POLITICI DE RECUNOAȘTERE A

ACTIVELOR

1
 Cuprins

I. Introducere
II. Politici de recunoaștere a activelor
II.1. Imobilizările necorporale
II.2. Imobilizările corporale
II.3. Investiții imobiliare
II.4. Active necurente deținute în vederea vânzării
II.5. Stocuri

2
 I. Introducere

Activele sunt definite ca fiind resurse controlate de intreprindere care provin din
evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze avantaje economice viitoare.
Conform IAS 1, activele sunt clasificate în curente și necurente, iar în bilanț apar urmatoarele
structuri de active: imobilizari corporale, investitii imobiliare, active necorporale, active
necurente deținute în scopul vânzării, active financiare (altele decât clienți și lichidități),
activele biologice, stocuri, clienți și debitori diverși, lichidități și echivalente de lichidități.
Pentru aceste active se aplică politicile contabile de recunoaștere, evaluare și prezentare
prevazute în mai multe standarde: IAS 16 Imobilizari corporale, IAS 38 Imobilizari
necorporale, IAS 17 Contractele de locație (pentru activele preluate printr-un contract de
locație finantare), IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 40 Investiții imobiliare, IFRS 5 Active
necurente deținute în vederea vănzării  și abandonurile de activități, IAS 2 Stocuri, IAS
11 Contracte de construcții. Diferențele între politicile contabile prezentate in aceste
standarde si regulile fiscale conduc la contabilizarea de impozite amânate.

II. Politici de recunoaștere a activelor

Structurile de active care constituie obiectul acestui capitol sunt: imobilizarile
necorporale, imobilizarile corporale, investițiile imobiliare, activele necurente deținute în
vederea vînzarii, stocurile. Cu excepția imobilizărilor necorporale, celelalte active sunt
recunoscute în una din aceste structuri în funcție de destinația (utilizarea) acestora. Pentru a
fi recunoscut un activ, trebuie indeplinite criteriile de recunoastere : este probabil ca
entitatea să beneficieze de avantajele economice asociate, iar elementul are un cost sau o
valoare justă care poate fi masurat(a) în mod fiabil.
Se recunoaște un activ daca sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere. Activul nu se
recunoaște dacă se consideră improbabil ca entitatea să beneficieze de avantaje economice.¹

3
 ¹.Deşi este o legătură strânsă între angajarea unor costuri şi generarea de active, cele două nucoincid. Pot fi
efectuate costuri care nu economice viitoare şi nu poate firecunoscut un activ. De asemenea, pot fi dobândite
active pentru care nu s-au angajat costuri (de exemplu, active primite ca donaţie) (Cadrul conceptual, par. 59)

Principalele probleme legate de recunoasterea activelor sunt urmatoarele:

- în ce moment se recunoaște un activ și în ce structură de active?;²
- ce costuri pot fi recunoscute ca activ?;
- câte elemente de activ se recunosc și în ce structură de active (problema activelor
complexe)?.

II.1. Imobilizările necorporale

O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi

deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a
fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă când:
a). este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată,
autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract
corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau
b). decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi
sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.³
Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum ar fi un
compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală (în cazul unei licenţe sau al unui
brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente
corporale, cât şi necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare
necorporală, o entitate evaluează care element este mai semnificativ.

4
 ²Încadrarea corectă într-o anumită structură permite identificarea politicilor contabile de evaluare şi prezentare în situaţiile
financiare care trebuie aplicate.
³ OMFP 1802/2014, M Of nr 963/30 dec 2014 sectiunea 4.4. art. 150.

Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile

de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de
dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare
ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile
cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare.
Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a
unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de
cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate,
deoarece, în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o
imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare.

II.2. Imobilizările corporale

Conform OMFP 1802/2014 activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii

economice viitoare şi deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul
de achiziție sau la costul de producție, cu respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni.4
În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului
profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității.
În unele cazuri, ar putea fi adecvat sa fie agregate elementele nesemnificative
individual, cum ar fi matritele, aparatele de masură și control, uneltele și alte elemente
similare, și să se aplice criteriile de recunoaștere a valorii agregate a acestora.
Piesele de schimb și echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri și
recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totusi, piesele de schimb importante și
echipamentele de securitate sunt considerate imobilizari corporale atunci când o entitate preconizează
că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai..mari..de..un..an.
Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor
corporale. Cu privire la cheltuielile ulterioare, noile dispoziții prevăd că o entitate nu recunoaște în
valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale costurile intreținerii zilnice a elementului
respectiv.

5
4.OMFP 1802/2014, M Of nr 963/30 dec 2014 sectiunea 4.4. art. 138

Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe măsură ce sunt suportate.
Costurile intreținerii zilnice sunt reprezentate, în principal, de costurile cu manopera și materiale
consumabile. Scopul acestor cheltuieli îl constituie reparațiile și întreținerea curente ale elementului
de imobilizari corporale.

II.3. Investiții imobiliare

Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire  ori o parte a unei clădiri  
sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar)
mai degrabă  pentru a obține venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori
ambele, decât pentru:    
a). a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative; sau    
b). a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității. 5
Investițiile imobiliare vor fi recunoscute ca activ atunci când:
- este probabil să fie generate către entitate beneficii economice viitoare aferente investiției
imobiliare; și
- costul investiției imobiliare poate fi evaluat în mod credibil.
O investiție imobiliară este evaluată, inițial, la cost. Costurile de tranzacționare sunt
incluse în evaluarea inițială. Costul unei investiții imobiliare achiziționate este format din
prețul de cumpărare al acesteia plus orice cheltuieli direct atribuibile. Cheltuielile direct
atribuibile includ:
- onorariile profesionale pentru prestarea serviciilor juridice;
- taxele de transfer ale proprietății;
- alte costuri de tranzacționare.

6
5.OMFP 1802/2014, M Of nr 963/30 dec 2014 sectiunea 4.4.3 art. 197

II.4. Active necurente deținute în vederea vânzării

Conform IFRS 5.6, activele necurente deținute în vederea vânzării sunt acele active a
caror valoare contabila va fi recuperata, în mod individual sau în grup, mai degrabă prin
vânzare decât prin utilizare. Datorită politicilor specifice de evaluare este foarte importantă
data clasificării, adică data la care un activ poate fi recunoscut ca activ necurent deținut în
vederea vânzării. Data clasificării este data la care sunt îndeplinite urmatoarele condiții:
- activul este disponibil pentru o cesiune imediată, în starea sa actuală, sub rezerva unor
condiții suspensive, care sunt obițnute pentru tranzacții similare;
- cesiunea are un grad ridicat de probabilitate, adică managerii s-au angajat într-un plan de
cesiune a activului, se cauta un cumpărător, se așteaptă ca cesiunea completă să se realizeze
în mai putin de un an, iar acțiunile necesare pentru realizarea cesiunii fac improbabilă o
schimbare semnificativă a planului de cesiune sau un abandon al acestuia.

II.5. Stocuri

Stocurile sunt active circulante:     

a). deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activității;    
b). în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activității;
sau     
c). sub formă  de materii prime, materiale  şi alte consumabile care urmează să  fie folosite
în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.6    
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării
(de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de
entitățile ce au ca activitate principală obținerea şi vânzarea unor astfel de produse).    

7
 În cazul în care construcțiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către
entitatea care le‐a realizat, ele reprezintă imobilizări.    
Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se
înregistrează la stocuri.
  Recunoasterea, așa cum este definită în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea
situațiilor financiare, este procesul încorporării în bilanț sau în contul de profit și pierdere a
unui element care îndeplinește criteriile de recuonaștere. Acest proces implică descrierea în
cuvinte a elementului respectiv și asocierea unei anumite sume, precum și includerea sumei
respective în totalul bilanțului sau al contului de profit și pierdere.

8
6.OMFP 1802/2014, M Of nr 963/30 dec 2014 sectiunea 4.5.2 art. 272