Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BENEFICIILE ANGAJAȚILOR
1
Cuprins
I. Introducere
2
I.Introducere
Beneficiile angajaților pot lua diverse forme și pot fi clasificate după mai multe
criterii, după cum vom vedea. Standardul IAS 19 nu face distincție între beneficiile
acordate în forma bănească (salarii, prime etc.) sau sub alte forme (avantaje în natură,
avantaje în servicii etc.). În categoria angajaților intră și managerii. Este, de asemenea,
important să înțelegem că recunoașterea și contabilizarea beneficiilor angajaților nu are
legatură cu deductibilitatea fiscala a acestor avantaje; Statele care aplica Standardele
Internationale de Contabilitate trateaza prin legi speciale regimul juridic și fiscal al
acestor beneficii.
c). alte beneficii pe termen lung, care includ plăți în urma plecărilor pe termen lung din
serviciu cu sau fără garantarea păstrării postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce
decurg din servicii pe termen lung, beneficii pentru perioade cu indisponibilități pe
termen lung și, dacă nu sunt plătibile în totalitate în termen de douasprezece luni după
încheierea perioadei, participări la profit, planuri de prime și compensații amânate;
3
II.Politici contabile privind beneficiile angajaților
4
Beneficiile angajaților pe termen scurt
Beneficiile pe termen scurt sunt recunoscute simplu ca și o cheltuială în situațiile
financiare ale angajatorului, în perioada curentă.
Contabilitatea pentru restul beneficiilor este mai complicată datorită faptului că se
referă în general la sume consistente și care se întind pe o perioadă lungă de timp. În
trecut entitățile recunoșteau și aceste benficii în contul de profit și pierdere pe baza
plăților efectuate.
Ca și regula generală, standardul menționează că :
– o datorie trebuie recunoscută atunci când un angajat a prestat un serviciu în schimbul
beneficiului care urmează a fi primit de la angajator, la un moment dat în viitor.
– o cheltuială ar trebui recunoscută când entitatea beneficiază de rezultatele serviciului
oferit de angajat fără a ține cont de momentul în care angajatul a primit sau va primi
benficiul aferent prestării serviciului.
De regulă o entitate se va bucura de rezultatele serviciului oferit de angajat cu
mult înainte ca angajatul să fie recompensat pentru acesta. În anumite situații
recompensarea se face abia dupa terminarea angajării, respectiv benficiile sub forma
planurilor de pensii.
Beneficiile post-angajare
Planurile de beneficii post – angajare sunt clasificate fie ca planuri de contribuții
determinate, fie ca planuri de beneficii determinate, depinzând de substanța economică a
planului.
În cadrul planurilor de contribuții determinate, întreprinderea are obligația să
contribuie în funcție de salariul realizat de angajatul sau pe parcursul perioadei.
Contribuția este considerată fixă din acest punct de vedere (deși ea depinde de nivelul
beneficiilor câștigate de anagajt), deoarece nu implică o obligație viitoare a entității de a
crește pensiile angajaților. Toate riscurile sunt transferate asupra angajatului. În cazul în
care planul de pensii nu are randamentul scontat sau rata inflației este mare, cel care
pierde este anagajtul, întreprinderea nefiind obligată să revizuiască beneficiile post –
angajare pentru foștii săi salariați sau pentru cei prezenți (ne referim la benficiile aferente
5
perioadelor anterioare). Angajații vor încasa la pensionare beneficii variabile, în funcție
de contribuțiile făcute și de alți factori, cum ar fi randamentul planului de pensii, rata
inflației etc. De regula, planurile de stat sunt planuri de contribuții determinate.
În cadrul planurilor de beneficii determinate, intreprinderea se obligă să asigure o
pensie foștilor săi angajați, pensie ce depinde de anumiți factori care nu sunt cunoscuți la
data la care angajații prestează servicii pentru întreprindere și castigă dreptul la beneficii
post – anagajare. Acești factori pot fi doar estimați cu o oarecare aproximare. Toate
riscurile sunt transferate asupra angajatorului. În cazul în care planul de pensii nu are
randamentul scontat sau factorii estimați au o alta evoluție (cum ar inflația, vârsta de
pensionare, durata de viață dupa pensionare etc.), întreprinderea este obligată să facă plăți
suplimentare către fondul de pensii pentru a asigura foștilor angajați beneficiile promise.
Angajații vor încasa la pensionare beneficii fixe (din punct de vedere al modului de
calcul), indiferent de rentabilitatea fondului sau de alți factori.
6
fiind condiționat de plecare, fie se poate vorbi de încheiere involuntară, dacă angajatorul
decide încheierea unui contract de muncă înainte de pensionarea anormală.
a). acțiuni, opțiuni pe acțiuni și alte instrumente de capitaluri proprii emise angajaților, la
o valoare mai mica decât valoarea justă la care acele instrumente ar fi emise către o a
treia parte; și
b). plăți de numerar, a caror valoare va depinde de prețurile de piață viitoare ale
acțiunilor întreprinderii raportoare.
Compensațiile sub forma participațiilor la capitalurile proprii pot afecta:
a). poziția financiară a unei întreprinderi prin solicitarea ca aceasta să emită instrumente
financiare de capitaluri proprii sau să convertească instrumentele financiare, de exemplu,
când angajații sau planurile de compensare pentru angajat dețin opțiune pe acțiuni, sau au
satisfăcut parțial prevederile referitoare la legitimitate ce le vor permite să
achiziționeze în viitor opțiuni pe acțiuni; și
b). performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi prin reducerea valorii
numerarului sau a altor beneficii ale angajatului, pe care o întreprindere le furnizeaza
angajaților în schimbul serviciilor acestora.
7
Bibliografie
1. IAS 19 ” Beneficiile angajaților”