POLITICI CONTABILE PRIVIND

BENEFICIILE ANGAJAȚILOR

1
 Cuprins

I. Introducere

II. Politici contabile privind beneficiile angajaților

2
 I.Introducere

Beneficiile angajaților pot lua diverse forme și pot fi clasificate după mai multe
criterii, după cum vom vedea. Standardul IAS 19 nu face distincție între beneficiile
acordate în forma bănească (salarii, prime etc.) sau sub alte forme (avantaje în natură,
avantaje în servicii etc.). În categoria angajaților intră și managerii. Este, de asemenea,
important să înțelegem că recunoașterea și contabilizarea beneficiilor angajaților nu are
legatură cu deductibilitatea fiscala a acestor avantaje; Statele care aplica Standardele
Internationale de Contabilitate trateaza prin legi speciale regimul juridic și fiscal al
acestor beneficii.

Exista cinci categorii de beneficii ale angajatilor:

a). beneficii pe termen scurt, cum ar fi indemnizații, salarii și contribuții la asigurările

sociale, concedii de odihnă anuale plătite și concedii medicale plătite, planuri de prime și
participări la profit (dacă se plătesc în douasprezece luni de la sfârșitul perioadei) și
beneficii nemonetare, (cum ar fi asistența medicală, cazarea, masa și bunuri sau servicii
gratuite sau subvenționate) pentru angajații curenți;

b). beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurari de

viață post-angajare și asistență medicală post-angajare;

c). alte beneficii pe termen lung, care includ plăți în urma plecărilor pe termen lung din
serviciu cu sau fără garantarea păstrării postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce
decurg din servicii pe termen lung, beneficii pentru perioade cu indisponibilități pe
termen lung și, dacă nu sunt plătibile în totalitate în termen de douasprezece luni după
încheierea perioadei, participări la profit, planuri de prime și compensații amânate;

d). beneficii pentru încheierea contractului de muncă;

e). compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii.

3
 II.Politici contabile privind beneficiile angajaților

IAS 19 ” Beneficiile angajaților” acorda o importanță deosebită, dar totuși

firească, forței de muncă, acesta ocupând un loc important, după investitori, ca cea mai
importantă categorie de utilizatori ai informației financiare.
Beneficiile angajaților sunt toate formele de contraprestații pe care le acorda
entitatea angajaților în schimbul muncii depuse. Angajatul primește salariu și anumite
beneficii, care se stabilesc prin negocieri între angajator și angajați sau reprezentați de
sindicate. În urma negocierilor se încheie contracte colective și/sau individuale de muncă,
prin care angajații se obligă să efectueze activitățile prevăzute în contract, iar angajatorul
se obliga să-i remunereze pentru munca prestată.
Standardul Internațional de Contabilitate nr. 19, denumit ,,Beneficiile angajaților",
tratează problematica drepturilor salariale ale angajaților privite sub toate aspectele
economice. Acest Standard recomanda modul de contabilizare și prezentare de către
angajatori a informațiilor referitoare la beneficiile angajaților.
Pentru contabilizarea, recunoașterea și evaluarea beneficiilor angajaților, IAS 19
impune entităților să utilizeze contabilitatea de angajament, deoarece este o metoda de
contabilitate în care tranzacțiile și alte evenimente sunt recunoscute atunci când au loc și
nu atunci când numerarul sau echivalentul acestuia este încasat sau plătit, iar
evenimentele sunt înregistrate în evidențele contabile și recunoscute în situațiile
financiare ale perioadelor la care se referă.
Este, de asemenea, important să înțelegem că recunoașterea și contabilizarea
beneficiilor angajaților nu are legatură cu deductibilitatea fiscală a acestor avantaje;
statele care aplica Standardele Internationale de Contabilitate tratează prin legi speciale
regimul juridic și fiscal al acestor beneficii.
Orice entitate care are salariați cu contract de muncă, cât și angajații respectivi
trebuie să suporte anumite cheltuieli privind asigurările, protecția socială și personalul,
însă standardul IAS 19 prevede doar partea suportată de entitate, nu și pe cea suportată de
stat sau de angajat.
În continuare voi dezvolta cele cinci categorii de beneficii ale angajaților.

4
 Beneficiile angajaților pe termen scurt
Beneficiile pe termen scurt sunt recunoscute simplu ca și o cheltuială în situațiile
financiare ale angajatorului, în perioada curentă.
Contabilitatea pentru restul beneficiilor este mai complicată datorită faptului că se
referă în general la sume consistente și care se întind pe o perioadă lungă de timp. În
trecut entitățile recunoșteau și aceste benficii în contul de profit și pierdere pe baza
plăților efectuate.
Ca și regula generală, standardul menționează că :
– o datorie trebuie recunoscută atunci când un angajat a prestat un serviciu în schimbul
beneficiului care urmează a fi primit de la angajator, la un moment dat în viitor.
– o cheltuială ar trebui recunoscută când entitatea beneficiază de rezultatele serviciului
oferit de angajat fără a ține cont de momentul în care angajatul a primit sau va primi
benficiul aferent prestării serviciului.
De regulă o entitate se va bucura de rezultatele serviciului oferit de angajat cu
mult înainte ca angajatul să fie recompensat pentru acesta. În anumite situații
recompensarea se face abia dupa terminarea angajării, respectiv benficiile sub forma
planurilor de pensii.

Beneficiile post-angajare
Planurile de beneficii post – angajare sunt clasificate fie ca planuri de contribuții
determinate, fie ca planuri de beneficii determinate, depinzând de substanța economică a
planului.
În cadrul planurilor de contribuții determinate, întreprinderea are obligația să
contribuie în funcție de salariul realizat de angajatul sau pe parcursul perioadei.
Contribuția este considerată fixă din acest punct de vedere (deși ea depinde de nivelul
beneficiilor câștigate de anagajt), deoarece nu implică o obligație viitoare a entității de a
crește pensiile angajaților. Toate riscurile sunt transferate asupra angajatului. În cazul în
care planul de pensii nu are randamentul scontat sau rata inflației este mare, cel care
pierde este anagajtul, întreprinderea nefiind obligată să revizuiască beneficiile post –
angajare pentru foștii săi salariați sau pentru cei prezenți (ne referim la benficiile aferente

5
 perioadelor anterioare). Angajații vor încasa la pensionare beneficii variabile, în funcție
de contribuțiile făcute și de alți factori, cum ar fi randamentul planului de pensii, rata
inflației etc. De regula, planurile de stat sunt planuri de contribuții determinate.
În cadrul planurilor de beneficii determinate, intreprinderea se obligă să asigure o
pensie foștilor săi angajați, pensie ce depinde de anumiți factori care nu sunt cunoscuți la
data la care angajații prestează servicii pentru întreprindere și castigă dreptul la beneficii
post – anagajare. Acești factori pot fi doar estimați cu o oarecare aproximare. Toate
riscurile sunt transferate asupra angajatorului. În cazul în care planul de pensii nu are
randamentul scontat sau factorii estimați au o alta evoluție (cum ar inflația, vârsta de
pensionare, durata de viață dupa pensionare etc.), întreprinderea este obligată să facă plăți
suplimentare către fondul de pensii pentru a asigura foștilor angajați beneficiile promise.
Angajații vor încasa la pensionare beneficii fixe (din punct de vedere al modului de
calcul), indiferent de rentabilitatea fondului sau de alți factori.

Alte beneficii pe termen lung

  Evaluarea altor beneficii pe termen lung ale angajaților nu este supusă, de regulă,
aceluiași grad de incertitudine ca evaluarea beneficiilor postangajare. Mai mult,
introducerea sau modificările altor beneficii pe termen lung generează foarte rar o valoare
semnificativă a costului serviciului trecut. Din aceste motive, prezentul standard prevede
o metodă simplificată de contabilizare pentru alte beneficii pe termen lung ale angajaților.
Această metodă diferă de contabilizarea prevăzută în cazul beneficiilor postangajare,
după cum urmează:
a). câștigurile și pierderile actuale sunt recunoscute imediat și nu se aplică nici
un „coridor”; și
b). toate costurile serviciilor trecute sunt recunoscute imediat.

Beneficii pentru încheierea contractului de muncă

Elementele aferente beneficiilor pentru încheierea contractului de muncă nu se pot
recunoaște fără ca angajații să nu fi acceptat oferta pentru încheierea contractului de
muncă. Trebuie precizat că terminarea/ încheierea contractelor de muncă se poate realiza
în mod voluntar, dacă angajatul acceptă un pachet de beneficii oferit de întreprindere,

6
fiind condiționat de plecare, fie se poate vorbi de încheiere involuntară, dacă angajatorul
decide încheierea unui contract de muncă înainte de pensionarea anormală.

Compensații sub forma participațiilor la capitalurile proprii.

Compensațiile sub forma participațiilor la capitalurile proprii includ beneficii sub formă
de:

a). acțiuni, opțiuni pe acțiuni și alte instrumente de capitaluri proprii emise angajaților, la
o valoare mai mica decât valoarea justă la care acele instrumente ar fi emise către o a
treia parte; și
b). plăți de numerar, a caror valoare va depinde de prețurile de piață viitoare ale
acțiunilor întreprinderii raportoare.
Compensațiile sub forma participațiilor la capitalurile proprii pot afecta:
a). poziția financiară a unei întreprinderi prin solicitarea ca aceasta să emită instrumente
financiare de capitaluri proprii sau să convertească instrumentele financiare, de exemplu,
când angajații sau planurile de compensare pentru angajat dețin opțiune pe acțiuni, sau au
satisfăcut parțial prevederile referitoare la legitimitate ce le vor permite să
achiziționeze în viitor opțiuni pe acțiuni; și
b). performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi prin reducerea valorii
numerarului sau a altor beneficii ale angajatului, pe care o întreprindere le furnizeaza
angajaților în schimbul serviciilor acestora.

7
 Bibliografie
1. IAS 19 ” Beneficiile angajaților”