Prinț și cerșetor

(Fragmente)

”Prinţul, cu toată delicateţea care sta bine rangului şi educaţiei sale, concedie pe servitori
pentru a nu mări încurcătura umilului său oaspete, expunându-1 la cuvintele lor răutăcioase când
va ieşi, apoi se aşeză lângă el şi începu să-1 întrebe în timp ce Tom mânca:
— Cum te numeşti, micuţule?
— Tom Canty, vă rog, Alteţă.
— Curios nume! Unde locuieşti?
— În oraş, Alteţă, în Offal Court, la capătul lui Pudding Lane.
— Offal Court? Caraghios nume şi ăsta! Ai părinţi?
— Părinţi? Da, Alteţă, am tată şi mamă; apoi am şi bunică; dar n-o iubesc, Dumnezeu să mă
ierte, pe urmă, am două surori gemene, Bet şi Nan.
—Nu o iubeşti pe bunica ta? Nu e bună cu tine, cum văd.
Nici cu mine, Alteţă, nici cu altii. Are inimă rea şi face rău la toată lumea, cât e ziua de mare.
— Se poartă rău cu tine?
Câteodată încetează, atunci când doarme sau când nu mai poate de beată; dar îndată ce se
trezeşte, îmi cere socoteala banilor cerşiţi şi, atunci nu stă cu mâinile în sân. O străfulgerare trecu
prin ochii micuţului prinţ:
— Şi, te bate, spui? întrebă el. — O! Da, Alteţă!
Să te bată pe tine, aşa de delicat şi mic, cum eşti... Ascultă: înainte de a se lăsa noaptea, bunica ta
va fi închisă la Tour. Regele, tatăl meu...
—Uitati, Alteţă, că suntem nişte sărăcii şi că în chisoarea Tour nu e decât
pentru marii regatului.
— Este adevărat. Nu m-am gândit. Voi vedea ce e de făcut pentru a o pedepsi. Şi, tatăl tău e bun
cu tine?
— Ca şi bunica, Alteţă.
—Toti părinţii se aseamănă, pare-se. Al meu n-are nici el atitudine prea tandră. Are mână grea
când loveste; dar pe mine nu mă bate. E adevărat că mă ţine, în vorbe aspre. Dar mama ta?
Mama mea este foarte bună Alteţă; ea nu-mi face nici necazuri nici rău. Iar Nan şi Bet, de
asemenea sunt bune.
—Ce vârstă au ele?
—Cincisprezece, Alteţă.
—Lady Elisabeth, sora mea, are patrusprezece şi Lady Grey, verişoara mea, are vârsta mea; şi ea
e foar te drăguţă şi amabilă; dar sora mea Lady Mary cu mi mica ei totdeauna posomorâtă şi...
Spune-mi, surorile tale opresc pe subretele lor de a surâde pentru că e un păcat care ar cauza
pierderea sufletelor lor?
—Subretele lor? Oh! Alteţă, credeţi că ele au su brete?
Principele contemplă grav pe mica sărăcie, apoi zise:
—Şi de ce nu? Cine le dezbracă atunci când se cul că? Cine le îmbracă
atunci când se scoală?
—Nimeni, Alteţă. Vreţi să-şi scoată rochiile şi să se culce goale, ca
animalele?
—Să scoată rochiile! N-au decât câte una?
Ah! Bunul meu senior, ce ar face cu câte două? Ele n-au decât două trupuri.
Toată afacerea asta este foarte caraghioasă, foar te surprinzătoare. Iartămă, n-am vrut să-mi bat
joc de tine. Bunele tale surori, Nan şi Bet, vor avea rochii şi subrete, cât mai repede. Casierul
meu se va îngriji de aceasta. Vorbeşti bine, sinceritatea ta îmi place. Eşti instruit?
—Nu ştiu, Alteţă. Un preot cumsecade, care se numeşte Părintele Andrews, m-a lăsat să citesc
cărţile sale.
Cunoşti latina?
Puţin, Alteţă; nu prea bine, abia încep.
Continuă s-o înveţi, micule, nu sunt grele decât primele reguli. Greaca dă mai multă bătaie de
cap. Pen tru Lady Elisabeth şi verişoara mea, aceste două limbi şi celelalte nu sunt decât un joc.
Dacă le-ai auzi!... Dar vorbeşte-mi de Offal Court, se petrece acolo?
Oh! Da, bine de tot când nu îţi este foame. E teatru de păpuşi şi pe urmă sunt maimuţele: sunt aşa
de caraghioase şi bine dresate! Apoi se joacă piese în care se trag focuri de armă: se bat şi toată
lumea este omorâtă. Să vezi ce frumos este şi toate acestea nu costă decât o para, dar n-ai
întotdeauna o para, căci e greu de câştigat bunul meu senior.
Şi apoi?
La Offal Court în joaca noastră noi ne luptăm cu bastoanele cum fac cei ce se exercită.
Prinţul deschisese ochii mari.
E adevărat, asta trebuie să fie tare distractiv. Şi pe urmă?
Şi pe urmă, sunt alergările pentru a vedea care soseşte primul.
O! Cât mi-ar plăcea şi mie! Şi apoi?
Şi apoi, Alteţă, vara intrăm în apă, înotăm în canale şi în Tamisa; apoi scufundăm pe alţii în apă,
aruncăm apă pe ei, în plină faţă, strigăm, sărim, ne dăm peste cap şi pe urmă...
O! Aş da regatul tatălui meu pentru a vedea aceasta măcar o dată. Şi
pe urmă?
Jucăm, cântăm în jurul Pomului de Mai, în Cheapside. Ne jucăm în nisip. Facem grămezi mari şi
ne îngropăm. Şi după aceea sunt plăcintele de noroi. O! Noroiul, nu e nimic mai plăcut; ne
bălăcim şi ne tăvălim prin noroi.
Taci, odată, mă faci să-mi lase gura apă. Dacă aş putea! O! Dar măcar numai o dată, o singură
dată, să mă îmbrac ca tine, să alerg cu picioarele goale, să tro păi, să mă rostogolesc în noroi, fără
ca nimeni să mă împiedice, fără ca nimeni să-mi zică ceva, mi se pare că aş sacrifice coroana.
Şi eu, vai! Dacă aş putea măcar o singură dată, numai o singură dată să fiu
frumos ca dumneavoastră, să fiu...
Ai vrea?... S-a făcut... Scoate-ti zdrenţele şi îm- bracă-te cu hainele mele frumoase. Nu va fi
decât o bu curie de moment; dar eu voi fi atât de mulţumit!”