Trecerea de la lectura tiparită la cea electronică

Biblioteconomie și știința informării,

seria februarie 2014

„La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti.
Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd
frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al
lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la
fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.”
Nicolae Manolescu – Cititul și scrisul

Scrisul reprezintă, în epoca contemporană, o necesitate fără de care comunicarea ar

deveni deficitară.Folosim scrisul în fiecre zi: tăstăm mesaje, redactăm articole, eseuri, lucrări,
mâzgălim jurnale și liste de cumpărături, devenind singurul lucru care rezistă trecerii timpului.
Cu ajutorul scrisului am putut afla și apariția acestuia, apariție care s-a născut din dorința omului
de a transmite din generație în generație cunoștințele acumulate, inițial acest lucru făcându-se
prin simple desene sau semne.
Sumerienilor li se atribuie cea mai veche scriere din lume, scrierea cuneiformă. La
începuturi desenau imagini pe tăblițe mici de argilă. Cu timpul scrierea s-a transformat în
simboluri în formă de ace sau de cuie, de unde și denumirea acestui sistem. Sumerienii sunt
primii care redau în scris limbile vorbite pe întreg teritoriu al statului. În total sumeriana se
compunea din 500 de semne: logograme și silabe. Orientarea scrierii se făcea vertical, de la
dreapta la stânga; odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, scrierea se făcea pe orizontală de la
dreapta la stânga1.
Egiptul cunoaște ca primă formă de scriere hieroglifele. Acestea erau un sistem lingvistic
care alătura ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Cu toate că existau
suficiente semne pentru a scrie orice, nu a fost realizat un alfabet. Hieroglifele au ornat obiectele
funerare și construcțiile monumentale ale conducătorilor, dar durata de executare a acestor
semne era foarte mare. De aceea pentru scrierea cotidiană a apărut un tip simplificat de semne,
denumit de greci scrierea hieratică, care spre sfârșitul evoluției sale a fost folosită doar pentru
textele religioase2.
Nu se cunoaște cu exactitate unde și de cine a fost inventat alfabetul. Unii cercetători sunt
de părere că primele forme de litere au fost derivate din scrierea hieroglifică. În zona

1
www.historia.ro/inceputurile-scrierii, 30 noiembrie 2014.
2
Ibidem.
mediteraneană evoluția scrierii a atins punctul maxim când s-a concretizat un sistem cu 20-30 de
litere care permitea descompunerea și scrierea unei limbi.
La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr, sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform
din Ugarit (acum Siria) și cel linear fenician.S-a crezut mult timp că alfabetul fenician, care
datează din 1.000 î.Hr ar sta la apariția multor alfabete actuale precum cel latin, grec și ebraic,
dar această ipoteză a fost abandonată după descoperirea alfabetului din Ugarit în 1920. Atunci,
au fost descoperite tăblițe de argilă datând fie din secolul al XV-lea î.Hr., fie din 1300 î.Hr.
Unele erau inscripționate cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută și altele cu o scriere
necunoscută3.
Înainte de invenţia şi adoptarea tiparului, toate cărţile erau copiate de mână, de aceea ele
erau scumpe şi rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universităţile şi nobilii bogaţi îşi
permiteau cărţi, care erau deseori legate cu lanţuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărţi
foloseau pergament sau piele de viţel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie4.
Cititorul din ziua de astăzi beneficiază de un suport de lectură variat, atât cartea în format
tipărit, cât și cartea în format electronic. Fiecare dintre aceste prezentări ale cărții prezintă
avantaje și dezavantaje. Preferința pentru un format sau altul depinde de obișnuința fiecăruia. Se
observă faptul că formatul tipărit este preferat cu precădere de persoanele care au atins o anumită
vârstă, sunt deja obișnuiți cu formatul fizic sau le place să simtă paginile fiecărei cărți. Formatul
electronic al cărții atrage cât mai mulți tineri obișnuiți cu folosirea tehnologiei moderne, dar și cu
faptul că un astfel de format costă mai puțin sau poate fi obținută gratis.
Cei care preferă textul tipărit motivează alegerea prin faptul că lectura este liniară,
continuă și are loc o parcurgere consecutivă a rândurilor, iar mânuirea textului nu transformă
actul lecturii în ceva superficial.
Cartea tipărită oferă posibilitatea marcării personale cu adnotări. Cititorul poate însemna
pe marginea textului gânduri, reflecţii de moment, explicaţii de orice fel, utile la o relectură sau
pur şi simplu utile pentru înţelegerea textului. El poate, de asemenea, marca pasajele preferate,
pentru a le găsi cu lejeritate ulterior. Poate folosi semnele de carte sau, așa cum majoritatea
dintre cei care nu respectă o carte, îndoaie colțul unei pagini din carte.
Cartea în format fizic se poate împrumuta cu ușurință de la bibliotecă sau de la prieteni,
iar cărțile strânse de-alungul timpului pot forma o bibliotecă personală. Bibliotecile personale au
fost dintotdeauna admirată și cu cât era mai bogată și cuprindea cărți rare, acest lucru arăta
statutul social al respectivei persoane. Cititul unei cărți în format fizic nu deranjează atât de mult
ochii și nici nu afectează vederea pe termen lung. Iubitorul de carte își poate satisface dorința de
a simți cartea, de a o frunzării și de a simți mirosul proaspăt al cernelii de la tipografie sau cel al
paginii învechite de timp. Actul citirii poate fi consumat într-un cadru de intimitate a lecturii, de
liniște, stînd în diferite poziții, pe burtă, pe spate sau, în diverse locuri, pe margine unui râu, la un
picnic, într-o călătorie cu autocarul, pe vârful muntelui.
Cărțile tradiționale prezintă însă și dezavantaje cum ar fi: prețul unei cărți tipărite este
mai ridicat decât al uneia în format electronic, dar astăzi există anticariate unde prețurile unei
3
Ibidem.
4
www.hyperliteratura.ro, 30 noiembrie 2014.
cărți este mult mai redus decât în librărie, iar marile edituri încearcă să promoveze cititul în
rândul publicului oferind o serie de reduceri și unele ziare au încercat să atragă cititorii oferind
cărți cunoscute la prețuri accesibile;cărțile se învechesc cu timpul, foile se îngălbenesc și capătă
un miros urât; pot ocupa mai mult spațiu și dacă este nevoie să le porți undeva contribuie la
îngreunarea genți;seara pentru a putea citi este nevoie de lumină, iar unele dintre ele se pot
dovedi greu de citit pentru cineva cu o vedere nu prea bună. Scrisul poate fi mic și înghesuit,
provocând dureri de cap sau lăcrimare, dar se pot invoca și motive de salvare a mediului prin
renunțarea la cartea tradițională. Toate aceste neajunsuri nu îi sperie pe cei care preferă cartea în
format tradițional.
Cartea electronică a fost decretată ca fiind „cea mai mare schimbare în domeniul editorial
de la Gutenberg încoace”. Anul 1998 a fost anul introducerii cărții electronice în consumul de
masă, deși cartea electronică era prefigurată chiar de la apariția calculatoarelor, prin primele
fișiere realizate electronic5.
Cartea în format electronic cunoscută sub denumirea de e-book a apărut ca o necesitate a
celor care s-au obișnuit cu folosirea tehnologiei și consideră demodată cartea tradițională, dar și
din dorința editurilor de a atrage publicul cititor în achiziționarea cărților în format electronic. Nu
trebuie văzută ca o întrecere existența celor două formate de carte, ci doar ca o satisfacere a
nevoilor societății actuale. Cartea în format electronic este preferată deoarece este mai ieftină
decât o carte tipărită, e mai comod de ținut în mână eReader-ul folosit pentru a putea citi,
intensitatea luminii poate fi reglată în funcție de nevoi, într-un singur dispozitiv poți avea sute de
cărți și unele cărți ale autorilor străini în original este mai ușor de găsit în format electronic, dar
ocupă și foarte puțin spațiu de memorie, toate cărţile scrise vreodată în lume încăpând pe un hard
disc cu dimensiuni mai serioase.
În formatul digital al cărții se poate căuta mult mai ușor pasaje despre un anumit personaj
folosind motorul de căutare al formatului. Nu este necesar ca la o prima lecturare să fi atent la
ceea ce te-ar putea interesa mai târziu, ci doar să te bucuri de lectură. În cazul cărților tipărite,
pentru a prelua un fragment sau un citat, trebuie să îl copiem manual sau să-l dactilografiem, în
cazul unui e-book, putem prelua instantaneu orice porțiune folosind funcțiile copy/paste.
Cartea electronică poate apărea pe piață mult mai repede decât o carte tipărită, este
eliminată problema tirajelor, nu se poate epuiza, dar nici nu există riscul de a fi stocată și poate fi
actualizată pe loc, evitând existența acelor „ediții revăzute și adăugite”.
Formatul electronic al cărții are însă și dezavantaje cum ar fi faptul că nu poți face
însemnări, bateria dispozitivului se poate descărca oricând, dar și mai nefericit ar fi cazul în care
se strică eReader-ul, atunci s-ar pierde cărțile pe care le citești. Un alt dezavantaj este costul
dispozitivului folosit pentru a putea citi o carte electronică, fie că este un eReader, un laptop sau
un calculator. Lectura unei cărți electronice crează o dependență de calculator și o stare de
însingurare, o stare de oboseală rezultată din concentrarea și atenția acordată lecturării unei
asemenea cărți.Există o limită de natură culturală în accesul la cartea electronică, cei neinițiați,

5
Maria Nițu, Carteaelectronică versus carteatipărităsauinamiculsalvator!,înrevistaAsociațieiBibliotecarilor din
Invățământ-România, nr. 3/2002, p. 17.
fără un minim curs de inițiere în calculatoare, aceștia nu prea au șansa să se familiarizeze cu un
calculator și nu vor avea acces la cartea electronică.
O carte electronică poate ajuta cartea tipărită în cazul salvării manuscriselor vechi,
unicate, care nu sunt accesibile publicului larg și redării lor spre cunoaștere în format electronic.
Cărţile electronice pot fi întâlnite într-o varietate extrem de mare de formate, pornind de
la deja clasicele documente de tip doc sau pdf, şi mergând până la formate specifice, pdb
(formatul eReader, fost Palm Digital Media), epub (de la Sony), HTML, CHM, TEX şi multe
altele. Fiecare format are avantajele şi dezavantajele sale, şi este greu de spus care este cel mai
bun format, datorită faptului că fiecare dintre acestea îşi are „partizanii” săi. Evident, un astfel de
Babilon de formate poate crea probleme, deoarece lipsa unui format unic presupune necesitatea
instalării unei varietăţi destul de mari de programe care să permită citirea cât mai multor tipuri
diferite de cărţi electronice, lucru care, până la urmă, nu este agreat de prea mulţi utilizatori6.
O problemă majoră a cărților în format electronic este pirateria. Acestea circulă liber pe
internet și pot fi ușor de găsit. Acesta este probabil şi motivul pentru care cei mai mulţi scriitori
se opun sau au îndoieli în ceea ce priveşte transferarea în format digital a tuturor volumelor lor,
fiind conştienţi că acest lucru le-ar putea scădea dramatic numărul de cărţi tipărite vândute.
Trebuie înțeles faptul că o carte nu este suportul prin care ea ajunge la public. O carte este
textul, nu mediul prin care ea este transmisă. Faptul că acest text este scrijelit în piatră, că este
tipărit pe hârtie sau că este în format electronic nu reprezintă decât un amanunt care privește
forma, nu esența cărții. Dintre diferitele modalități de imprimare a unui text pentru a putea
ajunge la cititor trebuie văzut care prezintă cele mai multe avantaje. Dacă facem o comparație
între avantajele pe care le are cartea tipărită față de, să spunem, tăblița de lut, desigur că vom
alege cartea tipărită7.
Disputa carte tipărită vs carte electronică apare firească, pentru că diferă semnul tutelar:
cartea tipărită e sub semnul siguranței, al certitudinii date de timpul trecut al tradiției, de ani de
verificare, pe când cartea electronică e sub semnul incertitudinii date de timpul viitor, pentru care
se pot face la fel de bine și scenarii science-fiction de apocalipsă, de colaps la nivelul gigantului
electronic cînd, dintr-o eroare de sistem, totul se poate șterge, repetându-se povestea bibliotecii
din Alexandria8.
Părerile sunt împărțite referitor la această dispută, există zeci de oameni care susțin că
vechile cărți tipărite au început deja să piardă teren în fața tehnologiei și că sunt mai puțin
căutate ca în trecut. Pe de altă parte, tradiționaliștii afirmă că tehnologia nu poate ține locul unui
volum tipărit și nici plăcerii de a răsfoi paginile romanului preferat.
Fiecare sector va avea propriul său public, piața proprie potrivită, se vor completa și
sprijini, chiar dacă sondajele sociale arată că tineretul preferă cartea electronică, pentru că nu a
avut timpul înrădăcinării voluptății de a răsfoi o carte, iar cei vârstnici, care au crescut în
parfumul lecturii cărții tipărite, o preferă pe aceasta9.
6
www. hyperliteratura.ro, 30 noiembrie 2014.
7
Remus Cernea, Viitorul cărții electronice, în ziarul Observator cultural, nr. 71, iulie 2001.
8
Maria Nițu, op. cit., p. 14.
9
Ibidem, p. 16.
 Se va dovedi faptul că e-book-ul va aduce o mare favoare cărții tradiționale în sensul
ridicării cotei de apreciere, aceasta fiind mai mult căutată, apreciată și dorită, devenind carte
rară10.
Nu trebuie să existe nicio concurență între cărțile tradiționale și cele electronice. Cititori
există pentru ambele tipuri de carte, important este ca cititul să continue să fie una dintre
preocupările noastre cele mai dragi. Din experiență pot afirma că elevii încă preferă formatul
fizic al cărții, orientându-se spre cel electronic în momentul în care îi este îngreunat accesul la
cartea tradițională, fie nu-și permite să o cumpere, fie nu o găsește să o împrumute.
O carte înseamna text si informație; hârtia, coperta, cerneala sunt doar detalii, conținutul
e important și, pentru a avea acces la el, nu contează suportul. Rolul lecturii, indiferent dacă este
o lectură după un format tipărit sau digital, este acela de a dezvolta vocabularul, de a lărgi aria
subiectelor accesibile, de a stimula gândirea și dezvolta imaginația, iar toate acestea de a permite
individului să comunice mai ușor pentru a se integra în comunitate.
Personal prefer cartea în format fizic după ce am încercat și varianta digitală, dar mi s-a
părut greu de urmărit rândurile și la orice atingere involuntară se muta pagina. Prefer să simt
cerneala și mirosul de carte tipărită la o carte nouă și să o pot citi oriunde.
Cartea electronică pare viitorul literaturii. Însă acest viitor necesită sprijinul a două
elemente ajutătoare majore: dezvoltarea mai rapidă a tehnologiilor care să permită citirea
acestora într-un mod la fel de natural cum ai citi o carte normală şi stabilirea unui canal de
distribuţie care să elimine intermediarii (agenţi, edituri etc.) dintre un autor şi publicul său.
Editurile recunosc faptul că este obligatoriu ca în oferta să aibă e-book-uri, încercând a se
adapta noilor cerințe ale pieții. Un inconvenient al cărții electronice este acela că nu se poate
dona sau se poate dona mai greu deoarece trebuie donat și dispozitivul care te ajută să citești, nu
doar formatul digital al cărți. Cei care nu-și permit achiziția de carte se bucură mai multe de o
carte primită în format tipărit, se formează o legătură cu cartea respectivă.
Când intri într-o bibliotecă publică sau personală, fiecare cititor este atras de cărți, să
observe cât a citit din exemplarele aflate pe rafturi sau dacă poate împrumuta o carte pe care nu a
citit-o și a avut această intenție.
Astăzi se observă tendința de a se introduce până și manualele digitale în școli, manuale
pe care le vor folosi elevii din clasele primare, elevi care abia pot scrie și citi după o carte în
format fizic, sau poate aceste noi tendințe vor avea un mai mare succes la noile generații de
elevi.
Însă un lucru este sigur cărţile valoroase vor supravieţui, indiferent de formatul lor,
pentru că, aşa cum spunea Nicolae Manolescu „răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a
oamenilor!”.

10
Ibidem.