Tema 4.

MEDICAŢIA SISTEMULUI RESPIRATOR (I)

4.1. Functiile aparatului respirator

4.2. Medicaţia sistemului respirator

4.2.1. Medicamente antitusive

4.2.2. Medicamennte mucolitice şi expectorante

4.3. Bronhodilatatoare

4.3.1. Agoniştii beta-adrenergici

4.3.2. Metilxantinele

4.3.3. Bronhodilatatoare parasimpatolitice

4.1. Funcțiile aparatului respirator

Funcţiile prinipale:

 Aport de O2 şi eliminarea CO2(schimb de gaze)

 Mentinerea echilibrului acido – bazic

 Rezervor de sînge

 Filtrarea şi distrugerea embolilor din sînge

 Metobolizarea unei substante biologic active (prostoglandine ,

corticosteroizi , leucotriene , serotonin)

 Activarea unor antacoizi (angiotensina).

4.2. Medicaţia sistemului respirator

Cuprinde : Antiasmatice
Expectorante
Antitusive

4.2.1. Medicamente antitusive

Tusea prezintă un act reflex de apărare în cazul bolilor respiratorii.

Terminaţiile senzitive ale nervilor aferenţi localizate în căile aerofore (trahee,
bronhii ), în caz de iritaţie, inflamaţie, transmit informaţia către centrul tusei situat
in bulbul rahidian şi îl activează. Majoritatea medicamentelor antitusive sunt
opiacee sau opioide. Ele acţionează asupra centrului tusei şi îl supresează. În acest
caz, acţiunea opiaceelor nu este produsă prin intermediul receptorilor opioizi.

Morfina - este un antitusiv foarte eficace. Acest efect este produs la doze
mai mici decât cele pentru efectele analgezice şi sedative. Este folosită la câini,
pisici in cazuri excepţionale - în tuse foarte intensă, chinuitoare, refractară la alte
antitusive (fracturi de coaste, pneumotorax, hemoptizii etc. ). Este un stupefiant şi
trebuie mânuit cu mare atenţie. Doza pentru câini 0,1mg/kg, i.m., tid-qid. Nu se
administrează intern deoarece este metabolizată la primul pasaj hepatic.

Codeina - o metilmorfină folosită în formă de clorhidrat sau fosfat. În

comparaţie cu morfina are potență antitusiva de trei ori mai mică, iar analgezică de
12 ori mai mică. Biodisponibilitatea p.o. constituie cca 50%. La prima trecere prin
ficat parţial este demetilată ( 10%) şi transformată în morfină (metabolit activ). Se
conţine în mai multe forme farmaceutice complexe ( comprimate, siropuri, licori).
Acţiunile adverse al codeinei în doze antitusive sunt semnificativ mai puţine decât
ale morfinei. Să nu fie folosită animalelor care au fost supuse intervenţiilor
chirurgicale gastrointestinale. Acţiunea stupefiantă şi dependenţa este considerabil
mai mică decăt în cazul morfinei. Doza pentru câini - 1- 2 mg/kg, p.o. tid- qid.

Hidrocodona - din punct de vedere clinic si farmacologic este similară

codeinei, însă mai potentă.

Dextrometorfin - de fapt nu este considerat opiaceu deoarece nu activează

receptorii opioizi tradiţionali, nu este analgezic nici stupefiant. Este recomandat de
unii autori în calitate de antitusiv. Însă ultimele cercetări infirmă şi această calitate.
Posedă biodisponibilitate redusă, t 1/2 scurt şi clearence rapid.

Butorfanol - un opiaceu agonist-antagonist cu acţiune antitusivă şi

analgezică. Este un analgezic mai potent decât morfina şi antitusiv mai potent
decât codeine. Administrat oral are biodisponibilitate mică. Este indicat la câini.
Doze: 0,055 - 0,11mg/kg, s.c. bid-qid sau 0,055-1,1mg/kg p.o. bid-qid.

Antitusivele.
Sunt folosite atunci cînd tusea este chinuitoare şi nonproductivă. Cu acest scop
pot fi folosite :
Codeina
Butorphanolul
Hydrocodona şi altele

Aceste preparate sunt contraindicate atunci cînd secreţia de mucus în căile

acrofore este excesivă.
 Exemple :

Câine , m.c. ≈ 9 kg. Bronşită acută însoţită de tuse chinuitoare nonproductivă

Rp.: Tab. Codeini sulfas – 15 mg

D.t.d. N X
S. Intern cite una comprimată q 12 h.Pentru supresia tusei.

Câine ,m.c. ≈ 15 kg .Bronşită acută însoţită de tuse chinuitoare

nonproductivă

Rp .: Tab.utorphanoli tartrati – 10 mg
D.t .d. N XVI
S.Intern cite o comprimată q 6 h.Pentru supresia tusei fără oproduce
sedare.

Doza: 0,05-1 mg/kg p.o.q. 6-12 h

Mînz ,m.c. = 200 kg-Bronşită acută însoţită de tuse chinuitoare

nonproductivă

Rp.: Sol. Butorphanoli tartrati

Pro injectionis 0,05 % - 10 ml
D.t.d.N IV in vitro
S. intramuscular cite 10 ml (un flacon) q. 12 h.

Doza : 0,02 mg/kg i.m. b.i.d.- t.i.d.

4.2.2. Medicamente mucolitice şi expectorante

Înainte de iniţierea tratamentului cu fluidizante şi expectorante este necesar să fie

respectate următoarele condiţii:

a) Animalelor bolnave să li se asigure la discreţie apă potabilă. Dacă

animalul este deshidratat să se efectueze rehidratarea organismului cu soluţie
izotonă de clorură de sodiu şi glucoză in părţi egale.

b) Să fie evitate medicamentele care produc deshidratarea

organismului (diureticele, purgativele).
 c) Să fie evitate antitusivele şi medicamentele care cresc viscozitatea
sputei (H1- antihistaminice şi M – colinoblocante).

Expectorantele saline - includ clorura de amoniu, carbonatul de

amoniu, iodura de potasiu, iodura de sodiu. Produsele care conţin iod nu se vor
administra animalelor gestante, cu hipertiroidă şi celor care lactează pentru consum
uman. Aceste medicamente administrate intern stimulează secreţia de mucus din
bronhii prin mecanism reflex. Irită nespecific receptorii mucoasei gastrice şi previn
reflex vago-vagal, cu activarea centrului muco-kinetic din bulb; stimulează secreţia
broșică. lodurile de asemenea stimulează direct secreţia bronșică.

Guaifenezina — este un miorelaxant cu acţiune centrală, şi

concomitent cu acţiune expectorantă, posibil stimulează secreţia bronşică prin
intermediul vagusului. Deşi volumul şi viscozitatea eliminărilor bronhiilor nu se
modifică însă clearence-ul muco-ciliar se accelerează. În farmaciile medical umane
se găseşte un remediu împotriva răcelii care conţine dextrometorfan şi
guaifenazină. În medicina veterinară este indicat în tratarea bronşitelor cronice la
cai.

Bromhexina clorhidrică (bisolven). Compus cuaternar de amoniu

sintetic. Posedă acţiune fluidifiantă, excreto-motorie şi behică (calmantă a tusei).
Este indicată la cabaline cu bronşite acute şi cronice şi în stadiul iniţial al
emfizemului pulmonar. La câini cu bronhopneumonie acută şi cronică. Sub
acţiunea bromhexinei creşte conţinutul de gama-globuline din secreţiile bronhice.
Favorizează trecerea anitibioticelor în lumenul bronhiilor. În vânzare se găsesc
comprimate a câte 8mg, soluţii de uz intern și pentru inhalaţii 2‰ în flacoane a 40
mL şi soluţii injectabile 0,3% în fiole a 10 mL.

Acetilcisteina. Posedă acţiune mucolitică prin gruparea reducătoare

sulfhidrică. Reduce legăturile disulfidice din mucoproteine şi astfel fluidifică
mucusul din căile respiratorii favorizând clearence-ul mucociliar. De asemenea
creşte conţinutul de glutation care indeplineşte funcţia de măturător al radicalilor
liberi de oxigen. În comerţ este disponibilă în formă de soluţie de 10% care poate fi
inhalată prin nebulizare. Inhalarea, în unele cazuri poate declanşa bronhoconstricţie
( prin stimulare a receptorilor iritanţi). Din această cauză tratamentul cu
acetilcisteină trebuie precedat cu tratament bronhodilatator.

Exemplu :

Cîine ,m.c. = 12 kg. Bronşită catarală.

Rp.: Tab. Herba Thermopsidis 0,01 et

Nartii hydrocarbonatis 0,25
 D.t.d- N X
S. Intern cite una comprimată 3-4 ori pe zi

Cîine ,m.c. = 12 kg. Bronşită catarală.

Rp.: Sol. Acetylcysteine 10 %

Pro injectionibus -2 ml
D.t.d. N X in ampull.
S. Intramuscular cite 2 ml de 3 ori pe zi
#
Rp.: Sol. Kalii iodide 3% - 200 ml
Da in vitro fusco !
S. Înteru cite o lingură de masă 3-5 ori pe zi

4.3. Bronhodilatatoare

Prezintă un deosebit interes în tratarea şocului anafilactic, frecvent

intâlnit la feline, precum şi a bronşitelor şi bronhopneumoniilor cronice la
cabaline, bovine, canine însoţite de component astmatizant .

Exemple :
Câne, m.c. ≈ 14 kg .Bronşită catarală însoţită de tuse chinuitoare cu
component asthmatic.

Rp.: Sol. Ephedrini hydrochloride 5% - 1 ml

D.t.d. N X in ampull.
S. Subcutanat , câte 1 ml ,q.12 h.

Cal de tracţiune, m.c. ≈ 500 kg . Bronşită acută exudativă însoţită de tuse

chinuitoare şi bronhoconstricţie

Rp.: Syropi Clenbuteroli hydrochloride 72,5 mcg/ml- 100 ml

Da in vitro
S. Intern câte 6 ml t.i.d., trei zile consecutive

Doza : 0,8 mcg/kg m.c.

Câne, m.c. bronșită cronică cu componență astmatică

Rp.: Sol . Isoproterenoli pro injectionibus 0,2 mg/kg – 1 ml
 D.t.d. N XII in ampull.
S. Subcutanat câte 1 ml ( una fiola ) q.b.h. Pentru dilatarea bronhiilor

Doza : 0,1-0,2 mg/ câine q.b.h.

Cuprinde:

 Agoniştii beta-adrenergici

 Metilxantinele

 Bronhodilatatoare parasimpatolitice

4.3.1. Agoniştii beta-adrenergici (simpatomimeticele)

Sunt medicamente de elecţie în tratarea bronhopneumoniilor însoţite

de bronhospasm şi de dereglare a funcţiei de drenare a bronhiilor.

Mecanismul de acțiune:

Stimulează receptorii beta-2 din muşchii netezi bronhiali, creşte

concentraţia de AMPc, produce bronhodilataţie.

• Stimuleză receptorii beta-2 de pe mastocite inhibând degranularea lor şi,

astfel diminuează eliberarea mediatorilor proinflamatori ( histamină,
leucotriene, prostaglandine şi alţii). Însă alte celule care participă la
inflamaţie nu sunt supresate.

• Stimulează secreţia de mucus fluid din căile aerofore şi astfel creşte

clearence-ul mucociliar

• Inhibă transmisia colinergică

• Blocantele recetorilor β – 2 (propranololul) sunt contraindicate animalelor

bolnave de bronşită.

Epinefrina (adrenalina) Simpatomimetic, cardioexcitant

(determină cresterea puterii de contracţie, a excitabilităţii, a conductibilităţii
şi a ritmicităţii inimii), bronhodilatator si vasosupresor. Prin stimularea
receptorilor beta-1 şi beta-2 produce efectele cardiostimulator şi
bronhodilatator, iar prin stimularea receptorilor alfa-1 produce
vasoconstricţie urmată de decongestionarea bronhiilor. Este rezervată
cazurilor de urgenţă când bronhoconstricţia ameninţă viaţa pacientului. Din
cauză că stimulează şi alţi receptori şi a duratei scurte de acţiune epinefrina
 nu este potrivită pentru un tratament de lungă durată. Este disponibilă soluţie
de 1‰ în fiole a 5 ml, se administrează s.c. la animale mari 3-5 ml,
animalele mijlocii 1-3 ml, animale mici 0,1-1 ml. Acţiunea apare imediat, iar
efectul durează 1-3 ore. Pentru a scoate animalul din criză, de obicei, este
suficientă o singură injecţie.

Izoprenalina beta-adrenergic nonselectiv. Deoarece activează şi

receptorii beta-1, nu este potrivit tratamentului de lungă durată. Se
administrează in doze: la câini 0,1-0,2mg/kg i.m.,s.c. la pisici 4-6 mg i.m.; la
cabaline 0,4mg/kg (diluat) intravenos. De obicei se diluează în proporţie de
0,2 mg/50 mL soluţie salină. Se administrează lent sub controlul frecventei
cardiace. Administrarea se va opri atunci când frecventa cardiacă se va
dubla.

Terbutalina. Este un agonist beta-2 adrenergic similar

izoprenalinei însă, cu durata de acţiune mult mai mare (6-8 ore).

Clenbuterol. Este folosit în tratarea bolilor cronice obstructive a

organelor respiratorii la cabaline. Dilată bronhiile, decongestionează
mucoasa, creşte transportul mucociliar şi inhibă eliberarea mediatorilor
inflamaţiei de către macrofagi. Este interzisă folosirea pentru animalele
destinate consumului uman. În organism clenbuterolul este implicat în
repartiţia (împărţire) nutrienţilor, direcţionând evitarea ţesutului adipos în
favoarea masei musculare. Produsele animalelor tratate cu acest medicament
prezintă un mare pericol pentru oameni. În Republica Moldova nu este
disponibil. Poate fi adus din alte ţări ilegal. Există în formă de sirop (uz oral)
care conţine 72,5 micrograme/ mL (în sticle a 100, 330 şi 460 mL). Mai este
folosit în distocii, relaxează muşchii uterini.

Deoarece agoiliştii beta-adrenergici administraţi sistemic au şi

efecte adverse au fost elaborate metode de administrare prin inhalare in
formă de aerosol sau vapori împreună cu glucocorticoizi. Un dispozitiv de
făcut aerosol pentru oameni poate fi acomodat condiţiilor de tratare a cailor
cu boli respiratorii cronice.

4.3.2. Metilxantinele

Printre cele mai importante efecte produse de metilxantine pot fi enumerate:

• a) Bronhodilatarea
• b) Stimularea clearence-ului mucociliar
• c) Stimularea SNC
• d) Stimularea moderată cardiacă
 • e) Stimularea moderată a diurezei
• f) Inhibarea degranulării mastocitelor şi bazofilelor şi a eliberării
mediatorilor bronhoconstrictori şi proinflamatori
• g) Imunomodularea reacţiilor induse de alergeni.

Mecanismele de acțiune ale metilxantinelor încă nu sunt în totalitate

elucidate. Însă un rol important îl au cîteva mecanisrne celulare care sunt
menţionate:
 Antagonizarea adenozinei. Adenozina este un mediatoral sistemului purin-
ergic care inhibă adenilat ciclaza si astfel diminuează sinteza de AMPc
(bronhoconstricţie). Ea, de asemenea potenţiază eliberarea de mediatori ai
inflamaţiei şi alergiei din mastocite (acţiune proinflamatoare).
 Inhibarea PDF (fosfodiesterazei), enzimă responsabilă de scindarea AMPc.
Creste concentraţia de AMPc.
 Creşterea eliberării de catecolamine stocate în granule in terminatiile
neuronale.
 Creşterea disponibilităţii Ca pentru proteinele contractile din miocard si
diafragmă

Teofilina. Alcaloid care se găseşte în frunzele de ceai. Este

disponibilă în mai multe forme farmaceutice: soluţii injectabile, elixire,
comprimate, capsule. Indicată în tratarea bronhopneumoniilor la cabaline,
canine şi feline. Doza p.o.: cabaline — 10-15mg/kg, bid; canine — 5-7
mg/kg, tid; feline — 3mg/kg, bid. Doza i.v.: cabaline 15mg/kg, lent; canine
10 mg/kg, lent;

 
4.3.3. Bronhodilatatoare parasimpatolitice (anticolinergice)

Parasimpatoliticele blochează receptorii muscarinici M3 şi scad

tonusul vagal. Produc bronhodilatare moderată, predominant la nivelul bronhiilor
mari şi hiposecreţie bronşică.
Atropina. Alcaloid extras din mătrăgună, măselăriţă, ciumăfaie, laur.
Există mai multe forme farmaceutice de atropină (comprimate, soluţii, soluţii
injectabile). Este utilizată în calitate de preanestezic (previne bradicardia şi reduce
secreţia căilor aerofore) şi în urgenţe la animalele intoxicate cu compuşi organo-
fosforici pentru combaterea dispneei. De asemenea este utilizată în tratarea bolilor
respiratorii însoţite de bronhoconstrictie (astm bronsic, emfizem pulmonar).
La cai se administrează intravenos, în doză mică (0,014mg/kg) pentru
dilatarea bronhiilor şi in doză mare ( 0,022mg/kg) pentru a prognoza bolii in caz de
bronşită recurentă agravată cu obstrucţia căilor aerofore. Dacă rezultatele sunt
negative, continuarea tratamentului cu bronhodilatatoaree nu mai are sens.
Atropina traversează bariera hematoencefalică, excită SNC şi, în caz de
supradozare produce grave dereglări ale SNC. Atropina sporeşte viscozitatea
secreţiei bronşice şi poate agrava evoluţia maladiei.
Glicopirolatul. Compus cuaternar de amoniu cu acţiune
antimuscarinică la fel ca atropina, însă spre deosebire de ultima nu traversează
apreciabil bariera hematoencefalică. Graţie acestei particularităţi, glicopirolatul nu
excită SNC, cum se întâmplă în cazul atropinei. În calitate de bronhodilatator este
indicat pentru cai în doza 2-3 mg, i.m., bid-tid.