12.3 Limitarea egoismului.

După cum ne arată practica social-morală, unui individ nu îi este propriu un interes privat
care să contribuie la binele comun. De aceea este nevoie de anumite eforturi sociale ale
comunităţii prin intermediul unor organe speciale şi instituţii speciale împuternicite cu aceste
prerogative în lupta cu parazitismul social pentru înfăptuirea echităţii. Echitatea se reduce la
aceea că fiecare membru al comunităţii, în mod incontestabil, îşi aduce contribuţia în dependenţă
de forţele sale la binele comun şi general. Altfel spus, echitatea se bazează pe limitarea
egoismului. Aşadar, limitarea egoismului trebuie să poarte, în mod necesar, nu numai un
caracter organizat, juridic, ci şi moral. O modalitate eficientă de limitare a egoismului o
constituie altruismul. În acest caz, altruismul şi egoismul se manifestă în mod diferit: altruismul
ca o cerinţă principială, care îl obligă pe om să o îndeplinească, iar egoismul, ca o facultate reală
a individului, ca un principiu personal al lui.
În lumina acestor idei este evident că problema etică reală, reflectată în dilema altruism-
egoism, constă în contradicţia nu dintre interesul general şi cel privat, ci în contradicţia dintre Eu
şi Tu, dintre interesul meu şi al celui străin. Obligaţiunile sânt acceptabile de către egoist numai
în cazul în care ele corespund intereselor lui personale. Egoistul este de acord să-şi respecte
promisiunile, să respecte pe alţii, să nu le provoace suferinţe şi să le acorde ajutor cu condiţia ca
astfel el să-şi poată realiza propriul interes. Dacă este vorba despre sporirea bunurilor personale,
atunci virtutea şi justeţea faptului sânt puse în dependenţă de o comportare raţională concepută în
mod mercantilist. În cadrul conflictului dintre raţionalitatea mercantilistă şi justeţea morală,
egoistul trece de partea raţionalităţii care se plasează în afara moralei şi prin aceasta pune sub
semn de întrebare sensul şi justeţea obligaţiunilor impuse lui.
Aşa cum rezultă din definiţia altruismului elucidată mai sus şi din însuşi cuvântul „altruism", este
vorba despre contribuţia nu la interesul general, ci la interesul altui om, posibil ca egal, sau, în
orice condiţii, ca apropiat. În acest sens, altruismul se deosebeşte de colectivism ca principiu care
îl orientează pe om spre binele comunităţii sau al grupului social.