Organizarea traficului rutier = Ansamblul măsurilor integrate în planul de urbanism şi amenajarea

teritoriului, pentru asigurarea desfăşurării fluente şi în condiţii de siguranţă a traficului rutier

corespunzător caracterului zonelor funcţionale urbanistice, categoriilor de vehicule şi condiţiilor de
protecţia mediului şi confort.

Printre indicatorii calitativi privind gradul de fluenţă şi confort al circulaţiei se numără și fluența
circulației rutiere.

Calculul capacităţii de circulaţie în secţiunea curentă a străzii se corelează cu calculul capacităţii de

circulaţie la intersecţii în vederea asigurării fluenţei circulaţiei pe reţeaua de străzi aferentă.

EVALUAREA FLUENȚEI CIRCULAŢIEI RUTIERE

Fluenţa circulaţiei rutiere = Caracteristica circulaţiei rutiere, rezultată din raportul dintre viteza de
circulaţie şi viteza de proiectare pe un drum sau sector de drum

SURSA: STAS 4032/2-92 Tehnica traficului rutier. Terminologie și ORDINUL NR. 12/N/06.04.1993
INSTRUCŢIUNI pentru efectuarea recensămintelor şi anchetelor de trafic din localităţi şi teritoriul or de
influenţă

Fluenţa circulaţiei F, în secţiunea curentă a străzii exprimă calitatea funcţională a acesteia şi este dată de
relaţia:

F=υ=0…1 (1)

υB

în care:

υ - viteza de circulaţie, în kilometri pe oră;

υB – viteza de proiectare sau de bază, în kilometri pe oră.

Valorile orientative şi aprecierea calităţii fluenţei circulaţiei, conform tabelului 1 conform STAS
10144/5.

Fluenţa circulaţiei se exprimă prin corespondenţa între viteza medie de circulaţie şi viteza de bază.
Structura reţelei de circulaţie, împreună cu caracteristicile străzilor, a intersecţiilor şi a organizării
traficului trebuie să asigure o fluentă ridicată a traficului, respectiv o viteză medie de circulaţie cât mai
apropiată de viteza de bază.

 
Fluenţa recomandabilă a circulaţiei este dată în tabelul 3 din STAS10144/3, corespondenţa orientativă
între viteza medie de circulaţie şi viteza de bază fiind exprimată atât în valori absolute (kilometri pe oră),
cât şi prin intermediul coeficientului de fluenţă (raportul celor două viteze).

VITEZA DE BAZĂ

Viteză de proiectare. Sinonim: viteză de bază = Viteza maximă constantă cu care se poate deplasa un
autoturism izolat pe un sector de drum, în condiţii de confort şi siguranţă, când starea îmbrăcăminţii
drumului şi condiţiile atmosferice sunt favorabile circulaţiei.

Viteza de bază se stabileşte în raport cu:

 categoria străzii,
 intensitatea medie a circulaţiei;
 condiţiile locale.

Viteza de bază în funcţie de categoria străzii cf. STAS 10144/3

VITEZĂ DE CIRCULAŢIE

Viteza medie pe un sector de drum determinată prin raportul între lungimea sectorului şi timpul efectiv
de mers (de rulare) al vehiculului pe sectorul respectiv, în condiţii reale de circulaţie.

NOTĂ – Viteza medie de circulaţie pentru întregul trafic sau o parte a acestuia se determină prin
raportul între suma distanţelor parcurse şi suma timpilor în care vehiculele au fost efectiv în mişcare. Nu
sunt luate în considerare vehiculele care se deplasează cu viteze superioare celei legal admise şi
vehiculele foarte lente (viteză sub 5 kilometri pe oră).

METODA
de determinare a vitezei de circulație: GPS, RADAR, WIM, ...

ALTE DEFINIȚII UTILE

Curent de circulaţie rutieră = Totalitatea vehiculelor fizice care se deplasează de la o anumită zonă de
origine spre o anumită zonă de destinaţie. Se caracterizează prin debit, viteză de circulaţie, sens şi
itinerar.

Viteză practicabilă = Viteza maximă de circulaţie cu care un vehicul poate fi condus pe un sector de drum
dat, în condiţii meteorologice favorabile şi condiţii normale de trafic, fără a depăşi în nici un moment
viteza de proiectare a sectorului respectiv.

În practică se utilizează 6 niveluri de serviciu, a căror caracterizare este prezentată în tabelul 1 [Normativ
pentru determinarea capacităţii de circulaţie a drumurilor publice Indicativ PD 189-2000].
 A. Clasificarea funcţională.
Rolul funcţional al drumurilor este mai important chiar decât proiectarea geometrică.
Astfel, conform figurii 4.11. este descris conceptul ponderii relative a fiecărei categorii
de drum, în funcţie de mobilitate (de exemplu, fluenţa). Se constată că, zonele greu
accesibile sunt caracterizate de mobilitate scăzută, iar pentru a creşte mobilitatea sunt
necesare drumuri modernizate de tipul autostrăzilor.
Cerinţele de proiectare pentru diferitele tipuri de artere rutiere urmăresc funcţiile pe
care le servesc, figura 4.12. Străzile şi drumurile locale sunt proiectate pentru vehicule
uşoare şi de viteză mică, pentru accesul în zonele rezidenţiale, comerciale etc., fiind
astfel proiectate pentru a descuraja traficul intens. Pe de altă parte, autostrăzile şi
arterele colectoare principale, sunt proiectate pentru vehiculele capabile să dezvolte
viteză mare şi pentru vehiculele grele. Ele sunt spaţioase şi proiectate astfel încât să
asigure fluxuri continue.

Figura 4.11. Relaţia dintre mobilitate şi

posibilităţile de acces în anumite zone