Coci Gram negativi

Caractere microscopice:
• diplococi gram-negativi cu feţele adiacente aplatizate
(aspectul boabelor de cafea)

Caractere de cultivare:
• strict aerobe
• in functie de exigentele nutritive pot fi:
– neisserii nepretenţioase nutritiv : N. mucosa, N. lactamica, etc
– neisserii pretenţioase nutritiv: meningococi, gonococi

• Meningococii – mai puţin pretenţioşi decât gonococii

– cultivă pe agar-chocolat şi agar-sânge
– formează colonii S, translucide, nepigmentate, uneori mucoide
(izolate capsulate) - carboxifili
Caractere biochimice:
– catalază - pozitive
– oxidază- pozitive
– spectrul de fermentare al zaharurilor diferenţiază
meningococii de gonococi

Caractere antigenice: antigenele capsulare

permit diferenţierea meningococilor în
serogrupe
• Genul Neisseria -speciile importante:
• N. meningitidis (meningococul)
• N. gonorrhoeae (gonococul)
Habitat:
• cele mai multe specii sunt comensale:
– mucoasa orofaringiană
– mucoasa nasofaringiană – frecvent la copii şi
adulţi, uneori cu 3 specii concomitente,
colonizarea durând câteva luni:
– N. lactamica – mai frecvent la copii
– N. mucosa – mai frecvent în nasofaringele adulţilor
• Mucoasele urogenitale şi conjunctivale – cu virulenţă limitată
şi de obicei produc infectii la gazda imunocompromisă
Specii strict patogene:
–N. meningitidis
–N. gonorrhoeae – habitat variat (mucoasa
genitala, rectală, faringiana, conjunctivala).
Determina infectii acute invazive tisulare şi
sitemice, care se cronicizează cu fibrozare
(fără tratament).
Nesseria gonorrhoeae
Habitat şi epidemiologie

• omul este singura gazdă naturală

• gonococul poate coloniza mucoasa uretrală,
endocolul uterin, mucoasa faringiana
• prezenta gonococului pe mucoase nu se
interpretează niciodată ca o stare de purtător, ci
ca infectie asimptomatică, pentru că există
riscul de apariţie a complicaţiilor ascendente
sau de tip bacteriemic
• Rezervorul major de infecţie pentru gonococi-
persoane cu infectii asimptomatice (mai
frecvent femei decât barbati), alături de
pacienti simptomatici
• Transmiterea = predominant sexuală
• Riscul de infectie creşte în raport cu numarul
contactelor sexuale cu parteneri infectaţi
• Nou nascutii se infectează în canalul de naştere
Caractere microscopice:
• diplococi Gram negativi – cu feţele adiacente
aplatizate (aspectul boabelor de cafea) dispuşi
intracelular
Nesseria gonorrhoeae
Gonococi – coloraţie Gram
Neisseria – frotiu albastru de metilen
Caractere de cultivare:

• este pretenţioasă nutritiv, necesită medii complexe de cultură:

– mediul agar chocolat (neselectiv) sau agar Thayer-Martin
(agar Mueller-Hinton chocolat cu antibiotice, deci mediu
selectiv)
• incubare 24 - 48 ore la 37°C, în atmosferă cu 5% CO2
• colonii de tip S, translucide, mici, stralucitoare, nepigmentate
Cultură de Neisseria gonorrhoeae
N. gonorrhoeae pe geloză-chocolat 24h/37°C/10%CO2
Rezistenţa la factorii de mediu:
• este o bacterie fragilă, afectată de temperaturi
scazute şi uscăciune, antiseptice si
dezinfectante uzuale
• este adaptată la transmiterea intimă, sexuală
Factori de patogenitate

• Pili:
- formaţiuni filamentoase localizate pe suprafaţa celulei
bacteriene care mediază ataşarea laxă a gonococilor la suprafaţa
celulelor
• proteina Por (porin) (proteina I)
- mediază penetrarea în celule;
- asigură supravieţuirea în PMN;
• proteina Opa (opacity proteine) (proteina II)
- facilitează aderenţa fermă, în al doilea stadiu de legare, la
celule;
• proteina Rmp (reduction-modifiable protein – proteina
modificabilă prin reducere) (proteina III)
- protejează alte antigene de suprafaţă (proteina Por, LOS) de
acţiunea bactericidă a anticorpilor,
• proteine de legare a transferinei, lactoferinei şi
hemoglobinei- asigură achiziţia directă de fier;
• lipooligozaharid (LOS)- compus cu structură asemanătoare
LPS, are proprietăţi endotoxinice;
• IgA1-proteaza- faciliteaza colonizarea.
Factori de patogenitate
Manifestari clinice

I. Infectii genitale la bărbati şi femei (gonoreea,

blenoragia)

Bărbati:
• se manifesta ca uretrită acută
• uretra distală este sediul iniţial al infectiei
• dureri la micţiune şi o scurgere purulentă, galbenă,
cremoasă
• pe cale limfatica infecţia se propagă la prostată şi
epididim
• la homosexuali infectia e localizata la nivelul mucoasei
rectale manifestandu-se prin tenesme şi secretii
purulente (manifestari de proctită acută)
Uretrita gonococica
Femei:
• infectia se localizeaza cu predilecţie la nivelul
endocolului, dar poate să intereseze şi mucoasa
uretrală
• de obicei infectia evolueaza asimptomatic / scurgere
vaginală, disurie şi dureri abdominale
• complicaţiile ce pot apărea: boală inflamatorie
pelvină, sarcină extrauterină sau sterilitate
• este principala cauză a anexitelor cronice
• la fetiţe – pot produce vulvovaginită
Cervicita gonococică
II. Infectii diseminate
• Apar la 1-3% dintre femeile infectate (la acestea evolueaza
mai frecvent asimptomatic, deci netratata), mai puţin la
bărbatii infectaţi
• Pot fi reprezentate de :
• septicemie
• artrită supurată a pumnului, genunchi sau gleznă
• erupţii maculo-papulo-pustuloase – în special la
extremitati
• mai rar endocardită, meningită.
III. Alte boli asociate cu gonococul:
– peritonita cu perihepatita– datorita propagării
salpingiene
– conjunctivita purulentă – la nn infectaţi în cursul
naşterii (femei cu endometrită gonococică)
– gonoreea anorectală (homosexuali)
– faringita
Conjunctivita gonococică
Gonoree– leziuni cutanate
Diagnostic

• recoltarea şi transportul produselor patologice (uretră,

endocol, rect, faringe, conjunctivă)
- prelevare pe tampon din vată atoxică (dacron);
- însămânţare extemporanee pe medii speciale, selective şi
neselective (mediu HYL - Horse blood, Yeast extract, Liver
extract, Thaier-Martin, NYC - New York City), cu asigurarea
atmosferei umede cu CO2 şi posibilă temporizare a incubării
la 360C (5-6 ore);
- alternativă: mediul de transport Amies (maxim 6 ore);
- două frotiuri efectuate extemporaneu (Gram şi albastru de
metilen);
Diagnostic

• diagnostic prezumptiv:
- examen microscopic direct- frotiuri colorate cu albastru de
metilen şi Gram
- exigenţe de cultivare şi aspectul coloniiilor;
- testul oxidazei (efectuat direct din primocultură- se pune o
picatura de reactiv direct pe colonia suspectă: test pozitiv-
culoarea evoluează în câteva secunde la purpuriu închis)
• diagnostic definitiv:
- identificarea la nivel de specie prin teste biochimice
- testul oxidazei:

- identificarea la nivel de specie prin teste biochimice:

Gonococ Meningococ
Glucoza + +
Maltoza - +
Zaharoza - -
Tratament

• administrare de antibiotice de preferat într-o singură

doză, pe cale orală
– antibiotice active: peniciline, cefalosporine,
fluorochinolone, spectinomicină, tetracicline,
cotrimoxazol
– rezistenţă dobândită la toate antibioticele, cu excepţia
cefalosporinelor cu spectru extins
Nesseria meningitidis
Habitat şi epidemiologie:
• omul este singura gazdă naturală

Rezervorul de infecţie:
• Poate coloniza NF persoanelor sănătoase (purtători
sănătoşi)- frecventa mai mare la copii de vârstă şcolară,
colectivităţi închise de adulţi tineri şi în populaţia cu
statut socio-economic scăzut.
• Transmiterea se face prin picaturi Flugge, în condiţiile
unei convieţuiri apropiate (bacterie fragilă în mediul
extern)
• Cea mai mare incidenta a infectiilor meningococice se
observa la copii sub 5 ani, persoane instituţionalizate
Caractere microscopice: diplococi G negativi, în
„boabă de cafea”, extra si intracelulari.

Caractere de cultivare:
• este mai puţin pretenţios decât gonococul
• pe geloză-chocolat sau geloza sange meningococii
formeaza colonii transparente, nepigmentate
• creşterea lor este stimulată în atm umedă cu 5% CO2
• tulpinile capsulate formeaza colonii mucoide
• degradează pe cale oxidativă glucoza şi maltoza
Nesseria meningitidis
Nesseria meningitidis
Rezistenţa la factorii de mediu:
• bacterie fragilă
• moare la:
• temperaturi joase şi uscăciune
• antiseptice si dezinfectante
• variatii de pH
Factori de patogenitate

• fimbrii şi IgA- proteaza cu rol în colonizare;

• capsula polizaharidica –rol antifagocitar
• endotoxina – sintetizată în exces şi eliberată în
mediul extracelular este responsabilă de
manifestări clinice grave; poate să producă şoc
toxic letal;
Manifestari clinice

Meningita cerebrospinală (epidemică):

• este complicaţia unei bacteriemii ce rămâne
neobservată
• infectia debutează brutal, cu cefalee, semne
meningeene, febră; la copii mici – pot exista doar
semne nespecifice (febră şi vărsături)
• există doua varfuri de risc pe parcursul vieţii:
6 luni – 5 ani; 15 – 24 ani
Meningită –redoare de ceafă
Septicemia (meningococcemia) cu/ fără meningită
• consecinţa trombozei vaselor sangvine mici care are ca
rezultat un infiltrat hemoragic perivascular în
tegumente şi în alte ţesuturi
• apare frecvent o erupţie maculo-peteşială pe trunchi şi
extremităţi; uneori necroze ale tegumentelor şi a
ţesuturilor moi
• uneori evolueaza mortal prin CID cu şoc endotoxinic
meningococic,
• s-a mai observat bacteriemia cronica care persistă
zile/săptamani iar singurele semne de infectie sunt
febra moderată, artrită şi leziuni cutanate peteşiale
Alte sindroame produse de N. meningitidis
– rinofaringită, otită medie, conjunctivită
– ITRI, pneumonie lobara (de obicei precedată de o
infectie TRS)
– pericardită
– artrită
– infectii genitale (uretrite acute)
Meningită – erupţie cutanată
Meningită – erupţie hemoragică
Diagnostic

• prelevate: LCR, sânge, aspirat din peteşii;

• metode rapide de diagnostic:
- examen microscopic direct (cu excepţia sângelui)
- evidenţierea Ag capsular solubil prin latex-aglutinare
• izolare şi identificare:
- însămânţare pe medii îmbogăţite cu sânge (LCR) sau medii
pentru hemoculturi, fără inhibitori
- identificarea coloniilor prin testul oxidazei, spectrul
zaharolitic, antigenic
Tratament

• penicilina constiuie încă un antibiotic activ (trece

bariera hemato-meningee numai in meningite acute) ;
• alternative terapeutice: ceftriaxona, cefotaxima sau
cloramfenicol, rifampicină (cu bună penetrabilitate în
LCR, impun antibiograma).
Profilaxie

• Nespecifică:
- măsuri generale care previn infecţiile cu transmitere
respiratorie

• Specifică:
- vaccin antimeningococic bivalent sau tetravalent
administrat numai la persoane cu risc
- chimioprofilaxie cu rifampicină la copii şi tineri din
colectivităţi unde a apărut un caz de meningită
meningococică