26.

Clasificarea preparatelor antienzimatice: inhibitorii proteolizei;

inhibitorii fibrinolizei; inhibitorii colinesterazei, monoaminoxidazei
ş.a. Mecanismul de acţiune, utilizarea în practica stomatologică.

27-nu am gasit:(
28. Substanţele cu acţiune asupra metabolismului calciului şi fosforului.
Caracteristica generală a preparatelor.
În practica stomatologică pentru reglarea metabolismului în ţesuturile dure dentare, pentru
menţinerea echilibrului dintre procesele de demineralizare şi remineralizare, se utilizează
preparatele ce conţin calciu, fosfor, fluor, stronţiu, cremniu etc. hormonii (calcitonina,
parathormonul), şi vitaminele. Cel mai des se utilizează preparatele calciului.
Calciul pătrunde în organism sub două forme: neorganic (fosfat, carbonat) şi organic (lactat
şi cazeinat). Cel mai mult se conţine în produse lactate şi ouă. Necesitatea zilnică constituie 1000
mg, crescând la copii până la 40-60 mg/kg masă, la bătrâni, în perioada de graviditate şi de
lactaţie. Nivelul calciuli în sânge şi ţesuturi este determinat de ingerarea, absorbţia, reabsorbţia în
canaliculele renale şi eliminare.
Metabolismul calciului este strâns legat de metabolismul fosforului. Fosforul sub formă de
ioni ai acidului ortofosforic intră în componenţa sistemelor tampon ale organismului, participă la
menţinerea stării osmotice a mediilor lichide ale corpului. El se află în dinamie atât cu fosforul
sub formă cristalină (în oase şi dinţi), cât şi cu diferiţi compuşi organici ai lui (fosfolipide,
fosfoproteine, ARN, ADN etc.). Calciul şi fosforul constituie baza minerală a scheletului şi
dinţilor, asigurând proprietăţile mecanice şi de suport. Fosforul neorganic legându-se cu calciul
formează un complex greu solubil, care se depune în stroma organică a oaselor, formând
hidroxiapatita, dar în acelaşi timpi se reduce calciul în sânge. O mare importanţă în creşterea
rezistenţei smalţului la factorii de declanşare a cariei dentare (acizii etc.) îl joacă fluoridele
necesare pentru formarea hidroxifluorapatitelor.
În oase 90% din calciu se află sub formă de calciu hidroxiapatită Ca 10(PO4)6(OH)2
(aproximativ 60%) şi calciu fosfat Ca3(P04)2 (mai mult de 40%). În dinţi calciul şi fosforul se
conţin sub formă de calciu fluorfosfatapatită Ca5F(PO4)3. În plasma sanguină calciul trebuie să
fie 10,3 mg% (9–11 mg%), smalţul dentar 34500 mg%, oase 9900 mg%. Fosforul în serul
sanguin constituie 3 mg% (2–4 mg%).
Metabolismul calciului este reglat şi de vitamina D, care intensifică absorbţia calciului şi
fosforului din tractul digestiv, necesari pentru dezvoltarea ţesutului osos. Vitamina D creşte
reabsorbţia calciului din rinichi, reduce eliminarea lui cu urina, contribuie la depunerea lui în
oase.
Parathormonul creşte numărul osteoclastelor, intensifică activitatea lor, inhibă formarea şi
activitatea osteoblastelor, ce creşte demineralizarea oaselor.
Calcitonina din contra diminuie formarea şi activitatea osteoclastelor, contribuie la
transformarea lor în osteblaste, inhibă demineralizarea oaselor, intensifică osteogeneza. Nivelul
calciului se menţine şi de estrogeni, androgeni, hormonul somatotrop, se diminuie de
glucocorticoizi şi de interleukine -1 şi -6. Metabolismul calciului este influenţat de insulină,
parotină, acidul ascorbic şi microelemente.
Nivelul calciului în plasmă reflectă echilibrul proceselor de depozitare şi imobilizare, care
sunt dependente de procesele de osteogeneză şi osteoliză.
La diminuarea calciului în sânge (hipocalciemie) apar convulsii, parestezii, spasme
musculare, depresie, psihoze, lungirea intervalului PQ pe ECG, stop respirator. În insuficienţa
cronică se dereglează coagulabilitatea sângelui, funcţia musculaturii streate şi netede, sistemului
cardio-vascular şi dezvoltarea osteoporozei. Creşterea calciului în sânge se manifestă prin
constipaţii, polidiepsie, poliurie, conştiinţa confuză.
FD.: calciul reprezintă un macroelement. Activitate fiziologică posedă doar forma ionizată.
Ionii de calciu activează funcţia plastică a osteoblastelor şi osteocitelor, contribuind la formarea
ţesutului osos şi dinţilor, asigurând rezistenţa ţesuturilor dentare.
 Ionii de calciu interacţionează cu calmodulina intracelullară, formând complexul necesar în
reglarea multor reacţii biochimice, fiind stimulator a proceselor intracelulare şi ţesutului limfoid.
Ionii de calciu participă la eliberarea mediatorilor din terminaţiunile nervoase eferente în
fanta sinaptică, necesar pentru funcţionarea sistemului nervos central şi ce-l vegetativ,
contracţiilor musculare, hemostază, funcţiei renale, reglarea permeabilităţii membranare,
activitatea multor enzime ce participă în reacţiile inflamatoare şi hipersensibilitate. Manifestă
următoarele efecte: creşte rezistenţa smalţului, scade permeabilitatea membranelor, creşte
activitatea fagocitară a leucocitelor, creşte activitatea sistemului reticulo-endotelial, manifestă
efect antiinflamator, antialergic, hemostatic, anabolic (calciu glicerofosfat).
FC.: La administrare internă calciu se absoarbe din intestinul subţire prin transport activ şi
difuziune pasivă. Bd constitue 30% şi depinde de raportul calciului, fosforului şi lipidelor. Dacă
fosforul şi lipidele sunt în cantităţi mari, atunci se formează cu calciu compuşi insolubili, care
greu se absorb. Reglatorul de bază în absorbţia calciului este Vitamina D. În plasmă 50% se
leagă cu albuminele, restul sub formă neionizată şi ionizată. Fracţia ionizată creşte la pH acid şi
se diminuie în cel alcalin. Depozitarea şi mobilizarea în ţesutul osos este influenţată de
parathormon şi calcitonină. Se elimină cu urina 20% şi 80% prin scaun. Reabsorbţia din
canaliculile renale se produce sub influenţa vitaminei D şi parathormonului.

29.Preparatele calciului. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile pentru

administrare. Aplicarea în
practica stomatologică.

Preparatele calciului. Actualmente se folosesc trei săruri ale calciului: clorura, gluconatul şi
lactatul. Ele se deosebesc după conţinutul calciului: calciul clorid – 27% (se administrează
intern, i/v), gluconat – 9% (se introduce intern, i/v şi i/m) şi lactat–13% (intern). Cantitatea de
calciu în preparate trebuie luată în consideraţie la dozarea lor. E necesar de accentuat că clorura
de calciu nici într-un caz nu trebuie administrată i/m sau s/c pentru evitarea necrozei ţesuturilor.
I. preparatele calciului se utilizează în:
1) insuficienţa glandelor paratiroide pentru profilaxia şi combaterea convulsiilor tetanice (se
introduce i/v);
2) dereglările metabolismului calciului şi fosforului în asociaţie cu vitamina D (osteoporoză,
fracturi, imobilizare îndelungată etc.), precum şi pentru profilaxia complexă a rahitismului şi
cariei dentare (preparatele calciului deseori se indică în timpul sarcinii);
3) pentru ameliorarea coagulabilităţii sângelui;
4) ca preparate antiinflamatoare, desensibilizante; ele contribuie la micşorarea
permeabilităţii membranelor, preîntâmpinarea şi diminuarea edemului şi pruritului; de aceea
preparatele calciului sunt recomandate (mai raţional cu remediile antihistamice) în dermatitele
medicamentoase, stomatite, glosite, urticarie, diateze exudative la copii şi alte stări alergice;
5) ca remedii cardiotonice;
6) atonia uterului pentru potenţarea acţiunii oxitocinei;
7) ca antagonişti ai preparatelor magneziului (la supradozarea lor, datorită acţiunii
resorbtive, e posibilă aşa-numita anestezie «magnezială»);
8) în practica stomatologică pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor necarioase ale
ţesuturilor dentare dure (hipoplazia sistemică, fluoroză, erozie, hiperestezie); în aceste cazuri
preparatele calciului (mai ales lactatul şi gluconatul) se folosesc împreună cu cele de fosfor şi
fluor (calciu glicerofosfat, fitina, remodentul, natriu fluorid, fluorlac etc.) atât pentru acţiune
resorbtivă, cât şi locală (aplicaţii, loţiuni, electroforeză pe suprafaţa dintelui în erozia şi
hiperestezia ţesuturilor dentare dure, membranule biosolubile ce conţin calciu şi fosfor). Calciu
cu fosfor şi fluor sunt incluse în pastele dentare curativ-profilactice, gumelor de mestecat.
9) calciu, fosfor, fluor sunt folosite pentru remineralizare la gravide, copii de vârsta 2-16
ani, la pacienţii cu carie secundară, pacienţii cu factori de risc.
Interacţiuni medicamentoase: Preparatele calciului sunt chimic incompatibili cu
carbonaţii, salicilaţii, sulfaţii, preparatele de fier, tetraciclinele, chinolonele, ac. etidronic,
fenitoina, formând compuşi insolubili. Preparatele calciului potenţiază efectul inotrop şi cel toxic
al glicozizilor cardiaci, diminuează efectul clinic al verapamilului şi atenololului, dereglează
absorbţia fluorului. Vitamina D intensifică asimilarea calciului. Preparatele calciului se utilizeaă
împreună cu preparatele antiinflamatoare şi antialergice.
Calciu gluconat. F.l.: pulbere şi comprimate 0,25 şi 0,5, fiole a 10 ml-sol.10%.
I.: hipoparatireoza, hepatita parenchimatoasă, afecţiunile hepatice toxice, nefrita, eclampsia,
mioplegia hiperkalemică paroxistică, hipocalciemia de diversă geneză, procesele inflamatorii şi
exudative, bolile dermatologice. Bolile alergice şi alergia medicamentoasă (adjuvant),
hemostatic în hemoragiile pulmonare, gastro-intestinale, nazale, uterine. Antidot în intoxicaţiile
cu săruri de magneziu, acid oxalic şi oxalaţii hidrosolubili.
CI.: hipercalciemia, hipercalciuria severă, insuficienţa renală severă, predispoziţia la
tromboze. Hipersensibilitatea la preparat.
RA.: dureri în regiunea epigastrică, pirozis, mai rar greţuri, vomă, diaree.
Principii de utilizare: Câte 1-3 g de 2-3 ori pe zi.
F.l.: comprimate 500 mg.
Calciu clorid. F.l.: fiole şi flacoane soluţie 10%-10ml.
I.: adjuvant în tratamentul stărilor alergice (urticaria, edemul angioneurotic, febra de fân,
boala serică) şi reacţiilor alergice la medicamente. Hemostatic (adjuvant) în tratamentul
hemoragiilor pulmonare, gastrointestinale, nazale, uterine. Antidot în intoxicaţiile cu săruri de
magneziu, acid oxalic şi oxalaţii şi fluorurile hidrosolubile.
CI.: predispoziţia la tromboze, ateroscleroza severă, fibrilaţia ventriculară, hipercalcemia,
administrarea sau intoxicaţia cu digitalice, nefrolitiază. Soluţiile hipertone nu se administrează
s/c sau i/m. Cu precauţii se utilizează la pacienţii cu aritmii, cardiopatie ischemică, dereglările
grave ale funcţiei renale şi hepatice, la bătrâni.
RA.: senzaţie de căldură, hiperemia feţei, bradicardie, uşoară micşorare a tensiunii arteriale,
în administrarea rapidă- fibrilaţie ventriculară.
Principii de utilizare: Soluţiile hipertone se administrează i/v. lent (5 ml în 3-5 min). Poate
fi administrat în perfuzie i/v, diluând 5-10 ml de preparat în 100-200 ml ser fiziologic sau soluţie
5% de glucoză, cu viteza 6 pic/min.
Calciu glucoheptonat. F.l.: flacoane 100 ml sirop (240 mg/5 ml).
FD.: Este sarea hidrosolubilă de calciu a -epimerului acidului glucoheptonic (gluceptic)
sau amestecul - şi -epimerilor. Calciul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemelor
nervos, muscular şi scheletic, joacă im rol important în funcţia renală, respiraţie, coagulabilitatea
sângelui, permeabilitatea membranelor celulare şi capilarelor. Calciul participă la stocarea şi
eliminarea neurotransmiţătorilor şi hormonilor, asimilarea şi legarea aminoacizilor, absorbţia
vitaminei B12, secreţia gastrinei. Circa 99% din totalul de calciu se află în oase sub formă de
hidroxiapatită şi este în continuu schimb cu calciul plasmatic.
I.: prevenirea stărilor de hipocalciemie în hipoparatiroidism, carenţa vitaminei D, alcaloza,
hemotransfuzia. În stările de urgenţă (tetania nou-născuţilor) se recurge la administrarea
parenterală.
CI.: predispoziţia la tromboze, ateroscleroza severă, hipercalciemia.
RA.: de obicei nu se observă. În administrarea rapidă a formelor i/v senzaţie de căldură,
tahicardie, hipotensiune arterială.
Principii de utilizare: Câte 240 mg o dată pe zi.
Calciu sirop. F.l.: flacoane 150 ml sirop.
I.: insuficienţa calciului în organism (perioadele de creştere, sarcina, lactaţia), rahitismul,
osteoporoza, fracturile osoase, intoxicaţia cu săruri ale metalelor grele, intoxicaţia acută cu săruri
de magneziu. Adjuvant în bolile inflamatorii, edeme, stările alergice.
CI.: insuficienţa renală acută, hipercalcemia, hipercalciuria, insuficienţa cardiacă acută sau
degenerarea miocardului. Tratamentul cu glicozide cardiace sau tetracicline.
RA.: hipercalcemie.
Principii de utilizare: Adulţi câte 1 lingură (15 ml) de 2-3 ori pe zi. Copii sub 6 ani câte 1
linguriţă (5 ml) de 2-3 ori pe zi, 6-12 ani câte 2 linguriţe de 2-3 ori pe zi.
Hidroxid de calciu – manifestă acţiune antiseptică şi antiinflamatoare, stimulează formarea
dentinei.
I.: se utilizează în metode conservative de tratament a pulpitelor, periodontitei, cariei, pentru
remineralizare.
Principii de utilizare: Pulberea se amestecă cu sol dimexid 20 % sau apă purificată pentru
formarea pastelor, care se aplică în cavitatea cariei, se utilizează în componenţa materialelor
pentru plombare curativă.
Hidroxidul de calciu intră în componenţa preparatelor (Septocalcina-ultra, Calcipulpa,
Calcicur, Septocal) utilizate pentru protecţia directă şi indirectă a pulpei dentare şi izolarea ei de
materialul pentru plombare. Îndeplineşte funcţia de barieră între dentină şi pulpă, pe de o parte,
şi materialul aplicat, pe de altă parte. Astfel, contactând cu pulpa, contribuie la formarea dentinei
secundare.

30.Preparatele fosforului. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile pentru

administrare. Utilizarea în stomatologie
Preparatele fosforului. În practica generală şi stomatologică actualmente se utilizează
următoarele preparate: fitina, calciul glicero-fosfat şi cerebrolecitina. Se livrează comprimate
în diferite doze pentru administrarea internă. Sunt posibile comprimate combinate ce conţin
calciu şi fosfor (calciu glicerofosfat şi lactat a 0,25). Intravenos se livrează preparatele infos,
hiperfos.
FD.: preparatele fosforului intensifică mineralizarea oaselor contribuie la formarea
compuşilor organici creşte formarea 2,3 – difosfogliceratului în eritrocite şi miocite. Sub formă
de acid ortofosforic participă în sistemele bufer ale organismului şi menţine presiunea osmotică a
lichidelor organismului. Menţin echilibrul dintre fosforul cristalin din oase şi compuşii organici
ai fosforului (fosfolipide, acizi nucleici). Reprezintă un component obligator al hidroxiapatitei,
datorită căreea sunt stimulate osteoblastele şi inhibate osteoclastele, se intensifică absorbţia
calciului şi fixarea lui în oase.
 I.: se utilizează: în profilaxia şi tratamentul maladiilor oaselor şi alte dereglări ale
metabolismului calciului şi fosforului: rahitism, caria, paradontoză, osteoporoză primară şi
secundară, în imobilizare (pentru accelerarea consolidării fracturilor) ca remedii tonizante în
neurostenie, surmenaj, impotenţă, subnutriţie; pentru stimularea hemopoiezei (în anemii); ca
remedii pentru profilaxia şi tratamentul afecţiunilor necarioase ale ţesuturilor dentare dure (vezi
mai sus); ca suport mineral la copii cu retenţia erupţiei dinţilor, în remineralizare.
Preparatele vitaminei D. În total se cunosc 7 substanţe cu proprietăţi de vitamină D, însă
importanţă practică au vitaminele D2 (ergocalciferolul) şi D3 (colecalciferolul). Vitamina D
propriu-zisă este puţin activă. În organism din ea se formează metaboliţi cu efecte caracteristice.
FD.: mecanismul de acţiune al vitaminei D şi al preparatelor ei constă în: intensificarea
absorbţiei calciului, fosforului şi magneziului din intestin; activarea sintezei în oase a stromei
proteice şi formarea colagenului, stimularea depozitării calciului în epifize; reglarea reabsorbţiei
calciului (99,8%) în tubii renali proximali. În avitaminoza D se constată deformarea oaselor,
dereglarea structurii dinţilor.
Ca preparate ale vitaminei D2 se foloseşte ergocalciferolul (soluţie uleioasă 0,125% şi 0,5%
(o picătură conţine aproximativ 1250 UI) şi alcoolică 0,5% (într-o picătură soluţie alcoolică sunt
aproximativ 4000 UI) drajeuri câte 500 UI), precum şi untura de peşte vitaminizată. Preparat al
vitaminei D3 este videholul (soluţie uleioasă 0,125 şi 0,25%).
I.: profilaxia şi tratamentul rahitismului la copiii de vârstă prematură, unele boli ale
sistemului osos, cauzate de dereglările metabolismului calciului (osteomalacie, unele forme de
osteoporoză), tetanie, profilaxia şi tratamentul cariei dentare, mai ales la copii, tratamentul
maladiilor pielii şi mucoaselor.
Principii de utilizare: Acţiunea preparatelor vitaminei D2 se intensifică la utilizarea
concomitentă cu sărurile de calciu şi fosfor (de exemplu, 0,25 g calciu gluconat) de 2–3 ori în zi.
Doza maximă pentru 24 ore la adulţi este de 100 000 UI.
RA.: în ultimii ani în legătură cu activitatea înaltă a preparatelor vitaminei D 2 (mai ales a
soluţiei alcoolice) frecvent se întâlnesc cazuri de supradozare şi intoxicaţii, precum şi manifestări
de hipervitaminoza D. Simptomele caracteristice sunt hipercalciemia (până la 15–22 mg%),
slăbiciunea, anorexia, iritabilitatea, sudoraţia, greaţa, voma (până la 10–15 ori pe zi), cefalea etc.
Tratamentul: suspendarea preparatului, iradiaţiei solare, administrarea laxativelor (ulei de
vaselină), vitaminelor A, B1 (10 mg pe zi), C (300 mg pe zi), E, furosemidului (pentru
accelerarea excreţiei calciului), antagoniştilor calciului, folosirea abundentă a lichidului (până la
4 1 pe zi); în cazuri grave se administrează glucocorticoizii.
Paratiroidină. F.l.: fiole câte 1 ml (20 UA).
FD.: preparatul conţine parathormon, care este reglatorul endogen al nivelului calciului în
sânge prin influenţa asupra absorbţiei lui din intestin, depozitării şi mobilizării din oase, excreţiei
prin urină, scaun, transpiraţie etc. Paratiroidina – extract din glandele paratiroidiene ale bovinelor
– conţine impurităţi de origine proteică. Într-un ml se găsesc 20 UA.
I.: paratiroidina se utilizează în dereglările metabolismului calciului şi fosforului (tetania ca
rezultat al hipocalciemiei în hipoparatiroidism etc.).
Principii de utilizare. Doza terapeutică medie 40–50 UI pe zi la administrarea i/m. Pentru
combaterea acceselor de tetanie mai bine de asociat cu injectarea i/v a sărurilor de calciu.
Majorarea maximă a calciului în sânge se produce peste 18 ore, intensificarea fosfaturiei –
peste 8 ore.
Calcitrină (calcitonină, calcitar, miacalcic-Sandos etc.)
 F.l.: flacoane câte 10 şi 15 UA, pulbere liofilizată, fiole 1 ml ce conţin 50 şi 100 U; aerosol
nazal cu 50 U şi 100 U/doză, 14 doze.
FD.: preparatul conţine hormonul tiroclacitonina, produsă de celulele C ale glandei tiroide.
Funcţia principală este reducerea concentraţiei calciului în sânge. Preparatul menţine masa
scheletului prin inhibarea resorbţiei ţesutului osos (prin intermediul osteoclastelor şi osteoliţilor),
stimulează mineralizarea oaselor (prin intermediul osteoblastelor), reduce nivelul calciului şi
fosforului în ser şi excreţia urinară a hidroxiprolinei. Stimulează excreţia renală a calciului,
fosforului şi natriului datorită inhibiţiei reabsorbţiei în tubii renali. Există calcitonină umană,
porcină şi de somon.
I.: boala Paget (osteită deformantă); osteoporoză (inclusiv postmenopauzală); hipercalciemia
în carcinomul mamar, pulmonar, renal, mielom, hiperparatiroidism. Afecţiunile neurodistrofice
(osteoporoză posttraumatică, distrofia reflexă, cauzalgia, afecţiunile neurotrofe provocate de
medicamente). Pancreatită acută.
CI.: hipersensibilitate la preparat.
RA.: greaţă, vomă, ameţeli, hiperemia feţei şi senzaţie de căldură, poliurie, frisoane. Reacţii
alergice locale (în locul injecţiei) sau generalizate. Uneori pot surveni anafilaxie, tahicardie,
hipotensiune arterială până la colaps.
Principii de utilizare: Se indică, de regulă, i/m sau s/c. În boala Paget doza iniţială 100 U
cu reducerea ulterioară până la 50 U zilnic sau 100 U de 2-3 ori pe săptămână. În osteoporoza
postmenopauzală câte 100 U s/c sau i/m o dată pe zi sau 2-3 ori pe săptămână. În hipercalciemie
câte 4 U/kg s/c sau i/m la fiecare 12 ore, iar în unele cazuri chiar câte 8 U/kg la fiecare.

 Exerciţii de receptură medicală.- hialuronidază, aprotinină, fluorat de sodiu, lac fluorat, vitaflor,
Rp: Sol. Lydazi 64 UE
D.t.d. N 10 in ampullis.
S.s/c sau i/m

Rp:  Sol. Aprotinini 10 ml (100 000 ED)

D.t.d. № 25 in  amp. 
S.  cite 1 fiola zilnic i/v

Rр.: Tab.Sodium fluoridi 1,1 № 10

D.S.Cite 1 caps/1 data pe zi

Rр.: Sol. Vitaphthori 115 ml

D.t.d. № 1 in flac.
S. cite1/2 lingurita
 . Indicaţi preparatele utilizate în (pentru):
osteoporoză-Calcemin,Alendronat,Ibandronat
profilaxia cariei dentare-Gluconat Calciu10%,Fosfat calciu 5-10%,Glicerofosfat de calciu 2,5%
combaterea rezistenţei la antibiotice-?o sa intreb de profesoara maine