A.2.4.

CEFALOSPORINE DE GENERATIA IV

Reprezentanti mai importanti ai acestei clase sunt cefepinum si cefpironum

(Cefrom), ambele cu administrare parenterala.

Cefalosporinele din generatia a IV-a sunt superioare celor din a III-a

generatie deoarece au un spectru foarte larg, ce include enterobacteriacee si bacterii
gram – pozitiv, in speta enterococul si unele tulpini de stafilococ meticilino –
rezistent.

Cefepima are o viteza mare de penetrare intrabactertiana, o rezistenta mare

fata de beta - lactamaze.

Cefalosporinele din aceasta grupa sunt rezervate bolnavilor

imunocompromisi sau in infectiile grave cu Pseudomonas aeruginosa, in asociatie
cu aminoglicozide.

A.2.4.1 CEFPIRONUM (Cefrom - flacon ce conţine cefpiromă 2 g sub formă

de sulfat de cefpiromă 2,382)

Indicaţii de utilizare:

 infecţii ale aparatului respirator inferior (bronhopneumonie şi pneumonie lobară);

 infecţii complicate ale aparatului urinar superior (pielonefrită) şi inferior;
 infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (celulită, abcese cutanate şi plăgi infectate);
 infecţii la pacienţii neutropenici;
 bacteriemie/septicemie;
 infecţii severe.

Doze:

În general, la adulţii cu funcţie renală normală, doza uzuală este următoarea:

 2 - 4 g pe zi pentru infecţiile urinare, pulmonare, ale pielii şi ţesuturilor moi;

 4 g pe zi în bacteriemii, septicemii, episoade febrile la pacienţii neutropenici şi
infecţii severe la pacienţii din unităţile de terapie intensivă.
La pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie redusă.

La pacienţii vârstnici, nu este necesară reducerea dozei, cu excepţia cazurilor de

insuficienţă renală.

Reacţii adverse

reacţii alergice - reacţii cutanate, febră, mâncărime, care pot fi severe în

unele cazuri;

 manifestări gastro-intestinale - greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree.

A.3. MONOBACTAMII

Au o structura monociclica și anume conțin un nucleu beta-lactamic

monociclic. Au o anumita rezistența fața de beta-lactamazele induse de germenii
G-negativi.Sunt activi pe bacili gram – negativ aerobi, inclusiv pe tulpini de
Serratia și Pseudomonas. Nu sunt activi pe bacteriile gram-pozitiv sau pe anaerobi.

Pot constitui o alternativa a aminoglicozidelor si a penicilinelor sau

cefalosporinelor la bolnavii alergici la acestea. Prin folosirea abuziva, poate
dezvolta tulpini rezistente de Pseudomonas aeruginosa.

Aztreonam este singurul antibiotic din aceasta grupa. Se extrage

din Chromobacterium violaceum.

Este inactiv dupa administrare orala, deoarece este inactivat de flora

intestinala. Dupa administrare i.m. sau i.v realizeaza concentratii active in tesuturi:
plaman, bila, perineu, LCR. Epurarea renala, 70% in forma neschimbata, activa.

Spectrul antimicrobian cuprinde: bacili G- aerobi: Klepsiella, Serratia, E.

coli, H. Inflenzae, inclusiv Pseudomonas.
 Mecanismul de actiune este bactericid. Prin fixarea de proteinele receptoare
PBP-3 ale bacililor gram negativ, impiedica sinteza peretelui bacterian.

Este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor produse de bacilii gram

negativ aerobi. Rezistenta se poate instala pentru Pseudomonas.

Indicatii:

 infectii cu bacili gram negativ: septicemii, infectii urinare, pelvine,

intraabdominale, respirtorii (reprezinta o alternativa la aminoglicozide sau
peniciline);
 infectii nosocomiale cu bacili gram negativ rezistenti la alte antibiotice sau
chimioterapice.
 In infectii polimicrobienein care sunt implicate bacterii gram negativ sau
anaerobe se asociaza cu alte antibiotice (ex: clindamicina, metronidazol).

Administrare: 2g la 12 ore.

Reactii adverse:

 Digestive: greata, voma, diaree;

 Hepatice: cresterea transaminazelor;
 Eruptii cutanate. Frecventa este mai mare la persoanele alergice la
penicilina;
 Dureri la locul injectiei i.m.; flebita la administrare i.v.
 A.4. CARBAPENEMII

Carbapenemii au un nucleu beta – lactamic cu cateva diferente structurale

fata de celelalte antibiotice din aceeasi clasa, fapt ce le confera rezistenta fata de
cele mai multe beta – lactamine si un spectru antibacterian foarte larg.

Reprezentanti:

A.4.1 Imipenemul

Este un derivat al tienamicinei, antibiotic produs de Streptomyces cattlaya.

In practica se foloseste asociatia in parti egale de imipenem si cilastatina (Tienam
pulbere pt sol inj i.v. si PEV).

In aceasta combinatie, antibioticul (imipenem) are metabolizarea diminuata

prin prezenta cilastatinei (acesta este un inhibitor al enzimei renale –
dihidropeptidaza renala – si asigura astfel o concentratie urinara crescuta).

Indicatii:

 Infecţii complicate la nivelul abdomenului

 Infecţii care afectează plămânii (pneumonie)
 Infecţii dobândite în timpul naşterii sau după naştere
 Infecţii complicate ale tractului urinar
 Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi de sub piele.

Doze:

 Adulţi şi adolescenţi este de 500 mg/500 mg administrată la fiecare 6 ore sau

1000 mg/1000 mg administrată la fiecare 6 sau 8 ore.
 Copii - doza uzuală recomandată la copii cu vârsta de un an sau peste, este
de 15/15 mg/kg per doză sau 25/25 mg/kg per doză administrată la fiecare 6
ore. TIENAM nu este recomandat la copii cu vârsta sub un an şi la copii cu
probleme de rinichi.
Reactii adverse:

 Reacţii alergice incluzând erupţie trecătoare pe piele, umflarea feţei, buzelor,

limbii şi/sau gâtului (cu dificultate la respiraţie sau înghiţire), şi/sau scăderea
tensiunii arteriale
 Descuamarea pielii (necroliză epidermică toxică)
 Reacţii severe pe piele (sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf)
 Erupţie severă trecătoare pe piele, însoţită de descuamarea pielii şi căderea
părului (dermatită exfoliativă)
Alte reacţii adverse posibile:
Frecvente
 Greaţă, vărsături, diaree. Greaţa şi vărsăturile apar mai frecvent la pacienţii cu
număr mic de globule albe în sânge.
 Umflare şi înroşire de-a lungul venei care este foarte sensibilă la atingere
 Erupţii trecătoare pe piele
 Tulburare a funcţiei ficatului detectată la testele de sânge
 Creşterea numărului anumitor globule albe din sânge
Mai puţin frecvente
 Înroşire localizată a pielii
 Durere locală şi formare a unei umflături ferme la nivelul locului de injectare
 Mâncărimi ale pielii
 Urticarie
 Febră
 Tulburări de sânge care afectează componentele celulare ale sângelui şi de obicei
sunt detectate la testele de sânge (simptome cum sunt oboseală, paloare a pielii şi
timp de sângerare prelungit după leziuni)
 Tulburări ale funcţiilor rinichilor, ficatului şi sângelui detectate la testele de
sânge
 Tremor şi fasciculaţii necontrolate ale muşchilor
 Crize de epilepsie (convulsii)
 Tulburări psihice (cum sunt schimbări ale stării de dispoziţie şi afectare a
raţionamentului)
 Vederea, auzirea sau simţirea unor lucruri care în realitate nu există (halucinaţii)
 Confuzie
 Ameţeli, somnolenţă
 Scăderea tensiunii arteriale
Rare
 Infecţii fungice (candidoză)
 Modificări de culoare a dinţilor şi/sau limbii
 Inflamaţia colonului cu diaree severă
 Tulburări ale gustului
 Incapacitatea ficatului de a exercita o funcţie normală
 Inflamaţia ficatului
 Incapacitatea rinichilor de a exercita o funcţie normală
 Modificări ale cantităţii de urină, modificări de culoare a urinii
 Afecţiuni la nivelul creierului, senzaţie de amorţeală (furnicături şi înţepături),
tremor localizat
 Pierdere a auzului
Foarte rare
 Pierdere severă a funcţiei ficatului din cauza inflamaţiei (hepatită fulminantă)
 Inflamaţia stomacului sau a intestinelor (gastroenterită)
 Inflamaţia intestinelor cu diaree cu sânge (colită hemoragică)
 Înroşirea şi umflarea limbii, creşterea în exces a proiecţiilor normale de la
suprafaţa limbii ceea ce îi dă un aspect păros, senzaţie de arsură în capul pieptului,
dureri în gât, creşterea producerii de salivă
 Dureri la nivelul stomacului
 Senzaţie de învârtire (vertij), dureri de cap
 Ţiuituri în urechi (tinnitus)
 Dureri la nivelul articulaţiilor, slăbiciune
 Bătăi neregulate ale inimii, inima bate mai puternic sau mai rapid
 Discomfort toracic, dificultăţi la respiraţie, respiraţii neobişnuit de rapide şi
superficiale, dureri la nivelul vertebrelor superioare
 Înroşire a feţei, colorarea în albastru a feţei şi buzelor, modificări ale texturii
pielii, transpiraţii excesive
 Mâncărimi la nivelul vulvei la femei
 Modificări ale numărului de celule din sânge
 Agravarea bolilor rare asociate cu slăbiciune a muşchilor (agravarea miasteniei
gravis)
A.4.2. Ertapenem (INVANZ 1 g pulbere pentru concentrat pentru solutie
perfuzabila)

Indicatii:
• Infectii la nivelul abdomenului;
• Infectii care afecteaza plamanii (pneumonie);
• Infectii ginecologice;
• Infectii ale tegumentului piciorului la pacientii diabetici.
Prevenire: Prevenirea infectiei locale dupa interventia chirurgicala colo-rectala.

Doze si mod de administrare:

 pentru adultii si adolescentii cu varsta de 13 ani si peste este de 1 gram (g),

administrata o data pe zi.
 pentru copiii cu varsta intre 3 luni si 12 ani doza este de 15 mg/kg,
administrata de doua ori pe zi (a nu se depasi 1 g/zi). INVANZ nu este
recomandat copiilor cu varsta sub 3 luni, deoarece pentru aceasta grupa de
varsta nu sunt date disponibile.
 Pentru prevenirea infectiilor locale la adulti, dupa interventia chirurgicala
pe colon sau rect, doza recomandata de INVANZ este de 1 g administrat ca
doza unica intravenoasa cu 1 ora inainte de interventie.

Reactii adverse:

• Dureri de cap;
• Diaree, greata, vasaturi;
• Eruptii trecatoare pe piele, mancarimi;
• Probleme cu vena in care este administrat medicamentul (inclusiv
inflamatie, formarea unei protuberante, tumefiere la locul de injectare,
infiltrarea lichidului in tesutul si pielea din jurul locului de injectare).
• Ameteli, somnolenta, insomnie, confuzie, crize convulsive;
• Tensiune arteriala redusa, rarirea batailor inimii;
• Scurtarea respiratiei, inflamarea gatului;
• Constipatie, infectie fungica la nivelul gurii, diaree asociata cu
administrarea de antibiotic, regurgitatie acida, gura uscata, indigestie,
pierderea poftei de mancare;
• Roseata la nivelul pielii;
• Secretii si iritatie vaginala;
• Dureri abdominale, oboseala, infectie fungica, febra, edem/tumefiere,
durere la nivelul pieptului, pervertirea gustului;
• Scaderea numarului de globule albe, scaderea numarului de trombocite;
• Scaderea glucozei in sange;
• Agitatie, anxietate, depresie, tremor;
• Batai neregulate ale inimii, cresterea tensiunii arteriale, sangerare, batai
rapide ale inimii;
• Nas infundat, tuse, sangerare la nivelul nasului, pneumonie, zgomote
anormale in timpul respiratiei, respiratie zgomotoasa;
• Inflamarea vezicii biliare, dificultati de inghitire, pierdere involuntara de
materii fecale, icter (ingalbenirea pielii), tulburari hepatice;
• Inflamatii la nivelul pielii, infectie fungica a pielii, exfolierea pielii,
infectarea post-operatorie a unei rani;
• Crampe musculare, durere a umarului;
• Infectie a tractului urinar, insuficienta renala;
• Avort spontan, sangerare genitala;
• Alergie, disconfort general, peritonita pelviana, modificari la nivelul
portiunii albe a ochiului, lesin.
Copii si adolescenti (cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 17 ani):
Cele mai frecvente (prezente la mai mult decat 1 din 100 pacienti si la mai
putin decat 1 din 10 pacienti) reactii adverse sunt:
• Diaree;
• Dermatita de scutec;
• Durere la locul de perfuzare.
Reactii adverse mai putin frecvente (prezente la mai mult decat 1 din 1000
pacienti si la mai putin decat 1 din 100 pacienti) sunt:
• Dureri de cap;
• Bufeuri, cresterea tensiunii arteriale, pete rosii sau purpurii, plate, cat
gamalia de ac, sub piele;
 • Materii fecale decolorate, materii fecale de culoare neagra asemanatoare cu
smoala;
• Roseata la nivelul pielii, eruptii trecatoare pe piele;
• Senzatie de arsura, mancarime, inrosire sau caldura la locul de perfuzare,
roseata la locul de perfuzare;
• Cresterea numarului de trombocite.

A.4.3 Meropenem (Meronem IV, 500 mg / 1 g, pulbere pentru soluţie injectabilă

intravenoasă/perfuzabilă)

Indicatii:

 infecţie care afectează plămânii (pneumonie)

 infecţii la nivelul plămânilor şi bronhiilor la pacienţii cu fibroză chistică
 infecţii complicate ale tractului urinar
 infecţii complicate la nivelul abdomenului
 infecţii survenite în timpul sau după naştere
 infecţii complicate la nivelul pielii şi ţesuturilor moi
 infecţie bacteriană acută la nivelul creierului (meningită)

Doze si mod de administrare:

 Doza pentru adulţi este, de regulă, între 500 mg (miligrame) şi 2 g (gram).

Doza va fi administrată, de regulă, la fiecare 8 ore. Cu toate acestea, este
posibil să vi se administreze o doză mai mică dacă aveţi probleme cu
rinichii.
 Doza pentru copiii cu vârsta peste 3 luni şi până la 12 ani se decide în
funcţie de vârsta şi greutatea copilului. Doza uzuală este între 10 mg şi 40
mg de Meronem pentru fiecare kilogram (kg) din greutatea copilului. Doza
se administrează, de regulă, la fiecare 8 ore. Copiilor care cântăresc peste 50
de kg li se va administra o doză similară adulţilor.
Meronem va fi administrat ca injecţie sau perfuzie într-o venă mare.
Reactii adverse:
 erupţie trecătoare pe piele severă, mâncărime sau urticarie;
 umflare a feţei, buzelor, limbii sau a altor părţi ale corpului;
 scurtare a respiraţiei, respiraţie şuierătoare sau dificultăţi în respiraţie.