UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Raport
(Lucru individual la psihologie)
Tema:,,Relatia dintre psihologie si stiintele juridice’’

A elaborat:
Studenta anului I GR-1807
NEAGU VIORICA
Coordonator:
NATALIA TOMA

Chisinau 2018
1
 Psihologia este stiinta centrata pe om, pe personalitatea sa, urmarind
modul cum acesta se manifesta si actioneaza in mediul sau fizic, dar mai ales
social. Psihologia este un sistem multistratificat de discipline teoretice si
practice, genetice si experimentale, de discipline psihologice de ramura
adecvate celor mai diverse genuri si forme ale activitatii umane.

Psihologia, un domeniu foarte profund si de multe ori neinteles, mai

ales de persoanele dinsocietatea de astazi, care abia acuma incep sa inteleaga
importanta acesteia. Psihologia spredeosebire de matematica, fizica, anatomie
care sunt niste stiinte exacte, ea se refera la ceva maipresus de material, ea se
refera la puterea psihicului uman, ca o energie emanata de fiecaredintre noi.
Din pacate multi dintre noi transmitem sau ne incarcam cu energii negative.In
linii generale psihologia este tot ce tine de psihic, adica gandire, vointa,
motivatie, cu care amfost inzestrati noi, oamenii pentru a ne diferentia de
animale, de a ne cunoaste, de a analiza siautoanaliza, de a explica, de a
perfectiona si conseva ne ajuta sa gasim radacina problemelor si sa inlaturam
acel discomfort emotional carene apasa tot ceea ce creeaza o armonie intre
noi.

Psihologia ne ajuta sa gasim radacina problemelor si sa inlaturam acel

discomfort emotional carene apasa.Daca nu cunoastem indeajuns procesele si
mecanismele psihice, si cat de mult ele ne influenteazain fiecare moment al
vietii, caci nu fiecare din noi a studiat sau studiaza psihologia, atunci o
solutie ar fi ca sa apelam la cei care ne pot ajuta in aceasta privinta, adica
psihologii.

Daca o dezordine sau un dezechilibru interior, ei sunt cei care ne pot ordona
gandirea si ne pot curata de acea mizerie care s-a inradacinat in noi, care se v-
or reflecta in actiunile si exprimarileexpresive ale noastre, caci chear si cele
mai marunte lucruri ne pot influenta si ne pot deseoriinhiba daca nu incercam
sa gandim altfel sau sa privim lucrurile din alte aspecte, si din acestmotiv ne
simtim deseori necomfortabil si acest fapt ne impiedica sa ne manifestam
firesc.

Deci, o decizie foarte buna in aceste momente ar fi sa apelam la un

psiholog, care ne v-a ajuta saexteriorizam toate emotiile, sentimentele si
imaginile negative care ne inhiba, el ne va ajuta sa neordonam gandurile si

2
dorintele. Va descifra trecutul, ne va ajuta sa aranjam prezentul si in sfarsitsa
privim altfel aspectele viitorului, adica intr-o vedere mult mai favorabila

Asadar, psihologia este cea la care recurgem in cele mai complicate momente
ale vietii noastre,pentru ca ea poate explica orice fenomen psihic, prin ea
putem gasi raspuns la multe intrebaricare ne macina in interior si cum am
putea sa le solutionam, si sa trecem de acele bariereemotionale care ne
impiedica sa ne bucuram si sa traim viata din plin.

Psihologia este inclusa intre stiintele sociale (sociologia, stiintele juridice,

lingvistica) considerate ca fiind nomotetice. Acestea cerceteaza si descopera
“legi”, in mod analog stiintelor naturii. In cadrul “stiintelor umane” au fost
incluse disciplinele juridice, istorice si filosofice.

Psihologia judiciara ca stiinta si practica, se adreseaza tuturor categoriilor de

specialisti care intr-un fel sau altul participa la infaptuirea actului de justitie si
ale caror decizii au influenta asupra vietii celor aflati sub incidenta
legii. Aceasta reprezinta, de fapt, o imbinare intre psihologia generala si
psihologia sociala, fiind aplicata la domeniul infractionalitatii ca forma
specifica de activitate umana. Domeniul psihologiei judiciare il constituie in
esenta devianta, conduitele care se indeparteaza de la normele morale sau
legale dominante intr-o cultura data.

Obiectul psihologiei judiciare il reprezinta studiul si analiza complexa a

comportamentelor umane implicate in procesul judiciar (omul intr-o ipostaza
speciala).

Psihologia judiciara studiaza caracteristicile psihosociale ale

participantilor la actiunea judiciara (infractor, victima, martor, anchetator,
magistrat, avocat, parte civila, educator etc.), modul in care aceste
caracteristici apar si se manifesta in conditiile concrete si speciale ale
interactiunii lor in cele trei faze ale actului infractional: faza preinfractionala,
faza infractionala propriu-zisa si faza postinfractionala

Precizarea obiectivelor psihologiei judiciare trebuie sa se faca tinandu-

se seama, in primul rand, de cei ce vor beneficia si vor utiliza efectiv
rezultatele cercetarii din acest domeniu.

3
 Psihologia judiciara se adreseaza in primul rand specialistilor din
justitie, care prin natura activitatii lor au de-a face cu persoanele implicate in
situatii infractionale si ale caror hotarari pot influenta destinul acestora.

Actul de justitie nu poate fi inteles si acceptat in afara dezideratului

care guverneaza intentia legiuitorului, si anume, aflarea adevarului. Numai
asa poate fi garantat scopul procesului penal: “constatarea la timp si in mod
complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a
savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala,Procesul penal
trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a
drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la
educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor. Psihologia judiciara impune
o serie de exigente fara indeplinirea carora actul de justitie
ramane un exercitiu steril, tehnicist, lipsit de credibilitate si forta. 

In privinta metodelor, psihologia judiciara ca parte aplicata a psihologiei

generale si sociale, si-a preluat majoritatea elementelor din cadrul conceptual
al acestora, utilizand tehnici si instrumente de investigare specifice acestor
discipline: observatia, experimentul, ancheta psihosociala si ancheta judiciara
ca metode specifice (pe baza de chestionar si interviu), metoda biografica,
metoda analizei produselor activitatii, sondajul de opinie etc.

Sistemul de categorii cu care opereaza psihologia judiciara apartine in

mare masura psihologiei generale si sociale, dar si altor discipline inrudite,
conferindu-i un caracter interdisciplinar. In organizarea si realizarea
demersului sau teoretic si practic, psihologia judiciara utilizeaza notiuni si din
disciplinele psihologice de ramura, cum ar fi: psihologia experimentala,
psihologia diferentiala, psihologia cognitiva, psihofiziologia, psihologia
medicala, psihopatologia, psihologia militara, psihologia conduitei etc.

Demersul teoretic al psihologiei judiciare consta in: organizarea,

dezvoltarea si perfectionarea unui sistem conceptual operant; validarea unor
modele conceptuale teoretico-explicative elaborate de alte ramuri ale
psihologiei, in urma testarii acestora pe domeniul specific activitatii judiciare;
elaborarea unor modele teoretico-explicative referitoare la etiologia unor
fenomene psihice din domeniul judiciar etc.

4
 Demersul practic-aplicativ al psihologiei judiciare presupune:
elaborarea unei metodologii specifice de investigare-cercetare a realitatii
psihice din domeniul judiciar si evidentierea legitatilor  fenomenelor psihice
specifice acestui domeniu; oferirea agentilor specializati din domeniul
judiciar a unor date informatii pertinente si utile cu privire la realitatea
psihica din sistemul judiciar, in vederea stabilirii adevarului; elaborarea unor
programe psiho-sociale de prevenire a infractiunilor si recidivelor; elaborarea
unor strategii de terapie educationala a infractorilor; elaborarea unor
programe recuperative de reintegrare socio-profesionala a infractorilor;
acordarea de asistenta psihologica, materializata in expertizele de specialitate
oferite atat organelor judiciare, cat si infractorilor etc. 

Obiectul psihologiei judiciare îl reprezintă studiul şi analiza complexă a

comportamentelor umane implicate în prevenirea, geneza, producerea şi
soluţionarea conflictului individului cu norma juridică (în special cu normele
penale). Conflictul individului cu norma juridică se produce atunci când o
persoană „încalcă legea”: face ceva ce este interzis de conţinutul normelor
juridice sau nu face ceea ce reglementările juridice îi cer expres să facă.
Aceste norme reglementează cele mai importante aspecte ale vieţii umane şi,
cu anumite excepţii, presupun o răspundere juridică personală (individuală)
pentru nerespectarea lor. Ţinând cont de aceste caracteristici, psihologia
judiciară se ocupă cu precădere de aspectele psihologice legate de încălcarea
normelor penale. În conflictul individului cu norma juridică participă, având
diferite roluri în această „dramă judiciară”, mai multe persoane: făptaşul
propriu-zis, ocazional pot apărea complicele sau instigatorul, martori,
anchetatori, procurorul, avocatul, completul de judecători, experţi, gardienii
din instituţiile penitenciare etc. Toate aceste categorii de persoane sunt
implicate în mod diferit în prevenirea, geneza, producerea şi soluţionarea
conflictului individului cu norma juridică.

De facto, am putea să le numim personaje dintr-o dramă, drama individului

care încalcă legea, drama judiciară. Psihologia judiciară studiază
caracteristicile psihosociale ale participanţilor la acţiunea judiciară (infractor,
victimă, martor, anchetator, magistrat, avocat etc.), modul în care aceste
caracteristici apar şi se manifestă în condiţiile concrete şi speciale ale
interacţiunii lor în cele trei faze: faza preinfracţională, infracţională propriu-
zisă şi postinfracţională.
5
 In privinta metodelor, psihologia judiciara ca parte aplicata a
psihologiei generale si sociale, si-a preluat majoritatea elementelor din cadrul
conceptual al acestora, utilizand tehnici si instrumente de investigare
specifice acestor discipline: observatia, experimentul, ancheta psihosociala si
ancheta judiciara ca metode specifice (pe baza de chestionar si interviu),
metoda biografica, metoda analizei produselor activitatii, sondajul de opinie
etc.

Sistemul de categorii cu care opereaza psihologia judiciara apartine in

mare masura psihologiei generale si sociale, dar si altor discipline inrudite,
conferindu-i un caracter interdisciplinar. In organizarea si realizarea
demersului sau teoretic si practic, psihologia judiciara utilizeaza notiuni si din
disciplinele psihologice de ramura, cum ar fi: psihologia experimentala,
psihologia diferentiala, psihologia cognitiva, psihofiziologia, psihologia
medicala, psihopatologia, psihologia militara, psihologia conduitei etc.

Demersul teoretic al psihologiei judiciare consta in: organizarea,

dezvoltarea si perfectionarea unui sistem conceptual operant; validarea unor
modele conceptuale teoretico-explicative elaborate de alte ramuri ale
psihologiei, in urma testarii acestora pe domeniul specific activitatii judiciare;
elaborarea unor modele teoretico-explicative referitoare la etiologia unor
fenomene psihice din domeniul judiciar etc. (Butoi & Butoi, 2001).

Demersul practic-aplicativ al psihologiei judiciare presupune:

elaborarea unei metodologii specifice de investigare-cercetare a realitatii
psihice din domeniul judiciar si evidentierea legitatilor  fenomenelor psihice
specifice acestui domeniu; oferirea agentilor specializati din domeniul
judiciar a unor date informatii pertinente si utile cu privire la realitatea
psihica din sistemul judiciar, in vederea stabilirii adevarului; elaborarea unor
programe psiho-sociale de prevenire a infractiunilor si recidivelor; elaborarea
unor strategii de terapie educationala a infractorilor; elaborarea unor
programe recuperative de reintegrare socio-profesionala a infractorilor;
acordarea de asistenta psihologica, materializata in expertizele de specialitate
oferite atat organelor judiciare, cat si infractorilor etc.  

6
 Concluzie
In concluzie pot spune ca psihologia este in strinsa
concordanta cu stiintele juridice deoarece anume ia ne ajuta
sa gasim radacina problemelor si a comportamentului persoanei
in diferite cauze

Precum si  caracteristicile psihosociale ale participantilor la

actiunea judiciara (infractor, victima, martor, anchetator,
magistrat, avocat, parte civila, educator etc.), modul in care
aceste caracteristici apar si se manifesta in conditiile concrete si
speciale ale interactiunii lor in cele trei faze ale actului
infractional etc.