Istoria comunicării: de la manuscris la cartea electronică

Biblioteconomie și știința informării,

seria februarie 2014

Scrisul reprezintă, în epoca contemporană, o necesitate fără de care comunicarea ar

deveni deficitară. Folosim scrisul în fiecre zi: tăstăm mesaje, redactăm articole, eseuri, lucrări,
mâzgălim jurnale și liste de cumpărături, devenind singurul lucru care rezistă trecerii
timpului. Cu ajutorul scrisului am putut afla și apariția acestuia, apariție care s-a născut din
dorința omului de a transmite din generație în generație cunoștințele acumulate, inițial acest
lucru făcându-se prin simple desene sau semne.
Sumerienilor li se atribuie cea mai veche scriere din lume, scrierea cuneiformă. La
începuturi desenau imagini pe tăblițe mici de argilă. Cu timpul scrierea s-a transformat în
simboluri în formă de ace sau de cuie, de unde și denumirea acestui sistem. Sumerienii sunt
primii care redau în scris limbile vorbite pe întreg teritoriu al statului. În total sumeriana se
compunea din 500 de semne: logograme și silabe. Orientarea scrierii se făcea vertical, de la
dreapta la stânga; odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, scrierea se făcea pe orizontală de
la dreapta la stânga1.
Egiptul cunoaște ca primă formă de scriere hieroglifele. Acestea erau un sistem
lingvistic care alătura ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Cu toate că
existau suficiente semne pentru a scrie orice, nu a fost realizat un alfabet. Hieroglifele au
ornat obiectele funerare și construcțiile monumentale ale conducătorilor, dar durata de
executare a acestor semne era foarte mare. De aceea pentru scrierea cotidiană a apărut un tip
simplificat de semne, denumit de greci scrierea hieratică, care spre sfârșitul evoluției sale a
fost folosită doar pentru textele religioase 2.
Nu se cunoaște cu exactitate unde și de cine a fost inventat alfabetul. Unii cercetători
sunt de părere că primele forme de litere au fost derivate din scrierea hieroglifică. În zona
mediteraneană evoluția scrierii a atins punctul maxim când s-a concretizat un sistem cu 20-30
de litere care permitea descompunerea și scrierea unei limbi.
La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr, sunt prezente două forme de alfabet: cel
cuneiform din Ugarit (acum Siria) și cel linear fenician.S-a crezut mult timp că alfabetul
fenician, care datează din 1.000 î.Hr ar sta la apariția multor alfabete actuale precum cel latin,

www.historia.ro/inceputurile-scrierii, 28 ianuarie 2015.

1

Ibidem.
2
grec și ebraic, dar această ipoteză a fost abandonată după descoperirea alfabetului din Ugarit
în 1920. Atunci, au fost descoperite tăblițe de argilă datând fie din secolul al XV-lea î.Hr., fie
din 1300 î.Hr. Unele erau inscripționate cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută și altele
cu o scriere necunoscută3 .
Înainte de invenţia şi adoptarea tiparului, toate cărţile erau copiate de mână, de aceea
ele erau scumpe şi rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universităţile şi nobilii bogaţi
îşi permiteau cărţi, care erau deseori legate cu lanţuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărţi
foloseau pergament sau piele de viţel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie4 .
Un rol important în evoluția scrisului și dezvoltarea cărții este apariția tiparului.
În accepțiune modernă apariția tiparului este strâns legată de numele lui Gutenberg.
Întorcându-ne în istorie, putem face un scurt popas în Mainz, în anul de grație 1445, când
Guttenberg tipărește un fragment din “Cartea Sibilelor”. Prima lucrare produsă în masă de
către Guttenberg este Biblia cu 42 de rânduri în 23 februarie 1455. Aceasta a fost tipărită într-
un tiraj de 200 de exemplare și este considerată o bijuterie a artei tipografice, cuprinzând 2
volume și un total de 741 de pagini cu aproximativ 2.500.000 de semne5.
Cititorul din ziua de astăzi beneficiază de un suport de lectură variat, atât cartea în
format tipărit, cât și cartea în format electronic. Fiecare dintre aceste prezentări ale cărții
prezintă avantaje și dezavantaje. Preferința pentru un format sau altul depinde de obișnuința
fiecăruia. Se observă faptul că formatul tipărit este preferat cu precădere de persoanele care au
atins o anumită vârstă, sunt deja obișnuiți cu formatul fizic sau le place să simtă paginile
fiecărei cărți. Formatul electronic al cărții atrage cât mai mulți tineri obișnuiți cu folosirea
tehnologiei moderne, dar și cu faptul că un astfel de format costă mai puțin sau poate fi
obținută gratis.
Cei care preferă textul tipărit motivează alegerea prin faptul că lectura este liniară,
continuă și are loc o parcurgere consecutivă a rândurilor, iar mânuirea textului nu transformă
actul lecturii în ceva superficial.
Cartea tipărită oferă posibilitatea marcării personale cu adnotări. Cititorul poate
însemna pe marginea textului gânduri, reflecţii de moment, explicaţii de orice fel, utile la o
relectură sau pur şi simplu utile pentru înţelegerea textului. El poate, de asemenea, marca
pasajele preferate, pentru a le găsi cu lejeritate ulterior. Poate folosi semnele de carte sau, așa
cum majoritatea dintre cei care nu respectă o carte, îndoaie colțul unei pagini din carte.

3
Ibidem.
4
www. hyperliteratura.ro,28 ianuarie 2015.
5
http://iteach.ro/experientedidactice, 28 ianuarie 2015.
 Cartea în format fizic se poate împrumuta cu ușurință de la bibliotecă sau de la
prieteni, iar cărțile strânse de-alungul timpului pot forma o bibliotecă personală. Bibliotecile
personale au fost dintotdeauna admirată și cu cât era mai bogată și cuprindea cărți rare, acest
lucru arăta statutul social al respectivei persoane. Cititul unei cărți în format fizic nu
deranjează atât de mult ochii și nici nu afectează vederea pe termen lung. Iubitorul de carte își
poate satisface dorința de a simți cartea, de a o frunzării și de a simți mirosul proaspăt al
cernelii de la tipografie sau cel al paginii învechite de timp. Actul citirii poate fi consumat
într-un cadru de intimitate a lecturii, de liniște, stînd în diferite poziții, pe burtă, pe spate sau,
în diverse locuri, pe margine unui râu, la un picnic, într-o călătorie cu autocarul, pe vârful
muntelui.
Cărțile tradiționale prezintă însă și dezavantaje cum ar fi: prețul unei cărți tipărite este
mai ridicat decât al uneia în format electronic, dar astăzi există anticariate unde prețurile unei
cărți este mult mai redus decât în librărie, iar marile edituri încearcă să promoveze cititul în
rândul publicului oferind o serie de reduceri și unele ziare au încercat să atragă cititorii
oferind cărți cunoscute la prețuri accesibile;cărțile se învechesc cu timpul, foile se îngălbenesc
și capătă un miros urât; pot ocupa mai mult spațiu și dacă este nevoie să le porți undeva
contribuie la îngreunarea genți; seara pentru a putea citi este nevoie de lumină, iar unele dintre
ele se pot dovedi greu de citit pentru cineva cu o vedere nu prea bună. Scrisul poate fi mic și
înghesuit, provocând dureri de cap sau lăcrimare, dar se pot invoca și motive de salvare a
mediului prin renunțarea la cartea tradițională. Toate aceste neajunsuri nu îi sperie pe cei care
preferă cartea în format tradițional.
Cartea electronică a fost decretată ca fiind „cea mai mare schimbare în domeniul
editorial de la Gutenberg încoace”. Anul 1998 a fost anul introducerii cărții electronice în
consumul de masă, deși cartea electronică era prefigurată chiar de la apariția calculatoarelor,
prin primele fișiere realizate electronic 6.
Cartea în format electronic cunoscută sub denumirea de e-book a apărut ca o necesitate
a celor care s-au obișnuit cu folosirea tehnologiei și consideră demodată cartea tradițională,
dar și din dorința editurilor de a atrage publicul cititor în achiziționarea cărților în format
electronic. Nu trebuie văzută ca o întrecere existența celor două formate de carte, ci doar ca o
satisfacere a nevoilor societății actuale. Cartea în format electronic este preferată deoarece
este mai ieftină decât o carte tipărită, e mai comod de ținut în mână eReader-ul folosit pentru
a putea citi, intensitatea luminii poate fi reglată în funcție de nevoi, într-un singur dispozitiv

Maria Nițu, Cartea electronică versus cartea tipărită sau inamicul salvator!, în revista
6
„Asociației
Bibliotecarilor din Invățământ-România”, nr. 3/2002, p. 17.
poți avea sute de cărți și unele cărți ale autorilor străini în original este mai ușor de găsit în
format electronic, dar ocupă și foarte puțin spațiu de memorie, toate cărţile scrise vreodată în
lume încăpând pe un hard disc cu dimensiuni mai serioase.
În formatul digital al cărții se poate căuta mult mai ușor pasaje despre un anumit
personaj folosind motorul de căutare al formatului. Nu este necesar ca la o prima lecturare să
fi atent la ceea ce te-ar putea interesa mai târziu, ci doar să te bucuri de lectură. În cazul
cărților tipărite, pentru a prelua un fragment sau un citat, trebuie să îl copiem manual sau să-l
dactilografiem, în cazul unui e-book, putem prelua instantaneu orice porțiune folosind
funcțiile copy/paste.
Cartea electronică poate apărea pe piață mult mai repede decât o carte tipărită, este
eliminată problema tirajelor, nu se poate epuiza, dar nici nu există riscul de a fi stocată și
poate fi actualizată pe loc, evitând existența acelor „ediții revăzute și adăugite”.
Formatul electronic al cărții are însă și dezavantaje cum ar fi faptul că nu poți face
însemnări, bateria dispozitivului se poate descărca oricând, dar și mai nefericit ar fi cazul în
care se strică eReader-ul, atunci s-ar pierde cărțile pe care le citești. Un alt dezavantaj este
costul dispozitivului folosit pentru a putea citi o carte electronică, fie că este un eReader, un
laptop sau un calculator. Lectura unei cărți electronice crează o dependență de calculator și o
stare de însingurare, o stare de oboseală rezultată din concentrarea și atenția acordată
lecturării unei asemenea cărți. Există o limită de natură culturală în accesul la cartea
electronică, cei neinițiați, fără un minim curs de inițiere în calculatoare, aceștia nu prea au
șansa să se familiarizeze cu un calculator și nu vor avea acces la cartea electronică.
O carte electronică poate ajuta cartea tipărită în cazul salvării manuscriselor vechi,
unicate, care nu sunt accesibile publicului larg și redării lor spre cunoaștere în format
electronic.
Cărţile electronice pot fi întâlnite într-o varietate extrem de mare de formate, pornind
de la deja clasicele documente de tip doc sau pdf, şi mergând până la formate specifice, pdb
(formatul eReader, fost Palm Digital Media), epub (de la Sony), HTML, CHM, TEX şi multe
altele. Fiecare format are avantajele şi dezavantajele sale, şi este greu de spus care este cel
mai bun format, datorită faptului că fiecare dintre acestea îşi are „partizanii” săi. Evident, un
astfel de Babilon de formate poate crea probleme, deoarece lipsa unui format unic presupune
necesitatea instalării unei varietăţi destul de mari de programe care să permită citirea cât mai
multor tipuri diferite de cărţi electronice, lucru care, până la urmă, nu este agreat de prea mulţi
utilizatori 7.

www. hyperliteratura.ro, 29 ianuarie 2015.

7
 O problemă majoră a cărților în format electronic este pirateria. Acestea circulă liber
pe internet și pot fi ușor de găsit. Acesta este probabil şi motivul pentru care cei mai mulţi
scriitori se opun sau au îndoieli în ceea ce priveşte transferarea în format digital a tuturor
volumelor lor, fiind conştienţi că acest lucru le-ar putea scădea dramatic numărul de cărţi
tipărite vândute.
Trebuie înțeles faptul că o carte nu este suportul prin care ea ajunge la public. O carte
este textul, nu mediul prin care ea este transmisă. Faptul că acest text este scrijelit în piatră, că
este tipărit pe hârtie sau că este în format electronic nu reprezintă decât un amanunt care
privește forma, nu esența cărții. Dintre diferitele modalități de imprimare a unui text pentru a
putea ajunge la cititor trebuie văzut care prezintă cele mai multe avantaje. Dacă facem o
comparație între avantajele pe care le are cartea tipărită față de, să spunem, tăblița de lut,
desigur că vom alege cartea tipărită 8.
Disputa carte tipărită vs carte electronică apare firească, pentru că diferă semnul
tutelar: cartea tipărită e sub semnul siguranței, al certitudinii date de timpul trecut al tradiției,
de ani de verificare, pe când cartea electronică e sub semnul incertitudinii date de timpul
viitor, pentru care se pot face la fel de bine și scenarii science-fiction de apocalipsă, de colaps
la nivelul gigantului electronic cînd, dintr-o eroare de sistem, totul se poate șterge, repetându-
se povestea bibliotecii din Alexandria9.
Părerile sunt împărțite referitor la această dispută, există zeci de oameni care susțin că
vechile cărți tipărite au început deja să piardă teren în fața tehnologiei și că sunt mai puțin
căutate ca în trecut. Pe de altă parte, tradiționaliștii afirmă că tehnologia nu poate ține locul
unui volum tipărit și nici plăcerii de a răsfoi paginile romanului preferat.
Fiecare sector va avea propriul său public, piața proprie potrivită, se vor completa și
sprijini, chiar dacă sondajele sociale arată că tineretul preferă cartea electronică, pentru că nu
a avut timpul înrădăcinării voluptății de a răsfoi o carte, iar cei vârstnici, care au crescut în
parfumul lecturii cărții tipărite, o preferă pe aceasta10.
Se va dovedi faptul că e-book-ul va aduce o mare favoare cărții tradiționale în sensul
ridicării cotei de apreciere, aceasta fiind mai mult căutată, apreciată și dorită, devenind carte
rară11.
Nu trebuie să existe nicio concurență între cărțile tradiționale și cele electronice.
Cititori există pentru ambele tipuri de carte, important este ca cititul să continue să fie una

8
Remus Cernea, Viitorul cărții electronice, în ziarul „Observator cultural”, nr. 71, iulie 2001.
9
Maria Nițu, op. cit., p. 14.
10
Ibidem, p. 16.
11
Ibidem.
dintre preocupările noastre cele mai dragi. Din experiență pot afirma că elevii încă preferă
formatul fizic al cărții, orientându-se spre cel electronic în momentul în care îi este îngreunat
accesul la cartea tradițională, fie nu-și permite să o cumpere, fie nu o găsește să o împrumute.
O carte înseamna text si informație; hârtia, coperta, cerneala sunt doar detalii,
conținutul e important și, pentru a avea acces la el, nu contează suportul. Rolul lecturii,
indiferent dacă este o lectură după un format tipărit sau digital, este acela de a dezvolta
vocabularul, de a lărgi aria subiectelor accesibile, de a stimula gândirea și dezvolta
imaginația, iar toate acestea de a permite individului să comunice mai ușor pentru a se integra
în comunitate.
Personal prefer cartea în format fizic după ce am încercat și varianta digitală, dar mi s-
a părut greu de urmărit rândurile și la orice atingere involuntară se muta pagina. Prefer să simt
cerneala și mirosul de carte tipărită la o carte nouă și să o pot citi oriunde.
Cartea electronică pare viitorul literaturii. Însă acest viitor necesită sprijinul a două
elemente ajutătoare majore: dezvoltarea mai rapidă a tehnologiilor care să permită citirea
acestora într-un mod la fel de natural cum ai citi o carte normală şi stabilirea unui canal de
distribuţie care să elimine intermediarii (agenţi, edituri etc.) dintre un autor şi publicul său.
Editurile recunosc faptul că este obligatoriu ca în oferta să aibă e-book-uri, încercând a
se adapta noilor cerințe ale pieții. Un inconvenient al cărții electronice este acela că nu se
poate dona sau se poate dona mai greu deoarece trebuie donat și dispozitivul care te ajută să
citești, nu doar formatul digital al cărți. Cei care nu-și permit achiziția de carte se bucură mai
multe de o carte primită în format tipărit, se formează o legătură cu cartea respectivă.
Când intri într-o bibliotecă publică sau personală, fiecare cititor este atras de cărți, să
observe cât a citit din exemplarele aflate pe rafturi sau dacă poate împrumuta o carte pe care
nu a citit-o și a avut această intenție.
Astăzi se observă tendința de a se introduce până și manualele digitale în școli,
manuale pe care le vor folosi elevii din clasele primare, elevi care abia pot scrie și citi după o
carte în format fizic, sau poate aceste noi tendințe vor avea un mai mare succes la noile
generații de elevi.
Indiferent dacă o carte se află în format tipărit sau în format electronic, ceea ce ar
trebui să conteze este faptul dacă ea este sau nu este citită.