanist”
desemnează un istoric şi un comparatist al
câmpului panromanic şi nu un simplu
absolvent al studiului uneia sau a două limbi
romanice. Pe de altă parte, transferul Mariei
Iliescu din România în Germania şi Austria în
1983, ca autoritate deja consacrată, cu toate
piedicile pe care le-a avut în evoluŃia carierei
sale româneşti – tratament aplicat şi în multe
alte cazuri – s-a făcut fără o cenzură didactică
şi de cercetare, ceea ce a avut o imensă
pondere în creativitatea acestei lingviste.
Volumul de faŃă este ultima culegere de
texte – au mai apărut încă trei anterior – a
unor articole şi studii publicate în anii din
urmă, între 2007 şi 2013, unul singur fiind
doar mai vechi, din 2003. În ciuda unei
eventuale presupuneri apriorice de
eterogenitate, există nişte fire de legătură între
temele acestor scrieri, fapt care a făcut
posibilă organizarea coerentă a lor în patru
capitole: I. Linguistique générale et
linguistique romane, II. Latin et langues
romanes, III. La Romania dans son ensemble
şi IV. Langues romanes. Cele mai multe texte
sunt redactate în franceză, excepŃie făcând
doar 4, în limba germană.
Textele, deşi rezultatul unoi cercetări şi
păreri proprii, au un evident caracter didactic.
Este o trăsătură caracteristică a scrierilor
Mariei Iliescu, care, la câte universităŃi a
predat – şi nu puŃine au fost – a făcut repede
şcoală în jurul ei, îndrumându-i şi sprijinindu-i
pe colegii mai tineri, dedicându-se totodată cu
răbdare şi studenŃilor, fără acea aroganŃă ex
cathedra, obişnuită. CărŃile şi articolele sale
sunt cu acribie structurate, iar stilul este foarte
clar. Aş spune că, şi aici, este vizibilă şcoala
lingvistică bucureşteană, de la Ovid
Densusianu şi până la mentorii pe care Maria
Iliescu i-a avut.
În cele trei articole din primul capitol
autoarea dezbate tema universaliilor
lingvistice: Comment une langue améliore-t-
elle ses déficiens? (p. 17 – 32), Á la recherche
des universaux de contacts (p. 33 – 44),
Universaux linguistique et négation (p. 45 –
58). DiscuŃia este restrânsă la schimbările
lexicale, la funcŃionalitatea mecanismului care
produce aceste modificări şi la factorii
răspunzători, ceea ce Maria Iliescu numeşte
„mesures réparatoires ”. Cauzele, în
principiu, sunt cunoscute încă de la
neogramatici încoace, dar aceştia le-au aplicat
mai ales la domeniul schimbărilor fonetice.
Maria Iliescu practică de preferinŃă o
lexicologie diacronică, urmărind relaŃia
semnificat / semnificant, domeniu constant în
toată cercetarea ei. Dincolo de cazurile izolate,
fiecare în parte, de fapt causa causarum a
acestor schimbări este prima dintre
universaliile coşeriene şi anume creativitatea
limbii în perpetua ei mişcare, acea neîncetată
„schöpferische Tätigkeit”.
 RECENZII, NOTE
În multe dintre contribuŃiile Mariei
Iliescu se discută sau se rediscută etimologii;
în acest volum: Universaux linguistiques et
négation (p. 45 – 58) şi Aspects linguistiques
de la négation en roumain en perspective
romane (p. 283 – 297). Mă opresc doar la un
exemplu, asupra căruia, în ciuda soluŃiei
propuse de majoritatea dicŃionarelor, am
îndoieli. Este vorba despre cuvântul rom.
neam „popor, rudă”, căruia i s-a dat ca sigură
originea maghiară. Şi, totuşi, nu aş neglija
explicaŃia lui Alexandru Ciorănescu
(DicŃionarul etimologic al limbii române,
Bucureşti, 2002), după care etimologia lui,
fiind slavă în limba maghiară, poate fi aceeaşi
şi în română, cuvântul fiind intrat pe cale
directă. Cât priveşte larg acceptata origine
maghiară a omonimului neam, ca adverb
negativ cu circulaŃie numai în Oltenia, Maria
Iliescu are dreptate să fie de acord cu Tamás
Lajos, după care, în acest caz, am avea de a
face cu o inovaŃie locală, românească.
Chestiuni de gramatică istorică latino-
romanică sunt de asemenea discutate în textele
de faŃă, precum în Phénomène de convergence
dans la Romania (p. 101 – 130), sau în ampla
prezentare Le Roumain (p. 159 – 260). Este
foarte bine ca volumul acesta încadrează
această sinteză, fiindcă, în ultimele decenii, s-
a produs in Germania o adevărată întorsătură
în evaluarea genealogică, ba chiar şi
tipologică a neolatinei orientale.
Mă voi referi la mereu repetata afirmaŃie
care străbate literatura de specialitate, precum
că genul neutru ar fi dispărut în latina
populară târzie şi că, dintre limbile romanice,
doar româna l-a păstrat integral, iar parŃial
doar dialectele italiene de sud. Când G.
Ivănescu a scris despre continuitatea latină a
neutrului românesc în 1957 (Soarta neutrului
latin clasic în latina populară şi în limbile
romanice, în Studii şi cercetări lingvistice, 8,
p. 299 – 313), opinia lui era şi un act de curaj
politic, fiindcă România se afla în perioada în
care nu numai categoria neutrului, ci şi alte
fapte de limbă română erau explicate
primordial prin influenŃa slavă. Pe mine însă
m-a surprins să aflu tocmai la Maria Iliescu că
ea rămâne în cadrul stereotip, acela care, din
117
păcate, domină toate publicaŃiile de lingvistică
romanică, în primul rând manualele. Şi m-a
surprins tocmai fiindcă Maria Iliescu a făcut
parte din comisia mea de doctorat şi a fost de
acord cu teza pe care am susŃinut-o şi am
dovedit-o cu atestări. Ba mai mult, ea a
cunoscut şi tribulaŃiile istoriei acestui doctorat,
asupra căruia, pe mai multe căi, s-au făcut
presiuni pentru a fi împiedicat, nu din motive
ştiinŃifice, se înŃelege.
Lucrarea mea a avut ca titlu Soarta
neutrului latin pe teritoriul Romaniei (Iaşi,
Universitatea „Al. I. Cuza”, tiposcript, 1978;
deşi disertaŃia a fost susŃinută în 1977,
rezumatul tipărit are ca dată 1976, fapt care
este deja un indiciu pentru manevrele
pomenite mai sus). În disertaŃia mea, pentru
care am adus exemple extrase din peste 2.000
de inscripŃii latineşti din perioada imperială şi
târzie, am demonstrat că latina de la baza
limbilor romanice nu a pierdut genul neutru, ci
că doar l-a reorganizat formal, identificându-l
la singular cu masculinul, dar menŃinând
marca -a de la plural. De altfel, afirmaŃia
aceasta o făcuse deja primul W. Meyer
(Lübke) în teza lui de doctorat, pe care am
repus-o în adevărata ei valoare, preluându-i şi
titlul: Die Schicksale des lateinischen
Neutrums im Romanischen, Halle 1883. Cei
mai mulŃi romanişti îl citează, din păcate,
eronat pe Meyer-Lübke drept susŃinător al
opiniei dispariŃiei neutrului în latina populară.
Parcursă însă integral, teza lui afirmă
contrariul. Este adevărat, această opinie este
formulată clar şi deschis de abia la sfârşitul
lucrării, lucrare care conŃine un material imens
de exemple latineşti şi romanice – ne aflăm în
plină epocă pozitivistă. Concluzia lui finală
este însă că „… die Neutra als solche den
Untergang der alten Flexion überlebt haben”
– neutrele, ca atare, au supravieŃuit vechii
flexiuni (p. 174). Şi chiar în cartea de faŃă a
Mariei Iliescu , pe care o discutăm aici, se
demonstrează subsistenŃa flexiunii nominale
până în faza incipient romanică (cf. Gab es
eine kontinentale Romania? Morpho-
syntaktische Ähnlichkeiten zwischen dem
Altfranzösischen und dem Rumänischen, p.
131 – 141).
118 RECENZII, NOTE
Revenind la tânărul Meyer (Lübke),
subliniem că el considera în teza lui că numai
după dispariŃia declinării bicazuale a avut loc
şi dispariŃia neutrului. Dar acest fenomen s-a
produs la început numai la singular, în timp ce
la plural această dispariŃie s-a făcut mai
târziu.
Cu totul independent de Meyer (Lübke),
aceeaşi opinie a continuităŃii neutrului latin
până în faza romanică a avut-o şi un tânăr
absolvent al UniversităŃii ieşene, pe nume
Eduard Gruber, german de origine, dar născut
la Iaşi (1861-1896), care şi-a publicat lucrarea
de licenŃă un an după editarea disertaŃiei lui
Meyer (Lübke), în 1884, cu titlul Studiu
asupra genului elementelor latine în
româneşte, în comparaŃie cu celelalte limbi
romanice. Gruber face o analiză tot
amănunŃită şi uimitor de competentă a
materialului adunat de el, deşi sursele sale au
fost infime, cum singur o mărturiseşte cu
insatisfacŃie, ele nedepăşind stadiul Fr. Diez.
La rândul meu, şi eu nemulŃumită de lipsa de
receptivitate la rediscutarea neutrului latino-
romanic, în primul rând de către colegii
români, am reluat această dezbatere la o
distanŃă mai mare de timp, în articolul Eduard
Gruber aus Jassy und sein Beitrag zur
Bedeutung des Rumänischen für die
Romanistik, apărut în volumul Deutsch-
rumänische Sprach- und Kulturbeziehungen
im 19. Jahrhundert (Schriftenreihe des
Osteuropainstituts Regensburg-Passau, Band
13, Verlag Lassleben, 1992, p. 65 – 76).
Articolul a apărut şi în limba română (O
contribuŃie la importanŃa limbii române
pentru lingvistica romanică: Eduard Gruber
din Iaşi, în vol. Gerhard Ernst, Peter Stein und
Barbara Weber (Hrsg.): Beiträge zur
Rumänischen Sprache im 19. Jahrhundert.
Akten des Kolloquiums, Regensburg, 26–28
April 1990, Tübingen, Niemeyer, 1992, p. 351
– 359).
Că Meyer (Lübke) şi Eduard Gruber, în
mod cu totul independent unul de altul, au
ajuns la aceleaşi concluzii îşi află explicaŃia
prin epoca in care ei şi-au întreprins
cercetarea, aceea a neogramaticismului, şcoală
lingvistică pentru care se consideră că, în
evoluŃia unei limbi, cea care primează este
forma şi nu factorul psihologic.
În italiană, aşa cum a susŃinut G.
Bonfante (Esiste il neutro in italiano?, în
Quaderni dell’Istituto di Glottologia di
Bologna, 6, 1961, p. 103 – 109), neutrul a
subzistat nu numai dialectal, ci şi la nivel de
limbă standard, în tipul de plural le ossa etc.,
el fiind mai bine reprezentat numeric în limba
veche decât în cea actuală. Românescul
oasele, tot neutru, marchează în mod diferit de
italiană genul gramatical. Pentru pluralele
italieneşti meridionale în –ora, cu mult înainte
de G. Rohlfs (1968), citat de Maria Iliescu
drept prim autor (Phénomènes de convergence
dans la Romania: Morphosyntaxe et Syntaxe,
la p.104), a fost G. CaragaŃă (Plurale
româneşti şi italieneşti în -ora. În Buletinul
Institutului de Filologie Română
„Al.Philippide”, Iaşi, III, 1936, p. 29 – 56).
CaragaŃă a studiat acest paralelism lingvistic
româno-italian şi a dat o listă amplă de
exemple. Concluzia este că, în timp ce italiana
conservă categoria neutrului ca un relict
istoric pietrificat, româna are un neutru ca o
categorie gramaticală vie şi foarte productivă,
productivitate vizibilă şi la adaptarea
neologismelor.
O altă temă prezentă în volumul Mariei
Iliescu este mult dezbătuta aşa-zisă „l’union
linguistique balcanique” (vezi Der
Balkanbund aus romanischer Perspektive, p.
143 – 155). Această teză, formulată de K.
Sandfeld în 1930, a fost general acceptată, dar
Maria Iliescu este cunoscută ca adversară a ei,
ori de câte ori are avut ocazia. Şi, dacă citim
în publicaŃii actuale frecventele interpretări
fanteziste, datorită în primul rând atât unei
insuficiente cunoaşteri a limbii române, a
istoriei ei, cât şi a întregii bibliografii scrise în
limba română de-a lungul timpului (cf. de
exemplu, unele articole din volumul
Südosteuropäische Romania. Siedlungs- /
Migrationsgeschichte und Sprachtypologie,
Wolfgang Dahmen, Günter Holtus, Johannes
Kramer, Michael Metzeltin, Wolfgang
Schweickard, Otto Winkelmann Hrsg,
Romanisches Kolloquium XXV, Tübingen,
Narr Verlag, 2012), poziŃia autoarei de pe care
 RECENZII, NOTE
atacă această temă de lingvistică areală este
îndreptăŃită. Mai ales că tema a fost mult
dogmatizată, mergându-se chiar până la a
vedea limba română ca mai puŃin romanică
decât toate celelalte. Chiar dacă poziŃia Mariei
Iliescu este pentru unii deranjantă,
argumentele ei din articolul citat aici nu pot fi
ignorate. Mă alătur părerii că este iraŃional a
se presupune că postpunerea articolului nu
poate veni din bulgară în română, ci că
bulgara va fi fost influenŃată de română, din
moment ce toate limbile romanice au articol,
în vreme ce, dintre limbile slave, doar bulgara
îl posedă. Şi aş adăuga că postpunerea
articolului definit în română trebuie corelată
cu topica dominantă a grupului determinat /
determinant specifică discursului nemarcat,
topică vizibilă şi în combinaŃia substantiv +
adjectiv, indiferent dacă adjectivul este
calificativ sau determinativ. Această
poziŃionare trebuie să aibă drept cauză
primordială adaptarea limbii latine la topica
populaŃiei care a fost romanizată (poate
înrudită cu aceea de la baza limbii bulgare sau
a limbii albaneze). Pentru asemenea
presupunere nu este neapărată nevoie de texte,
fiindcă, în toate cazurile cunoscute de
bilingvism, se poate observa că sectoarele cele
mai sensibile la schimbări sunt cel fonetic şi
cel sintactic. De altfel, postpunerea articolului
nu a fost din capul locului generală. Limba
română are articolul definit antepus lui, la
genitivul / dativul numelor proprii masculine,
dar şi al unor nume proprii feminine. Mai
mult, tendinŃa limbii vorbite este să extindă
această construcŃie la toate numele feminine,
atât proprii, cât şi chiar la cele comune. În
textele vechi româneşti, antepunerea
articolului definit feminin ei (casei etc.) este
atestată la nume proprii feminine: ei Sara, ei
Tamara. Toate acestea arată că, în latina
populară de la baza limbii române,
postpunerea şi antepunerea s-au concurat
reciproc. Rezultatul îl ştim.
Fantasma unei „uniuni lingvistice
balcanice” îmi apare ca pură realitate
oridecâteori aud sau citesc în mediile germane
de azi expresia, menită să fie o caracterizare
119
de limbă, că un individ sau un grup vorbeau
cu „un accent est-european”.
Altă temă: Maria Iliescu nu este de acord
că franceza este considerată, de regulă, drept
cea mai evoluată limbă romanică (cf. Gab es
eine kontinentale Romania?, p. 131 – 141;
Variations contradictoires dans le galloroman
d’oil, p. 299 – 310). Şi aceasta din cauza că
franceza veche pune în evidenŃă păstrarea
dativului adnominal, a imperativului negativ
construit cu infinitivul şi nu cu indicativul şi
alte încă câteva fapte de limbă, puŃine la
număr. Aşadar, acestea arată un anume
caracter conservator al francezei. Cum
asemenea construcŃii s-au păstrat şi în română,
ele ajungînd chiar pînă în faza actuală, unii
romanişti, printre care şi Coşeriu, au imaginat
o nouă clasificare tipologică a limbilor
romanice, şi anume Romania continentală sau
septentrională şi Romania mediteraneană sau
meridională. Şi, totuşi, aceste fapte de limbă
sunt prea puŃine, pentru a se putea vorbi de o
„Romania septentrională” şi de o „Romania
meridională”. Şi, de altfel, in articolul tot din
acelaşi volum pe care-l discutăm aici, cu titlul
Rumänisch und die Romania continua (p. 261
– 273), chiar Maria Iliescu arată tocmai că
româna are puncte comune cu orice altă limbă
sau grup de limbi romanice: cu portugheza (p.
263), cu portugheza, spaniola, catalana,
occitana (p. 264), cu spaniola, retoromana,
wallona (p. 264), cu sarda (p. 264), cu
franceza, occitana şi retoromana (p. 264 –
265), cu italiana şi retoromana (p. 265) sau
numai cu franceza (p. 266). Asemenea
paralelisme se pot face pentru fiecare limbă
romanică în parte, fapt care confirmă
concluziile autoarei, că „Rumänisch
unterscheidet sich weder genealogisch noch
typologisch von den anderen romanischen
Sprachen” („româna nu se deosebeşte de
celelalate limbi romanice nici genealogic, nici
tipologic”, p. 262). Sau, se poate spune ceea
ce s-a afirmat de mult, că nu există o limbă
romanică mai romanică decât alta.
În finalul discuŃiei de mai sus, trebuie să
spun că volumul Mariei Iliescu, ca şi alte
scrieri ale acestei romaniste, este un excelent
manual pentru studenŃi, precum şi rezultatul
120
unor cercetări de diacronie latino-romanică, cu
multe noutăŃi de idei, dar şi provocatoare de
idei noi.
LUMINIłA FASSEL
WOLF DIETRICH, THEDE KAHL,
GEORGIOS SARROS
Kutsufliani. Volkskundliche Studie eines
aromunischen Dorfes im Pindos-Gebirge
(Panagia, Distrikt Trikala)
Koutsoufliani / Laografiki ereyna enos
vlahikou horiou stin Pindo (Panagia
Trikalon),
Thessaloniki, Verlag Gebrüder Kyriakidis,
2001, 443 p. + CD
Monografia de faŃă, studiu etnografic al
unui sat aromân din Pind, ilustrează eforturile
depuse, în ultimele decenii, în Grecia, pentru
cunoaşterea şi salvarea acestui patrimoniu
cultural. Deschizător de drumuri a fost, de
exemplu, Gogu Padioti, folclorist aromân din
Atena, care a publicat texte din folclorul
literar al aromânilor din Pind, culese la
Aminciu1, cu fotografii ce-i înfăŃişează pe
aromânii din această regiune în a doua
jumătate a secolului al XX-lea. De asemenea,
Zoi Papazisi-Papatheodoru a publicat texte
culese în mare parte din satele din Pind2.
Volumul de faŃă, însă, materializează un efort
al unui grup de cercetători, întreprins cu
mijloacele etnografiei, într-o colaborare
entuziastă şi profesionistă. Cartea este
rezultatul cunoaşterii pe teren a limbii, a
folclorului şi a vieŃii cotidiene a aromânilor
din Kutsufliani, sat aflat în centrul regiunii
locuite de aromâni.
1 G e o r gi os Sa r r os (n. 1958, Panagia,
Gogu Ap. Padioti, CăntiŃi armâneşti di-Aminciu /
Vlahika tragoudia tou Metsovou, Atena (fără ed.,
f.a.).
2
Zoi Papazisi-Papatheodorou, Ta tragoudia ton
Vlahon. Dimotiki ki eponimi poiisi (Cântece ale
vlahilor. Poezii populare şi culte), Atena,
Gutenberg, 1985.
RECENZII, NOTE
W ol f D i et r i c h (n. 1938, Leipzig) a
studiat matematica şi fizica. A vizitat prima
dată Kutsufliani în 1969, unde a înregistrat
cântece tradiŃionale din zonă. Alături de
numeroase prezentări de discuri cu muzica
tradiŃională din Ńările balcanice şi din Orientul
Mijociu, autorul a moderat cu regularitate
programe radio pe teme etnografice şi
etnomuzicale. Trăieşte şi lucrează în
Germania.
Th ed e K a hl (n. 1971, Hamburg) a
studiat geografia, bizantinologia şi slavistica.
În cercetarea de teren pentru teza sa asupra
aromânilor în sud-estul Europei, el a vizitat şi
localitatea Kutsufliani. A susŃinut în 1999 teza
de doctorat Ethnizität und räumliche
Verteilung der Aromunen in Sudesteuropa
(Etnicitate şi răspândire geografică a
aromânilor în sud-estul Europei). Cercetător
ştiinŃific la Institutul de Geografie al
UniversităŃii din Münster, a tradus în limba
greacă volumul I, Land und Leute, din
monografia lui Gustav Weigand, Die
Aromunen Ethnographisch-philologisch-
historische Untersuchungen über das Volk der
sogenannten Makedo-Romanen oder
Zinzaren. În prezent este profesor la
Universitatea din Jena şi lucrează la Viena, la
Österreichisches Ost- und Sudesteuropa-
Institut, unde continuă preocupările anterioare.
În 2005, împreună cu Maria Bara şi Andrei N.
Sobolev, a publicat rezultatele cercetării de
teren asupra aromânei vorbite în Turia (Pind):
Die südaromunishce Mundart von Turia
(München, Biblion Verlag). Cartea sa Istoria
aromânilor (Bucureşti, Editura Tritonic, 2006)
reuneşte studii de etnografie şi lingvistică. În
2006 a publicat pe CD un album, însoŃit de
transcrierea textelor (32 în total), Armânjlilji
di Andon Poçi. Cântitsi shi Isturii. Songs and
Stories (culese din localitatea Andon Poçi din
sudul Albaniei), în aromână, albaneză, greacă,
engleză şi română.
Noul Kutsufliani, districtul Trikala) are un
doctorat în cardiologie, trăieşte şi lucrează la
Atena. A susŃinut comunicări la numeroase
congrese de medicină şi a publicat articole
ştiinŃifice în Grecia şi în Europa. Este un mare
 RECENZII, NOTE
iubitor al muzicii populare şi tradiŃionale a
Greciei, el însuşi cântând la diverse
instrumente tradiŃionale (lăută, ghitară,
baglamàs, tobe). În 1997 a fost co-autor al
unei istorii a localităŃii natale, iar în 1998 co-
editor al unei culegere de cântece din
Kutsufliani. Scrie şi publică poezie.
Cartea se deschide cu un Vorwort
(Cuvânt înainte) (p. 15 – 17), cu informaŃiile
preliminare, muŃumiri adresate
colaboratorilor, lista subiecŃilor, după care
urmează cinci secŃiuni (A – E) şi o culegere
însemnată de fotografii.
SecŃiunea A., Einführung (Introducere, p.
27 – 50), prezintă scopul, metoda, structura
lucrării. SecŃiunea B., Die Untersuchung
(Cercetarea de teren, p. 51 – 94), cuprinde
cercetarea propriu-zisă. Autorii au ales ca mod
de organizare a materialului, extrem de bogat,
divizarea sa în funcŃie de criteriul timpului.
Este vorba despre o concepŃie şi o perspectivă
cronologică în care se împletesc timpul uman,
timpul sacru şi timpul profan.
Astfel, secŃiunea C., Der Kreis des
menschlichen Lebens (Cercul vieŃii, p. 95 –
188), include sfera, ciclul vieŃii umane, în
mare fiind vorba despre riturile de trecere:
C 1, vreari, pruxiniu, isusiri (iubire, peŃit,
logodnă); C 2, numtă; C 3, greauă; C 4,
lihuană; C 5, ligănari shi căntitsi ti cilimean’
(cântece de leagăn şi pentru copii); C 6,
pătidzearea; C 7, căntitsi di yiurtuseari
(cântece de sărbătoare); C 8, căntitsi di
arădeari; C 9, ti kiragii shi ti xinitii; C 10,
miryiuloi shi boatsiti (bocete); C 11, ti isturii,
cleftsă shi irui.
Ne vom referi mai mult la C 2, cel mai
extins subcapitol (p. 105 – 135), în care,
pentru ritualul de nuntă, autorii au înregistrat
10 texte de cântece în aromână şi 16 texte în
greacă, pe care le prezintă în paralel cu
traducerea lor în germană. Trebuie menŃionat
că textele armâneşti sunt transcrise în alfabetul
grecesc pe paginile pare, în textul grecesc, iar
pe paginile impare, în textul german, cu
alfabetul latin. Ritualul nupŃial este cel
121
cunoscut la toŃi aromânii1, începând de
miercuri cu reunirea suratelor, joi cu tipsia,
vineri cu expunerea zestrei, sâmbătă cu
invitarea naşilor, duminică dimineaŃa cu
bărbieritul mirelui şi desfăşurarea întregului
ritual, apoi luni cu încheierea. Ceea ce aduce
nou monografia de faŃă este textul ironic la
adresa soacrei mari (p. 133), care se cântă
duminică, după ce nunta ajunge la casa
mirelui. Interesant este un text simbolic,
despre destinul celor 45 de lămâi plantaŃi în
nisip (p. 133), despre care însă, atât pentru că
este citat numai în greacă, dar şi pentru că are
versul de 16 silabe, putem spune că nu
aparŃine folclorului aromân. În ceea ce
priveşte însă textul grecesc despre micuŃa
vlahă din munŃi (p. 133 – 134), cu măsura de 9
silabe, poate fi traducerea din aromână a unui
cântec mai vechi. Textele aromâne prezintă,
aşa cum era de aşteptat, particularităŃi
specifice graiurilor din Pind în fonetică
(sonorizarea labialei p > b: umpli > umbli, p.
107; partea > bartia, p. 117; piducl’ > biducl’,
p. 133), în morfologie (numele proprii
masculine articulate: Goglu, p. 213), ca şi în
lexic (pali ‘iar, din nou, încă o dată’, p. 231).
SecŃiunea D., Der Jahreskreis mit seinen
grossen Festen (p. 189 – 220), cuprinde ciclul
marilor sărbători anuale, timpul sacru: D 1,
Paramuni di Protu Yinar; D 2, Protu Yinar; D
3, Tafota; D 4, Cărliadzi i Argutsiarea shi
Dumănica albă; D 5, Protu Martsu; D 6,
Lazarlu; D 7, Pashtili; D 8, Pirpiruna; D 9,
Protu Maiu; D 10, Yiurtii, Sărbătoari; D 11,
Cărciun: colindi shi leadzini.
Principala sărbătoare în Kutsufliani este
la 8 septembrie, hramul bisericii şi al
mănăstirii Limnochovo (p. 211) şi este
prezentată împreună cu două texte în aromână
şi unul în greacă. Este interesant textul despre
obiceiul de Protu Martsu, când se făcea
‘mărŃişorul’, în aromână marŃu, din două fire
răsucite, unul alb, altul roşu, pe care fetele mai
mari şi-l prindeau de şorŃ, iar copiilor le era
legat la încheietura mâinii sau de deget. Erau
purtate până la 15 – 20 martie, când erau
1
Vezi, pentru grămosteni, şi Nicolae Gh. Caraiani,
Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean,
Bucureşti, Minerva, 1982.
122 RECENZII, NOTE
aruncate pe crengile corcoduşilor, ca
rândunelele să le ia şi să-şi facă din ele
cuiburi. Obiceiul este adresat în prezent mai
ales copiilor şi are scopul de a-i feri de deochi
şi de boli.
Lipsesc însă din acest ciclu două
sărbători mari legate de transhumanŃă, Ayiu
Yoryi şi Ayiu Dimitri, ca şi referirea la
sărbătoarea Stă Măria.
SecŃiunea E., Volkskunde des Alltags in
Kutsdfliani (p. 221 – 279), este mai eterogenă,
deşi dovedeşte un efort de sistematizare a
etnografiei vieŃii cotidiene în Kutsufliani. Se
porneşte de la descrierea portului tradiŃional
(E 1, Traditionelle Bekleidug), urmează
ocupaŃiile tradiŃionale (E 2, Traditionelle
Beschaftigungen): arari, siminari, biriketi;
aloni; adunari călămbuki, misur; mori di apă;
adrari yinu; picurari shi celnits; tundearea
oilor shi lucrarea a lănăl’ei; acatsă peshti;
alghinari; emburlăki; kiniyi. Celelalte
subcapitole sunt rezervate umorului,
superstiŃiilor, medicinei populare, formulelor
fixe pentru urări şi pentru starea vremii,
denumirilor de insecte etc.: E 3, shicăgi; E 4,
telaladz; E 5, giocuri; E 6, shicăi shi pizuieri;
E 7, urări; E 8, pisti pi lucri mistiryioasi; E 9,
dzătsi kirolu; E 10, niputeri shi yitripseri;
E 11, prici, bubulidz shi alti ahtări. Materialul
cuprins aici permite studiul ulterior din
perspectivă pragmatică.
Din punct de vedere lexical, sunt de
observat, între altele, sinonimele călămbuki,
arpusitlu (p. 229) şi misuru ‘porumb’ în acest
grai din Pind. De asemenea, în basmul dat ca
exemplu pentru serile când se curăŃă
porumbul, apare substantivul andhroyin
‘cuplu; familie’, cunoscut şi la grămosteni sub
forma andruinată, andruyinată. 
Foarte interesant subcapitolul E 6 (p.
255–265: shicăi shi pizuieri), despre glume şi
expresii ironice, în care găsim exemple de
porecle (Curcusura ‘femeie intrigantă’), de
distihuri umoristice (Va l’au un peru di tsapu, /
shi yinu astară si tsă bagu), de expresii
idiomatice (Cu unu kipru aroshu) din dialoguri
ale copiilor, expresii umoristice depreciative
(Gioni di dziunapini curli ca di peapini, unde
dziunapini ‘jneapăn’ este tradus greşit prin
germ. Zeder ‘cedru’) şi câteva anecdote
(numai în greacă şi în traducere germană).
Oralitatea este bine surprinsă în notarea
fonetică riguroasă, fidelă.
În subcapitolul E 9 (dzătsi kirolu ‘despre
starea vremii’), jumătate din expresii sunt
întregistrare nu numai în greacă, ci şi în
aromână: U vedz negura tu putumii
ashtirnută? Ashteaptă ploaie atsia! ‘Vezi
negura în luncă? Acolo se aşteaptă ploaie!’.
Este, de altfel, prima înregistrare a unor
asemenea credinŃe şi expresii.
Componenta vizuală reprezintă o parte
importantă (30% din numărul de pagini) în
monografie, care se încheie cu o colecŃie de
fotografii, hărŃi, documente şi fotocopii ale
unor publicaŃii periodice (p. 281 – 414). Ea
permite o cunoaştere adecvată, mai directă, a
acestei comunităŃi rurale, de-a lungul secolului
al XX-lea, cu o privire mai persistentă asupra
anilor ’50. Fotografiile provin din arhivele
personale ale locuitorilor din Kutsdfliani şi
sunt grupate pe familii. Reprezentativă pentru
dinamica generaŃională a costumelor este, de
exemplu, fotografia de la pagina 364, care
înfăŃişează o familie din anii 1950, alcătuită
din patru persoane (trei generaŃii), în picioare,
în faŃa unui zid de piatră. În centru se află o
femeie de vârstă mijlocie (soacra), cu rochie
lungă până la glezne, Ńesută din bumbac cu
dungi subŃiri verticale, cu şorŃ de lână, pe cap
cu un şal aşezat ca un turban lăsat pe ceafă,
acoperind doar jumătate din creştet, cu părul
pieptănat cu cărare pe mijloc. La dreapta ei
este un tânăr (fiul) cu haină neagră cu revere,
de croială europeană, cu vestă şi cămaşă fără
guler, de culoare închisă, care poartă însă
pantaloni negri bufanŃi până la genunchi, în
genul şalvarilor, drepŃi pe gambă, iar în
picioare pantofii cu fundă ai costumului
tradiŃional. La stânga ei se află o femeie tânără
(nora), cu rochie din altă Ńesătură, mai moale,
judecând după falduri, din catifea probabil,
acoperind gleznele, cu şorŃ subŃire şi imprimat
cu motive florale, de mătase, cu brâul
tradŃional de argint cu pafta, cu mărgele la gât,
cu cercei, având pe cap un batic subŃire, legat
tot de la jumătatea creştetului spre spate, cu
fundă deasupra urechii stângi, pieptănată şi ea
 RECENZII, NOTE
cu cărare pe mijloc. În centru, în faŃa bunicii,
se află nepoata, o fetiŃă de circa şase ani, cu
capul descoperit, cu cosiŃe pe spate, cu rochiŃă
de bumbac puŃin deasupra gleznei, Ńesută cu
motiv ecosez, cu şorŃ alb de pânză în partea de
jos, cu dantelă în colŃuri, cu cercei, brăŃară şi
inele.
Cartea este însoŃită de un preŃios CD (32
de înregistrări, în total 70 de minute şi 44
sec.). O parte din textele vorbite şi din cântece
sunt în aromână, altele în greacă. Au fost
selectate atât cântece vocale şi instrumentale,
cât şi texte în proză. Cântecele alese alcătuiesc
o mică antologie inedită până acum,
reprezentativă pentru folclorul pindean.
Calitatea înregistrărilor este deosebită, ca şi
fidelitatea transcrierilor fonetice pentru textele
în aromână (aşa cum pot fi consultate în
cuprinsul cărŃii conform tabelului de la p. 416
– 423).
Pentru studierea folclorului muzical
aromânesc este foarte utilă şi lista discografiei
(p. 435–437), aproape exhaustivă, care
cuprinde casete anonime apărute în anii ’80 –
’90 în Grecia; World Collection of Recorded
Folk Musik (apărută în 1984 la Geneva),
folclorul din Pind înregistrat de Constantin
Brăiloiu în 1939, caseta cu muzică prelucrată,
de inspiraŃie folclorică, a formaŃiei Fokus din
Skopje (1994), clasicul disc al lui George
Marcu (1960) etc.
În concluzie, meritul principal al
întreprinderii autorilor acestei monografii
cuprinzătoare, extrem de binevenite, pentru
conservarea şi cunoaşterea folclorului
armânesc, este acela de a fi înregistrat texte
ale unor cântece inedite până acum,
caracteristice pentru grupa aromânilor
pindeni, ca şi texte umoristice, unele uşor
licenŃioase, absente din culegeri de folclor
anterioare. La fel, transcrierile textelor în
aromână sunt mărturii ale fazei actuale a
aromânei vorbite în Pind.
Cultura populară aromână este fidel
reflectată de această cercetare etnografică.
Este pregnantă latura umoristică a textelor
culese la Kutsufliani, care subliniază, pe de o
parte, puternica trăsătură ludică a folclorului
pindean şi autoironia vorbitorilor, dar şi faptul
123
că aromâna este vie şi că îşi îndeplineşte
funcŃia de comunicare şi funcŃia poetică.
MARIANA BARA
EFTIMIE DE TÂRNOVO, PATRIARH
CorespondenŃa cu Sfântul Nicodim de la
Tismana, mitropolitul Antim al
Ungrovlahiei, monahul Ciprian, viitor
mitropolit al Kievului şi al întregii Rusii
Traducere din medio-bulgară de
GHEORGHIłĂ CIOCIOI
Bucureşti, Editura Sophia, 2014
Cultura şi literatura română veche
continuă să rămână un teritoriu acesibil numai
celor învăŃaŃi, capabili să citească în limbi
vechi, uitate şi dispreŃuite de majoritatea
publicului, iar „incursiunile critice” în acest
domeniu au devenit o raritate. SituaŃia nu este
mai fericită nici la nivel universitar, unde
ambiŃiile sunt mari, dar realizările puŃine.
Majoritatea „specialiştilor” nu cunosc limba
slavă veche, sau măcar o altă limbă slavă, ei
produc „comentarii” pe texte editate cu mult
timp în urmă, „reeeditând” puncte de vedere
lipsite de originalitate. Definirea începuturilor
literaturii române veche se dovedeşte a fi
dificilă pentru că, necunoscând instrumentul
lingvistic, precum şi celelalte conexiuni cu
istoria, teologia, istoria mentalităŃilor,
accederea la un studiu critic, bazat pe critica
izvoarelor şi tehnica ediŃiilor şi formularea
unor ipoteze plauzibile, se lasă aşteptată.
Harnicul traducător din limbi slave,
precum şi din limba franceză, GheorghiŃă
Ciocioi, pune la îndemâna studioşilor o parte
mai puŃin cunoscută din „creaŃia” marelui
patriarh bulgar, Eftimie de Târnovo.
Traducerea străluceşte prin inteligenŃă, prin
stăpânirea desăvârşită a termenilor, prin
armonie, urmând întrutotul tiparul arhaizant
de limbă, cu meandrele lui, oferind un
spectacol intelectual de mare Ńinută.
124 RECENZII, NOTE
În corespondenŃa patriarhului Eftimie de
Târnovo cu Sf. Nicodim de la Tismana, cu
Antim, mitropolitul Ungrovlahiei şi cu
monahul Ciprian (viitor mitropolit al Kievului
şi Rusiei) s-au dezbătut probleme de ordin
dogmatic (existenŃa fiinŃelor nevăzute,
raportul dintre bine şi rău, etc.), moral şi
probleme de drept canonic (drept bisericesc).
Una dintre primele corespondenŃe,
adresate lui Nicodim de la Tismana, a debutat
cu o problemă veterotestamentară, cu privire
la faptul că Moise nu l-a făcut cunoscut întru
totul pe Dumnezeu (Tatăl), numindu-L doar
Creator al tuturor făpturilor văzute şi omite
explicarea existenŃei fiinŃelor fără de trup.
În osârdia şi năzuinŃa Sf. Eftimie spre
aflarea adevărului, cere o explicaŃie raŃională
contemporanului său, Nicodim, care răspunde
astfel (pe scurt): imediat după eliberarea
evreilor din Egipt, Moise doreşte să-L facă
cunoscut pe Dumnezeu (Izbăvitorul), însă
limita de cunoaştere a evreilor îl determină să
explice la nivelul intelectual al poporului
evreu.
Încercarea de a explica ad litteram
existenŃa altor fiinŃe cereşti, putea crea un şoc
asupra evreilor (sceptici în reuşita lor de
găsire a pământului făgăduinŃei), care puteau
să cadă în idolatrie la aflarea acestor fiinŃe sau
făpturi netrupeşti în afară de Dumnezeu-Tatăl.
O altă nelămurire a Sf. Eftimie, prezentă
în această CorespondenŃă, este aceea că omul,
cu toate că află şi i se descoperă faptul că
Dumnezeu este Atotprezent şi AtotŃiitor, caută
ajutor la sfinŃi şi la îngeri. Răspunsul lui
Nicodim explica faptul că omul „aleargă” la
Dumnezeu prin îngerii şi sfinŃii Lui. Alege
această modalitate în urma faptului că îngerii
şi sfinŃii sunt fiinŃe mijlocitoare între om şi
Dumnezeu, privind aceste făpturi ca pe
anumite repere, tipare pe care le va urma întru
viaŃă viitoare.
O altă temă, dezbătută în această
corespondenŃă şi la care au zăbovit pentru a
aduce lămuriri, este existenŃa răului şi de ce
Dumnezeu îngăduie prezenŃa celor rele.
Nicodim aduce o explicaŃie prin care arată
cum răul apare în urma absenŃei binelui.
Precum lumina care dispare şi locul acestuia
este luat de întuneric, aşa şi cei care de
bunăvoie părăsesc binele fac loc răului, atât în
minte, cât şi în suflet.
Iar în privinŃa implicării lui Dumnezeu în
asemenea cazuri, putem vorbi de libera voinŃă
dată omului la crearea lui, voinŃă care nu
poate fi influenŃată sau dirijată în mod
voluntar de către divinitate.
Un alt contemporan al Sf. Eftimie a fost
mitropolitul Antim al Ungrovlahiei (atenŃie!
nu are nici o legătură cu Antim Ivireanul, care
a trăit mai târziu, cu trei secole!) cu care a
dezbătut o problemă de ordin canonic, cu
privire la dreptul bisericesc şi la moralitate.
Cei doi au discutat problema celei de-a
doua căsătorii a uneia din părŃi. Potrivit
canoanelor (legilor creştine) nu este îngăduită
cea de-a doua nuntă. ExplicaŃia ar fi
asemănarea celor doi, care urmează a se
căsători, cu Hristos şi Biserica (numită şi
„mireasa lui Hristos”). Precum Hristos este
Unul şi Biserica tot Una, tot astfel şi bărbatul
trebuie să fie al unei singure femei şi femeia a
unui singur bărbat pentru întreaga viaŃă.
Însă din cauza contextelor sociale se
îngăduie săvârşirea şi celei de-a doua
căsătorii, ce era recunoscută într-un anume fel
de Biserică, doar după împlinirea unor
epitimii, care nu aveau un caracter primitiv,
fiind date de preotul care a oficializat această
taină.
După împlinirea „certărilor” şi după
mărturisirea „îmbrăŃişării cu Hristos”, cei
căsătoriŃi sunt primiŃi în sânul Bisericii.
Putem trage o concluzie, şi anume că
Biserica a fost întotdeauna îngăduitoare atunci
când şi de „partea cealaltă a baricadei” a
existat voinŃa şi dorinŃa de regăsire în
Dumnezeu.
În corespondenŃa Sf. Eftimie cu monahul
Ciprian, care va deveni ulterior Mitropolitul
Kievului şi Rusiei, s-au dezbătut anumite
probleme mai delicate în legătură cu modul de
manifestare al trăirii credinŃei ortodoxe.
Din discuŃiile lor s-a ajuns la concluzia
că modul de manifestare nu reprezintă o
problemă primordială, accentul căzând asupra
conŃinutului doctrinar, care nu trebuie
modificat sau ştirbit în urma modului de
 RECENZII, NOTE
manifestare, precum în perioada apostolică,
când fiecare îşi exprima credinŃa după putinŃă
(din cauza contextului istoric – prigoane şi
interdicŃii), fără a fi alterat însă sensul
dogmatic al credinŃei şi al învăŃăturilor.
O altă problemă delicată a fost legată de
săvârşirea Tainei Sf. Euharistii (=
Împărtăşania), Sfânta Taină oficiată exclusiv
de preoŃi sau ierarhi. S-a pus întrebarea dacă,
în cazuri de moarte iminentă, omul simplu se
poate împărtăşi nefiind iniŃiat în această taină.
La această întrebare a avut parte de un
răspuns concret ce Ńine de dreptul bisericesc,
care îngăduie şi împărtăşirea de unul singur,
în urma rostirii rugăciunilor specifice. În cazul
în care omul scapă de acea moarte iminentă,
este necesar să se mărturisească şi apoi să
împlinească cu desăvârşire această Sf. Taină,
fiind binecuvântată şi sfinŃită de către o
persoană delegată (preot sau ierarh).
ÎnvăŃaŃii români, puŃini, de altfel (Emil
Turdeanu, Dan Horia Mazilu sunt excepŃile
meritorii), s-au ocupat mult prea puŃin de
aceste începuturi literare. Limba slavonă
folosită în łările Române a fost doar un
instrument al culturii scrise, folosit cu
precădere în mediul ecleziastic şi nu a fost
vorbită de către populaŃie. Ultimul mare
patriarh bulgar, Eftimie (1375–1393), era, fără
îndoială, un excelent cunoscător al textului
scripturistic, capabil să articuleze compuneri
retorice de negreşită influenŃă bizantină, iar
autoritatea de dogmatică, mult întărită prin
frecventarea mediului isihast şi athonit, este
recunoscută cu prisosinŃă de ierarhii Ńărilor din
jur, care-şi alcătuiau cu greu o structură
bisericească în cadrul structurii statale de
origine recentă.
Faptul că această „corespondenŃă” s-a
păstrat este, de asemenea, un fapt remarcabil.
Anii 1375–1400 sunt ani tulburi pentru
celelalte Ńări din jur. AsaltaŃi permanent de
turci, bulgarii, sârbii, grecii vor fi în cele din
urmă cuceriŃi de aceştia, iar producŃia
cărturărească va înregistra un vizibil regres.
łările Române, care-şi păstrează o largă
autonomie internă, oferă cadrul propice pentru
circulaŃia unor asemenea texte private.
125
E greu de cuantificat cât au influenŃat
„dezvoltarea” literaturii române, ceea ce mi se
pare preŃios şi ca exprimare, şi ca finalitate
critică. Puteau genera o anumită mişcare de
idei în spaŃiul teologal, bine acompaniată de o
retorică pe măsură, se pot stabili diverse
filiaŃii, analogii, însă elementul de progres e
greu de probat. De ce? Pentru că el presupune
în primul rând o masivă etapă de acumulări,
care, prin valori, să devină o ierarhie
recunoscută şi având, implicit, o mare putere
de penetrare la nivelul „publicului”, care
rămânea cantonat în lumea Bisericii.
Există şi o altă problemă: în epoca veche,
„originalitatea” avea un cu totul alt statut
decât în prezent. PreŃuită era conformarea la
normă şi nu ieşirea din ea. Nu există, cum s-ar
putea crede, mai multe literaturi naŃionale care
produc texte cu impact imediat asupra Ńărilor
circumvicine. Există, de fapt, o singură
literatură teologică ortodoxă, care-şi trage
sevele din literatura bizantină, peste care se
mulează diverse influenŃe orientale. Arta şi
literatura, cultura în general, aparŃin în
totalitate mediului teologic. Recompunerea
spaŃiului intelectual presupune analizarea
etapizată a tipului / tipurilor de texte care
„performează”.
O literatureă naŃională selectează, preia,
adaptează ceea ce se pretează sufletului
naŃional. Ea nu preaia mecanic teme, motive,
texte, pentru că altfel ar deveni un simplu
depozitar de producŃii cărturăreşti lipsite de
spirit naŃional.
Literaturile medievale nu suferă de
„puritate”, texte din cele mai diverse îşi fac
apariŃia lor la un moment dat, dar, pentru a
avea o influenŃă cât de mică, trebuie să
producă o impulsionare a activităŃii culturale,
manifestate prin şcoli, curente, reprezentanŃi.
Mediul monahal românesc a stabilit
foarte repede legătura cu farul lumii ortodoxe,
„Sfântul Munte Athos”, dar a colportat şi texte
slave, crescute şi acestea sub lumina
BizanŃului. În łările Române s-au găsit
copiile cele mai bune după textele ierarhului
bulgar (un merit special are aici Gavriil Uric),
după care un învăŃat, Kalužniacki, a întocmit o
ediŃie critică remarcabilă.
126 RECENZII, NOTE
Marile „lavre” (e.g. NeamŃu) adună
aceste texte, le prelucrează, le copiază şi le
difuzează în toată zona ortodoxă. Bibliotecile
athonite deŃin un repertoriu excepŃional de
texte, dar pe care puŃini se încumetă să-l
cerceteze. Pentru români, ideală ar fi o
cercetare a fondurilor slave de la Zografu,
Hilandar şi Sf. Pantelimon, pentru că unele
dintre aceste texte au fost produse în łările
Române sau chiar la Athos, de către români,
folosind limba slavă.
Patriarhul bulgar Eftimie s-a întâlnit, de
fapt, în Athos cu viitorii săi corespondenŃi,
existând deci bazele unei comuniuni spirituale
de netăgăduit.
Capitală ca importanŃă rămâne lucrarea
savantului Emil Turdeanu, La littérature
bulgare du XIVe siècle et sa diffusion dans les
pays roumains (Paris, 1947), puŃin cunoscută
chiar şi „specialiştilor” şi încă netradusă în
limba română. Publicarea ei în limba română
ar face un imens serviciu culturii române.
Aceeaşi afirmaŃie e valabilă şi pentru
lucrarea din P. Ş. Năsturel despre relaŃia români
– MunteleAthos, Le Mont Athos et les
Roumains. Recherches sur leurs relations du
milieu du XIVe siècle à 1654 (Roma, 1986). Şi
pentru că tot am vorbit despre Bulgaria, merită
toată atenŃia lucrările învăŃatului bulgar Kyrill
Pavlikianov.
În încheiere, aş dori să menŃionez
importanŃa deosebită a traducerii făcute de
GheorghiŃă Ciocioi, care ne pune în situaŃia de
a regândi începuturile literaturii române
medievale şi, poate, prin truda sa, să avem
acces la alte „opere” capitale pentru
începuturi, ieşind astfel din oceanul de
nepăsare în care naufragiem de decenii.
LAURENłIU AVRAM
GEORGE NEAGOE
Asul de pică: Ştefan Augustin Doinaş
Bucureşti, Cartea Românească, 334 p.
Este un gest de impudoare sau, mai grav,
un hybris, în a-Ńi propune să revizuieşti
biografii, literare sau sociale, ale unor nume
mari? George Neagoe, autorul volumului Asul
de pică: Ştefan Augustin Doinaş, lasă să se
creadă că nu. Dimpotrivă, revizuirile pot fi şi
constructive, pentru că, în afară de o (posibilă)
dărâmare de idoli, sunt şi o aducere la
suprafaŃă a detaliului istoric semnificativ. Iar
prin acesta, se lasă loc zidirii, pagină cu
pagină, a unui nou edificiu – aici, povestea din
spatele operei proteice şi a cameleonismului
lui Ştefan Augustin Doinaş.
Autorul, după cum însuşi sugerează, nu
vrea să fie un simplu contabil al arhivelor şi al
bibliografiei. Secondat de criticul literar, cel
care îşi însuşeşte, deci, ambele ipostaze, iese
mai uşor din dilemele pe care le naşte
recuperarea fragmentelor din activitatea unor
scriitori care au încercat, cu conştiinŃa
împăcată sau nu, să-şi tăinuiască apartenenŃa
la sistemul şi metodele SecurităŃii. Ştefan
Aug. Doinaş este un caz aparte printre literaŃii
colaboratori cu instituŃiile amintite. Ineditul
biografiei lui, ce se reflectă, în ciuda oricăror
opoziŃii ale ideliştilor, în opera sa, constă în
jocul pe două fronturi pe care l-a făcut
„personajul” acestei cărŃi. Nu fără temei spune
Eugen Negrici despre Asul de pică. Ştefan
Augustin Doinaş că este un roman deghizat.
Cartea este atât o cercetare atentă a multor
documente (unele şterse pentru prima dată de
praful depozitelor), cât şi povestea
detectivistică a unei dezvăluiri prezentate în
şase capitole dense (lăsând la o parte pe cele
bibliografice).
De la primele întorsături de condei prin
care se Ńese povestea supusă atenŃiei, George
Neagoe, defensiv – căci trebuie să îşi ia
măsuri de precauŃie – îşi argumentează
intenŃiile: rectificările sunt necesare pentru că,
pe de o parte, au existat omisiuni, voite sau
nu, şi, pe de altă parte, în cazul lui Ştefan Aug.
 RECENZII, NOTE
Doinaş, pentru că ,,imaginea scriitorului a
rămas lipită ca un tatuaj de prima parte a
activităŃii sale literare – aceea a
,,baladescului”, asociată unor inflexiuni
(neo)clasice şi neo(romantice)” (p. 26). Ce
Ńine foarte mult să ne convingă George
Neagoe în primul capitol – ,,Biographia
litteraria”: rectificări – este că biograficul
afectează po(i)eticul. Faptul că un scriitor ca
Doinaş a trebuit să facă eforturi, nu tocmai
etice, pentru a obŃine dreptul de semnătură, ,,a
afectat modalităŃile sale de a face literatură şi
de a se comporta în public” (p. 27).
Un truism: nu poŃi citi fără să cunoşti
alfabetul. Transferată în zona istoriei şi
hermeneuticii literare, evidenŃa aceasta devine
o tehnică de lucru. Apropierea adecvată de
textele unui autor stă în cunoaşterea
elementelor definitorii, precum şi a
începuturilor: contextul, debutul, modelele şi
influenŃele. Al doilea capitol, ,,Alfabet
poetic”: istorii despre debutul amânat (1939–
1947), cuprinde povestea volumului proiectat
pentru publicare, indicat şi în titlu. Contextul
debutului precoce al scriitorului este destul de
ambiguu, fapt la care a contribuit chiar
scriitorul. InvestigaŃia şi corectările aferente
acesteia stabilesc, în final, anul: Doinaş a
debutat în 1939, în clasa a VII-a de liceu, la
Arad. De debutul în volum a fost frustrat
Doinaş. O parte importantă a primului
subcapitol, rezervat ,,Cercului literar de la
Sibiu”, o reprezintă corectarea bibliografiei
întocmite de clujeanul Mircea Popa.
AbundenŃa detaliilor şi lămuririlor acestei
„erate” este impresionantă şi, în final, George
Neagoe stabileşte referinŃele utilizabile în
viitoare antologii sau volume de bibliografie
completă ale lui Doinaş. Cu privire la Cercul
literar, faptul subliniat de autor este că acesta
s-a aflat sub supravegherea atentă atât a
SiguranŃei, cât şi a SecurităŃii, dar că, ,,totuşi,
până în 1948 nimeni nu le impunea subiectele
şi versificaŃia” (p. 42).
Cartea nu se rezumă la acuzaŃii (acestea
există, cel mult, sub forma constatărilor bazate
pe dovezi palpabile), ci, acolo unde este cazul,
îl apără pe creatorul Doinaş. O clară luare de
poziŃie, apologetică, întâlnim în cazul
127
prezentării modelelor – magiştrii, cum îi
numeşte autorul – din poezia lui Doinaş.
Criticii postbelici, nu de puŃine ori, au
absolutizat înrâurirea lui Blaga asupra mai
tânărului cerchist sibian, dar şi pe cea a lui
Arghezi, mergând până la a vedea în poet nu
mai mult decât un epigon lipsit de
originalitate. Or, pentru George Neagoe, aşa
cum demonstreză în numeroasele inserŃii de
analiză literară, Arghezi a fost catalizator, şi
nu un diluant, pentru Doinaş (p. 69).
DemonstraŃia stă în picioare graŃie identificării
toposurilor şi categoriilor unde Doinaş se
desparte, amiabil, de predecesorii săi.
Urmărirea, pe alocuri cinematografică, a
perioadei de început din activitatea poetului
cerchist, se încheie cu lămurirea episodului
,,volumului nepublicat”, ce a avut repercusiuni
biografice şi spirituale deopotrivă – ,,exilul
interior” ca profesor în comuna natală şi
refuzul de a mai publica. Periplul cu adevărat
aventuros de aici începe. În următoarele trei
capitole, George Neagoe desface nodul
gordian cu o adevărată delectare. Firele care-l
Ńineau strâns, în alcătuirea sa, provin din mai
multe surse. Mai întâi, pentru că Doinaş a
semnat, literatură şi corecturi (stilizări), sub
diferite pseudonime. Apoi, pentru că relaŃiile
scriitorului cu instituŃia SecurităŃii au variat
până acolo încât este închis, până în 1958, din
pricina unor ,,texte ostile”. O concluzie
importantă a lui George Neagoe priveşte
tocmai sintagma, cu aspect eroic-victimizator,
a ,,exilului interior”. Această experienŃă a lui
Doinaş îi apare ca ,,supradimensionată,
întrucât deghizarea în Ion Motoarcă anulează
orice pretenŃie de împotrivire la dictatură prin
tăcere scriitoricească” (p. 115).
Partea inflamabilă a cărŃii, deopotrivă
pentru autor şi pentru istoria literară, o
constituie capitolele disecării evenimentelor
de după ieşirea din închisoare, în multe locuri
destul de plastic prezentate. Amestecul de
analiză istorică, documentară şi etică (acolo
unde era cazul) dau o notă tragică întregii
scene. Doinaş semnează angajamentul de
colaborare şi, în ciuda tuturor eforturilor sale
şi, mai ales, a prosternării umilitoare în faŃa
autorităŃilor, nu i se dă dreptul de semnătură.
128 RECENZII, NOTE
,,Convertirea în sursă nu i-a grăbit întoarcerea
în lumea literară” (p. 183) şi, în plus, ,,Andrei
Golfin nu îl scuteşte pe Ştefan Aug. Doinaş de
obligaŃiile literare”, bineînŃeles faŃă de regimul
comunist. Climaxul investigativ nu este în
ultimul capitol, care opreşte jocul
kierkegaardian, al pseudonimelor, pentru a le
strânge în imaginea-simbol a ,,asului de pică”.
Dacă un simpatizant, în modul afectiv intens,
va vedea în carte o ultragiere a lui Doinaş,
lucrul s-ar întâmpla mai ales pentru partea
care se ocupă de pendularea ,,rezistenŃei prin
cultură” a poetului. Este drept că, aşa cum
observă şi George Neagoe, limbajul poetic,
mai bine zis esopic, se radicalizează, în
special în anii ’80. Dar la fel de adevărat este
şi că Doinaş se recomanda ca maestru moral,
inatacabil atât din partea sistemului politic
(căci se făcuse cunoscut şi iubit), cât şi din
partea altora care aspirau la acelaşi statut.
Fundamentele sale erau cu siguranŃă şubrede,
şi el se făcea vinovat de multe concesii
neonorabile. Până în clipa morŃii, Doinaş s-a
arătat fie îngăduitor cu scriitorii
colaboraŃionişti, fie neînduplecat, tunând,
după 1989, împotriva acestora.
Se observă, în pofida probelor năucitoare
aduse în ,,cazul Doinaş”, urme de
compătimire şi înŃelegere, pe care autorul
volumului Asul de pică…le simte, cu
sinceritate, pentru poet. În fond, ne spunea
încă din primele pagini, ,,persoanele vizate
[citeşte Doinaş!] au acŃionat în condiŃiile de
«normalitate» ale oricărei dictaturi, respectând
adică regulile impuse ori fiind obligaŃi să le
respecte în situaŃii de şantaj afectiv, familial şi
intelectual”(p. 9).
Stilul redactării şi poziŃionarea faŃă de
subiect lasă impresia de obiectivitate.
ÎnŃeleasă greşit, poate din cauza unor parti-
pris-uri ale cititorului, obiectivitatea se
transformă în atitudine tranşantă, confundabilă
cu maliŃiozitatea. Este un sentiment al
verdictelor reci, aplicate poetului şi activităŃii
acestuia, dar poate tocmai din cauza faptului
că obiectivitatea îl împiedică pe însuşi criticul
literar să se complacă în epitete elogioase.
Impresia este cea pe care o dau şi ochii
impasibili ai celui care doar înregistrează şi
apoi prezintă faptele. Or, asta face şi George
Neagoe în această carte. SentinŃele, atunci
când sunt enunŃate, sunt, totuşi, provizorii.
Autorul preferă să nu desprindă vreo conluzie,
dacă aceasta nu poate fi complet verificabilă,
probabil şi pentru a nu risca pasul în capcana
limitelor univocităŃii.
Lucru important şi întâlnit mai ales la
generaŃiile mai tinere de critici şi istorici
literari, autorul, chiar dacă nu avem siguranŃa
că şi-a propus, ostentativ, reuşeşte să dea un
exemplu de „necredinŃă” în stereotipii. Drama
poveştii lui Doinaş nu a dispărut după 1989.
Din contră. DenunŃarea sa, de colaborator al
SecurităŃii, a adus, în primul rând, dezamăgire
şi ,,a distrus unul dintre marile mituri ale
rezistenŃei prin cultură” (p. 307).
Strategia de lectură este aproximativ
comună pentru ambele paliere, biografic şi
literar. În aria biografiei (literare sau sociale)
primează atenŃia pentru „ cioburile” de adevăr
din Dosarele SecurităŃii şi alte surse
alternative, care trebuie repuse într-un
ansamblu coerent. În ceea ce priveşte câmpul
literaturii, evidentă este resurecŃia importanŃei
detaliului. ,,Exegeza (textelor) este însăşi
ilustrarea felului cum se asamblează
componentele” (p. 51), spune autorul, care se
dovedeşte un adevărat ceasornicar, cu apetenŃă
pentru dezmembrarea obiectului în vederea
înŃelegerii mecanismului şi funcŃionării lui.
Tocmai de aceea, poate, şi tonul drastic atunci
când îşi critică unii colegi de breaslă mai
vârstnici. Ies în evidenŃă mirările, fireşti atunci
când, pornit pe un drum ce era considerat
destul de bine placat cu pietre interpretative
(mai ales că de sentinŃe autoritare nu se duce
lipsă), găseşte goluri, semn că, uneori,
pretenŃia autorităŃii nu este şi garanŃia
succesului căutat.
George Neagoe nu este, în Asul de pică:
Ştefan Augustin Doinaş, un proteic, care să se
contrazică în aprecierile pe care le face.
Pendularea este necesară şi nu opŃională, atât
timp cât fiecare ,,probă” a acestui dosar
trebuie privită în context, iar acesta nu se lasă
deloc uşor descifrabil. Ca să răspundem, prin
adaos, întrebării pe care o enunŃam la început,
trebuie spus că da, ambiŃia revizuirii (deşi
 RECENZII, NOTE
încredinŃată de magistrul său, Nicolae
Manolescu), poate fi un hybris paradoxal în
sfera istoriei literare: el înglobează un anumit
grad de ,,smerenie” prin care impulsul
sentinŃelor pretins inatacabile să fie domolit,
şi, în acelaşi timp, iluzia că se pot enunŃa
sentinŃe şi concluzii, fără a crede că sunt
demne de luat în seamă. Discursul va purta, de
aceea, alternativ, semnele tonalităŃilor în
bemol şi major.
ALEXANDRU ROTARIU
ELENA-CRISTINA POPA
Studiu lingvistic asupra cărŃii Faptele
Apostolilor
Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007, 175 p.
Volumul de faŃă are la bază teza de
doctorat Studiu lingvistic asupra cărŃii
Faptele Apostolilor din Biblia de la Bucureşti
(1688), în comparaŃie cu Noul Testament de la
Bălgrad (1648) şi cu Biblia de la Blaj (1795),
pe care Elena-Cristina Popa a susŃinut-o în
2002, la Facultatea de Litere a UniversităŃii
„Al. I. Cuza” din Iaşi, sub coordonarea prof.
univ. dr. Vasile Arvinte. Cuvântul înainte al
cărŃii este semnat de profesorul Vasile
Arvinte, care subliniază importanŃa acestui
demers ştiinŃific, considerat „o contribuŃie la
studiul textelor biblice în limba română” (p.
7), în speŃă la studiul lingvistic al textului
Bibliei de la Bucureşti. De altfel, profesorul
ieşean situează cercetarea în linia studiilor
lingvistice (bazate pe cercetări comparative
ale normelor literare vechi) care însoŃesc
volumele colecŃiei Momenta linguae
Dacoromanorum (MLD).
Autoarea este preocupată de relevarea
celor mai semnificative şi a celor mai
frecvente fenomene lingvistice (de ordin
fonetic, morfologic şi lexical) care au putut
deveni norme literare în epocă, prin studiul
aprofundat al textului cărŃii Faptele
Apostolilor, aşa cum este ilustrat în trei
versiuni biblice: Biblia de la Bucureşti (1688),
129
Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi Biblia
de la Blaj (1795), contribuind astfel la
cunoaşterea procesului de constituire şi de
funcŃionare a normelor limbii române.
Totodată, se urmăreşte direcŃia de evoluŃie a
normelor limbii române literare din a doua
jumătate a secolului al XVII-lea şi de la
sfârşitul secolului al XVIII-lea. Perspectiva
comparativă asupra faptelor de limbă
(exemplificate printr-o serie bogată de
contexte selectate) identificate în cele trei
texte studiate este dominantă şi permite
cristalizarea normelor din fiecare scriere
biblică, precum şi a celor care au caracter
general. În plus, comparaŃia permite
confruntarea observaŃiilor reieşite din analiză
cu ansamblul normelor limbii literare vechi
specifice ariei nordice şi ariei sudice
(munteneşti) oferit deja de specialişti. Totuşi,
absenŃa unor precizări privind accepŃia
conceptului de normă în conformitate cu
premisele şi cu principiile demersului propus
şi lipsa sintezei caracteristicilor normei
literare pot îngreuna înŃelegerea corectă de
către cititorul nespecialist a rezultatelor
ştiinŃifice la care a ajuns cercetătoarea.
Cartea cuprinde patru capitole, precedate
de o Introducere în care sunt prezentate:
importanŃa celor trei variante biblice
româneşti, prin ilustrarea părerilor mai multor
specialişti de limbă şi de literatură română
veche; lipsa de interes a cercetătorilor pentru
evidenŃierea particularităŃilor de limbă ale
fiecărui text; obiectivele propuse (analiza
lingvistică comparativă a celor trei scrieri
biblice, cu manifestarea unui interes deosebit
pentru elementele fixate în limbă ca normă
literară, precum şi cu prezentarea elementelor
arhaice şi a inovaŃiilor); principiile de lucru.
Cele patru capitole de analiză sunt urmate de
Concluzii, în care sunt reluate şi relevate
principalele aspecte discutate. Lista
bibliografică este clar delimitată, cuprinzând
două secŃiuni, cu o ordonare alfabetică: I.
Lucrări de referinŃă (corpus, dicŃionare şi
lucrări cu un caracter teoretic general – istorii
ale limbii române, istorii ale literaturii
române, gramatici) şi II. Lucrări de
specialitate. Studii şi articole (o serie de
130 RECENZII, NOTE
lucrări tratând aspecte particulare ale limbii
române vechi sau privind corpusul). În finalul
lucrării, se găsesc abrevierile utilizate în
analiză. Se constată uşoare inadvertenŃe în
siglarea titlurilor celor trei texte studiate: dacă
pentru Biblia de la Blaj, Faptele Apostolilor,
sigla este B1795, FA, iar pentru Noul
Testament de la Bălgrad, Faptele Apostolilor,
sigla este NT, FA atât în lista abrevierilor, cât
şi în capitolul introductiv (atunci când se face
referire la corpus), pentru Biblia de la
Bucureşti, Faptele Apostolilor, în lista de
abrevieri este semnalată sigla BB, iar în
Introducere – BB, FA, singura siglă întâlnită
în descrierea materialului lingvistic.
În primul capitol, Fonetica (p. 17–45),
sunt tratate şi exemplificate accentul,
vocalismul şi consonantismul. În legătură cu
accentul, autoarea prezintă consecvenŃele şi
inconsecvenŃele de accentuare a unor cuvinte
în cele trei variante biblice. În privinŃa
vocalismului, sunt discutate diverse fenomene,
dintre care amintim: evoluŃia unor vocale sau
grupuri vocalice în cuvinte de origine latină;
„fenomenul «despicării vocalelor»” (p. 21) în
diftongii ie (> iie), ia (> iia) şi io (> iieo);
comportamentul diftongilor ia, ea, oa. În
domeniul consonantismului, fenomenele
prezentate sunt numeroase, având o relevanŃă
deosebită în descrierea corpusului
palatalizarea labialelor, prezenŃa sau absenŃa
africatei ĝ în corpus şi fenomenul velarizării
(e > ă; i > î). Velarizarea vocalelor e şi i este
descrisă în detaliu: velarizarea după
şuierătoarele ş şi j (aşăzarea, cerşînd, era
şăzînd; jîrtvă, jărtvă, slujăsc); velarizarea
după labiale (apare rar în textele analizate);
importanŃa velarizării după africatele Ń, dz,
datorată atât absenŃei acestui fenomen în
Muntenia, în secolul al XVI-lea, cât şi
amestecului ulterior al formelor nevelarizate
cu cele velarizate (scoŃind vs. scoŃînd;
trimiŃind vs. trimeŃînd); velarizarea după
spirantele s, z (puŃinele exemple care apar sunt
preluări din scrierile nordice, pentru că
fenomenul nu a avut loc în Muntenia);
velarizarea după t, d, n, r.
Capitolul al doilea, Morfologia (p. 47–
104), se caracterizează printr-o mare bogăŃie a
exemplelor şi a situaŃiilor particulare
dezbătute. Faptele de limbă sunt ordonate şi
grupate potrivit direcŃiilor teoretice ale
gramaticii tradiŃionale. Fenomenele
morfologice prezentate vizează aspecte ale
fiecărei părŃi de vorbire: substantivul
(declinarea, genul, numărul, cazul –
interesante fiind formele de genitiv-dativ şi
cele de vocativ); articolul (prezenŃa sau
absenŃa articolului hotărât şi nehotărât,
ocurenŃele articolului posesiv-genitival în
forma invariabilă a şi ale articolului
demonstrativ-adjectival cei < acelei);
adjectivul (comportamentul adjectivelor gol,
mititel, nou, plin şi rînduit în cele trei texte
comparate); pronumele (pentru fiecare tip de
pronume sunt relevate formele ieşite din uz şi
comportamentul lor: pronumele personal
dînsul; formele reflexive sine, şie; concurenŃa
pronumelui relativ care cu formele variabile
purtând marca de gen şi de caz: carea, căriia,
carele, carii / carei; pronumele şi adjectivele
nehotărâte care nu s-au fixat în română, dar
care erau foarte frecvente în textele biblice
etc.); numeralul; verbul (particularităŃile de
conjugare; verbele iotacizate; formele
perifrastice de indicativ imperfect, de perfect
simplu, de mai-mult-ca-perfect, cu ilustrarea
modelului grecesc; topica auxiliarelor;
conjunctivul prezent; condiŃionalul optativ;
imperativul; frecvenŃa considerabilă a
infinitivului datorată fidelităŃii faŃă de tiparul
grecesc; formele şi valorile gerunziului în cele
trei texte); adverbul (aiave, au, ba, cîtinel,
dară, de osebi, făŃiş, măcar etc.) şi locuŃiunea
adverbială (pre amăruntul, de iznoavă, în ce
chip, nici într-un chip etc.) cu precizări
formale şi de frecvenŃă; prepoziŃia şi
locuŃiunea prepoziŃională; conjuncŃia;
interjecŃia (numai exemplul iată!).
Capitolul al III-lea, Formarea cuvintelor
(p. 105–112), este constituit ca un inventar de
sufixe şi prefixe mai mult sau mai puŃin
specifice limbii vechi, dar ilustrate prin
variante arhaice ale unor cuvinte care s-au
fixat în limbă sau prin cuvinte care au dispărut
din vocabularul fundamental al românei. În
acest capitol, frecvenŃa nu mai este atât de
atent precizată ca în celelalte capitole.
 RECENZII, NOTE
Probabil, interesează cu precădere varietatea
formanŃilor lexicali.
Ultimul capitol de analiză, capitolul 4,
Vocabularul (p. 113–154), se constituie din
două părŃi componente: 1. Cuvinte proprii
limbii române vechi; cuvinte puŃin cunoscute
sau păstrate în anumite arii dialectale şi 2.
Cuvinte cu sens diferit de cel actual. În prima
parte a acestui capitol, unităŃile lexicale sunt
grupate în funcŃie de etimologie (cu precizări
suplimentare): elemente de origine latină,
elemente latine savante, neolatine – italieneşti,
slave (foarte numeroase), greceşti, maghiare,
turceşti, autohtone. În partea a doua, sunt
înregistrate calcurile lingvistice, pentru care
sunt indicate tiparele greceşti şi sensul din
limba veche (bătrîn „şef al poporului”,
„conducător”; biserică „adunarea,
comunitatea credincioşilor”; lemn „cruce”;
seminŃie „urmaş”, „copil” etc.), şi cuvintele cu
sensuri diferite faŃă de cele cu care sunt
utilizate în româna contemporană (chiar
„clar”, „lămurit”; glas „voce”, „limbă”;
neclătit „nemişcat”; a (se) prici „a se certa”,
„a vorbi împreună”).
Rezultatele cercetării realizate de Elena-
Cristina Popa în câmpul lingvisticii istorice
dezvăluie o muncă minuŃioasă, atentă,
ordonată, iar autoarea reuşeşte să prezinte în
mod accesibil fapte de limbă română veche.
Fără îndoială, cartea de faŃă reprezintă un
studiu solid şi extrem de util consacrat limbii
vechi, prin inventarul bogat de fapte cercetate,
prin propunerea implicită a unui model de
analiză, de sistematizare şi de organizare a
vastelor fenomene specifice limbii vechi, prin
stârnirea curiozităŃii ştiinŃifice a specialistului
şi a nespecialistului.
ENIDA CINCORA
131
MARTA PETREU
Filosofia lui Caragiale
EdiŃia a doua, Iaşi, Polirom, 2012, 239 p.
La reeditare, Filosofia lui Caragiale este
însoŃită de două texte de escortă lămuritoare.
Dacă în primul (Cuvântul înainte la prezenta
ediŃie) autoarea menŃionează contextul care a
dus la conturarea acestui proiect
(controversele iscate în jurul cărŃilor despre
membrii GeneraŃiei ’27 şi îndemnul de a se
îndepărta de punctul nevralgic pentru o
perioadă), în cel de-al doilea (Cuvântul înainte
al ediŃiei din 2003) se justifică rapid de ce
„înapoi la Caragiale” a însemnat pentru Marta
Petreu concentrarea pe filosofia
dramaturgului.
Fiind conştientă de posibilul scepticism
al cititorilor, autoarea clarifică de la început ce
presupune această filosofie a lui Caragiale.
Mai întâi e constituită din toate „referinŃele,
formulările şi teoretizările de factură
filosofică” (p. 11) apărute în operă (luând-o în
considerare în întregul ei, citind şi citând
textele de ficŃiune şi scrierile memorialistice,
publicistice şi epistolare). Apoi, pentru a
demonstra „faŃeta de teoretician sau de
filosof”, exegeta ia în considerare nu
structurarea unui sistem de raŃionamente
logice, ci „reflecŃia generală, chiar dacă
fulgurantă, asupra celor ce sunt, o căutare de
sensuri, nu posesiunea de certitudini” (p. 11).
Dacă primul demers, acela de inventariere,
este pertinent şi minuŃios dus la capăt (prin
notarea referinŃelor filosofice), cel de-al
doilea, bazat pe teoria lui Jaspers – „orice om
are filosofia sa” – este speculativ, autoarea
operând cu o interpretare relativizată a
conceptului de filosofie. În cazul din urmă,
probitatea verdictelor nu mai este dată de
cercetarea factuală, ci de poziŃia
argumentativă în care exegeta se situează.
Primul capitol al volumului pare să
contrazică premisa de „vinovăŃie” de la care
Marta Petreu pleacă, atunci când îşi califică
eseurile „inegale şi imperfecte, neterminate şi
nedesăvârşite” (p. 11). Consultând în amănunt
132 RECENZII, NOTE
opera caragialiană, eseista face o introducere
rapidă, dar bine articulată, numindu-i pe
filosofii citaŃi, locul unde apar şi contextele
care i-au facilitat lui Caragiale contactul cu
aceştia. În „fişierul de filosofi” al unui scriitor
care „a făcut toată viaŃa lui paradă de lipsa sa
de instrucŃie sistematică” (p. 13), Marta Petreu
inventariază cam patruzeci-cincizeci de nume;
menŃiunea asupra căreia autoarea insistă
priveşte metoda prin care Caragiale şi-a
însuşit respectivele teorii; dacă, pentru unele,
el a intrat în contact direct cu textele, citindu-i
pe Heine sau pe Machiavelli, pentru altele a
apelat fie la publicaŃiile de popularizare, fie la
instrumetele enciclopedice, DicŃionarul
Larousse având întâietatea. Deşi îi identifică
pe cei doi gânditori citaŃi anterior ca aceia cu
referinŃele cele mai multe, autoarea
avertizează asupra semnificaŃiei puŃin
relevante a acestor recurenŃe. Dacă de la
Machiavelli a împrumutat, într-adevăr,
preŃuirea pentru stilul lapidar şi concis, pe
Heine l-a citit prea târziu ca să îi marcheze
textele literare; mai mult, explică Marta
Petreu, cu toate că apreciază sarcasmul lui,
spirit conservator, Caragiale nu consună cu
liberalismul şi tendinŃele romantice ale
filosofului. Numeroase sunt şi referinŃele la
concepŃiile lui Kant, deşi Caragiale îşi
mărturiseşte antipatia pentru acesta. Discutând
despre aceste trimiteri, criticul (filolog şi
hermeneut deopotrivă) ajunge la o conluzie
care vine în tradiŃia procedeelor caragialiene;
scriitorul, spune autoarea, nu foloseşte numele
filosofilor „pentru a-şi împodobi opera, ci
pentru a caracteriza personajele şi situaŃiile
conform unei intenŃionalităŃi foarte precise”
(p. 25). Kant îi serveşte foarte bine în acest
sens, filosofia idealistă pretându-se la
marcarea discrepanŃei dintre pretenŃie şi
esenŃă, în care Caragiale s-a specializat; astfel,
discursul lui Mariu Chicoş Rostogan este
infuzat de termeni kantieni, pe care
pedagogul îi manevrează cu o evidentă
superioritate. Filosofia devine, în acest caz, o
altă sursă a sarcasmului, a practicii antifrastice
şi a confuziilor semantice pe care se
construieşte literatura lui Caragiale.
O altă manieră de cunoaştere a filosofiei
era apelul la cercul de prieteni; Eminescu sau
alŃii din grupul junimist erau cei are îi
expuneau vechile sau noile abordări. Un
exemplu relavant, asupra căruia Marta Petreu
se opreşte într-un întreg capitol, este cel în
care Caragiale îl stimulează pe proaspătul
doctor în filosofie, Constantin Rădulescu-
Motru (el însuşi ocupându-se apoi de relaŃia
lui Caragiale cu filosofia) să scrie despre
filosofie în suplimentul Epoca literară, pe
care îl conducea. Astfel că publicul român
intră în contact cu gândirea lui Nietzsche la
scurt timp de la apariŃia cărŃilor în Germania,
prin cele nouă texte apărute în serial în Epoca.
O decizie regală, asupra căreia Marta Petreu
nu insistă (dar care ar putea fi dezvoltată într-o
cercetare privind cenzura în spaŃiul românesc),
va opri continuarea seriei. Caragiale se va
folosi de textele deja apărute pentru a publica
o broşură ce se alătură primelor forme de
difuzare a filosofiei nietzscheene. Teza pe care
autoarea o lansează este aceea că ecourile
acestor teorii se regăsesc în opera ficŃională a
lui Caragiale, împrumutând personajelor sale
unele principii.
În aceeaşi premisă a filosofiei învăŃate
prin intermediari se încadrează capitolul
referitor la „voiajul de documentare literară”
pe care Caragiale îl face de la Câmpina la
Ploieşti, ca redactor al Epocii literare. „Mare
degustător de oameni şi de situaŃii” (p. 50)
scriitorul intenŃionează să facă două anchete
literare cu două dintre figurile marcante ale
vremii – Bogdan Petriceicu Hasdeu şi
Constantin Dobrogeanu-Gherea; doar că,
înainte de a obŃine interviurile, el este supus
unor „straşnice lecŃii – de fapt, coreŃii! –
filosofice” (p. 46) despre sistemul materialist-
mistic „dictat” de Iulia Hasdeu tatălui său şi
despre mai amuzantul agnosticism kantian,
aplicat unei pulpe de viŃel, vândute în gara din
Ploieşti. Marta Petreu speculează la tot pasul
poziŃia uşor ironică pe care Caragiale o ia faŃă
de interlocutorii săi, dar nu evită să pună în
evidenŃă şi punctele slabe ale scriitorului,
„nevricos” şi temător să înnopteze la castelul
din Câmpina – amintind de asemănarea dintre
publicistul Caragiale şi propriul personaj al
 RECENZII, NOTE
„momentelor”, nenea Iancu. Cele două lecŃii
primite de Caragiale sunt foarte bine înfăŃişate
de Marta Petreu, reuşind ea însăşi să facă
dintr-un discurs anunŃat ca metaliterar
(plecând de la reportajele O vizită la castelul
„Iulia Hasdeu” şi De la d. C. D.-Gherea) un
exemplu de literatură incitantă. Manifestând
încă din anii 1980 (cum ea însăşi mărturiseşte)
o preocupare pentru textele caragialiene,
Marta Petreu parcurge întreaga operă, fapt
care conferă validitate unei idei pe care
autoare o lansează pe la începutul cărŃii şi pe
care va încerca să o demonstreze pe parcurs,
constituindu-se ca unul dintre epicentrele
volumului. Deşi referinŃele filosofice nu sunt,
cum s-a specificat anterior, foarte multe,
Marta Petreu consideră că ele „acoperă totuşi
întreaga istorie a filosofiei” (p. 27), trecând
prin Antichitate, Evul Mediu creştin,
Renaşterea, modernitate şi ajungând până la
cele mai recente teorii, contemporane cu
Caragiale. Chiar dacă e retincent în a-şi
dezvălui sursele bibliografice, scriitorul nu
rămâne indiferent faŃă de mişcările de idei ale
culturii europene; la fel cum face cu istoria în
care trăieşte, el topeşte informaŃiile şi
referinŃele în discursul literar, creând
personaje şi lumi pe măsura realităŃii.
Unul dintre cele mai interesante capitole
ale cărŃii este cel rezervat „caragialismelor”,
termen prin care Marta Petreu denumeşte
erorile logice pe care le fac personajele lui
Caragiale; premisa de la care pleacă în această
analiză vizează faptul că „eroii lui Caragiale
vorbesc şi argumentează – aşadar gândesc! –
într-un mod profund defectuos” (p. 64),
autoarea insistând asupra ideii că trăsătura
dominantă a discursului personajelor nu este
eroarea lingvistică, ci deficienŃa logică. Astfel,
Marta Petreu, folosind datele teoretice din
studiile de retorică antică, realizează un
inventar al raŃionamentelor paralogice şi al
sofismelor prezente în opera scriitorului.
Întrebarea ridicată în urma detaliatelor analize
priveşte încadrarea lui Caragiale în clasa
sofiştilor. Apelând la nuanŃări şi delimitări,
Marta Petreu oferă un răspuns care deschide
noi perspective asupra lui Caragiale în dubla
ipostază, cel din public şi cel dintre foile
133
cărŃilor. Făcând caz de lipsa unei instrucŃii
sistematice, Caragiale nu pregeta, totuşi, să
intre în discuŃii cu teme filosofice sau – idee
asupra căreia Marta Petreu insistă – să
schiŃeze în opera sa, în stilul lapidar,
caracteristic, „o filosofie întreagă”; astfel,
autoarea mizează din ce în ce mai mult pe
existenŃa unei „filosofii a lui Caragiale”.
Principiile în jurul cărora aceasta se
conturează sunt căutarea cauzelor primare ale
evenimentelor, definirea noŃiunilor
problematice şi explicarea moravurilor umane.
Mai mult, filosofia este pentru scriitor o „mare
mângâiere”, o activitate plăcută de petrecere a
timpului, pe care începe să o trăiască pe cont
propriu abia după ce aplică reŃeta personajelor
şi descoperă că idealul filosofic de viaŃă este
echilibrul raŃiunii.
În lumina celor de mai sus, Marta Petreu
discută în detaliu punctele tari ale „filosofiei
lui Caragiale”. Problema cunoaşterii şi a
adevărului, raportarea la dimensiunea
ontologică, situarea în triada „neam–popor–
stat”, chestiunea maioresciană a formelor fără
fond sunt conŃinuturile care umplu golurile
reŃelei filosofice caragialiene. Foarte bine
argumentată este discuŃia despre estetica lui
Caragiale; după ce analizează textele literare
şi pe cele memorialistice, Marta Petreu oferă o
concluzie integratoare: estetica lui Caragiale
este „lapidar expusă şi ieşită, evident, din
experienŃa sa artistică – este una de tip clasic.
Gândirea lui estetică a fost influenŃată de
direcŃia lui Aristotel şi a esteticilor
postaristotelice. Iar din cultura românească, şi
din direcŃia lui Maiorescu şi din cea a lui
Gherea. Hotărâtoare a fost, însă, experienŃa lui
de prozator şi de dramaturg care lupta cu
natura haotică a lumii la masa lui de scris” (p.
208). Ceea ce oferă rezistenŃă formulei
narative şi estetice a lui Caragiale este, cu alte
cuvinte, faptul că, spre deosebire de
fenomenele-efemeride de tipul avangardelor,
ea nu precedă, ca program, opera, ci se
desprinde natural, organic din aceasta.
Deşi, în volumul de faŃă, realizează o
demonstraŃie bine argumentată, Marta Petreu
pare să supraestimeze pe alocuri conceptul pe
care îl alege drept titlu. Chiar dacă îşi ia, încă
134 RECENZII, NOTE
de la început, o măsură de siguranŃă, apropiind
tipul filosofic al lui Caragiale de cel discutat
de Jaspers, există pasaje unde supralicitează
riscant, dorind să pună un lumină existenŃa
unui eşafodaş teoretic „cu acte în regulă”.
Astfel că, de la intenŃia de a evidenŃia
referinŃele filosofice din textele caragialiene,
ajunge la afirmaŃia că scriitorul este un creator
de sisteme de gândire.
Dincolo de observaŃiile referitoare la
conŃinut, volumul este o excelentă exegeză.
Cu o structură bine organizată (la nivelul
eseurilor care o compun), cu riguroase
referinŃe bibliografice şi un indice de nume la
final, cartea este un foarte util instrument de
studiu al istoriei literaturii române. Mai mult,
stilul clar, lizibil, contaminat, din fericire, de
la scriitorul-pivot şi nu de la sursele filosofice
indicate, infuzat, din loc în loc, cu fine ironii
şi jocuri de cuvinte, face din Filosofia lui
Caragiale şi o carte a lecturii de plăcere.
OANA PURICE
HAROLD BLOOM
Canonul occidental
Studiu introductiv de MIRCEA MARTIN
Bucureşti, Grupul Editorial Art, ColecŃia
„CărŃi cardinale”, 2007, 542 p.
Cartea lui Harold Bloom reprezintă un
amănunŃit studiu care are drept obiectiv
construirea unei ierarhizări a celor mai
importanŃi scriitori ai Occidentului. ApariŃia
unei astfel de cărŃi este motivată de direcŃia pe
care cercetarea literară o abordase începând cu
anii 1960, mizându-se pe decanonizare şi pe
ruperea tradiŃiilor. Autori precum Michel
Faucault (în cadrul conferinŃei Ce este un
autor?) şi Roland Barthes vesteau „moartea
autorului”, consemnând că literatura are, în
primul rând, o natură lingvistică, în care se
manifestă eul profund, „masca”, nu eul
biografic. Cu toate acestea, până ca Bloom să
scrie Canonul occidental, nimeni nu
construise o „hartă” a marilor scriitori.
În studiul introductiv al lui Mircea
Martin, O apologie agonică a canonului
estetic occidental, se concretizează criteriul
esenŃial constitutiv al canonului: valoarea
estetică, în măsura în care standardul
intelectual primează în faŃa dreptăŃii sociale.
Dacă Bloom vede în canon un „mesager al
morŃii”, Mircea Martin vede în canon
„mesagerul vieŃii de după moarte”, pentru că
în canon se vizează depăşirea tradiŃiei, nu
cucerirea ei. Totuşi, caracterul neconvenŃional
al canonului riscă să transforme gestul
canonizator într-o căutare de asemănări care
să devieze de la valoarea estetică, printr-o prea
mare concentrare asupra „uimirii nefireşti”.
În PrefaŃă şi preludiu (p. 29–43), Bloom
motivează alegerea celor douăzeci şi şase de
autori care compun canonul, invocând, în
primul rând, „valoarea estetică” pe care o
incumbă scriitorii şi, în al doilea rând, modul
în care aceşti autori au reuşit să schimbe
paradigma ideatică şi compoziŃională a epocii
lor. Tot aici, autorul vorbeşte despre
stranietate, ca formă a originalităŃii.
Paradoxal, stranietatea înseamnă lupta cu
tradiŃia, care condiŃionează apartenenŃa la
canon, reprezentând elementul distinctiv ce
conturează valoarea scriitorilor. Un alt
concept care este des folosit de Bloom este
acela de „anxietate a influenŃelor”, care apare
în mod inevitabil odată cu certitudinea că
literatura este rezultatul influenŃelor unui text
precursor.
Bloom îi denumeşte pe cei care se află la
antipodul canonicizării operelor literare
reprezentanŃi ai „Şcolii resentimentului”,
aceştia vestindu-se ca unici generatori ai artei
lor, în totala absenŃă a oricăror influenŃe
externe. În această categorie se încadrează
curente precum: feminismul, neoistorismul
sau marxismul.
O necesitate care se impune încă de la
începutul cărŃii o constituie definirea
conceptului canon în accepŃiunea lui Bloom.
În capitolul Elegie pentru canon (p. 43–69),
autorul oferă numeroase definiŃii care
alcătuiesc o imagine unitară a canonului.
 RECENZII, NOTE
Acesta devine pe rând „etalon de vitalitate”,
„anxietate dobândită”, „normă care schiŃează
incomensurabilul” şi „listă
supravieŃuitorilor” (p. 64).
Având acum o sumară clasificare a
preceptelor teoretice pe care Bloom le
foloseşte pentru a pune bazele Canonului
occidental, se impune o prezentare succintă a
scriitorilor care alcătuiesc substanŃa vie a
canonului. La nivel formal, autorul îşi
ierarhizează protagoniştii pornind de la trei
epoci fundamentale. Prima dintre ele este
Epoca aristocratică (p. 69–220), figura
centrală fiind aceea a lui Shakespeare, văzut
drept centru al canonului. PoziŃia fruntaşă pe
care o ocupă Shakespeare este motivată prin
faptul că acesta evidenŃiază „mutabilitatea
psihologiei umane” (p. 72). Autorul afirmă că
Shakespeare aparŃine întregii umanităŃi prin
pluriperspectivismul personajelor sale, piesa
Regele Lear reprezentând centrul centrului
canonicităŃii (p. 88).
Cel de-al doilea centru al canonului este
Dante, singurul capabil să depăşească limitele
literaturii într-o manieră mai deschisă decât
cea a lui Shakespeare. Figura emblematică a
lui Beatrice constituie punctul maxim de
interes de la care Bloom porneşte descrierea
operei danteşti: „Beatrice este astăzi pentru
noi alegoria contopirii dintre sacru şi laic,
dintre profeŃie şi poezie” (p. 103).
Comparând-o pe Beatrice cu Dulcineea lui
Don Quijote, Bloom oferă o interpretare
insolită a eroinei lui Dante, susŃinând că
Beatrice reprezintă însuşi divinul, o emanaŃie
a lui Dante în care Dumnezeu nu apare printre
sursele de inspiraŃie.
O altă figură centrală a canonului o
reprezintă Cervantes, Bloom considerând că
Don Quijote alcătuieşte tipologia eroului, şi
nu pe aceea a nebunului, aşa cum fusese
adesea susŃinut de critica literară. Bloom
consideră că „prietenia dintre Don Quijote şi
Sancho Panza este canonică şi parŃial schimbă
natura însăşi a canonului” (p. 154). La
Cervantes, acel „teatru al lumii” Ńine de
plurivalenŃa prin care îşi schiŃează
personajele: prin nebunie, înŃelepciune şi
altruism, Cervantes îşi metamorfozează
135
lectorul (întocmai ca Shakespeare), această
formă a stranietăŃii lui Don Quijote fiind
a subterfugiul originalităŃii sale.
În continuare, Bloom vorbeşte despre
Montaigne, Molière şi Dr. Samuel Johnson
(criticul canonic şi model al autorului),
urmând să-l aducă în discuŃie pe Goethe.
Partea a II-a din Faust este considerată un
poem anticanonic de către Bloom. Stranietatea
trunchează frumosul, Goethe având resursele
necesare pentru a fora posibilităŃile
sublimului. Atacând problema canonicităŃii
operei lui Goethe, Bloom abandonează temele
hiperanalizate de critica literară, afirmând că
măreŃia operelor sale constă în „modul în care
creaŃia este impregnată de personalitatea
seducătoare a poetului” (p. 231).
În partea a III-a, intitulată Epoca
democratică (p. 253–357), Bloom îi introduce
în canon pe Wordsworth şi pe Jane Austen,
prezentaŃi în paralel datorită intereselor lor
comune; ulterior, este elogiat Walt Whitman –
centrul canonului american – care reuşeşte să se
scindeze între sinele primar şi eul real, într-un
joc ce mizează pe polifonia om−suflet (p. 284).
O altă figură prolifică a literaturii
universale este surprinsă de Bloom într-o
manieră inedită: Tolstoi. Bloom analizează
romanul Hagi Murad ca operă de inspiraŃie
shakespeariană, în ciuda diatribelor pe care
Tolstoi le lansează la adresa eroilor lui
Shakespeare, plasând naraŃiunea scriitorului
rus în centrul canonului din epoca democratică
(p. 356). Scriitorii „democratici” devin parte a
canonului în măsura în care îşi
individualizează un stil inedit, preluând totuşi
motive sau teme ale marilor înaintaşi, pe care
Bloom le revalorizează, căutând întotdeauna
între spaŃiile albe ale operelor literare. Acest
tip de invectivă apare şi în cazul lui Ibsen, în a
cărui operă dihotomia dintre tragedia
shakespeariană şi fantezia goetheană
implementează „un nou tip de tragicomedie
nordică” (p. 358).
În cea de-a IV-a parte, intitulată Epoca
haotică (p. 337–491), se continuă acelaşi
tipar, cei nouă scriitori moderni aleşi de
Bloom: Freud, Proust, Joyce, Kafka, Woolf,
Neruda, Beckett, Borges şi Pessoa, au fost
136 RECENZII, NOTE
selectaŃi, după cum mărturiseşte autorul,
„pentru a-i reprezenta pe toŃi ceilalŃi despre
care am putea spune, în mod raŃional, că au un
statut canonic” (p. 448). În ceea ce priveşte
canonicitatea lui Proust, ridicat la statutul de
geniu, acesta „îl concurează pe Shakespeare în
reprezentarea geloziei sexuale, una dintre cele
mai canonice trăiri umane folosite în scopuri
literare” (p. 399).
Privitor la opera Virginiei Woolf, Bloom
îşi construieşte discursul în jurul definiŃiei pe
care prozatoarea o atribuie lecturii. Vorbind
despre „feminismul ei contemplativ” (p. 442),
Bloom îi conturează portetul pornind atât de la
Orlando, cât şi de la eseul Al doilea cititor
obişnuit. Dacă personajul Orlando are o faŃetă
subiectivă (preluată din viaŃa privată a lui
Woolf) şi o alta, marcă a unei intertextualităŃi
nenumite de către autoare: „Orlando e
influenŃat de Quijote şi Woolf la fel” (p. 443),
Bloom conchide că romanul Orlando trebuie
văzut ca o declaraŃie de dragoste pe care
Woolf o adresează propriei persoane.
Bloom ajunge să trateze subiectul care îl
interesează cel mai mult la opera lui Kafka:
metafora „indestructibilului”. Aceasta are
„rădăcini în realitate”, exprimând relaŃia
omului cu sinele. Bloom arată că
indestructibilul kafkian reprezintă forma
stranietăŃii sale, prin capacitatea de a pendula
între răbdare şi căutare.
Incursiunea pe care Bloom o întreprinde
în interiorul literaturii hispano-portugheze are,
de asemenea, un suport insolit, raportându-i pe
Borges, Neruda şi Pessoa la Whitman. Dacă
Borges îşi începe cariera sub influenŃa lui
Whitman, fiind impresionat de dihotomia
dintre Whitman (scriitorul) şi protagonistul
din Fire de iarbă, la Pablo Neruda influenŃa
lui Whitman este mult mai accentuată. În
cazul lui Fernando Pessoa, fascinaŃia faŃă de
Whitman se transpune la nivelul
heteronimilor. Acest lung şir de dedublări
ascunse sub diverse măşti auctoriale
reprezintă modul unic al lui Pessoa de a
exprima problema sinelui, aşa cum o
înfăŃişase Whitman. Poemul lui Pessoa,
Salutare lui Walt Whitman, scris de
heteronimul Alberto Caeiro, subsumează
chintesenŃa capacităŃii lui Pessoa de a-şi însuşi
creaŃia whitmaniană.
În Partea a V-a, intitulată Catalogarea
canonului (p. 513–523), Harold Bloom
vorbeşte despre deprecierea studiului literar în
epoca actuală. El invocă faptul că viitorii
filologi tind să se detaşeze de literatură, fie din
teamă, fie din dezinteres. Pentru Bloom,
canonicitatea unui scriitor este dependentă de
stilul său, caracteristica principală a acestuia
fiind puterea de contaminaŃie. Pornind de la
ideea că cititul reprezintă „confruntarea
măreŃiei”, cititorul caută în literatură depăşirea
limitelor, tradusă prin dorinŃa de supravieŃuire.
Aşadar, „canonul literar nu ne botează întru
cultură: nu ne eliberează de anxietatea culturală.
El ne confirmă anxietăŃile, dar ne ajută totuşi să
le dăm formă şi conŃinut” (p. 521).
Canonul occidental se încheie cu un
Apendice, în care Harold Bloom oferă o listă a
scriitorilor şi a operelor pe care el le consideră
canonice.
În urma acestei prezentări succinte a cărŃii
lui Harold Bloom, se poate conchide că
autorul reuşeşte să surprindă faŃeta literaturii
pe care critica literară o mascase:
canonicitatea. Conflictul dintre canonizarea
literaturii şi decanonizarea acesteia alcătuieşte
un subiect extrem de actual, Canonul
occidental fiind o carte care, dincolo de
caracterul polemic, serveşte studiului literar.
BineînŃeles, canonul propus de Bloom nu
trebuie preluat ca atare de către cititor, pentru
că are, după cum afirmă însuşi autorul, un
caracter subiectiv, ideea existenŃei unui canon
literar care se detaşează de imixiunile rasiale,
sexuale sau ideologice fiind adevăratul centru
de interes al Canonului occidental.
LUANA ELENA STROE