Sunteți pe pagina 1din 67

TITULARIZARE RASPUNSURI

15-16 IULIE 2004

SUBIECTUL I
1.MIŞCAREA OMULUI SAU MOTRICITATEA REPREZINTĂ UNA
DINTRE NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ALE DOMENIULUI.
A.Definiţi motricitatea.
- este capacitatea omului de a efectua miscari care implica un
predominant efort fizic. Ea se refera la totalitatea miscarilor efectuate de om,
cu ajutorul muschilor scheletici, pentru intretinerea relatilor sale cu mediul
natural sau social in care exista, inclusiv prin practicarea unor sporturi
(motricitatea se mai numeste si miscarea omului).
B.Enumeraţi şi definiţi elementele componente/de structură ale
motricităţii.
-Actele motrice, sunt fapte simple de comportare realizate în mod
voluntar pentru îndeplinirea unor acţiuni sau activităţi motrice. Termenul
poate sa indice si alte reflexe, instinctuale şi automatizate.
-Acţiunile motrice sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate
încât realizează toturi unitare în scopul realizării unor sarcini imediate care
pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi motrice
-Activităţile motrice sunt ansambluri de acţiuni motrice încadrate într-
un sistem coerent de idei, reguli şi forme de organizare în vederea obţinerii
unui efect complex de adaptare a organismului uman şi de perfecţionare a
dinamicii acestuia, în concordanţă cu obiective bine precizate.
C.Daţi câte două exemple, pentru fiecare element precizat la punctul b.
- Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic,
datorită intenţionalităţii şi finalităţii sale. Exemple de acte motrice: flexia
antebraţului pe braţ, strângerea degetelor în pumn, aplecarea capului etc.
- Acţiuni motrice sunt deprinderile motrice, priceperile motrice
Exemple de actiuni motrice: alergarea, căţărarea, aruncarea la poartă etc.
-Activitati motrice
Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională,
activitatea motrica recuperatorie, etc.

2.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE


FUNDAMENTALE ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
1.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
a.Deprinderile motrice sunt actiuni motrice umane insusite in
ontogeneza, prin exersare sistematica, fiind bazate pe stereotipuri dinamice
formate la nivelul scoartei cerebrale. Se formeaza atat in practica vietii (mai
ales deprinderile utilitar applicative:mers, alergare, saritura), dar si in
procese instructive educative special organizate (mai ales deprinderile specific
sporturilor:rostogoliri, pase, dribbling). Ele sunt unice şi ireversibile, adică
nici o execuţie nu seamănă cu alta şi elementele componente se înlănţuiesc
într-un singur sens (elan - bătaie şi desprindere - zbor - aterizare, la orice
săritură). (Gh. Cârstea);
b. A.Dragnea defineste deprinderea ca o “capacitate de a aplica
informţtiile cu uşurinţă, rapid, operativ, şi cu randament sporit, cu
respactarea tuturor calităţilor deprinderii (corectitudine, iscusinţă, abilitate
în condiţii variate şi schimbate). Deprinderea este priceperea transformată în
arc reflex sau cu alte cuvinte, este priceperea elementară ajunsă la stadiul de
automatizare a componentelor, operaţiilor sau acţiunilor de aplicare”.
Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii
voluntare, lanţ de reflexe condiţionate, complexe care se bazează pe legăturile
multiple din zonele corticale, elaborate şi consolidate prin exerciţii’.
2.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CARACTERISTICILE
DEPRINDERILOR MOTRICE.
1. sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formează în mod
conştient;
2. sunt rezultatul calitativ al exersării mişcărilor;
3. sunt structuri de mişcări coordonate care constau în integrarea
sistemică a mişcărilor însuşite anterior;
4. valorifică, prin capacitatea de diferenţiere fină, informaţiile senzorial-
perceptive, rezultând o dirijare a acţiunilor;
5. prezintă o aferentaţie inversă, rapidă şi eficientă;
6. dovedesc o relativă stabilitate în condiţii constante, şi plasticitate în
condiţii variabile;
7. sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii,
etc.
8. Acestor caracteristici le pot fi adăugate cele ale mişcărilor care compun
deprinderile1:
9. unele elemente, sau chiar întreaga deprindere, se pot automatiza
complet, asigurând o eficienţă deosebită a mişcărilor şi un control redus
al scoarţei cerebrale, ceea ce permite reorientarea atenţiei către alţi
factori implicaţi în acţiune;
10. elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis,
într-un sistem unic şi ireversibil, din punct de vedere al posibilităţii de a
exista execuţii identice sau de a fi modificată succesiunea mişcărilor;
11. chiar dacă deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul
mecanismului de realizare), există situaţii în care ele se manifestă
original, adaptându-se la modificările condiţiilor de execuţie.
1
Gh. Mitra, Al. Mogoş, 1980
3.PRECIZATI CELE 3 ETAPE ALE FORMARII DEPRINDERILOR
MOTRICE, DIN PUNCT DE VEDERE METODIC
1. Etapa initierii ;
2.Etapa consolidării ;
3.Etapa perfecţionării
4.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PRINCIPALE ALE FIECĂREIA
DINTRE ETAPELE PRECIZATE LA PUNCTUL B.
a. etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei
deprinderi, având ca obiective:
- formarea unei reprezentări ideomotorii cât mai fidele a deprinderii pe
baza demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;
- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;
- descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi
însuşirea separată a acestora;
- preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;
b. etapa, consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele
obiective:
- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii
de execuţie în concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice
ale mişcării;
- întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea
independentă repetată, în condiţii standard, a deprinderii motrice;
- includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice
însuşite anterior, în condiţii specifice probelor şi ramurilor sportive şi
efectuarea lor în condiţii relativ constante;
- înlăturarea greşelilor atipice de execuţie; 
c. Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:
- exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate
(micşorarea suprafeţelor, mărirea tempoului, adversar activ, etc);
- exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi
în condiţii apropiate sau identice cu cele regulamentare;
- exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri
aplicative, etc] şi de concurs [competiţii neoficiale sau oficiale). Creste
complexitatea efortului.
3.PREZENTAŢI PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI
ACTIVE, ŢINÂND CONT DE URMĂTOARELE ASPECTE:
A.precizarea consideraţiilor generale.
Conform denumirii, acest pincipiu implica două laturi: participarea
constienta şi participarea activa. Formarea capacitatii de aplicare la
momentul optim, cu o cat mai mare maiestrie, cu un efort minim si o eficienta
maxima a deprinderilor si priceperilor motrice insusite, este nemijlocit
conditionata de participarea activa si cercetarea intensa a subiectilor dar si a
specialistilor in desfasurarea procesului instructiv al activitatii de educatie
fizica si sport. De exemplu in scopul dezvoltarii fizice cat mai armonioase, se
impune executarea anumitor exercitii fizice. In situatia in care aceste exercitii
fizice nu sunt executate corect (cu amplitudinea indicata, cu nr. de repetari
cerut si intr-o viteza de executie optima), influenta acestor exercitii fizice
asupra organismului este nesemnificativa, si prin urmare nu pot fi realizati
indicii corespunzatori de dezvoltare.
B.DESCRIEREA CERINŢELOR RESPECTĂRII ACESTUI
PRINCIPIU.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor
cerinte:
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de
practicare a exerciţiilor fizice, ceea ce va conduce la o mai bună motivare şi
conştientizare a acţiunilor elevilor. Subiecţii, trebuie să fie conştientizaţi de
cel care conduce instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării
sistematice a exerciţiilor fizice asupra organismului, de necesitatea unei
anumite dozări a efortului în funcţie de particularităţile şi obiectivele
urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre stimul şi efect, asupra necesităţii
unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive.
trebuie formată - la subiecţi - o motivaţie puternică şi corectă pentru
practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme
sau reguli se referă inclusiv la pauzele dintre repetări (ca durată şi conţinut),
rolul condiţiilor igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului,
refacerea după efort etc.
 Înţelegerea mecanismului de bază al actelor şi acţiunilor motrice
supuse învăţării, în vederea formării unei reprezentări cât mai exacte şi
a uşurării memorizării mişcărilor;
Este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum
este ordonat (programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi iar
dacă are şi valenţe formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea
materialului predat. Foarte importanta este conştiinciozitatea subiecţilor în
executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu
mecanică. Subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în
alegerea unor soluţii si să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului
randament. Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor
execuţii şi rezultate (autoaprecierea obiectiva). In explicarea şi justificarea
succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de ordin
subiectiv (calitatea instalaţiilor, materialelor sau a bazei sportive, lipsa de
fair-play din partea adversarilor, etc).

SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE
METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA ATERIZĂRII, CA ELEMENT
COMPONENT AL SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN.
Pentru usurarea invatarii unei aterizari cat mai eficiente vom folosi
urmatoarele exercitii:
1. Formaţia de lucru: coloana cate 4 - saritura in lungime fara elan,
aterizare in ghemuit. Dozaj: 4-6x; pauză pasivă 45sec.;
2. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, se execută săritură în
lungime de pe loc peste o bandă elastică aşezată la o înălţime de 20 cm.
Săritorul trebuie să-şi ridice picioarele pentru a putea ateriza ghemuit
dincolo de banda elastică. Dozaj: 4-5x; pauză pasivă 30sec.;
3. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 3-5 paşi, 5-7, 9-
11, sărituri peste diferite obstacole cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe
ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză pasivă 30sec.;
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi,
desprindere cu aterizare în groapa de nisip în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă
30sec;
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15
paşi de alergare, săritură cu bătaie liberă, zbor şi aterizare în poziţia
„fandat". 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, paşi, bataie
libera, saritiura cu 11/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent pe
alaturarea piciorului de impulsie langa cel de avantare, doar in ultimul
moment; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
7. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi,
bataie libera, saritiura cu 11/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent
pe actiunea de aterizare; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi,
bataie libera, saritiura cu 11/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu
marcarea in cadrul aceleasi incercari a celor trei momente, in succesiunea lor
– mentinerea pozitiei de pas sarit, alaturarea piciorului de bataie, efectuarea
aterizarii; 3-4x; pauză pasivă 30sec.

2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU


DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, FORMAT DIN ZECE
EXERCIŢII, EXECUTATE CU PARTENER.
Exercitii pentru musculatura membrele superioare:
1.Formaţia de lucru: Pe perechi, spate la spate de maini reciproc
apucat: prin tractiune din brate fiecare incearca sa se deplaseze inainte.
Dozaj 8x
2. Formaţia de lucru: Pe perechi, un executant sta culcat inainte cu
picioarele usor departate, sprijinit pe palme; partenerul il apuca de glezne si
il ridica pana la pozitia de stand pe maini, acesta executand intinderea si
indoirea bratelor (8x), dupa un anumit numar de executii stabilit de profesor,
se schimba locurile. Dozaj 2x pauza 30sec;
3. Formaţia de lucru: Pe perechi, fata in fata, asezat departat cu talpile
lipite, de maini reciproc apucat: ridicare in stand departat prin tractiune
alternativa de bratele partenerulului. Dozaj 2x pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura abdomenului:
4. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, cu genunchii
indoiti si mainile la ceafa, partenerul la picioarele executantului, fixandu-i
gleznele, executantul ridica trunchiul cu atingerea genunchilor cu pieptul si
revenire in pozitia initiala. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile
5. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, partenerul in
stand pe genunchi la capul executantului, cu mainile sprijinite pe umerii
acestuia: executantul ridica si coboara picioarele in echer pana la 90 de
grade. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile
Exercitii pentru musculatura spatelui:
6. Formaţia de lucru: Pe perechi, stând unul cu spatele la celălalt,
braţele ridicate sus, apucat de mâini; fandări înainte pe piciorul stâng şi
revenire; idem cu piciorul drept. Dozaj 2x8, pauza 30sec
7. Formaţia de lucru: Stând umăr la umăr, apucat jos de mâini din
interior, şi apucat deasupra capului de cele din exterior; pas lateral cu
fandare şi revenire; execuţie simultană; după un anumit număr de repetări
(2x8), se schimbă piciorul. Dozaj 2x8
8. Formaţia de lucru: Asezat departat, unul cu spatele la celalalt, bratele
ridicate sus, de maini reciproc apucati; un executants indoaie trunchiul
inainte, tragand de bratele partenerului care impinge usor cu picioarele in
sol, trecand in extensie. Dozaj 3x8
Exercitii pentru musculatura membrele inferioare:
9.Formaţia de lucru: Pe perechi, stând, faţă în faţă, apucat de mâini:
genuflexiuni simultane şi alternative. Dozaj 3x8, pauza 30sec;
10. Formaţia de lucru: Stând, faţă în faţă, apucat de mâini: fandare
laterală stanga (apoi se schimba piciorul) Dozaj 3x8;
Perechile se vor constitui după criteriile: posibilităţi de forţă şi de
echilibrare apropiate.
3. ALCĂTUIŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII,
EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU
TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE.
LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - este utilizată
cel mai frecvent, mai ales la nivelul de bază al instruirii, având ca efect
trimiterea mingii după lovire pe direcţia elanului. Momentele componente ale
loviturii de atac sunt: elanul, bataia, saritura (zborul), lucrul braţelor, lovirea
mingii, aterizarea si actiunea de dupa aterizare (deplasarea pentru fazele
următoare).
1.Formatii de lucru: coloane cate 5; In fata unor linii trasate se executa
sarituri cu ducerea bratelor sus, avand grija ca la aterizare sa nu se calce
liniile (sarituri cat mai inalte si apropiate de vertical). Dozare 2x8-10 executii,
pauza 30sec.
2. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge;
isi arunca mingea in perete, inalt, elan, saritura si prinderea mingii cu bratele
intinse sus, pentru obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al săriturii şi
menţinera momentului de plutire; Dozare: 3x8-10 executii, pauza 2minute.
3. Formatii de lucru: coloane cate 5, executia elanului stang –drept
(dreptaci), bataie saritura, pe distant de 10m. Dozare: 2-3x10 executii, pauza
1minut.
4. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge;
lovitura de atac doar din brate, fara elan, din minge tinuta cu bratul
neindemanatic oblic sus. Dozare 2-3x8-10 executii de fiecare, pauza 1minut.
5. Formatii de lucru:siruri de 3-4 elevi, la fiecare scara fixa, pe care este
fixata o minge, la cca 2m de sol; executa alternativ de la 2 m de scara, elan,
bataie, saritura si lovirea mingii; Dozare: 2-3x10executii, pauza 1minut.
Accent pe coordonarea elanului de braţe cu cel de picioare.
6. Formatii de lucru: elevii pe doua siruri in zona 4 a fiecarei jumatati
de teren; atac la fileu la o minge sustinuta de coleg, deasupra fileului (asezat
pe un scaun in terenul advers). La inceput cu fileul la 2,10m, 2,15m, 2,24m;
Dozare:2x8-10 executii cu schimbarea zonei de atac, respectiv din zona2.
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator
din zona 3; 2x1min, pauza 1min;
18-19 IULIE 2005
SUBIECTUL I
1.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE
FUNDAMENTALE ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
A.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
DEPRINDERILE MOTRICE sunt acţiuni motrice umane însuşite pe
parcursul vieţii individuale (ontogeneză), prin exersare conştientă şi
sistematică. Se formează/însuşesc atât în practica vieţii (mai ales unele din
deprinderile de bază şi utilitar-aplicative: mers, alergare, transport de
obiecte/ "greutăţi", săritură etc.), dar şi în procese instructiv-educative
special organizate, de tip educaţie fizică sau antrenament sportiv (mai ales
deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling, rostogoliri, aruncări la
poartă sau la coş, şuturi la poartă, lovituri de atac la volei etc.).
Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane, con-
solidându-se şi perfecţionându-se neuniform (adică progresele sunt din ce în
ce mai mici cu cât ne aflăm într-un stadiu mai avansat).

B.CLASIFICAŢI DEPRINDERILE MOTRICE, ÎN FUNCŢIE DE


TREI CRITERII.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare ;
b)Deprinderi motrice complexe ;
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative.
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive ;
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea
deprinderilor:
a)Deprinderi motrice propriu-zise.
b)Deprinderi perceptiv-motrice;
c)Deprinderi inteligent-motrice. ;
C.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE
DEPRINDERILE MOTRICE CLASIFICATE ANTERIOR.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate
dezvoltând stereotipii. Ele au un lanţ de mişcări cu caracter fazic, care se
repetă în aceeaşi succesiune – exemplu: mers; alergare
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate.
Ele sunt formate din deprinderi elementare şi alte mişcări
neautomatizate sau incomplet automatizate - este cazul unor deprinderi din
jocurile sportive de exemplu aruncarea la coş.
2.După finalitatea folosirii
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu
precădere, în viaţa cotidiană din ontogeneză, dar şi în practicarea unor
ramuri sau probe sportive, de exemplu târâre, căţărare, escaladare, transport
de greutăţi, tracţiune-împingere ;
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive -este vorba
de elementele şi procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive de
exemplu driblingul.
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea
deprinderilor(componentele senzoriale implicate în activitate):
a)Deprinderi motrice propriu-zise - care se formează prin repetări
stereotipe, efectuate de foarte multe ori -este cazul deprinderilor din
gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi
valorificare, de ambianţă, este cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere
etc.
c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi - mai
ales - valorificare, de partenerii şi adversarii de întrecere - este vorba de
deprinderile din jocurile sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.
2.EXERCIŢIUL FIZIC REPREZINTĂ MIJLOCUL DE BAZĂ AL
EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
Definitie: Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru
educaţie fizică şi sport. El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru
realizarea obiectivelor propuse.

A.PREZENTAŢI CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.


Continutul exercitiului fizic depinde de două elemente principale:
- intenţia sau scopul în care este practicat;
- finalitatea realizată.
Între intenţie sau scop şi finalitate trebuie să fie corespondenţă, de
aceea, între cele două elemente principale, analiza trebuie să vizeze ceea ce
reprezintă, de fapt, esenţa conţinutului exerciţiului fizic: -efortul fizic
(solicitat de actul motric sau de actiunea motrica respectiva; apreciat prin
volum, intensitate şi complexitate),
-efortul psihic (depus pentru efectuarea actelor sau acţiunilor motrice
respective. Nu poate exista efort fizic fară implicarea şi a unor elemente de
natură psihică)
-şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia (translaţie, rotaţie,
balansare, răsucire, circumducţie etc.);
In concluzie putem spune ca orice analiza a contninutului exercitiului
fizic trebuie sa se realizeze pe toate reperele mentionate si anume: scop,
finalitate, efort fizic, efort psihic, miscari ale corpuli sau segmente ale acestuia
toate raportate la particularitatile subiectilor si conditiile materiale sau
climato-geografice
Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, în principal, prin influenţele
asupra organismului uman al subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat
dacă se au în vedere următoarele:
- să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp, nu "de azi pe
mâine"!;
- să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularităţile colectivelor
de subiecţi şi - în consecinţă - prevederile unor documente oficiale (programe,
manuale, instrucţiuni etc.);
- să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică
polivalenţa exerciţiilor fizice pentru realizarea obiectivelor specifice.
FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC este modul particular în care se
succed mişcările componente ale fiecărui exerciţiu, precum şi legăturile ce se
stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acţiunii motrice în cauză. Forma
este, deci, aspectul exterior, observabil al unui exerciţiu, al unei mişcări.
În aprecierea formei exerciţiului fizic trebuie să se ţină seama de
următorii factori:
-poziţia corpului si segmentelor corporale (initiala, intermediara si
finala),uneori si faţă de obiect sau aparat;
-direcţia mişcării;
-amplitudinea miscarii şi relaţia dintre segmentele corporale
participante;
-tempoul mişcării;
-ritmul mişcării;
-sistemul de dispunere în spaţiul de practicare a exerciţiului fizic, în
funcţie de adversar sau de partener.
Sintetizând apreciem că exerciţiul fizic are cel putin patru categorii de
caracteristici:
-spaţiale (poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, etc.)
-temporale (ritm, tempo, durată) ;
-spaţio-temporale (determinate de vitezele cu care se efectuează);
-dinamice (determinate de forţele interne şi externe - care influenţează
execuţia).

B.ANALIZAŢI RELAŢIA DINTRE CONŢINUTUL ŞI FORMA


EXERCIŢIULUI FIZIC. Intre cele două aspecte fundamentale ale
exerciţiului fizic trebuie să fie o unitate. Forma apare ca un element de
legătură între conţinut şi scop. Relaţia dintre cele două aspecte este de tip
dialectic: conţinutul are rol determinant. Intotdeauna forma (tehnica de
executie, sistemul de joc, tipologia combinatilor tactice)este dependenta de
continutNiciodata forma nu poate deremina esential continutul dar poate
avea o influenta asupra acestuia. Menţinerea unei forme depăşite, învechite
în contradicţie cu noul conţinut este un aspect pe care specialiştii îl numesc
formalism.

C.CLASIFICAŢI EXERCIŢIILE FIZICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI


CRITERII.
Clasificarea este necesară pentru a selecţiona exerciţiile fizice în funcţie
de obiectivele urmărite, prin efectuarea lor. Dintre criteriile de clasificare a
exerciţiilor fizice pot fi menţionate următoarele:
-după criteriul anatomic;
-după poziţia subiectilor faţă de aparate
-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent ;
-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează ;
-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă .
D.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE
EXERCIŢIILE FIZICE, CLASIFICATE ANTERIOR.
1-după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru segmentele corpului
(membre superioare, membre inferioare, trunchi, cap-gât, etc.)sau pentru
intregul corp.
Exemplu. pentru membrele superioare - flotari;
2-după poziţia subiectilor faţă de aparate: exerciţii fizice la aparate
(exemplu: exercitii la scara fixa- Mentinut in atarnat ), exerciţii fizice cu
aparate, exerciţii fizice pe aparate, etc.
3-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent : exerciţii
fizice pentru forţă (Exemplu Exercitii pentru dezvoltarea fortei musculaturii
membrelor inferioare - genuflexiuni), exerciţii fizice pentru viteză, exerciţii
fizice pentru îndemânare, exerciţii fizice pentru rezistenţă, exerciţi fizice
pentru mobilitate- supleţe, etc.
4-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează :
exerciţii fizice pentru tehnică, exerciţii fizice pentru tactică, exerciţii fizice
pentru pregătirea fizică, etc.;
5-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă : exerciţii fizice pentru
deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru
deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive.
3.CIRCUITUL REPREZINTĂ UN PROCEDEU METODIC
DESTINAT DEZVOLTĂRII FORŢEI.
A.SPECIFICAŢI FORMA DE MANIFESTARE A FORŢEI CĂREIA I
SE ADRESEAZĂ ACEST PROCEDEU.
"Circuitul" - a fost creat pentru dezvoltarea/educarea forţei
principalelor grupe musculare ale organismului uman. Deci forma de
manifestare a forţei căreia i se adresează acest procedeu este, (dupa
participarea grupelor musculare), forta generala.
B.PRECIZAŢI CELE TREI TIPURI DE CIRCUIT, ÎN FUNCŢIE DE
NUMĂRUL EXERCIŢIILOR INCLUSE ÎN CIRCUIT.
In functie de numarul exercitilor, circuitele pot fi:
-scurte – formate din 4-6 exercitii;
-medii – formate din 8-9 exercitii
- lungi – formate din 10-12 exercitii;
C.PREZENTAŢI PATRU CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE
ÎNDEPLINEASCĂ EXERCIŢIILE INCLUSE ÎN CIRCUIT.
- să fie simple;
-să fie cunoscute de subiecţi;
- să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile
respective;
-să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, încât să nu se angajeze
succesiv musculatura aceluiaşi segment corporal.

4.PREZENTAŢI PRINCIPIUL INTUIŢIEI, EVIDENŢIIND


URMĂTOARELE ASPECTE: A.PRECIZAREA ROLULUI INTUIŢIEI ÎN
PROCESUL DE PREDARE.
In educatia fizica, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este
fundamental. La varste mai mici rolul sau este mai important, deoarece nu
este, inca bine pusa la punct treapta logica a cunoasterii si se merge prin
compensare. Intuiţia presupune cunoaşterea nemijlocită a realităţii cu
ajutorul organelor de simţ. Principiul intuiţiei presupune stimularea cât mai
multor analizatori pentru a contribui la înţelegerea corectă a materialului
propus pentru învăţare. In educaţie fizică şi sport, principiul intuiţiei
presupune stimularea a cât mai multor analizatori, pentru a se forma o
imagine cât mai exactă despre ceea ce se învaţă. La subiecţii normali, ca
dezvoltare psiho-fizică, cel mai solicitat analizator este cel vizual. La subiecţii
cu deficienţe vizuale este solicitat, mai ales, analizatorul tactil. Evident că în
procesul de învăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul auditiv.
In aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoaşterii umane, se
trece la treapta logică, deoarece se foloseşte limbajul specific celui de al doilea
sistem de semnalizare.
B.DESCRIEREA CELOR DOUĂ CERINŢE ALE RESPECTĂRII
ACESTUI PRINCIPIU. Pentru respectarea principiului intuiţiei se impun cel
puţin următoarele două cerinţe:
a)Urmărirea celor prezentate (prin demostraţie/ sau prin materiale
intuitive) să fie posibilă, la nivel optimal, tuturor subiecţilor cu care se
desfaşoară activitatea, ceea ce vizeaza si plasamentul celui care demonstreaza
sau al materialelor folosite.
b)Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează primul
sistem de semnalizare, fiindcă în acest fel se împiedică abstractizarea şi
generalizarea - procese ale gândirii foarte importante în educaţie fizică şi
sport.. //\\\ celor ce trebuie învăţate;
-Observarea execuţiei altor subiecţi, din acelaşi grup sau din alte
grupuri; observarea dirijată tematic.
SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICA PENTRU
DEZVOLTARE FIZICA ARMONIOASĂ, FORMAT DIN ZECE
EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BASTONUL DE
GIMNASTICĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENTIONATI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru membrele superioare:
1.Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd cu picioarele puţin
depărtate, cu bastonul de capete apucat cu ambele mîini, jos; 1- ridicarea
bastonului vertical în dreapta prin ducerea braţului saîng în faţă spre
dreapta la nivelul umarului ; 2 - revenire ; 3-4 - se repetă în partea opusa; 5-
6 - ridicarea braţelor sus pe lîngă corp prin îndoirea coatelor ; 7-8 - revenire;
6-8x;
2. Formaţia de lucru:Pe perechi fata in fata, cu bratele intinse inainte de
capetele basonului reciproc apucat: indoirea 1-2 si intinderea 3-4 bratelor cu
invingerea greutatii partenerului care se inclina spre inainte.4x
Exercitii pentru trunchi:
3. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd, bastonul în faţă, de
capetele bastonului apucat; 1-2 îndoirea trunchiului la stînga cu fandare
lateral dreapta şi ducerea bratelor in diagonala jos;3-4 revenire; 5-8 aceasi
miscare in partea opusa, 6-8x;
4. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd departat, bastonul în
faţă jos apucat de capete: 1 -2 indoirea trunchiului înainte, braţele jos cu
arcuire ; 3-4 - revenire cu lăsarea bastonului din mîna dreaptă şi trecerea lui
la spate apucat cu ambele mîini de capete, trunchi in exetensie, cu arcuire ; Se
repeta 4-6x.
5. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat inainte cu bratele
intinse in prelungirea corpului, cu un baston apucat de capete;1-4 – ridicarea
si extensia trunchiului cu mentinere, 5-8 revenire in pozitia initiala. Se repeta
4-6x ;
6. Formaţia de lucru:Pe perechi stand, unul cu spatele la celalalt, bratele
ridicate sus, de un baston reciproc apucat la latimea umerilor; 1-2cel din
spate executa fandare pe piciorul drept, in timp ce partenerul lasa corpul in
extensie sprijinindu-se de baston ; 3-4revenire, 5-6 fandarea se efectueaza pe
piciorul stang; 7-8 revenire. Se repeta 4x
Exercitii pentru abdomen:
7. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat dorsal, genunchii
indoiti, cu bastonul la ceafa de capete apucat: 1-2 ridicarea trunchiului cu
atingerea genunchilor cu pieptul 3-4 revenire. Se repeta 3x8, pauza 30 sec.; 8.
Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Asezat cu bastonul tinut in fata 1-3
ridicarea picioarelor in echer cu atingerea genunchilor; 4 – revenire la pozitia
initiala. Se repeta 2x8, pauza 30 sec.;
Exercitii pentru membrele inferioare:
9. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă, de
capetele bastonului apucat; 1-2 trecere in ghemuit cu ducerea bratelor sus, 3-
4 revenire in pozitia initiala. Se repeta 3x8, pauza 30 sec.
10. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă jos
apucat de capete, 1-2 fandare laterala dreapta cu ducerea bastonului inainte;
3-4 revenire in stand; 5-6 fandare laterala stanga, cu ducerea bastonului
inainte; 7-8 revenire P.I.;
2.ALCATUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, ESALONATE
METODIC, PENTRU ÎNVATAREA SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN.
ÎN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA
MOTRICA; DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU.
Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1 1/2 1.
1Formaţia de lucru: în coloană câte trei, bătaie şi desprindere repetate,
precedate de trei, apoi de cinci paşi de alergare, cu aterizare pe piciorul de
avântare, 4-6x; pauză pasivă 45sec; se va lucra pe lăţimea gropii;
2. Formaţia de lucru: în linie pe trei rânduri, trecere cu pas sărit peste
linii trasate pe sol sau peste diferite obstacole joase ( 10-12 linii; beţe), 3-4x;
pauză pasivă 45sec.;
3. Formaţia de lucru: în linie pe două rânduri, din alergare la interval
de trei-cinci paşi execută pas săltat cu desprindere înaltă, 3x10- 15m; pauză
pasivă 30sec.
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7 paşi, 9-11, 13-
15, sărituri peste diferite obstacole cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe
ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză pasivă 30sec.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi,
desprindere cu aterizare în groapa de nisip în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă
30sec;
6.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15
paşi de alergare, săritură cu bătaie liberă, zbor şi aterizare în poziţia
„fandat". Se insistă, pe lângă „avântare" şi „impulsie", pe pozitia avansata a
bazinului, contactul cu nisipul fiind luat in primul rand pe piciorul
pendulant, apoi aproape in acelasi timp pe piciorul de bataie. 3-4x; pauză
pasivă 30sec-40sec ;
7.Formaţia de lucru: în coloană câte unul „Cine totalizează cele mai
multe puncte": se efectuează sărituri cu elan complet şi aterizare într-o zonă
cât mai îndepărtată. In groapa de nisip se trasează linii din 30 în 30cm, care
delimitează anumite zone: prima zonă are un punct, a doua două puncte etc.
Câştigă cine a acumulat cele mai multe puncte, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, sărituri în lungime cu elan
complet de 13-15 paşi cu accent pe ritmul ultimilor paşi şi bătaie pe prag,
apoi cu accent pe accelerarea uniformă a alergării pe lungimea elanului 3-4x;
pauză pasivă 30sec.

17 -18 IULIE 2006


SUBIECTUL I 1.
PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE
REPREZINTĂ UNUL DINTRE PRINCIPIILE DIDACTICE DE BAZĂ
ALE EDUCAŢIEI FIZICE.
A.PRECIZAŢI LATURILE ACESTUI PRINCIPIU.
Conform denumirii sunt implicate în acest principiu 2 laturi:
1.participarea constienta (aceasta se rezumă, la ideea că înainte de a
încerca să reţină, elevul trebuie să înţeleagă bine, înţelegerea reprezentând
pârghia esenţială pentru o învăţare durabilă şi operantă.)
2. participarea activa (a participa înseamnă angajarea prin depunerea
unui efort, care se doreşte a fi din ce în ce mai accentuat şi mai eficien).
B.PREZENTAŢI CERINŢELE PRIVIND RESPECTAREA ACESTUI
PRINCIPIU.
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de
practicare a exerciţiilor fizice. -Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei
fizice, trebuie să fie conştientizaţi de cel care conduce instruirea cu privire la
efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra
organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de
particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre
stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele
ditre ele nu sunt şi atractive.
-Înţelegerea clară şi memorarea structurii, actelor şi acţiunilor motrice,
concomitent cu memorarea sau reţinerea acestui mecanism. - este foarte
important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat
(programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi
valenţe formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea
materialului predat- este foarte important "activismul" subiecţilor,
conştiinciozitatea lor în executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o
execuţie conştientă şi nu mecanică.
În acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă
autonomie în alegerea unor soluţii, să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului
randament.Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi
rezultate, adică capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici
subapreciate; în explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie
să se faca apel la argumente de ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor,
materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea adversarilor,
etc).
2.PROIECTAREA DIDACTICA EXPRIMĂ GÂNDIREA METODICĂ
A CADRULUI DIDACTIC.
A.PRECIZAŢI ÎNTREBĂRILE REPER ALE PROIECTĂRII
DIDACTICE.
-Ce voi face ?
-Cu ce voi face ?
-Cum voi face ?
- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat ?
B.ANALIZAŢI ETAPELE ŞI ACŢIUNILE CORESPUNZĂTOARE
ACESTOR ETAPE.
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării
didactice.
1.Ce voi face ? Identificarea obiectivelor pedagogice
Elaborarea obiectivelor se face in functie de categoriile de finalitati
educationale (ideal, scopuri, obiective). Evident ca interventia operationala a
scolii si a profesorului se realizeaza mai ales la nivelul ultimelor doua.
Obiectivele pedagogice trebuie sa fie pe cat posibil operationale, adica sa
vizeze rezultate care sa poata fi evaluate, cat mai concrete, palpabile,
masurabile ale unei lectii (a se vedea in continuare in acest curs).
2. Cu ce voi face? Stabilirea resurselor educationale -delimitarea
continuturilor curriculare prefigurate (informatii, abilitati, atitudini, valori);
necesitatea echilibrului intre aspectul informativ si cel formativ;
-identificarea resurselor psihologice: capacitati de invatare, motivatie,
interese etc -identificarea resurselor materiale: spatiu, timp, mijloace de
invatamant.
3. Cum voi face? Elaborarea strategiilor didactice - sisteme coerente de
forme, metode si materiale (mijloace). Este etapa in care se stabileste in
detaliu 'scenariul didactic' , prin cautari, adecvari si echilibrari de elemente
care sa vizeze eficienta predarii-invatarii.
Proiectul didactic trebuie sa reprezinte pe cat posibil un echilibru
intre rigurozitate si precizie (pentru a preveni riscul hazardului, al
improvizatiei in sens negativ) si creativitate, flexibilitate, spontaneitate -
improvizatie in sens pozitiv) care sa asigure dinamica si adevarea continua a
planului cu transpunerea lui in practica scolara.
4.Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat? - încorporarea
evaluarii in actul de predare-invatare. Aceasta etapa vizeaza in esenta
stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii. Evaluarea este mai
usor de realizat atunci cind proiectarea include obiective pedagogice
operationale.
-Eficienta predarii-invatarii se poate judeca dupa criterii ca: timp cat
mai scurt de realizare;-resurse materiale minime;-evidentierea resurselor
psihologice (prevenirea oboselii, existenta placerii in actul de predare-
invatare etc)
-Eficacitatea se refera la corespondenta dintre obiectivele stabilite si
rezultatele obtinute. Un alt criteriu de apreciere a eficientei predarii-
invatarii este numarul cat mai mare de elevi care reusesc sa participe la lectie,
sa inteleaga si sa asimileze cat mai mult din ceea ce se preda, chiar in timpul
lectiei; Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa
şcolară. Ea reprezintă un document normativ în sensul că stabileşte obiective,
adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic.
3.DEPRINDERILE MOTRICE REPREZINTĂ PRODUSE
(REZULTATE) ALE ÎNVĂŢĂRII.

A.PRECIZAŢI TREI NOTE DEFINITORII ALE DEPRINDERILOR


MOTRICE.
-Reprezintă caracteristica de ordin calitativ a actelor motrice învăţate;
1.Deprinderea motrică, o caracteristică, sau o componentă a actelor
învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de
execuţie( coordonare precizie, viteză, plasticitate, automatism), M.
Epuran,1976;
2.Componentă automatizată a actului motric voluntar; act sau acţiune
motrică ajunsă prin exersare la un înalt grad de stabilitate, precizie, eficienţă
şi care asigură succesul execuţiei în sensul dorit (L.Herczeg);
3.Deprinderile motrice reprezintă componentele esenţiale şi totodată
specifice ale diferitelor acte motrice care îmbinate în mod armonios asigură
îndeplinirea unor sarcini motrice conform principiului: “eficienţă maximă
prin cheltuieli energetice minime”

B.PREZENTAŢI PATRU DINTRE CARACTERISTICILE


DEPRINDERILOR MOTRICE.
-Componente ale conduitei voluntare ale omului, elaborate prin
exerciţiu;
-Sunt rezultatul învăţării mişcărilor prin repetare; sunt specifice unei
activităţi;
-Deprinderile au stabilitate relativă în condiţii variabile şi plasticitate;
-Sunt ireversibile
- Sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii,
etc.

C.ANALIZAŢI TIPURILE (CATEGORIILE) DE DEPRINDERI


MOTRICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate. Ele
au un lanţ de mişcări cu caracter fazi , care se repetă în aceeaşi succesiune
(este cazul deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers, alergare, înot,
ciclism etc.).
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate. Ele sunt
formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau
incomplet automatizate (este cazul unor deprinderi din jocurile sportive şi din
alte ramuri sau probe aciclice: gimnastică, sărituri, lupte, aruncări etc.).
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu
precădere, în viaţa cotidiană din ontogeneză, dar şi în practicarea unor
ramuri sau probe sportive (este cazul deprinderilor de mers, alergare,
săritură, aruncare-prindere, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune-
împingere, transport de greutăţi/obiecte etc.).
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este
vorba de elementele şi procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive).
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea
deprinderilor: a)Deprinderi motrice propriu-zise. care se formează prin
repetări stereotipe, efectuate de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din
gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.).
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi
valorificare, de ambianţă (este cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere
etc.). c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi -
mai ales - valorificare, de partenerii şi adversarii de întrecere (este vorba de
deprinderile din jocurile sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.).

SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII,
PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, EŞALONATE
METODIC, EXECUTATE LA BANCA DE GIMNASTICĂ. IN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe
genunchi la 3-4 lungimi de talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la
orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi; 2x8, pauza
30sec.
2 Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica, sprijin
culcat la nivelul coapsei peste banca in latime (sau cu spijin pe varful
picioarelor pe banca) – indoirea si intinderea bratelor (picioarele raman
intinse fara a atinge solul; 2x8 pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura spatelui:
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi
de talpa cu varful unui picior sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a
trunchiului spre banca cu ducerea ambelor brate: pe sold, la umar, la ceafa,
pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
4.Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica; sezand
pe banca in latime cu picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea
trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate
in spate, pe banca in lungime, apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea
partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe
banca, cu gleznele sub banca, fata in fata, intercalati pe doua banci paralele,
coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si revenire; 2x8, pauza
30sec.
7. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica. Asezat,
cu fata spre banca, varfurile picioarelor sub banca:coborarea si ridicarea
trunchiului.
8. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca de gimnastica. Asezat
pe banca de gimnastica, picioarele in echer, mainile prinse de muchia
apropiata: indoirea si intinderea alternativa a picioarelor.
Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
9.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de
gimnastica; sarituri cu desprindere de pe ambele picioare peste banca si apoi
inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
10. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica,
stand cu latura spre aceasta; indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu
apucarea bancii(mana din afara apuca muchia departata peste banca, iar
mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra
capului cu bratele intinse – indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea
genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza 30sec.
2.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE
METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ, CA
PROBĂ ATLETICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU. Pasul
alergător lansat de semifond-fond
1. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, de pe loc şi din mers -
exerciţii de respiraţie - 2 timpi inspiraţie - 2 timpi expiraţie -2 timpi inspiraţie
- 3 timpi expiraţie - 3 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie. Execuţia se face la
semnal sonor, 2x3 min, pauză pasivă 30sec.
2. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, la semnal sonor, de pe loc,
din mers şi din alergare controlul mişcării braţelor (economică şi corectă );
3x1min-1min 30sec, pauză pasivă 30sec.
3. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, mers obisnuit, mers cu pasul
intins si trecere in alergare usoara, 2-3x, pauză pasivă 30sec-1min.Se
efectueaza sub forma de alternari cu trecere de la mersul obisnuit la cel cu
pasul intins marind frecventa pana la limita supertabilitatii si drept
consecinta trecerea in alergare cu acelasi tempo, apoi revenire la mers. Se va
atrage atentia asupra pozitiei verticale a trunchiului si a miscarii bratelor
indoite din cot si simetric in raport cu umarul.
4. Formaţia de lucru: în şir câte 6-8 elevi, alergare cu schimbarea
repetată a tempoului pe teren împărţit în 3 zone a câte 40m fiecare, cu
plecare la semnal vizual - în prima zonă alergare uşoară, în a doua zonă
alergare în tempo susţinut, în a treia zonă mers cu exerciţii de respiraţie, 2-
3x, pauză activă l-l,30min;
5. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare cu menţinerea
tempoului pe distanţe ce cresc progresiv - 50m în 18sec, 100m în 36sec, 150m
în 54sec, 200m în 72sec, 2-3x, pauză activă 1 -2min, plecare la semnal sonor ;
6. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare pe linia marcată a
culoarului (se va atrage atentia asupra aşezarii tălpilor -paralel cu axa
alergării), tempo 2/4, 3-4x50m. pauză 1min (revenire în mers la linia de
plecare ), plecare la semnal sonor; ;
7. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi „Ghiceşte timpul realizat"-
alergare în tempo moderat pe distanţa de 100-200m. La sfârşitul fiecărei
porţiuni elevii trebuie să aprecieze timpul realizat. Se poate indica timpul în
care elevii au parcurs o treime sau jumătate din distanţa totală. Plecarea se
face la semnal sonor, 3-4x, pauză 1-1,30min (revenire în mers la linia de
plecare);
8. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare în tempo moderat pe
distanţa de 100m tempo 2/4 - plecare la semnal sonor, 4-5x, pauză (mers)
1min. Se va pune accentul, tot timpul, asupra necesitatii realizarii unei
alergari economicoase: coordonarea intersegmentara, incrucisata a bratelor
cu picioarele;contactul cu solul pe pingea sau pe toata talpa cu derularea
completa a labei piciorului, asezarea labei picioarului facandu-se pe axa
alergarii; pendularea gambei la spate, libera nestanjenita.
Invatarea startului inalt nu ridica nici o dificultate in insusirea lui de
catre elevi, preocuparea dominanta fiind aceea de a asocia acest act motric cu
comenzile pe care le da starterul la plecare.
3. PREZENTAŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII PENTRU
DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII COORDINATIVE (ÎNDEMÂNĂRII), ÎN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Colectivul împărţit în şase - opt echipe 3 - 4 elevi, fiecare şir are
aşezată în dreptul lui la 10m distanţă o minge medicinală, iar primul din
fiecare şir cu două mingi de cauciuc în mâini: la semnal primii execută
deplasare cu ridicarea alternativă a unui genunchi şi atingerea mingilor sub
genunchi până la mingea medicinală unde aşează pe sol cele două mingi de
cauciuc cu ambele mâini, predau ştafeta, următorul execută exerciţiul invers
de fiecare dată, 2 - 3 x, pauză 30sec.
2.Colectivul împărţit în patru şiruri de şase - opt elevi, stând depărtat,
primul din fiecare şir are o minge de baschet: la semnalul profesorului primul
din fiecare şir dă mingea celui din spate pe deasupra capului înapoi, ultimul
care o primeşte parcurge „tunelul" printre picioarele colegilor rostogolind
mingea şi odată ajuns primul, continuă jocul, câştigând cei care şi-au refăcut
echipa iniţială, 2 - 3 x, pauză 20sec.
3.Colectivul împărţit în 6 - 8 echipe de 4 - 5 elevi, în spatele unei linii de
start, primul de la fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir
o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la semnalul profesorului primii
pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe bancă,
se întorc cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului,
2 - 3 x, pauză 20sec.
4. Colectivul împărţit în patru-şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa
fiecărui şir o bancă de gimnastică aşezată longitudinal cu partea îngustă sus:
execută mers pe bancă, întoarcere 360° la jumătatea băncii şi continuarea
deplasării, 3 - 5 x.
5. Colectivul în coloană de gimnastică din aşezat cu câte o minge fiecare
fixată între glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu
mâinile, 2x8-10 repetări, pauză 20sec.
6. Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu o minge, cu
spatele la perete, execută de la distanţa de 2m de perete aruncarea mingii
printre picioare în perete, întoarcere 180° şi prinderea ei între genunchi, 2x8-
10 repetări.
7. Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne
simultan cu rotarea braţelor înainte, la semnalul sonor execută alergare cu
joc de glezne cu rotarea braţelor înapoi, pauză mers, 2 x 20sec.
8. Colectivul împărţit în şase - opt echipe de patru - cinci elevi, în spatele
unei linii de start, primul de la fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa
fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la semnalul
profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă
driblingul pe bancă, se întorc cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau
ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză 20sec.
16 IULIE 2007 SUBIECTUL I
1.LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ REPREZINTĂ PRINCIPALA
FORMĂ DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT.
A.PRECIZAŢI STRUCTURA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ,
ATÂT PE PĂRŢI CÂT ŞI PE VERIGI.
Structura lecţiei de educaţie fizică şi sport este dată de succesiunea unor
momente/ faze/ secvenţe/ verigi/ etape/părţi etc., în timpul alocat, toate
diferenţiate în privinţa obiectivelor, conţinutului, duratei şi metodologiei.
În evoluţia sa, lecţia de educatie fizica a avut mai multe structuri:
Structura din trecut: lecţia pe patru părţi: organizare, pregătire,
fundamentală şi de încheiere; si lecţia pe trei părţi: pregătitoare,
fundamentală şi de încheiere.
Structura actuala: lecţia pe verigi
Fiecareia dintre aceste verigi ii este destinat un loc in cadrul lectiei si un
interval de timp in functie de obiectivele specifice ce urmeaza a fi indeplinite.
Verigile sunt următoarele: 1. Organizarea colectivului de elevi
2. Pregătirea organismului pentru efort ;
3. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor sau influenţarea
selectivă a aparatului locomotor
4. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice viteza sau
îndemânarea;
5. Insuşirea/iniţierea "primară", consolidarea, perfecţionarea sau
verificarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice forţa sau
rezistenta;
7. Revenirea organismului după efort (numită şi "liniştirea"
organismului);
8. Aprecieri şi recomandări;
Verigile 4, 5, 6 sunt tematice în structura actuală. Verigile lectiei au o
durata care poate varia in functie de multi factori.
Lecţia de educaţie fizică, trebuie să cuprindă "obligatoriu" următoarele
secvenţe temporale:
1-Organizarea colectivului de elevi (durata medie: 3 - 5 min), în care
trebuie să se realizeze următoarele acţiuni: salutul, anunţarea temelor,
observarea echipamentului subiecţilor şi aflarea (prin întrebări) unor abateri
de la starea normală de sănătate a acestora.
2-Pregătirea organismului pentru efort (durata medie 7-10 min), adică
încălzirea generală a organismului – fara aceasta veriga pot aparea posibile
accidente.
3-Veriga tematică sau verigile tematice (durata medie 25 -30 min), fară
de care nici nu ar fi posibilă existenta unei lecţii.
4-Revenirea organismului după efort (durata medie 3-4 min), dacă
efortul a avut valori corespunzătoare ca volum şi intensitate.
5-Incheierea "organizată" a lecţiei (durata medie 2-3 min) , în care
trebuie să se realizeze următoarele acţiuni: câteva aprecieri privind
comportamentul subiecţilor în lecţia respectivă, recomandări pentru
activitatea viitoare independentă şi salutul.
B.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PENTRU UNA DINTRE
VERIGILE LECŢIEI.
Organizarea colectivului de elevi:
In cadrul lectiei, primele momente de incepere urmaresc urmatoarele
obiective:
- asigurarea unui inceput organizat;
- captarea atentiei;
- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate,
echipament,etc);
- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei;

C.PREZENTAŢI PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE EDUCAŢIE


FIZICĂ, DESFĂŞURATĂ ÎN INTERIOR, ÎN SPAŢII IMPROVIZATE,
MENŢIONÂND: EXEMPLE DE SPAŢII DE DESFĂŞURARE, CERINŢE
PRIVIND AMENAJAREA SPAŢIILOR ŞI VARIANTE DE CONŢINUT
ALE ACESTOR LECŢII.
Exemple de spaţii de desfăşurare:
1. Culoare, coridoare, holuri;
2. Săli de clase cu alte destinatii, Sali de clase cu bănci, săli de festivităţi
Cerinţe privind amenajarea spaţiilor şi variante de conţinut ale acestor
lecţii:
1. Culoarul, holul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă legătură cu alte
spaţi sau săli in care se desfasoara alte activităţi.
2. Spaţiul ales trebuie să fie la parter (în cazul clădirilor cu etaje) pentru
a nu deranja activităţile din spaţiile subetajate;
3. Spaţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile pentru
practicarea exercitilor fizice;
4. Sunt necesare măsuri igienice: aerisirea spaţiului, aranjarea şi
ştergerea de praf a mobilierului, echipament corespunzător.;
5. Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru practicarea
exerciţiilor fizice; ar fi o deturnare a scopurilor pentru care există mobilierul:
tabla este pentru scris, catedra este locul profesorului, etc. Dacă am folosi
mobilierul astfel, această modalitate ar fi un argument pentru elev să
continue practicarea exerciţiilor fizice(rostogolirea pe catedră, aruncări cu
obiecte în tablă) şi în absenţa profesorului, mai ales în recreaţii.
În aceste lecţii se pot aborda teme din calităţile motrice –viteza de
reactie, de executie sau repetitie, indemanarea, forta, mobilitatea - (mai puţin
viteza de deplasare şi rezistenţa aerobă) şi din deprinderile sau priceperile
motrice de baza utilitar aplicative, sau specifice gimnasticii acrobatice şi
ritmice, precum si unele sărituri cu sprijin din gimnastica, sau chiar din
jocurile sportive (de exemplu pasele).
2.VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ ÎNNĂSCUTĂ A
INDIVIDULUI, AL CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL
VIEŢII.
A.DELIMITAŢI CONCEPTUAL CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.
Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau
acţiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale
acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală)
maximă, în funcţiile de condiţiile existente"
B.PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice.
Reacţiile motrice sunt de două feluri:
a)simple – constau în răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi
cunoscuţi, dar care apar spontan, inopinat (exemplu: pocnetul pistolului la
startul pentru alergările atletice în competiţii);
b)complexe, -răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau
adversarilor, condiţiile de întrecere (suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare
etc.) şi alte variabile concrete (ex. în jocurile sportive bilaterale, sporturile de
luptă, schi, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.) Este
dependentă de următoarele elemente: -apariţia excitaţiei în receptor sau
receptori;
-transmiterea pe cale aferentă; -analiza semnalului (care durează cel
mai mult); -excitarea muşchilor.
Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele
superioare înregistrându-se cei mai buni indici.
2)Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o
acţiune motrică, dar şi mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice
"singulare", nerepetabile (ex. linia acrobatica). Se măsoară prin timpul care
trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. Este determinată
şi de nivelul însuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor
motrice sau a unor acte motrice implicate.
3)Viteza de repetiţie - constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare
(act motric sau acţiune motrică) într-o unitate de timp prestabilită; se referă
la mişcările ciclice. Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau viteză de
accelerare. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este
densitatea mişcării pe unitatea de timp; ritmul se referă la periodicitatea
repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de timp şi accentele rezultate
din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în
timp şi spaţiu, determinând cursivitatea acestor mişcării, cursivitate evaluată
- prin arbitraj - în multe întreceri sportive (la. sol, cal cu mânere, bară fixă,
bârnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, înot sincron etc.).
C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.
1- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi
inhibiţia, care condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2-funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), în sensurile
acuităţii, fineţei şi preciziei acestora;
3-calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi
eferente;
4-viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5-tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt fibre
"rapide");
6-valoarea surselor şi proceselor energetice (mai ales conţinutul în ATP
şi fosfocreatină pentru muşchii intraţi în contracţie).
3.PREZENTAŢI TEMA „MOTRICITATEA ÎN ETAPA PUBERTARĂ
(10-14 ANI)", AVÂND ÎN VEDERE URMĂTOARELE ASPECTE:
1.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
DEZVOLTĂRII SOMATICE
Intervenţia pubertăţii duce la accelerarea creşterii în înălţime într-un
ritm superior tuturor vârstelor, urmand sa se diminueze treptat până la 20-21
ani.
-Creşterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la
cele superioare, fapt care creează în mai multe cazuri dizarmonii.;
-Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca
urmare a acestor trăsături somatice, organele din cutia toracică sunt puţin
dezvoltate, fapt care generează dificultăţi în procesul de adaptare la efort
prin lipsa de rezistenţă funcţională. Sistemul articular este slab, fiind în plin
proces de consolidare.
-Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la
băieţi, ele prezintă valori superioare ale creşterii în înălţime şi greutate,
trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare sunt mai scurte.
2.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
DEZVOLTĂRII FUNCŢIONALE
-In dezvoltarea morfologica se constată o capacitate scăzută de
adaptare şi rezistenţă funcţională a aparatelor cardio-vascular şi respirator la
efortul fizic intens şi apar des fenomene de oboseală, ameţeli şi tulburări ale
ritmului cardiac.
-La 12 ani capacitatea vitală se situează la 2000 cm3, din cauza
plămânilor care sunt slabi dezvoltaţi, crescând până la 3000 cm3 la 15 ani.
-Privind sistemul nervos se constată o creştere redusă a volumului
creierului, însă se adâncesc circumvoluţiunile, iar prin înmulţirea fibrelor de
asociaţie sporesc conexiunile funcţionale dintre diferitele zone.
-În această perioadă se realizează diferenţierea dintre cele două sexe
prin maturizarea caracteristicilor sexuale.
3.ANALIZA COMPORTAMENTULUI MOTRIC.
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales
datorită creşterii plasticităţii scoarţei cerebrale şi mobilităţii proceselor
nervoase de excitaţie şi inhibiţie sporesc posibilitatea de îmbunătăţire a
tuturor calităţilor motrice şi în special a vitezei, mai ales la 12 ani la fete şi 13
ani la băieţi. Pubertatea este denumită vârsta îndemânării. Datorită
disproporţiilor dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea
exerciţiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilităţile pentru
îmbunătăţirea îndemânării sunt totuşi crescute atunci când se dezvoltă
simultan cu simţul orientării în spaţiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a
adultului.
-Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete şi 13-14 ani la
băieţi, fapt care face ca mişcările să nu fie executate cu amplitudine
corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecţiilor.
-Prin îmbunătăţirea calităţii muşchilor şi mai ales a laturii funcţionale
ce condiţionează viteza, sporeşte capacitatea de forţă în regim de viteză sub
forma detentei (forţa explozivă).
-Se măreşte şi capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea
corporală, mai ales la băieţi, începând cu 13-14 ani, care după această vârstă
depăşesc substanţial fetele.
-Capacitatea de rezistenţă este scăzută mai ales sub forma ei de
rezistenţă cardio-vasculară, ceea ce impune o acţionare sistematică pentru
dezvoltarea ei. Se va acţiona de preferinţă asupra rezistenţei în regim de forţă
sau viteză.
-În privinţa aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieţilor
care spre sfârşitul ciclului gimnazial deprind bine mişcarea de azvârlire, în
timp ce fetele efectuează mai bine prin împingere.
-Săriturile nu se execută cu eficienţă corespunzătoare, bătaia este
puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru
dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară la săriturilor în
lungime, înălţime, pe aparate şi peste aparate. Important în efectuarea lor
este coordonarea dintre mişcările segmentelor corpului, precum şi pentru
învăţarea aterizărilor elastice.
-La acest ciclu de învăţământ există mari disponibilităţi în ceea ce
priveşte însuşirea unor procedee specifice ramurilor de sport şi mai ales
jocurilor sportive.

SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE
METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE VITEZĂ, CA PROBĂ
ATLETICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe
distanta de 20m in tempo3/4-4/4, 2-3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si
alergare cu cresterea progresiva a tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-
3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare
accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-40m, plecare libera, 2-3x, pauza pasiva
30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare
accelerata cu start din picioare la semnal sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-
3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia
culoarului cu exeminarea urmelor (paralele cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x
30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din
picioare si alergare pe 15-20m, distanta intre parteneri est e de 2 m, 3-4x,
pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie
dreapta pe 30-40m, cu atingerea vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-
3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare
pe distanta de 50-60m, sub forma de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x,
tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
2.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE
METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA SĂRITURII CU SPRIJIN DEPĂRTAT
LA CAPRA DE GIMNASTICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE
LUCRU.
1. Formatii de lucru: coloana cate unul; cu sprijinul mainilor pe capra,
batai succesive pe trambulina cu departarea picioarelor. 8-10x
2. Formatii de lucru: coloana cate unul;cu sprijinul mainilor pe capra,
bataie pe trambulina si trecere in sezand pe capra. Coborare cu impingere in
brate; 2-3x8
3. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste
un partener care sta cu trunchiul indoit inainte (capra vie);4x, pauza 30sec.
4. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste
capra in latime, cu inaltime mica 3-4x, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura peste capra in lungime
cu inaltime medie; 3x; pauza 30sec.
6. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste
capra cu bataie pe trambulina; 3-4x; pauza 30sec.
7. Formatii de lucru: coloana cate unul;elan de 4-5 pasi de alergare,
bataie pe trambulina si saritura in sprijin departat peste capra; 3-4x, pauza
30sec.
8. Formatii de lucru: coloana cate unul; elan de 7-9 pasi de alergare,
bataie pe trambulina (distanta marita fata de capra) saritura in sprijin
departat peste capra (inaltime marita). Ajutorul - profesorul sta in fata caprei
,a aparatului, pe saltea si apuca săritorul, aproape de umeri si-1 trage peste
capra .
16 IULIE 2008
SUBIECTUL I
1.METODELE VERBALE CONTRIBUIE LA REALIZAREA
OBIECTIVELOR SPECIFICE DE INSTRUIRE.
A.ENUMERAŢI CELE PATRU METODE VERBALE UTILIZATE ÎN
EDUCAŢIA FIZICĂ.
1.Expunerea verbala cu procedeele metodice:
 Povestirea:
 Explicatia:
 Prelegerea:
2.Conversatia
3.Brain-stormingul
4.Studiul individual

B.PREZENTAŢI FIECARE DINTRE ACESTE METODE.


a) EXPUNEREA VERBALĂ, se realizează prin limbaj, trebuie să fie
accesibilă nivelului de înţelegere a colectivelor de subiecţi. Se realizeaza prin
trei procedee metodice:
Povestirea - eficienta mai ales la subiecţii până la opt-nouă ani. trebuie
sa fie plastica si sugestiva si bazata pe elementele cunoscute de subiecti
Explicaţia mult utilizata la elevii de peste 10 ani (trebuie sa fie clara,
logica, concisa si oportuna sa cuprinda esentialul activitatii in cuvinte putine
economisind astfel timp).
In relaţia cu o altă metodă clasică de instruire (valabilă la vârste mai
tinere) şi anume cu demonstraţia, explicaţia poate:
-să urmeze demonstraţiei;
-să preceadă demonstraţia;
-să se realizeze concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă, dar mai
puţin recomandată în învăţarea unor elemente şi procedee tehnice din
jocurile sportive). Explicatia trebuie să asigure formarea unor cunoştinţe
aprofundate, care capătă caracter de norme sau reguli călăuzitoare privind
însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor motrice
sau influenţarea indicilor somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai
organismului uman.
Prelegerea. -se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. -poate fi
întâlnită şi la vârsta şcolară, în cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi
sport, unde trebuie predate - prin prelegeri - cunoştinţe teoretice de
specialitate. La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea o argumentare
ştiinţifică a temelor abordate şi - în consecinţă - folosirea unei terminologii
corespunzătoare.
b)CONVERSAŢIA, - se realizează prin limbaj şi se referă la dialogul
permanent care trebuie să aibă loc între conducătorul procesului instructiv-
educativ şi subiecţi. Trebuie axată numai pe probleme specifice instruirii, nu
pe altele colaterale. De exemplu, conversaţia/dialogul se poate purta pe
problemele obiectivelor instruirii, criteriilor de evaluare, cauzelor greşelilor
de execuţie, nivelului de înţelegere a procedeelor metodice folosite în predare,
tehnicii de execuţie a unor deprinderi motrice, combinaţiilor tactice pentru
situaţii competitive clasice etc.
c)BRAIN-STORMINGUL - brain = creier; storm = furtună, asalt.
Această metodă verbală se foloseşte pentru stimularea participării active şi
creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor probleme de instruire. In educaţia
fizică şi sportivă, se foloseşte mai rar. Conform acestei metode a "asaltului de
idei", se admit - în dezbatere - orice fel de păreri, afirmaţii, argumentări etc.
ale "combatanţilor", cu condiţia ca acestea să fie argumentate. Dupa
dezbatere un grup sau microgrup format din cei mai buni cunoscători ai
problemei dezbătute , coordonat de conducătorul procesului instructiv-
educativ , decide asupra celor mai eficiente soluţii.
d)STUDIUL INDIVIDUAL - Este o metodă individuală clasică, care ar
trebui să se generalizeze şi în educaţie fizică şi sport. Studiul individual
trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv- educativ. Acesta se
realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre
problema sau problemele specifice instruirii la educaţie fizică şi sport.

2.FORŢA ESTE UNA DINTRE CALITĂŢILE MOTRICE, AL CĂREI


NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL VIEŢII, DUPĂ O DINAMICĂ
DEPENDENTĂ DE MAI MULŢI FACTORI. 1.Delimitaţi conce ptual
calitatea motrică forţa. Definitie: Forţa este "capacitatea organismului uman
de a învinge o rezistenţă internă sau externă prin intermediul contracţiei
musculare " 2.Clasificaţi formele de manifestare a forţei, în funcţie de trei
criterii. a)După "participarea grupelor musculare" în efort: -forţa generală.
când în efort participă principalele grupe musculare; - forţa specifică. când în
efort participă una sau câteva grupe musculare. b)După "caracterul
contracţiei musculare": -FORŢA STATICĂ. când nu se modifică
dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; un tip special de forţă
statică este cea "izo metrică", atunci când "rezistenta " de învins este mai
mare decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului;
-FORŢA DINAMICĂ/IZOTONICĂ. atunci când se modifică dimensiunile
fibrelor musculare angajate în efort; dacă fibrele musculare se scurtează se
vorbeşte de forţă dinamică de tip învingere, iar dacă fibrele musculare se
alungesc se vorbeşte de forţă dinamică de tip cedare ; - FORŢA MIXTĂ-
atunci când se produc atât contracţii statice, cât şi dinamice. c)După
"capacitatea de efort în relaţie cu puterea individuală umană": -forţa
maximă, care poate fi statică (cea de tip izometric) dinamica; forţa maximă
dinamică creşte odată cu mărirea greutăţii corporale; -forţa relativă care
exprimă raportul dintre forţa absolută/maximă şi greutatea corporală.
3.Precizaţi şase factori de condiţionare a forţei. 1.capacitatea de concentrare
a proceselor nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia; 2.numărul de fibre
musculare angajate în efort şi - mai ales - suprafaţa secţiunii fiziologice a
acestora; 3.calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice
existente în muşchi; 4.durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente
contracţiile de 15-20 secunde, decât cele de 30 de secunde); 5.starea de
funcţionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor şi articulaţiilor; 6.
valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort; 7.nivelul
celorlalte calităţi motrice de bază, mai ales viteza
3.FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE REALIZEAZĂ O
CORESPONDENŢĂ ÎNTRE PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE ŞI
EFECTUL ACESTORA ÎN ANSAMBLUL VIEŢII SOCIALE.
1.DELIMITAŢI CONCEPTUAL FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE.
Funcţiile sunt destinaţii constante ale unui fenomen şi ele derivă din
ideal, în sensul că se subordonează acestuia. Prin funcţii se realizează idealul,
se face "apropierea" de ideal, într-o măsură mai mare sau mai mică. Toate
funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante şi îşi dovedesc
eficienţa numai dacă sunt îndeplinite în "sistem", influenţându-se reciproc.
Funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt de două feluri: specifice şi
asociate. Cele specifice vizează cele două dimensiuni principale ale
obiectului/domeniului de studiu al "Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi
Sportului": dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică. Funcţiile
asociate/nespecifice întregesc efectele practicării exerciţiilor fizice asupra fiinţei
umane. Functii specifice: -Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice -Functia de
perfectionare a capacitatii motrice Functii asociate/nespecifice: -Functia igienica
-Functia recreativa -Functia de emulatie -Functia educativa
2.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI
BIOLOGIC. FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI
BIOLOGIC (FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A DEZVOLTĂRII
FIZICE) face parte din categoria funcţiilor specifice şi are rol prioritar, mai ales
în educaţia fizică a tinerei generaţii. Dezvoltarea fizica asigura: cresterea corpului
proces complex, biologic, cantitativ si calitativ al organismului. Este dinamic si
are loc prin insumarea tuturor proceselor biologice, enzimatice si hormonale, la
nivel tisular, celular ducand la marirea dimensionala a corpului dupa anumite legi
si intr-o anumita succesiune.Rolul pozitiv al dezvoltării fizice/corporale armo-
nioase, al unor indici superiori pe plan somatic/morfologic şi pe cel
funcţional/fiziologic, pentru viaţa şi activitatea oamenilor de toate vârstele si
pentru activitatea sportiva este cunoscut şi recunoscut, nefiind contestat.
Amplificarea acestei funcţii specifice a educaţiei fizice şi sportului - mai ales în
etapa actuală şi în perspectivă - se justifică şi prin unele influenţe negative asupra
dezvoltării fizice/corporale a oamenilor, consecinţe ale unor cuceriri ale ştiinţei şi
tehnici contemporane (automatizare, mecanizare).
3.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A CAPACITĂŢII
MOTRICE.
Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice face parte din categoria
funcţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului. Prin această funcţie sunt vizate
cele două elemente componente ale capacităţii motrice: calităţile motrice şi
deprinderile şi/sau priceperile motrice. In sport este importantă atât capacitatea
motrică generală, dar mai ales capacitatea motrică specifică pentru subsistemele
performanţiale.
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE
METODIC, PENTRU ÎNVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ. ÎN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Ca succesiune a invatarii aruncarii mingii de oina se incepe prin
invatarea tehnicii aruncarii fara elan si apoi se preda tehnica aruncarii cu
elan.
1. Pe perechi; prinderea si aruncarea mingilor mici (in vederea
dobandirii indemanarii elevilor in manuirea mingilor), 10-12x, pauza pasiva
30sec.
2.Formatia de lucru: In linie pe doua randuri; invatarea miscarii de
azvarlire fara si cu obiecte usoare (pietricele, bulgari de zapada); 10-12x,
pauza pasiva 30sec.
3. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina
din stand, din sezand, din stand pe genunchi (din partea bratului aruncator)
si cu celalalt indoit in fata, 8-10 pauza pasiva 30sec. Atentia trebuie
indreptata asupra eliberarii mingii care trebuie facuta pe deasupra umarului.
4. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina
din pozitia stand cu fata spre directia de aruncare; 6-8x, pauza pasiva 30sec.
Se va executa exclusiv prin actiunea bratului aruncator.
5. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina
din stand cu piciorul opus bratului de aruncare in fata; Se va efectua fara
angajarea picioarelor care raman intinse, trunchiul rasucindu-se spre
directia de aruncare, iar mingea va fi eliberata pe deasupra umarului; si cu
angajarea picioarelor in aruncare si anume cu greutatea corpului pe piciorul
stang, jumatate intors, deasupra umarului: pas inapoi cu piciorul care se
indoaie odata cu arcuirea trunchiului si intinderea bratului inapoi; 5-6x
pauza pasiva 30sec.
6. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; din mers, ducerea
bratului cu mingea inapoi, aruncare din pozitia cu piciorul opus bratului
aruncator in fata si continuarea mersului; 4-6x pauza pasiva 30sec.
7. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de
oina cu elan de 3 pasi (executati cu si fara linii trasate pe sol). Exercitiul se
efectueaza plecand din stand cu fata pe directia de aruncare, greutatea
corpului mai mult pe piciorul drept. Primul pas cu stangul, umerii se intorc
spre dreapta, iar bratul se duce inapoi, intinzandu-se la spate. Al doilea pas se
executaastfel: pas cu dreptul peste stangul (incrucisat), iar al treilea pas: pas
cu stangul si aruncare. Exercitiul se face la inceput din mers, apoi din
alergare usoara cu o ritmare care sa sugereze un prim pas mai lent, apoi
accelerare cu trimiterea spre inainte a piciorului drept aproape simultan cu
asezarea piciorului stang pentru „blocaj”. Deci se vor executa pasii:
stangul…, drept, stang si aruncare; 4-5x, pauza 30sec.
8. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina
cu elan de 4 pasi (dreptul…stangul… drept, stang si aruncare). 4-5x, pauza
30sec. Aruncari la distanta sub forma de concurs.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU
DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, FORMAT DIN OPT
EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BANCA DE
GIMNASTICĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe
genunchi la 3-4 lungimi de talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la
orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi; 2x8, pauza
30sec.
2 Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica, sprijin
culcat la nivelul coapsei peste banca in latime (sau cu spijin pe varful
picioarelor pe banca) – indoirea si intinderea bratelor (picioarele raman
intinse fara a atinge solul; 2x8 pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura spatelui:
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi
de talpa cu varful unui picior sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a
trunchiului sprebanca cu ducerea ambelor brate: pe sold, la umar, la ceafa,
pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
4.Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica; sezand
pe banca in latime cu picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea
trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate
in spate, pe banca in lungime, apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea
partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe
banca, cu gleznele sub banca, fata in fata, intercalati pe doua banci paralele,
coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si revenire; 2x8, pauza
30sec. Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de
gimnastica; sarituri cu desprindere de pe ambele picioare peste banca si apoi
inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
8. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica,
stand cu latura spre aceasta; indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu
apucarea bancii(mana din afara apuca muchia departata peste banca, iar
mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra
capului cu bratele intinse – indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea
genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza 30sec.
3. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII,
EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU
TEHNIC DE APARARE, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. ÎN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
BLOCAJUL(volei)
1.Formatie de lucru: in linie cate5; Sărituri la blocaj fără minge, la
fileu, de pe loc şi apoi cu deplasare cu pas adăugat, spre stânga şi spre
dreapta, paralel cu fileul, lucru frontal; 2x8- 10 execuţii, pauză lmin.
2. Formaţia de lucru: în coloană câte doi. Elevii se deplasează în jurul
terenului (alergare uşoară), la semnal sonor se grupează câte doi şi execută
săritură ca pentru blocaj, cu bătaia palmelor sus; 2 x lmin, pauză mers 30sec.
3. Formaţia de lucru: câte doi jucători la fileu, pe două zone apropiate,
sar lablocaj, se retrag, oblic la linia de 3m, cu spatele şi schimbă locurile
reluând săriturile la blocaj, dar pe zona cealaltă; 2 x 8-10 execuţii, pauză
30sec.
4. Formaţia de lucru: pe perechi, cu o minge, de o parte şi de alta a
fileului; blocaj efectuat la minge aruncată de coleg şi inversarea rolurilor; 2-3
x 8- 10 execuţii, pauză 1min.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul; Pe două scări fixe, se aşează
câte o minge în golul din scară, la 2m de sol, unde pe rând, fiecare elev
execută de 6-8 ori blocaj cu deplasare stânga - dreapta la fiecare scară; două
serii, pauză pasivă 1 min.
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul Blocaj la minge ţinută de
partener deasupra fileului, cu deplasare spre dreapta din zona 4 (şi invers
spre stânga din zona 2); 2x2x1 min, pauza lmin cu schimbarea rolurilor în
terenul A şi B.
7. Pasă la ridicător, ridicare, atac dirijat, blocaj în 2 pe zona 2 a
terenului A şi blocaj individual în zona 2 a terenului B; cel care a atacat
rămâne la blocaj (sau rotează spre dreapta) şi trece la coada şirului opus, 2-
3x3min, pauză 2min.
16 IULIE 2009
SUBIECTUL I
1. INDEMANAREA -CALITATE MOTRICA DE BAZA
A) PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE
1. Capacităţile coordinative generale(îndemânare generală): necesare însuşirii
şi efectuării tuturor actelor şi acţiunilor
motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor
ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de
viteză, rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care
reprezintă şi indici valorici ai calităţii respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se
integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de
incordare musculară la lucrul efectuat.
B.) PREZENTATI PATRU FACTORI DE CONDITIONARE
1 calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coor-
donare a centrilor din acest sistem;
2 plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina
mai multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex,
conform cu situaţiile noi intervenite;
3 capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza
sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;
4 calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5 calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6 capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a
celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii clima-
terici etc.);
7 memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8 gândirea de tip creativ;
9 volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite
de subiect;
10 nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
C.) PREZENTATI PROCEDEELE METODICE DE
DEZVOLTARE/EDUCARE A INDEMANANARII CU EXEMPLE
a. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante - într-
un număr mare de repetări şi într-un timp îndelungat.
Exemple:
- achiziţionarea de noi acte, acţiuni motrice determină creşterea
bagajului motric care se constituie în factorul de bază ce condiţionează
valoarea îndemânării; 
- prin solicitările specifice pe care le implică acţiunea de învăţare se
ameliorează activitatea analizatorilor şi se reglează diferitele funcţii ale
organismului implicate în procesele de coordonare; 
§ în etapa de iniţiere motrică se perfecţionează percepţiile şi reprezentările
motrice îmbunătăţindu-se capacitatea de adecvare motrică la situaţiile date;
se favorizează calitatea execuţiilor şi se faciliteză trecerea subiecţilor la
acţiune prin declanşarea unor activităţi reflectate la nivelul SNC şi legate de
experienţa motrică personală anterioară a fiecărui individ; 
Odata cu fixarea, consolidarea actelor, acţiunilor motrice efectuarea
acestora se realizează în mai mare măsură în mod automatizat iar influenţa
asupra dezvoltării îndemânării se diminuează semnificativ. 
b. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe -
cresterea dificultăţilor de execuţie comparativ cu condiţiile normale.
Exemple:
- execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate
direcţiile;
- îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului faţă
de sol;
- introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi
concomitente (sărituri, întoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte
etc.);
- creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea
aceleiaşi mişcări;
- creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.
c. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să
preîntâmpine orice situaţie viitoare posibilă.
Exemple:
exersare în spaţii in aer liber şi in interior;
exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu
dimensiuni mici;
exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli
cu luminozitate slabă;
exersare pe suprafeţe diferite (zgură, ciment, parchet, linoleum, tartan,
gazon, pământ);
exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza,
seara);
exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora;
exersare la altitudine mică, medie sau mare;
exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie,
ninsoare, vânt puternic, ceaţă )
SUBIECTUL III
1. ELABORATI UN COMPLEX FORMAT DIN 8 EXERCITII,
PENTRU DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, ESALONATE
METODIC, EXECUTATE LA SCARA FIXA. IN DESCRIEREA
EXERCITIILOR, MENTIINATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZAREA;
FORMATIILE DE LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Menţinut în atârnat; 10-
25sec
2. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa: Culcat facial cu faţa la
scara fixă, braţele întinse, de prima şipcă apucat: urcare pe scară din treaptă
în treaptă doar cu ajutorul braţelor; 1x8, pauza 40sec;
3. Formatie de lucru: Formatie de lucru: Atârnat cu faţa la scara fixă:
coborâre pe scară din treaptă în treaptă până în stând pe genunchi. 1x8,
pauza 40sec Exercitii pentru musculatura abdominala:;
4. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; din atârnat la scara fixă,
cu spatele spre scară: ridicarea genunchilor la piept şi coborâre; 2x8, pauza
30sec
5. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Atârnat la scara fixă, cu
spatele spre scară: ridicarea picioarelor întinse în echer înainte şi coborârea
lor lentă; 1x8, pauza 30sec Exercitii pentru musculatura spatelui:
6. Formatie de lucru: Pe perechi, un executant este atarnat, cu fata la
scara fixa, apucat de ultima sipca; partenerul il apuca de glezne si il
indeparteaza de scara, tragand inapoi, dupa un anumit numar de exercitii se
schimba locurile; 1x8 Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând lateral faţă de scara
fixă, cu mâna sprijinită la nivelul bazinului pe şipcă: genuflexiune pe piciorul
din interior, cel din exterior se întinde înainte; lucru alternativ pe ambele
picioare; 2x8; pauza 40 sec.
8. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând cu faţa la scara
fixă, sprijinit cu ambele picioare îndoite la nivelul genunchilor, braţele întinse
sus, cu ambele mâini de şipcă apucat: întinderea şi îndoirea genunchilor pe
scară; 3x8, pauza 30 sec
2. ALCATUITI UN SISTEM DE 7 EXERCITII, ESALONAT
METODIC, PENTRU INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN
GHEMUIT. IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI:
ACTIUNEA MOTRICA; DOZARE; FORMATIILE DE LUCRU
1.Formatie de lucru: coloana cate unul:Culcat facial pe lada de
gimnastica cu picioarele in afara ei: coborari si ridicari ale picioarelor in
extensie maxima; 8-10x
2. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: sprijin ghemuit; asezarea
mainilor si capului pe sol si revenire; 8-10x
3. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: Pe genunchi, pe palme si pe cap
sprijinti, miscari circulare ale capului in ambele sensuri, pastrand un punct
de contact permanent pe sol, 2x8
4. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Sprijin ghemuit, asezarea
mainilor si capului pe sol si prin usoara saltare, desprinderea picioarelor de
pe sol, cu mentinerea echilibrului cu picioarele indoite (realizarea
triunghiului); revenire (la inceput cu ajutor);3-4x cu mentinere 5-6sec, pauza
30sec
5. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa: Sprijin ghemuit: cu spatele la
scara fixa sau perete, urcarea alternativa a picioarelor, pana ce corpul ajunge
la verticala si revenire, 3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
6. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa Sprijin ghemuit: stand pe cap
cu sprijinirea spatelui sau picioarelor la scara fixa sau perete; 3-4x;
mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
7. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Stand pe cap cu ajutor si fara 3-
4x; mentinere 5-6sec; pauza 30sec, apoi introducerea elementului in
combinatii simple.
Ajutorul se acorda din lateral cu o mana, la nivelul bazinului, iar
cealalta la glezna. Se ajuta la ridicarea picioarelor si fixarea pozitiei corpului
la vertical.

10 iulie2010
SUBIECTUL I
1.COORDONAREA (ÎNDEMÂNAREA) ESTE UNA DINTRE
CALITĂTILE MOTRICE CARE CONDITIONEAZĂ EFICIENTA
ACTIUNILOR MOTRICE.
A. DEFINITI CALITATEA MOTRICĂ COORDONAREA
(ÎNDEMÂNAREA).
Definitii:
Capacităţile coordinative sunt :
- un complex de calităţi preponderent psiho-motric, care presupune
capacitatea de a învăţa rapid mişcări noi, adaptarea rapidă şi efeicientă la
condiţii variate, specifice diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea
fondului motric existent.
-capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales
în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de
energie din partea executantului.
această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:
• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în
întregime pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;
• capacitatea de combinare a mişcărilor;
• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;
• echilibrul;
• precizia;
• capacitatea de orientare spaţială;
• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;
• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate
musculară;
• ambilateralitatea

B. PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE A ACESTEI


CALITĂTI MOTRICE.
1. Capacităţile coordinative generale: necesare însuşirii şi efectuării tuturor
actelor şi acţiunilor
a. motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor
ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de
viteză, rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care
reprezintă şi indici valorici ai calităţii respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se
integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de
incordare musculară la lucrul efectuat.
C. PRECIZATI CINCI DINTRE FACTORII CARE
CONDITIONEAZĂ COORDONAREA (ÎNDEMÂNAREA).
1. calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a
centrilor din acest sistem;
2. plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai
multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform
cu situaţiile noi intervenite;
3. capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza
aferentă pentru analiza situaţiei;
4. calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5. calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6. capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a
celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici
etc.);
7. memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8. gândirea de tip creativ;
9. volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de
subiect;
10. nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.

SUBIECTUL AL II-LEA
2,EFORTUL FIZIC STĂ LA BAZA ORICĂREI ACTIVITĂTI
MOTRICE.
A. DEFINITI EFORTUL FIZIC.
Efortul este un proces de învingere conştientă a solicitărilor, în vederea
atingerii unui bun nivel de pregătire; componentă a activităţii fizice sau
intelectuale, reprezintă capacitatea psiho-fizică a omului de a presta activităţi
caracterizate prin indici superiori de solicitare.
B. PREZENTATI SPECIFICITATEA STIMULILOR.
Specificitatea stimulului este dată de structura mişcării care
selecţionează grupele musculare, durata acestei solicitări, tipul de acţiune
neuro-musculară, metabolică şi de adaptare a structurilor osteo-tendinoase,
precum şi de ansamblul funcţiilor activate
C. PREZENTATI VOLUMUL EFORTULUI.
Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanţe
parcurse, greutăţi ridicate, timp de lucru (efectiv şi pauze), execuţii parţiale
sau integrale ale unui exerciţiu, execuţii ale structurilor tehnico-tactice,
acţiuni complexe, număr de lecţii.
D. PREZENTATI INTENSITATEA EFORTULUI.
Intensitatea efortului reprezintă gradul de solicitare a organismului
subiecţilor. Ea se exprimă prin procente faţă de posibilităţile maxime (60%,
70%, 80% etc.), tempo de execuţie (2/4, 3/4, 4/4 etc.), număr de execuţii pe
unitatea de timp etc
E. PREZENTATI COMPLEXITATEA EFORTULUI.
Complexitatea efortului - reprezintă modul concret de înlănţuire a
tuturor elementelor pe parcursul efortului. Ea creşte când apar "adversari"
şi chiar coechipieri.
SUBIECTUL AL III-LEA
1. ALCĂTUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, PENTRU
ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE VITEZĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ. ÎN
DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA
MOTRICĂ, DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTÂND
EŞALONAREA METODICĂ A EXERCITIILOR ÎN SISTEM.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe
distanta de 20m in tempo3/4-4/4, 2-3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si
alergare cu cresterea progresiva a tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-
3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare
accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-40m, plecare libera, 2-3x, pauza pasiva
30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare
accelerata cu start din picioare la semnal sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-
3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia
culoarului cu exeminarea urmelor (paralele cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x
30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din
picioare si alergare pe 15-20m, distanta intre parteneri est e de 2 m, 3-4x,
pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie
dreapta pe 30-40m, cu atingerea vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-
3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare
pe distanta de 50-60m, sub forma de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x,
tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.

2. ELABORATI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCITII, PENTRU


ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC
SPORTIV LA ALEGERE. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU,
MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ, DOZAREA, FORMATIILE DE
LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCITIILOR
ÎN STRUCTURĂ.
Se repeata- s-a dat si in 15-16 IULIE 2004
13 IULIE 2011
SUBIECTUL I

1.OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ANTICIPEAZĂ REZULTATUL


EDUCAŢIEI, ÎN TERMENII COMPORTAMENTULUI UMAN.
A.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE DE DEZVOLTARE STRUCTURAL-
FUNCŢIONALĂ A ORGANISMULUI.
1.armonia între indicii somatici şi funcţionali;
2.armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
3.menţinerea unui tonus muscular optim ;
4.formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
5.prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fizice;
6.combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.
B.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE PSIHOMOTORII ALE EDUCAŢIEI
FIZICE.
- dezvoltarea schemei corporale în două direcţii:
1.ca reper în reglarea mişcărilor;
2.ca nucleu al imaginii de sine .
- dezvoltarea coordonărilor senzorimotorii normale;
- dezvoltarea echilibrului static şi dinamic;
- realizarea unor reechilibrări în perioada pubertară;
- formarea coordonatelor de timp ale mişcării: ritm, tempou, durată,
elemente ce conferă eficienţă mişcării;
- dezvoltarea lateralităţii si armoniei laterale;
- formarea reprezentărilor ideomotorii şi a capacităţii de a opera cu ele;
- educarea capacităţii de relaxare generală şi selectivă;
- dezvoltarea capacităţii de diferenţiere kinestezică.
C. ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE COGNITIVE ALE EDUCAŢIEI
FIZICE.
- la nivelul cunoaşterii senzoriale
1 conştientizarea şi dezvoltarea sensibilităţii proprioceptive,
- la nivelul atenţiei
2. dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrarea, distribuţia, volumul),
- la nivelul cunoaşterii logice
3 dezvoltarea mişcărilor şi a memoriei topografice;
4.dezvoltarea inteligenţei motrice;
5.dezvoltarea proceselor de gândire (rapiditate, operativitate, capacitatea de
anticipare);
6. dezvoltarea creativităţii motrice.

2. PREZENTATI NOTIUNILE DE TRANSFER SI INTERFERENTA IN


INVATAREA MOTRICA.
Conform principiului sistematizării şi continuităţii, ceea ce se execută
tematic în lectii trebuie să se sprijine pe ceea ce s-a însuşit anterior şi să
pregătească conţinutul tematic al activităţilor viitoare. Deprinderile
motrice deja însuşite pot avea fie o influenţă pozitivă sau negativă, asupra
deprinderii care se învaţă în activitatea curentă, în funcţie de mecanismul
de execuţie al acesteia din urmă.
TRANSFERUL DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci când
deprinderile însuşite anterior influenţează favorabil învăţarea altor
deprinderi noi. Elementele comune din structura deprinderilor vechi sunt
folosite prin trecerea lor în structurile deprinderilor noi (de exemplu daca s-a
încheiat ciclul tematic pentru săritura în lungime cu elan, ar fi o greşeală să
se programeze, în continuare, un alt ciclu tematic pentru săritura în înălţime
cu elan).
În învăţarea motrică, transferul se manifestă prin câteva aspecte:
- trecerea de la exerciţii parţiale la exerciţii integrale;
- trecerea, prin generalizare, de la o deprindere la alta;
- trecerea unor elemente specifice de la o sarcină motrică la alta, de tip
diferit;
- trecerea de la învăţarea mentală la execuţia directă; 
- trecerea de la învăţarea schemelor senzori-motrice la execuţia practică.
INTERFERENŢA DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci când
deprinderile dobândite anterior influenţează nefavorabil însuşirea
deprinderilor noi. Acest fenomen, ar fi bine să fie evitat, dacă se lucrează cu
"profesionişti" în domeniu. Interferenţa este, de fapt, un fenomen de transfer
negativ. Unul din cazurile tipice de transfer negativ este acela în care
elementele perceptive (semnale pentru execuţie) sunt identice, în timp ce
reacţia poate fi diferită.
FACTORII care influenţează transferul negativ (fenomenul de
interferenţă) sunt:
- dezvoltarea şi pregătirea fizică unilaterală;
- bagajul motric sărac;
- specializarea îngustă;
- dezvoltarea insuficientă a calităţilor motrice;
- deprinderile motrice greşit însuşite sau insuficient consolidate;
- greşeli metodice în organizarea procesului de instruire (neasigurarea
pauzelor necesare între repetări, programarea unor mijloace asemănătoare
în cazul în care se constată fenomenul de interferenţă a unor deprinderi
motrice).

SUBIECTUL II
1. PROIECTAREA DIDACTICĂ ESTE O ACTIVITATE PROPRIE
MANAGEMENTULUI EDUCAŢIONAL.
A.DEFINIŢI CONCEPTUL DE PROIECTARE DIDACTICĂ.
Definiţie: proiectarea didactica este o acţiune continuă şi unitară, vizând
întregul macrosistem, se realizează pe baza curriculumu-lui, a evaluării
rezultatelor anterioare şi a situaţiei existente;
Proiectarea didactica reprezintă activitatea de anticipare şi pregătire a
tuturor demersurilor pe care le inplică procesul instructiv şi care are drept
scop asigurarea eficienţei acestui proces. Ea vizează întreg procesul de
educaţie fizică desfăşurat pe parcursul unui ciclu şcolar, sau mai adesea a
unui an din cadrul său. Urmare a procesului de proiectare se elaborează toate
documentele de planificare cunoscute (planul tematic anual, planul
calendaristic semestrial, unitatea de învăţare, planul de lecţie).

B.PRECIZAŢI ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE.


 Analiza resurselor umane si materiale;
 Analiza sarcinilor de instruire şi fixarea obiectivelor generale care orientează
elaborarea planificării;
 Elaborarea obiectivelor de referinţă si a conţinutului instruirii;
 Elaborarea strategiilor didactice, instrumentele prin care se dirijează procesul
de predare-învăţare-evaluare;
 Evaluarea rezultatelor şcolare in raport cu obiectivele ;i conţinutul instruirii;
 Proiectarea situaţiilor de instruire, integrate in unităţile de învăţare;
 Realizarea proiectului.
 Proiectarea are la bază o serie de operaţii asemănătoare proceselor
cibernetice: informare, stocare, analiza, raţionalizare, sistematizare,
programare.
C.PREZENTAŢI CELE CINCI NORME CARE STAU LA BAZA
DEFINIRII OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE ALE UNEI LECŢII.
1) Obiectivul nu vizează activitatea profesorului specialist, ci schimbarea care se
aşteaptă să se producă în urma instruirii elevilor. Deci, sunt obiective informative
(ce trebuie să ştie elevii) şi obiective formative (ce trebuie să ştie să facă elevii).
2) Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni expliciţi, prin folosirea unor verbe
de acţiune, care să indice un comportament observabil al elevilor.
3) Fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a uşura măsurarea
şi evaluarea.
4) Un obiectiv trebuie să fie descris în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura
referirea la conţinutul său specific.
5) Obiectivul trebuie să fie integrat şi derivabil logic, pentru a fi asociat
construcţiei logice a conţinutului informaţional şi situaţiilor instructive.

2.PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE ESTE UNUL


DINTRE CELE MAI IMPORTANTE PRINCIPII APLICATE ÎN
ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ.
A.PREZENTAŢI CERINŢELE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎN
RESPECTAREA ACESTUI PRINCIPIU.
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de
practicare a exerciţiilor fizice. -Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei
fizice, trebuie să fie conştientizaţi de cel care conduce instruirea cu privire la
efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra
organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de
particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre
stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele
ditre ele nu sunt şi atractive.
-Înţelegerea clară şi memorarea structurii, actelor şi acţiunilor motrice,
concomitent cu memorarea sau reţinerea acestui mecanism. - este foarte
important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat
(programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi
valenţe formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea
materialului predat- este foarte important "activismul" subiecţilor,
conştiinciozitatea lor în executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o
execuţie conştientă şi nu mecanică.
În acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă
autonomie în alegerea unor soluţii, să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului
randament.Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi
rezultate, adică capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici
subapreciate; în explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie
să se faca apel la argumente de ordin subiectiv

SUBIECTUL III
1. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, PENTRU
ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR- UN JOC
SPORTIV LA ALEGERE. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCIŢIU,
MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ, DOZAREA, FORMAŢIILE DE
LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCIŢIILOR
ÎN STRUCTURĂ.
Se repeata15-16 IULIE 2004

2. ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O


VERIGĂ NETEMATICĂ, DESTINATĂ DEZVOLTĂRII FIZICE
ARMONIOASE. IN ELABORARE, SE VA URMĂRI:
A.descrierea exerciţiilor utilizate;
B.succesiunea metodică a exerciţiilor;
C.precizarea dozării efortului;
D.menţionarea formaţiilor de lucru

Formaţ
ii de
lucru,
modalit
Alte
ati de
Verigi si Doz cons
Conţinut exersar
durata are em-
e si
nari
indicati
i
metodi
ce
3. Exercitii pentru regiunea cervicala -
Influenţare P.I. Stând depărtat mainile pe sold: Coloan
a selectiva a T1-2 - aplecarea capului înainte cu arcuire 2x8 ă de
aparatului T3-4 - extensia capului, cu arcuire T gimn.
locomotor T5-6 - aplecarea capului lat. stg. cu arcuire câte 4
T7-8 - aplecarea capului lat. dr. cu arcuire
10` Exercitii pentru centura scapulo-humerala
P.I. Stând departat, mainile pe langa #
trunchi
a)T1-4 ridicarea umerilor, simultan cat mai
sus 2x8
T5-8 ridicarea umerilor, alternativ cat mai T #
sus

b)T1-4 rotari ale umerilor, simultan inainte #


T5-8 rotari ale umerilor, simultan inapoi
2x8
c)T1-4 rotari ale umerilor, alternativ inainte T
T5-8 rotari ale umerilor, alternativ inapoi #
Exercitii pentru brate
P.I. Stând depărtat
T1-4 rotari ale bratelor, alternativ inainte 2x8
T5-8 rotari ale umerilor, alternativ inapoi T #
P.I. Stând depărtat bratele sus imitarea
apucarii, pumnul strans
T1- tragem, coborand bratele cu coatele
flexate 2x8
T2- revenire in PI T #
P.I. Stând depărtat bratele intinse inainte
imitarea apucarii, pumnul strans
T1- tragem, cu ducerea coatelor flexate mult
inapoi (apropierea omoplatilor)
T2- revenire in PI #
Exercitii pentru articulatia mainii 1x8
P.I. Stând depărtat bratele intinse inainte T
palmele in pronatie
T1-4 indoirea palmei spre interior (flexie
palmara) la 90 de grade si mentinem pozitia
T5-8 indoirea articulatiei mainii spre spate la
70 de grade si mentinem pozitia 1x8
P.I. Stând depărtat bratele intinse inainte T
palma in palma #
T1-4 indoirea ambelor articulatii la dreapta
T5-8 indoirea ambelor articulatii la stanga
P.I. Stând depărtat bratele intinse inainte 2x8
degetele ambelor maini incrucisate T
T1-4 rotirea mainilor spre stanga
T5-8 rotirea mainilor spre dreapta
P.I. Stând depărtat bratele intinse inainte #
degetele ambelor maini incrucisate cu
palmele spre exterior
T1-2 ridicarea mainilor sus cu palmele in sus 1x8
T3-4 coborarea mainilor T
T5-8 degetele incrucisate si intoarse spre
interior intindem ambele maini la spate usor
ridicate spre orizontala 2x8
Exercitii pentru trunchi T #
P.I. Stând depărtat bratele intinse sus
T1-8 intinderea coloanei cu ducerea bratului #
stg-dr in sus 1x8
P.I. Stând depărtat bratele intinse lateral T
T1-2 impingerea umarului stg spre stanga cu
arcuire, bazinul ramane nemiscat
T3-4 impingerea umarului dr spre dreapta cu 2x8
arcuire, bazinul ramane nemiscat T
T5-6 indoire laterala a trunchiuluispre stanga
cu arcuire
T7-8 indoire laterala a trunchiuluispre #
dreapta cu arcuire 1x8
P.I. Stând depărtat picioarele usor flexate T
mainile la ceafa
T1-2 rasucire laterala a trunchiului spre
stanga cu arcuire
T3-4 rasucire laterala a trunchiului spre
dreapta cu arcuire #
P.I. Stând depărtat bratele intinse sus 2x8
T1-2 arcuire, cu bratele sus T
T3-4 aplecarea trunchiului inainte cu ducerea
bratelor lateral
T5-6 bratele intinse sus, arcuire
T7-8 aplecarea trunchiului inainte cu ducerea 2x8
bratelor lateral T
Exercitii pentru abdomen 2x8 #
PI.Stand apropiat mainile pe sold T
T1 ridicarea genunchiului stang la piept
T2 intinderea pic stg inainte
T3 mentinerea pic intins inainte
T4 revenire PI
T5 ridicarea genunchiului stang la piept 2x8
T6 intinderea pic stg inainte T
T7 mentinerea pic intins inainte
T8 revenire PI 2x8
Exercitii pentru picioare T
PI.Stand apropiat mainile pe sold
T1-8 rulare varf-talpa calcai
PI.Stand bratele la ceafa
T1-8 genuflexiuni
PI.Stand apropiat, mainile pe sold 2x8
T1-4 sarituri ca mingea T
T5-6 sarituri pe pic stg
T7-8 sarituri pe pic drept
Exercitii de respiratie si intindere
PI. Stând: 1x8
a) T1-4 Pas lateral dreapta, ridicare pe vârfuri T
cu ducerea braţelor sus – inspiraţie.
T5-8 Revenire PI. cu expiraţie.
b) T1-4 Pas lateral stanga, ridicare pe vârfuri
cu ducerea braţelor sus – inspiraţie.
T5-8 Revenire PI. cu expiraţie.
PI.Stand departat bratele intinse inainte
T1-8 Fandare laterala stanga – mentinere
T1-8 Fandare laterala dreapta-mentinere
T1-8 Fandare inainte – mentinere Relaxare
brate picioare
SUPLINIRE 4 AUGUST 2011

SUBIECTUL I
1. VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ ÎNNĂSCUTĂ A
INDIVIDULUI, AL CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL
ONTOGENEZEI.

A.DEFINIŢI CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.


Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau
acţiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale
acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală)
maximă, în funcţiile de condiţiile existente"

B.PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.


1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice.
Reacţiile motrice sunt de două feluri:
a)simple – constau în răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi
cunoscuţi, dar care apar spontan, inopinat (exemplu: pocnetul pistolului la
startul pentru alergările atletice în competiţii);
b)complexe, -răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau
adversarilor, condiţiile de întrecere (suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare
etc.) şi alte variabile concrete (ex. în jocurile sportive bilaterale, sporturile de
luptă, schi, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.) Este
dependentă de următoarele elemente: -apariţia excitaţiei în receptor sau
receptori;
-transmiterea pe cale aferentă; -analiza semnalului (care durează cel
mai mult); -excitarea muşchilor.
2)Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o
acţiune motrică, dar şi mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice
"singulare", nerepetabile (ex. linia acrobatica). Se măsoară prin timpul care
trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. Este determinată
şi de nivelul însuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor
motrice sau a unor acte motrice implicate.
3)Viteza de repetiţie - constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare
(act motric sau acţiune motrică) într-o unitate de timp prestabilită; se referă
la mişcările ciclice. Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau viteză de
accelerare. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este
densitatea mişcării pe unitatea de timp; ritmul se referă la periodicitatea
repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de timp şi accentele rezultate
din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în
timp şi spaţiu, determinând cursivitatea acestor mişcării, cursivitate evaluată
- prin arbitraj - în multe întreceri sportive (la. sol, cal cu mânere, bară fixă,
bârnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, înot sincron etc.).

C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.


1-mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi in-
hibiţia, care condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2-funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), în sensurile
acuităţii, fineţei şi preciziei acestora;
3-calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi
eferente;
4-viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5-tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt fibre
"rapide");
6-valoarea surselor şi proceselor energetice
2. CONCEPŢIA ACTUALĂ DESPRE EDUCAŢIE FIZICĂ, PE PLAN
MONDIAL, ESTE REFLECTATĂ ÎN FORMULAREA
OBIECTIVELOR ŞI ÎN CONŢINUTUL ŞI ORGANIZAREA ACESTEI
ACTIVITĂŢI.
A.ENUMERAŢI CELE TREI ŞCOLI DE GÂNDIRE CARE AU
INFLUENŢAT EVOLUŢIA EDUCAŢIEI FIZICE.

Cele trei scoli de gandire (franceza , suedeza si germana) care au influentat


evolutia educatiei fizice sunt scolile intemeiate de:
-Francesco Amoros (Franta)
-Per Henrik Ling (Suedia)
-Fr. Ludwig Jahn (Germania)
B.PREZENTAŢI NOTELE DEFINITORII ALE ACESTOR ŞCOLI DE
GÂNDIRE

Scoala Franceza - FRANCESCO AMOROS Gimnastica lui Amoros are la bază


în ceea ce priveşte alegerea, sistematizarea, şi executarea exerciţiilor sale criterii
ştiinţifice care se fundamentează pe cunoştinţe de anatomia şi fiziologie, mecanica
mişcărilor şi examenul fizic şi moral ale elevilor. El are marele merit de a fi primul
care a individualizat educaţia motrică ţinând cont de constituţia fizică şi de
personalitatea elevului
Metoda lui Amoros se bazează pe două principii:
a) principiul psihologic, care dezvăluie că sursa de mişcare a omului o constituie
senzaţiile kinestezice, care îşi au originea în centrii nervoşi superiori.
b) principiul utilitarist, care obişnuieşte omul cu asperităţile depăşirii obstacolelor
inerente ale vieţii şi, mai cu seamă, ale vieţii de militar.

Scoala Suedeza - HENRIK LING, Exerciţiile gimnasticii suedeze sunt libere,


analitice, realizate în toate articulaţiile şi planurile corpului uman, efectuate
simplu, fără şi cu aparate specifice (saltea, bastoane, corzi, bancă, ladă, cal, scară
fixă, cadru marinăresc), completate cu jocuri dinamice.
Sistemul suedez a făcut epocă, a avut o generalizare fără egal în mediul şcolar,
supravieţuind în Europa până dincolo de jumătatea secolului al XX-lea; în
România, a fost înlocuit, în 1948, cu gimnastica sportivă a lui Jahn.

Scoala Germana - F.LUDWIG JAHN este considerat părintele gimnasticii


sportive. Meritul de necontestat al lui Jahn este -înţelegerea faptului că exerciţiile
fizice sunt necesare pentru dezvoltarea copiilor şi tinerilor, dar şi pentru antrenarea
adulţilor şi că aceste exerciţii sunt mai eficiente dacă sunt exersate în aer liber, în
diferite condiţii climatice.
Sistemul suedez a contribuit la fundamentarea ştiinţifică a domeniului educaţiei
fizice, iar prin caracteristicile sale a determinat promovarea practicării motivate şi
conştiente a exerciţiului fizic de un număr foarte mare de persoane din Suedia şi
din alte ţări europene care l-au preluat şi în sistemul şcolar.

SUBIECTUL II
1.EVALUAREA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ PERMITE CONSTATAREA
NIVELULUI DE ÎNDEPLINIRE A OBIECTIVELOR PROPUSE.

A.PREZENTAŢI TREI DINTRE TIPURILE DE EVALUARE EXISTENTE


ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ.
 După cantitatea informaţiei: evaluare parţială, globală;
 După dimensiunea temporală: evaluare iniţială, intermediară, finală;
 Prin corelarea celor două: evaluare sumativă (cumulativă), continuă
( formativă);
În educaţia fizică şcolară evaluarea activităţii elevilor poate îmbrăca una din
următoarele forme:
-evaluarea iniţială (diagnostică) care serveşte la stabilirea nivelului de pregătire
înaintea începerii activităţii;
-evaluarea formativă (continuă) care oferă posibilitatea controlării evoluţiei
colectivului de elevi şi intervenţiilor corective atunci când situaţia o cere;
-evaluarea sumativă care constituie modalitatea de a stabili la finalul activităţii,
nivelul de realizare a obiectivelor propuse.

B.DESCRIEŢI CELE TREI FUNCŢII ALE NOTĂRII.
1.FUNCŢIA DIDACTICĂ prin care este evidenţiat nivelul de însuşire al
materialului predat, atât din punct de vedere cantitativ (prin comparaţie cu
programa de specialitate), cât şi din punct de vedere calitativ. Totodată este
indicată tendinţa progres-regres a elevului. Prin note sa fie surprins
mecanismul intern al procesului de instruire, nivelul de insusire a
componentelor sau sucomponentelor modelului de educatie fizica.
2. FUNCŢIA EDUCATIVĂ prin care se urmăreşte determinarea la fiecare
elev a unei atitudini pozitive, active şi conştiente, menţinând totodată şi un
interes crescut pentru activitatea de educaţie fizică. Pentru aceasta este
necesar ca nota să încurajeze progresul şi evoluţia elevului, dar în acelaşi
timp să poată fi argumentată plauzibil de către profesor; Se considera ca
aceasta functie educative se situeaya la nivelul optim in situatiile in care
valoarea notei coincide pentru cei trei factori implicate in evaluare:
conducator-subiect-colegi de grup. De aceea este foarte important formarea
la subiecti a capacitatii de autoapreciere obiectiva si de apreciere obiectiva a
executiei colegilor de grup.
3.FUNCŢIA SOCIALĂ nota indeplineste aceasta functie numai daca
ierarhizeaza valoric subiectul în funcţie de rezultatele obţinute, şi se oferă
totodată posibilitatea orientării profesionale a acestora către domeniul în care
dovedesc reale posibilităţi.Putem spune ca orice subiect ar putea avea un
coefficient de siguranta destul de mare pentru alegera traseului professional
ulterior daca notele ar indeplinii si o functie sociala.

C.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CRITERIILE DE EVALUARE


UTILIZATE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ.
1. progresul realizat de subiect în raport cu nivelul iniţial ;
2. nivelul dezvoltării fizice a subiectului;
3. cantitatea şi calitatea elementelor însuşite , raportate la prevederile
programei de specialitate;
4. capacitatea de generalizare a subiectului exprimată prin aplicarea în
condiţii de întrecere, de activitate independentă, sau activitate cotidiană,
a achiziţiilor specifice domeniului;
5. capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice;
6. nivelul cunoştinţelor teoretice, insusite de subiect, privind practicarea
exercitilor fizice;
7. atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică;
8. performanţa motrică apreciată în funcţie de anumite norme, sau prin
comparaţie cu rezultatele celorlalţi subiecţi

2.LECŢIA REPREZINTĂ FORMA ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN


PRACTICAREA EXERCIŢIULUI FIZIC.

A. CLASIFICAŢI LECŢIILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ DUPĂ ŞASE


CRITERII DIFERITE.
1.După componenta tematică abordată:
- lecţii cu teme din deprinderile şi /sau priceperile motrice;
- lecţii cu teme din calităţile motrice;
- lecţii mixte, cu teme atât din deprinderile si sau priceperile motrice, cât şi
din calităţile motrice;
2.După felul deprinderilor si /sau priceperilor motrice abordate tematic:
- lecţii monosport;
- lecţii bisport;
- lecţii polisport;
3.După etapele învăţării deprinderilor şi sau priceperilor motrice abordate
tematic:
- lecţii de însuşire învăţare;
- lecţii de consolidare sau fixare
- lecţii de perfecţionare;
- lecţii de verificare;
-. lecţii mixte combinate care rezultă din combinarea celor patru
etape ale învăţării, luate cel puţin câte două: initiere cu consolidare,
consolidare cu verificare etc.
4.După plasamentul în structura anului de învăţământ:
- lecţii de organizare( la început de an şi semestre, în care se susţin
de către elevi şi unele probe de control, constituindu-se pe baza
rezultatelor, grupele de nivel valorific);
- lecţii curente;
- lecţii bilanţ (de regulă, ultimele din fiecare semestru, un tip special
de lecţie bilanţ pote fi considerată şi cea „demonstrativă” sau
„deschisă”, desfăşurată în scop metodic pentru a prezenta colegilor
de specialitate nivelul care poate fi atins cu un colectiv de subiecţi,
dacă se lucrează conform unei planificări realiste.)
5.După locul şi condiţiile de desfăşurare:
e.1. lecţii în aer liber, condiţii atmosferice şi climaterice normale;
e.2. lecţii în are liber pe timp friguros;
e.3. lecţii în interior, condiţii normale sală de educaţie;
e.4. lecţii în intrerior pe spaţii improvizate (culoar, coridor, hol, sală
de clasă cu bănci etc.)şi pe timp friguros.
6.După numărul de teme abordate:
- lecţii cu o temă;
- lecţii cu două teme;
- lecţii cu trei teme;
- lecţii cu patru teme

SUBIECTUL III
1.ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞASE EXERCIŢII PENTRU
ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ. ÎN DESCRIEREA
FIECĂRUI EXERCIŢIU, MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMAŢIA DE LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA
METODICĂ A EXERCIŢIILOR ÎN STRUCTURĂ.
SE REPEATA, EX AU FOST DATE IN 17 -18 IULIE 2006

2.ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O


VERIGĂ TEMATICĂ, DESTINATĂ ÎNVĂŢĂRII SĂRITURII ÎN
SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ, LA GIMNASTICĂ. ÎN
ELABORARE, SE VA URMĂRI:
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR UTILIZATE;
SUCCESIUNEA METODICĂ A EXERCIŢIILOR;
PRECIZAREA DOZĂRII EFORTULUI;
MENŢIONAREA FORMAŢIILOR DE LUCRU.

Invatarea sariturilor cu sprijin trebuie sa fie precedata de o pregatire


prealabila, orientata spre formarea calitatilor motrice necesare, asa zisa scoala
sariturilor.

Formaţii de
Mat
Doz lucru, Meto
Verigi erial Eval
are/ modalitati de şi
si Continut e uare
pau de exersare proce
durata dida
za si indicatii dee
ctice
metodice
V. / 20` 1. Sprijin ghemuit, săritură 2x8 Linie pe obse
SĂRIT cu picioarele depărtate şi doua rind Cap rvar
URA ÎN revenire la poziţia iniţială ☻☻☻☻☻ ara e
SPRIJI ☻☻ Salt siste
N ☻☻☻☻☻ ele mati
DEPĂR 1` ☻☻ ca
TAT 2.Sărituri în adâncime de pe Pau Frontală
PESTE banca de gimnastică. za
CAPRĂ 30`` apre
3. Alergare, bătaie pe grupe de cieri
(ÎNVĂ trambulină si aterizare pe 2’ patru elevi . verb
ŢARE) saltea ale
1`
4. Stând pe trambulina Pau Coloana
aşezată la distanţă mică faţă za cate unul
de aparat, cu mâinile 30``
sprijinite pe acesta, bătăi
succesive cu ridicarea
bazinului 1` Coloana
Pau cate unul
5.Stând pe trambulina za Conv
aşezată la distanţă mică faţă 30`` ersaţi
de aparat, cu mâinile Demonstrati a
sprijinite pe acesta, bătăi i Expli
succesive cu ridicarea corectari caţia
bazinului şi depărtarea individuale
picioarelor lateral

6. Stând pe trambulina 3x3 Coloana


aşezată la distanţă mică faţă Pau cate unul
de aparat, cu mâinile za demo
sprijinite pe acesta, bătăi 30`` sntrat
succesive cu ridicarea ie
bazinului, depărtarea
picioarelor lateral şi oprire
pe aparat în şezând depărtat

7. Din aşezat depărtat pe


aparat, împingere în braţe 3x Coloana
desprindere de pe aparat şi Pau cate unul
aterizare za
30``
8. Elan 2-3 paşi, săritură în
depărtat peste capra ridicată 3x
la o înălţime redusă, cu Pau
ajutor za
30`` Coloana
9. Elan 6-8 paşi, săritură în cate unul
depărtat peste capra ridicată
la o înălţime redusă, cu 3x Demonstrati
ajutor Pau i
za corectari
10. Efectuarea săriturii 30`` individuale
complete fără ajutor
4x Coloana
Pau cate unul
za
30`` Demonstrati
i
Precizari
metodice

Coloana
cate unul
Coloana
cate unul

Ajutorul se da stand in fata aparatului de gimnastica.


Greseli care pot sa apara:
- bataia pe trambulina se face cu genunchi indoiti;
- Împingere ineficientă pe aparat datorită luării contactului cu aparatul pe braţe
îndoite nu se indoaie genunchii la aterizare, ceea ce duce la o aterizare pe calcaie
si tot odata dura.
-Lipsa extensiei la nivelul trunchiului după desprinderea de pe aparat
- Aterizare joasă
2. SARITURA CU ROSTOGOLIRE INAINTE PESTE LADA IN
LUNGIME.
Ajutorul: se da din lateral, cu o mana la ceafa, presand barbia in piept, iar cu
cealalta sub coapse, pentru a-i usura rotatia.
Metodica invatarii:
1. Sprijin ghemuit, efectuarea de rostogoliri înainte grupat
2. Stând facial lângă saltelele suprapuse aşezate longitudinal, efectuarea unei
rostogoliri înainte grupat
3. Şezând, rulare înapoi, revenire cu blocarea picioarelor la 45 de grade şi
uşoară desprindere a bazinului de pe sol
4. Culcat dorsal pe saltele suprapuse, rulare înapoi, revenire şi desprindere de
pe saltele, cu aterizare în stând
5. Elan, bătaie pe trambulină şi rostogolire lungă înainte grupat pe mai multe
saltele suprapuse
6. Elan, bătaie, săritură cu trecere peste o ştachetă aşezată la capătul apropiat
al saltelelor suprapuse, şi rostogolire înainte grupat
7. Sprijin ghemuit pe lada aşezată longitudinal la o înălţime medie,
rostogolire înainte grupat şi aterizare
8. Stând pe trambulină, bătaie şi rostogolire înainte grupat peste lada
acoperită cu o saltea şi aterizare
9. Elan 2-3 paşi, efectuarea săriturii cu ajutor peste lada având înălţime
medie
10. Elan 6-8 paşi, efectuarea săriturii complete cu ajutor peste aparatul ridicat
la înălţimea corespunzătoare

SUBIECTE BUCURESTI
SUBIECTUL I
1. Indemanarea -calitate motrica de baza
a.) Prezentati formele de manifestare
b.) Prezentati patru factori de conditionare
c.) Prezentati procedeele metodice de dezvoltare/educare a indemananarii cu
exemple
SUBIECTUL II
1. Principiul participarii constiente si active reprezinta unul dinte principiile
didactice de baza ale educatiei fizice
a.) Precizati laturile acestui principui
b.) Prezentati cerintele privind respectarea acestui principiu
2. Prioectarea didactica exprima gandirea metodica a cadrului didactic
a.) Precizati intrebarile repere ale proiectarii didactice.
b.) Analizati etapele si actiunile corespunzatoare acestor etape
SUBIECTUL III
1. Elaborati un complex format din 8 exercitii, pentru dezvoltarea fizica
armonioasa, esalonate metodic, executate cu bastonul. In descrierea exercitiilor,
mentiinati: actiunea motrica; dozarea; formatiile de lucru.
2. Alcatuiti un sistem de 7 exercitii, esalonat metodic, pentru invatarea standului
pe cap din ghemuit. In descrierea exercitiilor, mentionati: actiunea motrica;
dozare; formatiile de lucru
3. Elaborati o structura de 7 exercitii, esalonat metodic, penru invatarea unui
procedeu tehnic de atac, dintr-un joc sportiv la alegere. In descrierea exercitiilor,
mentionati: actiune motrica; dozarea; formati de lucru.

II forme de organizare a efs scolar


a) prezentati schematic structura si continutul lectiei de efs
b) mentionati in ce consta diferenta dintre aprofundare si optional la educatie
fizica si sport
c) prezentati 3 dintre masurile ce trebe indeplinite pentru atragerea elevilor la
activitatiile optionale
d) mentionati 4 dintre caracteristicile lectiilor extracuriculare
e) enumerati 6 activitati competitionale si necompetitionale care se organizeaza in
timpul liber al elevilor
III obiective si competente prevazute de programele efs
a) mentionati 2 dintre obiectivele cadru ale programei de efs pentru ciclul liceal
sau gimnazial
b) precizati 3 obiective de referinta pentru 2 obiective cadru
c) precizati continutul programei referitoare la alergarile din atletism, gimnaziu,
clasa la alegere
d) mentionati 4 dintre valorile si atitudinile dobandite ca efect al efs la finele
ciclului liceal.
unele subiecte sunt abordabile si am reusit sa povestesc cu cuvintele mele cate
ceva dar nu stiu cat de bine vor fi punctate dar unele puncte sunt infernale mai ales
subiectul III..

obiectivele invatarii
La didactica daca ar pica un subiect despre obiectivele invatarii care credeti ca ar
fi etapele prin care ar trebui sa trecem daca ar trebui sa facem un eseu?..de unde
invatati? 
Obiectivele sunt afirmatii care descriu ceea ce un cursant se asteapta sa
dobandeasca ca si rezultat al instruirii.

obiectivele de invatare sunt afirmatii specifice si masurabile care descriu ceea ce


cursantul va fi capabil sa faca ca si rezultat al activitatii de instruire.

Iata cateva exemple de obiective de invatare :


 sa planific, implementez si sa evaluez saptamanal activitatile curiculare din
acest semestru pana la 1 Mai
 sa citesc cel putin 5 articole despre...x si sa le discut cu profesorul y pana pe
30 Aprilie
 sa invat sa aplic x pana y

Un obiectiv de invatare cuprinde mai multe parti:

• un rezultat dorit, stabilit printr-un verb de actiune. Poate fi vorba de dobandirea


unei abilitati (ce vei fi capabil sa faci dupa terminarea activitatii de invatare), a
unei cunostinte (ce va trebui sa stii si sa intelegi dupa terrminarea activitatii de
invatare) sau o schimbare de comportament, atitudine.
 un nivel de performanta trebuie specificat si sa poata fi masurabil
 o modalitate de evaluare trebuie sa fie indicata
 un termen de indeplinire al obiectivului trebuie sa fie specificat.����

Cand scrii un obiectiv de invatare in termeni de performanta, este important sa


alegi un verb de actiune. Iata cateva exemple de verbe care te pot ajuta sa iti
construiesti un obiectiv de invatare:

a demonstra

a� evalua

a organiza

a implementa

a pregati

a dezvolta

a produce

Evita sa folosesti verbe care nu pot fi masurate, ca de exemplu:


a intelege

a realiza ��������� a stii ��� ����a fi constient de ����


��a percepe

Daca prin obiectivul de invatare vrei sa demonstrezi abilitatea de a acumula


cunostinte, ar fi de preferat sa folosesti verbe precum : a defini, a numi, a
identifica, a reproduce, a inregistra etc

Daca in schimb, vrei sa demonstrezi abilitatea de a aplica cunostinte, ar fi de


preferat sa folosesti urmatoarele verbe: a interpreta, a demonstra, a pregati, a
planifica, a rezolva, a practica etc. Pentru abilitatea de analiza, urmatoarele verbe
sunt edificatoare: a calcula, a analiza, a testa, a compara, a estima etc.

Ca sa iti fie mai usor, cand stabilesti obiective de invatare, raspunde-ti la


urmatoarele intrebari:
 Obiectivele sunt centrate pe performanta mea?
 Cum evaluez realizarile obiectivelor de invatare?
 Este masurabila sarcina pe care mi-am stabilit-o?
 Ce criteriu de evaluare o sa folosesc pentru a stabili ca obiectivul a fost
indeplinit.

Pentru a intelege mai bine de ce un obiectiv de invatare este specific si masurabil,


va dau un exemplu din domeniul Customer Service. Sa ne gandim ca vrem sa
cream un training despre cum sa vorbeasca la telefon angajatii din receptia unui
hotel. Sa presupunem ca un obiectiv al trainingului nostru ar fi urmatorul: “In
acest training angajatii vor invata cum sa vorbeasca la telefon si sa comunice cu
oaspetii.” Este obiectivul formulat, un obiectiv de invatare?

Aceasta afirmatie este mai degraba o descriere a continutului de training decat un


obiectiv de invatare propriu zis. El nu indica un comportament observabil si nu
arata cum poti sa verifici daca angajatii au inteles ce au de facut.

Obiectivele de invatare corect formulate ar fi:


 angajatii invata cum sa raspunda la telefon conform unui standard
 invata cum sa puna in asteptare un oaspet
 practica cum sa directioneze un apel catre un alt departament etc

Aceste obiective sunt mai specifice, mai clare iar angajatii stiu exact ce au de facut
si ce se asteapta de la ei. In plus, comportamentele lor sunt observabile si pot fi
masurate dupa modul cum pun in asteptare o persoana care a sunat sau cum
directioneaza un apel.

In concluzie, obiectivele de invatare te ajuta sa fii mai structurat si sa intelegi de ce


faci un lucru si la ce te ajuta. Sunt mai multebeneficii ale obiectivelor de
invatare, iata doar cateva:
 te motiveaza sa inveti
 te ajuta sa te dezvolti profesional si personal
 te ajuta sa te focusezi pe rezultate
 iti ofera un instrument de auto-evaluare
 te ajuta sa intelegi importanta planificarii si iti ofera un control asupra
viitorului tau.