Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii.

131

Capitolul 3

„Metoda celor mai mici pătrate”

Exemplificăm teoria, pe următoarea aplicaţie:

Aplicaţie: Producţia unui bun material exprimată în unităţi convenţionale a evoluat timp
de un deceniu astfel:

Anii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Producţia a 14 21 b 24 c 30 34 d e

Să se ajusteze datele folosind m.c.m.m.p. (metoda celor mai mici pătrate) şi să se

determine valorile a, b, c, d, e cu ajutorul (pe baza) funcţiei de ajustare stabilite.

Rezolvare:

Se reprezintă grafic (în planul de coordonate xOy):

timpul (la noi: anii, sau în alte probleme lunile) pe axa orizontală Ox,

iar:

fenomenul economic studiat (la noi: dezvoltarea producţiei, sau încasările unei SC =
= (societăţi comerciale), sau încă CA = (cifra de afaceri) a unei multinaţionale) pe axa verticală
Oy (axa perpendiculară pe axa Ox).

Mai precis, reprezentăm grafic în planul ℝ 2 (de coordonate xOy) punctele de coordonate:

anul
↓
(xi, yi), ambele cunoscute,  i = 1, n = 1,5 (în teorie s-a notat cu „n” numărul acestor
↑ puncte de coordonate ambele cunoscute),
producţia înregistrată (măsurată, sau observată) în anul respectiv

pentru a vedea ce imagine grafică de curbă se poate intui în legătură cu fenomenul economic
studiat, sau pentru a vedea ce tip de curbă se poate trasa (sau trece) prin şi printre unele dintre
aceste n (= (la noi) = 5) puncte de coordonate ambele cunoscute, sau încă pentru a vedea în
jurul cărei curbe se grupează (se concentrează) norul format din aceste n (= (la noi) = 5)
puncte de coordonate ambele cunoscute.

Exemple de curbe din economie:

132 Virginia Atanasiu

1) dreapta (sau linia dreaptă), de ecuaţie: y = ax + b, cu 2 parametrii necunoscuţi iniţial a

şi b (a, b  ℝ) [funcţia liniară, adică funcţia polinomială de gradul întâi are ca reprezentare
grafică în plan dreapta sau linia dreaptă];

2) parabola de gradul II, de ecuaţie: y = ax2 + bx + c, cu 3 parametrii necunoscuţi iniţial

a, b şi c (a, b, c  ℝ) [funcţia polinomială de gradul doi are ca reprezentare grafică în plan
parabola de gradul II];

3) parabola de gradul III, de ecuaţie: y = ax3 + bx2 + cx + d, cu 4 parametrii necunoscuţi

iniţial a, b, c şi d (a, b, c, d  ℝ) [funcţia polinomială de gradul trei are ca reprezentare
grafică în plan parabola de gradul III];

4) exponenţiala, de ecuaţie: y = bax, cu 2 parametrii necunoscuţi iniţial a şi b (a, b  0 )

[funcţia exponenţială are ca reprezentare grafică în plan curba exponenţială; unul dintre
factorii funcţiei exponenţiale trebuie să fie de tip exponenţial, adică de tipul „ax”, nu neapărat
„ex”];

a
5) hiperbola, de ecuaţie: y =
x
 b , cu 2 parametrii necunoscuţi iniţial a şi b (a, b  ℝ).
a
6) logistica:y = , cu 3 parametrii necunoscuţi iniţial a, b şi c (a, b, c  ℝ).
1  e b ct

Din reprezentarea grafică a şirului de date empirice (cunoscute, observate), adică a

in
punctelor de coordonate: (x , y ), cu i = 1,5 (
teorie: ), unde:
 1, n
i i

x1 = 2, y1 =14;
x2 = 3, y2= 21;
x3 = 5, y3= 24;
x4 = 7, y4= 30;
x5 = 8, y5= 34,

va rezulta ce imaginea grafică de curbă, se poate intui.

in
În acest sens, se constată faptul că punctele (xi, yi), cu i = 1,5 (
teorie: ), se grupează în
 1, n
jurul unei drepte, întrucât prin şi printre ele se poate trasa o dreaptă, de ecuaţie:

y = y(x) = a + bx,
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 133

cu a şi b parametrii reali necunoscuţi.

Propunem ca funcţie de ajustare (de aproximare) a producţiei funcţia liniară, ce are ca

reprezentare în plan dreapta de ecuaţie:

y = y(x) = a + bx,

cu a şi b parametrii reali necunoscuţi.

Prin urmare, reprezentarea grafică sugerează ca funcţie de ajustare (de aproximare)

posibilă a producţiei sau a tendinţei de ansamblu a dezvoltării fenomenului: funcţia liniară,
deoarece funcţia ce defineşte dreapta este funcţia liniară.

Într-adevăr:

y (producţiile)

40
₋ 34 (y5) *
30 (y4) *
₋ 24 (y3) *
20 21 (y2)*

10
(y1) ₋14 *
O | | | | | | | | | | x (anii)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
x1 x2 x3 x4 x5

Coeficienţii a şi b ai dreptei sunt soluţiile sistemului (SG) de ecuaţii normale ale lui
Gauss, şi anume:

n 5 n 5 n 5 n 5 n 5
a  xi + b  xi =  xi0 y i ,  5a + b  xi = y
0 1
i ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
n 5 n 5 n 5 n 5 n 5 n 5
a  xi + b  xi =  xi1 yi . a  xi + b  xi = x y
1 2 2
i i .
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

(avem 2 necunoscute: coeficienţii dreptei, ceea ce implică (SG) are 2 ecuaţii)

Ecuaţiile din (SG) se obţin astfel (conform m.c.m.m.p.)::

134 Virginia Atanasiu

- pornim de la ecuaţia dreptei pe care o scriem pentru fiecare punct de coodonate (xi, yi)
ambele cunoscute, cu i = 1,5 , ceea ce înseamnă că înlocuim x (din ecuaţie) cu xi (prima
coordonată cunoscută de la aceste puncte) şi y (din ecuaţie) cu yi (a doua coordonată cunoscută
de la aceste puncte),  i = 1, n = (la noi) = 1,5 , şi apoi aplicăm „  ” ambilor membrii ai
egalităţilor, deducând astfel prima ecuaţie a lui (SG):

 5 5
y = a + bx x  xi yi = a + bxi,  i = 1,5
"
"
 y i =  (a  bx ) i =
y  yi i 1 i 1

5 5

 a   bxi =
i 1 i 1
5 5 5 5
= a  1 + b  xi = a x 5 + b  xi = 5a + b  xi , şir de egalităţi, din care reţinem începutul
i 1 i 1 i 1 i 1

cu sfârşitul lui, pe care îl scriem, citindu-l de la sfârşit la început, pentru ca membrul stâng să
conţină necunoscutele a şi b. Astfel, obţinem prima ecuaţie a lui (SG), şi anume:

5 5
5a + b  x i = y i .
i 1 i 1

- apoi, pornim tot de la ecuaţia dreptei, scrisă pentrru fiecare punct de coordonate (xi,
yi) ambele cunoscute, cu i = 1,5 , adică de la:


y = a + bx x  xi yi = a + bxi,  i = 1,5 ,
y  yi

pe care o înmulţim cu xi1,  i = 1,5 , după care aplicăm „  ” ambilor membrii ai

egalităţilor, deducând astfel a doua ecuaţie a lui (SG):

5
yi = a + bxi|(xi),  i = 1,5  yixi = axi + bxi ,  i = 2
1,5 , "
"
 y x
i 1
i i =
5 5 5 5 5 5
=  (ax
i 1
i  bxi2 )  y x
i 1
i i =  ax   bx
i 1
i
i 1
i
2
= a  x i + b  x i , şir de egalităţi, din care
i 1 i 1
2

reţinem începutul cu sfârşitul lui, pe care îl scriem, citindu-l de la sfârşit la început, pentru ca
membrul stâng să conţină necunoscutele a şi b. Astfel, obţinem a doua ecuaţie a lui (SG), şi
anume:

5 5 5
a  xi + b  xi = y x
2
i i .
i 1 i 1 i 1
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 135

La prima ecuaţie a lui (SG) s-a considerat că am înmulţit cu 1 interpretat ca xi0, iar la a
doua ecuaţie a lui (SG) s-a considerat că am înmulţit cu xi1 (xi la puterea egală cu gradul funcţiei
polinomiale ce defineşte ecuaţia dreptei).

Procedând ca mai sus, am obţinut ecuaţiile lui (SG) pentru dreaptă.

Pentru a determina sumele, care figurează în sistemul (SG) de mai sus, organizăm
calculele într-un tabel, ale cărui rubrici sunt date de termenii generali ai acestor sume:

xi yi xi2 xiyi
2 14 4 28
3 21 9 63
5 24 25 120
7 30 49 210
8 34 64 272
 2  1  1  6
5 23 51 93

După înlocuiri, sistemul (SG) devine:

5a + 25b = 123,
25a + 151b = 693,

cu soluţia: a = 9,6 şi b = 3.

Deci, ecuaţia dreptei de ajustare este:

in
teorie
y = y(x) = a + bx a 9 , 6 b 3 = 9,6 + 3x ( este: g(x)).


Prin urmare, tendinţa producţiei sau tendinţa de ansamblu a dezvoltării fenomenului
este ajustată de această dreaptă.

În cele ce urmează, calculăm eroarea medie totală apărută la aproximarea producţiei

prin dreaptă, pentru a ne asigura ca această curbă a fost bine (sau corect) aleasă pentru
estimarea (aproximarea, ajustarea) producţiei.

În prealabil, determinăm producţiile (înregistrate) calculate sau ajustate, sau

aproximate după dreaptă, pentru ca mai apoi să calculăm suma pătratelor erorilor sau
abaterilor valorilor ajustate de la cele măsurate (înregistrate), iar în final să aflăm eroarea
medie totală apărută la aproximarea producţiei prin dreaptă. Dacă eroarea comisă este foarte
mică în raport cu datele de intrare ale producţiei, atunci dreapta a fost bine aleasă pentru
estimarea producţiei.
136 Virginia Atanasiu

Valorile ajustate după respectiva dreaptă (adică producţiile (înregistrate) calculate sau
ajustate, sau aproximate după dreaptă) notate cu yi’ cu i = 1,5 sunt:

yi’ = g(xi) = 9,6 + 3xi, cu i = 1,5 ; mai precis:

y1’ = g(x1) = 9,6 + 3x1 = 9,6 + 3 x 2 = 9,6 + 6 = 15,6  y1 = 14;
y2’ = g(x2) = 9,6 + 3x2 = 9,6 + 3 x 3 = 9,6 + 9 = 18,6  y2 = 21;
y3’ = g(x3) = 9,6 + 3x3 = 9,6 + 3 x 5 = 9,6 + 15 = 24,6  y3 = 24;
y4’ = g(x4) = 9,6 + 3x4 = 9,6 + 3 x 7 = 9,6 + 21 = 30,6  y4 = 30;
y5’ = g(x5) = 9,6 + 3x5 = 9,6 + 3 x 8 = 9,6 + 24 = 33,6  y5 = 34.

Suma pătratelor erorilor este:

(y
i 1
i  y i' ) 2  (14 – 15,6)2 + (21 – 18,6)2 + (24 – 24,6)2 + (30 – 30,6)2 + (34 – 33,6)2 =

= 1,6 + 2,42 + 0,62 + 0,62 + 0,42 = 2,56 + 5,76 + 0,36 + 0,36 + 0,16 = 9,2, iar eroarea medie la
2

ajustarea prin funcţia liniară sau prin dreaptă este:

(y i  y i' ) 2
9,2
  i 1
  1,84 , adică de ordinul unităţilor, deci suficient de mică în
n 5
n 5

raport cu datele de intrare ale producţiei: 14; 21; 24; 30; 34, care sunt de ordinul zecilor.

Prin urmare, dreapta a fost bine aleasă pentru ajustarea producţiei, a.î. acum putem
determina valorile a, b, c, d, e ale producţiei din anii: 1, 4, 6, 9, şi respectiv 10.

Interpolarea pentru x = 4, x = 6 şi extrapolarea pentru x = 1, x = 9, x = 10 dau:

a  y(1) = 9,6 + 3x x 1 = 9,6 + 3 x 1 = 9,6 + 3 = 12,6;

b  y(4) = 9,6 + 3x x4 = 9,6 + 3 x 4 = 9,6 + 12 = 21,6;
c  y(6) = 9,6 + 3x x 6 = 9,6 + 3 x 6 = 9,6 + 18 = 27,6;
d  y(9) = 9,6 + 3x x 9 = 9,6 + 3 x 9 = 9,6 + 27 = 36,6;
e  y(10) = 9,6 + 3x x 10 = 9,6 + 3 x 10 = 9,6 + 30 = 39,6,

unde y(x) = y = 9,6 + 3x; valorile de mai sus sunt acceptabile, ele păstrând tendinţa de creştere a
producţiei (a fenomenului), adică sunt acceptabile, întrucât se înscriu în trendul crescător
înregistrat (măsurat) pentru producţie:

12,6 ↗ 14 ↗ 21 ↗ 21,6 ↗ 24 ↗ 27,6 ↗ 30 ↗ 34 ↗ 36,6 ↗ 39,6

↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 137

Observaţie: ? = (SG) pentru parabola de gradul II de ecuaţie y = ax2 + bx + c, pe baza a

n puncte de coordonate (xi, yi) cu i = 1, n ambele cunoscute.

Coeficienţii a, b şi c ai parabolei de gradul II sunt soluţiile sistemului (SG) de ecuaţii

normale ale lui Gauss, şi anume:

(1),
(SG) (2),
(3),

(avem 3 necunoscute: coeficienţii parabolei de gradul II, ceea ce implică (SG) are 3
ecuaţii)

unde: (1), (2) şi (3), se obţin ca mai jos (conform m.c.m.m.p.):

- pornim de la ecuaţia parabolei de gradul II pe care o scriem pentru fiecare punct de

coodonate (xi, yi) ambele cunoscute, cu i = 1, n , ceea ce înseamnă că înlocuim x (din ecuaţie) cu
xi (prima coordonată cunoscută de la aceste puncte) şi y (din ecuaţie) cu yi (a doua coordonată
cunoscută de la aceste puncte),  i = 1, n , şi apoi aplicăm „  ” ambilor membrii ai
egalităţilor, deducând astfel prima ecuaţie a lui (SG):

 n
y = a + bx + cx2 x  xi yi = a + bxi + cxi2,  i = 1, n
"
"
 y i =
y  yi i 1

 (a  bx
i 1
i  cxi2 ) =

n n n n n n n n
=  a   bx   cx
i 1 i 1
i
i 1
2
i = a  1 + b  xi + c  xi = a x n + b  xi + c  xi = an + b
i 1 i 1 i 1
2

i 1 i 1
2

x
i 1
i +
n
+ c  xi ,
2

i 1

şir de egalităţi, din care reţinem începutul cu sfârşitul lui, pe care îl scriem, citindu-l de la
sfârşit la început, pentru ca membrul stâng să conţină necunoscutele a, b şi c. Astfel, obţinem
prima ecuaţie a lui (SG), şi anume:

n n 5
an + b  x i + c  xi = y  (1).
2
i
i 1 i 1 i 1

- apoi, pornim tot de la ecuaţia parabolei de gradul II, scrisă pentrru fiecare punct de
coordonate (xi, yi) ambele cunoscute, cu i = 1, n , adică de la:
138 Virginia Atanasiu


y = a + bx + cx2 x  xi yi = a + bxi + cxi2,  i = 1, n ,
y  yi
pe care o înmulţim cu xi1,  i = 1, n , după care aplicăm „  ” ambilor membrii ai
egalităţilor, deducând astfel a doua ecuaţie a lui (SG):

yi = a + bxi + cxi2|(xi),  i = 1, n  yixi = axi + bxi2 + cxi3,  i = 1, n

"
"

n

y x
i 1
i i =
n n n n n n n n
=  (axi  bxi  cxi )   y i xi =  axi   bxi2   cxi3 = a  xi + b  xi2 + c  xi3 , şir
2 3

i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

de egalităţi, din care reţinem începutul cu sfârşitul lui, pe care îl scriem, citindu-l de la sfârşit la
început, pentru ca membrul stâng să conţină necunoscutele a, b şi c. Astfel, obţinem a doua
ecuaţie a lui (SG), şi anume:

n n n n
a  x i + b  x i + c  xi = y x  (2).
2 3
i i
i 1 i 1 i 1 i 1

- apoi, pornim tot de la ecuaţia parabolei de gradul II, scrisă pentrru fiecare punct de
coordonate (xi, yi) ambele cunoscute, cu i = 1, n , adică de la:


y = a + bx + cx2 x  xi yi = a + bxi + cxi2,  i = 1, n ,
y  yi
pe care o înmulţim cu xi2,  i = 1, n , după care aplicăm „  ” ambilor membrii ai
egalităţilor, deducând astfel a doua ecuaţie a lui (SG):

yi = a + bxi + cxi2|(xi2),  i = 1, n  yixi2 = axi2 + bxi3 + cxi4,  i = 1, n

"
"

n

y x
i 1
i
2
i =
n n n n n n n n
=  (axi  bxi  cxi ) 
2

i 1
3 4
 yi xi2 =
i 1
 axi2   bxi3   cxi4 = a  xi2 + b  xi3 + c  xi4 ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

şir de egalităţi, din care reţinem începutul cu sfârşitul lui, pe care îl scriem, citindu-l de la
sfârşit la început, pentru ca membrul stâng să conţină necunoscutele a, b şi c. Astfel, obţinem a
doua ecuaţie a lui (SG), şi anume:

n n n n
a  x i + b  xi + c  x i = y x  (3).
2 3 4 2
i i
i 1 i 1 i 1 i 1
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 139

La prima ecuaţie a lui (SG), s-a considerat că am înmulţit cu 1 interpretat ca xi0, la a

doua ecuaţie a lui (SG) s-a considerat că am înmulţit cu xi1, iar la a doua ecuaţie a lui (SG) s-a
considerat că am înmulţit cu xi2 (xi la puterea egală cu gradul funcţiei polinomiale ce defineşte
ecuaţia parabolei de gradul II).

Procedând ca mai sus, am obţinut ecuaţiile lui (SG) pentru parabola de gradul II.

Observaţie: Dacă în problema 1 s-ar fi cerut prognoza producţiei pentru următorii 2 ani,
calculam y(11) = 9, 6 + 3 x 11 = 9,6 + 33 = 42,6 şi respectiv y(12) = 9, 6 + 3 x 12 = 9,6 + 36 = 45,6
după respectiva dreaptă de ecuaţie: y = 9,6 + 3x.

Aplicaţia2: Producţia unei întreprinderi noi (exprimată în unităţi valorice

convenţionale) timp de 9 ani consecutiv, a avut următoarea evoluţie:

Anii 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Producţia 7 8 10 13 19 29 47 60 82
Să se stabilească funcţia de ajustare cu eroare medie minimă (prin m.c.m.p., adică prin
metoda celor mai mici pătrate) şi cu ajutorul ei să se facă prognoza producţiei pe următorii 3
ani.
Rezolvare: Se reprezintă grafic (în planul de coordonate xOy)
-anii pe axa Ox
şi:
-producţiile observate (măsurate) pe axa Oy.
Din reprezentarea grafică în planul ℝ 2 (de coordonate xOy) a şirului de date empirice

in
(cunoscute, observate), adică a punctelor de coordonate: (x , y ), cu i = 1,9 (
teorie: ), unde:
 1, n
i i

x1 = 1, y1 =7;
x2 = 2, y2= 8;
x3 = 3, y3= 10;
x4 = 4, y4= 13;
x5 = 5, y5= 19;
x6 = 6, y6= 29;
x7 = 7, y7= 47;
x8 = 8, y8= 60;
x9 = 9, y9= 82,

va rezulta ce imaginea grafică de curbă, se poate intui.

140 Virginia Atanasiu

in
În acest sens, se constată faptul că punctele (x , y ), cu i = 1,9 (
teorie: ), se grupează fie
 1, n
i i

în jurul unei funcţii polinomiale de gradul doi, întrucât prin şi printre ele se poate trasa o
parabolă de gradul doi, de ecuaţie:
y = y(x) = a + bx + cx2,
cu a, b şi c parametrii reali necunoscuţi, fie în jurul unei funcţii polinomiale de gradul trei,
întrucât prin şi printre ele se poate trasa o parabolă de gradul trei, de ecuaţie:
y = y(x) = a + bx + cx2 + dx3,
cu a, b, c şi d parametrii reali necunoscuţi, fie în jurul unei funcţii exponenţiale, întrucât prin şi
printre ele se poate trasa o curbă exponenţială, de ecuaţie:
y = y(x) =bax,
cu a şi b parametrii reali  0 necunoscuţi.
Prin urmare, reprezentarea grafică sugerează ca funcţie de ajustare (de aproximare)
posibilă a producţiei sau a tendinţei producţiei sau încă a tendinţei de ansamblu a dezvoltării
fenomenului: parabola de gradul doi sau trei sau curba exponenţială.
Într-adevăr:
y
80 (  y9) *

70

60 (y8) *

50
47 (y7) *
40

30 (  y6) *

20 (  y5) *
13 (y4) *
10 (y3) *
7 (y1) *
0 | | | | | | | | | x
O 1 2 3 4 5 6 7 8 9
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 x9
Coeficienţii celor 3 funcţii posibile de ajustare propuse au fost notaţi la fel, dar acest lucru
nu înseamnă că ei sunt egali (deci notaţiile sunt aceleaşi (sau coincid), însă valorile lor sunt
diferite de la o funcţie la alta).
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 141

Vom ajusta pe rând după aceste 3 curbe, apoi vom calcula eroarea medie, adică pe:
n

(y i  yi' ) 2
, pentru fiecare curbă în parte (unde n = 9, iar yi’, cu i = 1,9 reprezintă valorile
 i 1

n
ajustate după parabola de gradul 2, respectiv 3 şi după curba exponenţială), urmând ca la final
să alegem pentru prognoză curba cu eroare medie minimă.
Observaţie: Dacă funcţia tabelată f(x) reprezintă evoluţia unui proces economic într-un
interval de timp [t1, t2], atunci funcţia g(t) obţinută prin ajustarea datelor cunoscute, poate oferi o
imagine de viitor a evoluţiei procesului economic respectiv, care se numeşte prognoză. Desigur,
intervalul de prognoză fiind [t2, t3], funcţia g(t) poate modela suficient de bine evoluţia
procesului economic, dacă nu apar modificări esenţiale în desfăşurarea lui pe intervalul [t2, t3].
Curba g(x) se mai numeşte trendul (tendinţa) evoluţiei fenomenului studiat.
Considerând ca funcţie de ajustare parabola de gradul doi, de ecuaţie: y = y(x) = a +
2
+bx + cx , cu a, b şi c parametrii reali necunoscuţi, sistemul (S) de ecuaţii normale ale lui Gauss,
pentru determinarea coeficienţilor a, b şi c este:

n 9 n 9 n 9 n 9
a  xi + b  xi + c  xi = x
0 1 2 0
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
a  xi + b  xi + c  xi = x
1 2 3 1
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
a  xi + b  xi + c  xi = x
2 3 4 2
i yi .
i 1 i 1 i 1 i 1
9
Pentru simplificarea calculelor, facem schimbarea de variabilă: t = x – x0, a.î.: t
i 1
i = 0.

9 9
Vom avea şi t
i 1
3
i = 0, t
i 1
5
i = 0, ş.a.m.d., ceea ce va simplifica sistemul (S) de ecuaţii normale.

Remarcă: Acest tip de schimbare de variabilă este indicat sau recomandat, atunci când 1)
avem un număr impar de date (de intrare), iar 2) xi + 1 – xi = (constant),  i = 1, n  1 .
Deci, de la variabila x se trece la noua variabilă t, sau acelaşi lucru de la datele xi –ii la
9 9
noile date ti –ii. Prin urmare, determinăm x0, a.î.:  ti = 0
i 1

t i  xi  x0 ,i 1, 9  (x
i 1
i  x0 ) = 0 

x
i 1
i -
142 Virginia Atanasiu

-
9

x 0 =0 
9

x i - 9x0 = 0  x
9

i = 9x0  x0 = x i
1  2  ...  9 (1  9)  9 1
i 1 i 1 i 1
i 1
   
9 9 2 9
10
=  5 (am ţinut seama, fie de formula matematică, din liceu, de la inducţia matematică, şi
2
n( n  1)
anume: 1 + 2 + 3 + ... + n = , fie de faptul că 1, 2, ..., n sunt în progresie aritmetică,
2
întrucât: 2 -1 = 3 – 2 = ... = n – (n- 1) = 1 = (constant), şi de formula de însumare a n termeni a1,
( a1  a n )  n
a2, ..., an în progresie aritmetică este următoarea: a1 + a2 + ... + an = ).
2
Aşadar: ti = xi – x0 = xi – 5, cu i = 1,9 sau t = x – x0 = x – 5 (  x = t + 5).
Sistemul (S) de ecuaţii normale ale lui Gauss scris pentru curba y = y(t) = d + et + ft 2,
obţinută din curba y= y(x) = a + bx + cx2, făcându-l pe x = t + 5, devine:
n 9 n 9 n 9 n 9
d  ti + e  ti + f  ti = t
0 1 2 0
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
d  ti + e  ti + f  ti = t
1 2 3 1
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
d  ti + e  ti + f  ti = t
2 3 4 2
i yi .
i 1 i 1 i 1 i 1

(y= y(x) = a + bx + cx2 = a + b(t + 5) + c(t + 5)2 = ... = d + et + ft2 = y(t)), sau încă:

n 9 n 9 n 9
9d + e  t i + f  t i = y
2
i ,
i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
d  ti + e  ti + f  ti = t
2 3
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9
d  ti + e  ti + f  ti = t
2 3 4 2
i yi .
i 1 i 1 i 1 i 1

Calculele pentru rezolvarea sistemului de mai sus sunt date în cadrul tabelului de mai jos
(primele 8 coloane); mai precis, sumele ce apar în cadrul sistemului de mai înainte sunt calculate
în următorul tabel:
xi yi ti ti2 ti3 ti4 tiyi ti2yi yi’ |yi-yi’| (yi-yi’)2
1 7 -4 16 -64 256 -28 112 8,47 1,47
2 8 -3 9 -27 81 -24 72 6,83 1,17
3 10 -2 4 -8 16 -20 40 8,26 1,74
4 13 -1 1 -1 1 -13 13 12,76 0,24
5 19 0 0 0 0 0 0 20,33 1,33
6 29 1 1 1 1 29 29 30,96 1,96
7 47 2 4 8 16 94 188 44,66 2,34
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 143

+ 8 60 3 9 27 81 180 540 61,43 1,43

9 82 4 16 64 256 328 1312 81,27 0,73
 / 275 0 60 0 708 546 2306 / / 20,2789

Sistemul de ecuaţii normale ale Gauss este în cazul datelor problemei, următorul:

9d + e  0 + f  60 = 275,
d  0 + e  60 + f  0 = 546,
d  60 + e  0 + f  708 = 2306,

sau încă:

9d + + 60f = 275,
60e = 546,
60d + + 708f = 2306,

şi are soluţia unică:d = 20,328; e = 9,1; f = 1,534.

Prin urmare: y = y(t ) = d + et + ft2 d  20,328;e 9 ,1; f 1,534 = 20,328 + 9,1t + 1,534t2 şi pentru
a reveni la variabila iniţială x, se înlocuieşte în funcţia y(t ) de mai sus, t cu x – 5, şi astfel:

y = 20,328 + 9,1t + 1,534t2 = 20,328 + 9,1(x – 5) + 1,534(x -5)2 = 20,328 + 9,1x – 9,1  5 +
+ 1,534(x2 – 10x + 25) = 20,328 + 9,1x – 45,5 + 1,534x2 – 15,34x + 38,35 = (20,328 - 45,5 +
+38,35) + (9,1 – 15,34)x + 1,534x2 = 13,178 – 6,24x + 1,534x2 = y(x).
Ultimele trei coloane ale tabelului se calculează după ce se deduce y(x), adică după ce se
pot calcula valorile ajustate yi’ (valorile ajustate yi’ = y(xi),  i = 1,9 şi calculele pentru eroare
sunt date în tabel). Eroarea medie la ajustarea prin parabola de gradul doi este:

(y i  y i' ) 2
20,2789
1  i 1
  2,2532.
n 9
n 9

Considerând ca funcţie de ajustare parabola de gradul trei, de ecuaţie: y = y(x) = a +

+bx + cx2 + dx3, cu a, b, c şi d parametrii reali necunoscuţi, sau trecând de la variabila x la
variabila t, deci considerând pe y = y(t) = e + ft + gt 2 + ht3, sau echivalent cu e, f, g şi h parametrii
reali necunoscuţi sistemul (S) de ecuaţii normale ale lui Gauss, pentru determinarea
coeficienţilor e, f, g şi h este:

n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e t + f t + g t + h t t
0 1 2 3 0
i i i i = i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e  ti + f  ti + g  ti + h  ti = t
1 2 3 4 1
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
144 Virginia Atanasiu

n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e t + f t + gt + h t t
2 3 4 5 2
i i i i = i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e  ti + f  ti + g  ti + h  ti = t
3 4 5 6 3
i yi .
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

(y= y(x) = a + bx + cx 2 + dx3 = a + b(t + 5) + c(t + 5) 2 + d(t + 5)3 = ... = e + ft + gt 2 + ht3 = y(t)),
sau încă:

n 9 n 9 n 9 n 9
9e + f  t i + g  t i + h  t i = y
2 3
i ,
i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e  ti + f  ti + g  ti + h  ti = t
2 3 4
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e  ti + f  ti + g  ti + h  ti = t
2 3 4 5 2
i yi ,
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9 n 9 n 9
e  ti + f  ti + g  ti + h  ti = t
3 4 5 6 3
i yi .
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

Calculele sunt date în tabelul următor:

xi yi ti ti6 ti3yi yi’ |yi-yi’| (yi-yi’)2

1 7 -4 4096 -448 7,632 0,632 0,399424
2 8 -3 729 -216 7,275 0,725 0,525625
3 10 -2 64 -80 9,068 0,932 0,868624
4 13 -1 1 -13 13,317 0,317 0,100489
5 19 0 0 0 20,328 1,328 1,763584
6 29 1 1 29 30,407 1,407 1,979649
7 47 2 64 376 43,860 3,140 9,859600
+ 8 60 3 729 1620 60,993 0,993 0,986049
9 82 4 4096 5248 82,112 0,112 0,012544
 / 275 0 9780 6516 / / 16,495588

Sistemul de ecuaţii normale ale Gauss este în cazul datelor problemei, următorul:

9e + f  0 + g  60 + h  0 = 275,
e  0 + f  60 + g  0 + h  708 = 546,
e  60 + f  0 + g  708 + h  0 = 2306,
e  0 + f  708 + g  0 + h  9780 = 6516,
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 145

sau încă:

9e + + 60g + = 275,
60f + + 708h = 546,
60e + + 708g = 2306,
708f + + 9780h = 6516,

şi are soluţia unică: e = 20,328; f = 8,494; g = 1,534; h = 0,051. Prin urmare: y = y(t) = e + ft +
+gt2+ ht3 e  20,328; f 8, 494; g 1,534;h  0 , 051 = 20,328 + 8,494t + 1,534t2 + 0,051t3 şi pentru a reveni la
variabila iniţială x, se înlocuieşte în funcţia y(t ) de mai sus, t cu x – 5, şi astfel funcţia de ajustare
de gradul trei obţinută va fi:

y = y(t) = 20,328 + 8,494t + 1,534t 2 + 0,051t3 = 20,328 + 8,494(x – 5) + 1,534(x – 5) 2 +

+0,051(x -5)3 = 20,328 + 8,494x - 8,494  5 + 1,534(x2 -10x + 25) + 0,051(x3 – 53 + 3x  5 2 -3x2
 5 )= =20,328 + 8,494x – 42,47 + 1,534x2 – 15,34x + 38,35 + 0,051x3 - 0,051  125 + 0,051x
 75 -
- 0,051x2  15 = 20,328 – 42,47 + 38,35 – 6,375 + (8,494 – 15,34 + 3,825)x + (1,534 – 0,765)x2 +
+ 0,051x3 = 9,833 – 3,021x + 0,769x2 + 0,051x3.

Ultimele trei coloane ale tabelului s-au calculat după ce s-a dedus y(x), adică după ce s-au
putut calcula valorile ajustate yi’ (valorile ajustate yi’ = y(xi),  i = 1,9 şi calculele pentru
eroare sunt date în tabel). Eroarea medie la ajustarea prin parabola de gradul trei este:
n

(y i  y i' ) 2
16, 495588
2  i 1
  1,8328.
n 9
n 9

Să considerăm curba de ajustare sub forma exponenţială: y = bax (a, b > 0 parametrii
reali necunoscuţi  y > 0). Pentru determinarea coeficienţilor a şi b, se liniarizează funcţia prin
logaritmare (în baza zece, de exemplu):

lgy = lg(bax)  lgy = lg b + lgax  lgy = lgb + xlga.

Notând: lgy = z, lgb = c, lga = d, rezultă ecuaţia: z = c + dx, pentru care sistemul de ecuaţii
normale ale lui Gauss este:

n 9 n 9 n 9
c  xi + d  xi = x  9c + 45d = 11,96730,
0 1 0
i zi ,
i 1 i 1 i 1
n 9 n 9 n 9
c  xi + d  xi = x
1 2 1
i zi . 45c + 285d = 68,42924,
i 1 i 1 i 1

unde calculele au fost efectuate în următorul tabel:

146 Virginia Atanasiu

xi yi zi=lgyi xizi xi2 yi’ |yi-yi’| (yi-yi’)2

1 7 0,84509 0,84509 1 5,71 1,29 1,6641
2 8 0,90309 1,80618 4 7,94 0,06 0,0036
3 10 1,00000 3,00000 9 11,04 1,04 1,0816
4 13 1,11394 4,45576 16 15,36 2,36 5,5696
5 19 1,27875 6,39375 25 21,36 2,36 5,5696
6 29 1,46239 8,77434 36 29,70 0,70 0,4900
7 47 1,67209 11,70434 49 41,31 5,69 32,3761
+ 8 60 1,77815 14,22520 64 57,44 2,56 6,5536
9 82 1,91381 17,22429 81 79,88 2,12 4,4944
 45 / 11,96730 68,42924 285 / / 57,8026

Din sistem rezultă: c = 0,613638 (= lgb) şi d = 0,14321 (= lga), de unde deducem că: b =
=10 =4,108, iar: a = 10d = 1,3906. Deci: y = bax a 1,3906 ;b  4 ,108 = 4,108(1,3906)x = y(x). Eroarea
c

medie la ajustarea prin exponenţială este:

(y i  y i' ) 2
57,8026
3  i 1
  6,4225.
n 9
n 9

Deci cea mai mică eroare corespunde curbei polinomiale de gradul trei. Prin urmare,
parabola de gradul trei reprezintă tendinţa generală de creştere a producţiei.

Utilizând pentru prognoză această funcţie de ajustare se obţin valorile probabile ale
producţiei în următorii 3 ani:
-prognoza pentru volumul producţiei în anul al zecelea este: y(10) = 107,523 unităţi
convenţionale;
-prognoza pentru volumul producţiei în anul al 11-lea este: y(11) = 137,532 unităţi
convenţionale;
-prognoza pentru volumul producţiei în anul al 12-lea este: y(12) = 172,445 unităţi
convenţionale.

Valorile sunt acceptabile, ele păstrând tendinţa de creştere a producţiei.

Remarcă finală: Dacă într-o problemă, reprezentarea grafică a datelor empirice: (xi, yi),
i= 1, n sugerează ca funcţie de ajustare posibilă a unui fenomen economic (ca de exemplu:
producţia unei întreprinderi noi sau a unui bun material, sau consumul de energie al unei
a
întreprinderi) hiperbola de ecuaţie: y = + b, atunci aceasta se liniarizează prin schimbarea de
x
1 a devenita
variabilă: = t. Coeficienţii funcţiei y = +b  at + b se determină din sistemul de
x x
ecuaţii normale ale lui Gauss, care se scrie astfel:
n n n
b  ti + a  ti = t
0 1 0
i yi ,
i 1 i 1 i 1
Modelare Matematică. Teorie şi Aplicaţii. 147

n n n
b t + at t
1 2 1
i i = i yi .
i 1 i 1 i 1

1
(ti = ,i= 1, n ).
xi
Bibliografia unităţii de învăţare 3:

1. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Teorie, cazuri şi soluţii”, Editura Printech,
Bucureşti, 2005.
2. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme: cazuri şi soluţii”,
Editura Printech, Bucureşti, 2005.
3. Atanasiu V., „Modelare matematică. Teorie şi aplicatii”, Editura ASE, Bucureşti, 2014.
4. Dedu S., Şerban F., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme”, Tipogrup
Press, Bucureşti, 2007.
5. Purcaru I., „Matematici generale şi elemente de optimizare”, Editura Economică, Bucureşti,
1997.