3.1. Mitologia din Mesopotamia.

Orientul Antic este leagănul primelor civilizaţii. Din cele mai vechi timpuri în văile
fluviilor apar primele localităţi omeneşti. Fluviile Tigru şi Eufrat, Nil, Indus şi Galben nu
numai au asigurat oamenii cu hrană, ci au devenit centre ale culturii şi civilizaţiei. Aici au luptat
pentru dreptul de a locui sute de generaţii ale popoarelor ce au dezvoltat civilizaţiile şi mai ales
culturile — mesopotamiană, egipteană, indiană şi chineză. În jurul acestor cuvilizaţii mari, stabile
apăreau temporar civilizaţii mai mici, numite de savanţi satelite. Printre civilizaţiile satelite
prezintă interes pentru dezvoltarea culturii universale cea ebraică, feniciană, persană, japoneză
etc.
Orientul Antic este leagănul primelor civilizaţii. Din cele mai vechi timpuri în văile fluviilor
apar primele localităţi omeneşti. Fluviile Tigru şi Eufrat, Nil, Indus şi Galben nu numai au
asigurat oamenii cu hrană, ci au devenit centre ale culturii şi civilizaţiei. Aici au luptat pentru
dreptul de a locui sute de generaţii ale popoarelor ce au dezvoltat civilizaţiile şi mai ales
culturile — mesopotamiană, egipteană, indiană şi chineză. În jurul acestor cuvilizaţii mari, stabile
apăreau temporar civilizaţii mai mici, numite de savanţi satelite. Printre civilizaţiile satelite
prezintă interes pentru dezvoltarea culturii universale cea ebraică, feniciană, persană, japoneză
etc.
Civilizaţiile dezvoltate între Tigru şi Eufrat şi-au imprumutat unele altora principalele
mituri.Rădăcinile acestor mituri se găsesc în tradiţiile tinpurii ale culturii sumeriene.
Cunoscutul orientalist american S.N. Kramer conchide că primele infonnaţii privind
numeroasele concepţii mitologico-religioase s-au păstrat în textele sumeriene ce aparţin
mileniului III î.e.n. Aceste texte reflectă munca de clasificare şi de sistematizare efectuată de
către preoţi.Organizat ierarhic după modul omenesc, panteonul sumerian avea în primul rând o
aristrocraţie, în care erau incluşi 4 zei creatori, 7 zei supremi şi 50 de zei mari. Filosofii
Sumerului au fost nevoiţi să explice activitatea acestui numeros panteon printr-o teorie
răspândită apoi în tot Orientul Apropiat antic — teoria forţei creatoare a verbului divin.
Cei patru zei de bază — An, Enlil, Enki, şi Niuhursag, care sunt ca diriguitori şi
supraveghetori ai cosmosului, simbolizează şi cele 4 elemente ale lui: cerul, pământul, aerul şi
apa. Dintre celelalte divinităţi menţionăm pe Sharnash — zeu babilonian complex (zeu al
soarelui, al fulgerului, dar mai ales al justiţiei); Ishtar — divinitate universală cu mai multe
atribute (zeiţa virilă, a bătăliilor, zeiţa sapienţială, simbolizând atotputernicia înţelepciunii, zeiţa
dragostei sub toate aspectele, zei (astrală); Marduc — zeu suprem şi zeu total, căruia i se
atribuie 50 de nume. În urma reformei religioase efectuate de Hammurabi, Marduc devine
unul dintre cei mai cumularzi zei din mitologia universală. De asemenea menţionăm zeiţa Asur —
zeu suprem şi al războiului în Asiria.

Bibliografia.
Lista surselor bibliografice obligatorii la curs:

 Bâtlan, I. Istoria culturii şi civilizaţiei universal. – Bucureşti, 1995;

 Drîmbă, O. Istoria culturii şi civilizaţiei. – Bucureşti. - 1997. – vol. I – X;
 EliadeMircea. Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 3 volume, Chişinău, 1992.
 Istoria civilizaţiei şi culturii universale şi naţionale. Sub red. Gr. Socolov. Chişinău,1998
 Marile religii. Coordonator PhilippeGaudin. Ed. Orizont, Lider, Bucureşti, 1995.