Printre simptomele depresiei la menopauză, putem numi:

 o stare de tristețe și deprimare care durează de mai mult de două săptămâni

 diminuarea interesului pentru a realiza anumite activități
 reducerea sau creșterea excesivă a apetitului
 schimbări în orarul de somn
 senzația de oboseală continuă
 sentimente de vinovăție sau chiar senzație de inutilitate
 stare de nervozitate, de nerăbdare și sufocare
 dificultate în concentrare  
 medicamentele antidepresive

 terapia cognitiv-comportamentala efectuata cu un psiholog

 tratament individualizat pentru anumite simptome (de exemplu, bufeuri si
transpiratii nocturne)
 medicamente sau terapii care duc la imbunatatirea calitatii somnului

Carenta estrogenica are un impact cerebral direct, actionand in special asupra

mediatorilor cerebrali (serotonina, dopamina)
sofagita
Esofagita reprezintă un proces inflamator care afectează ţesutul esofagian, esofagul fiind
tubul prin care alimentele ajung din cavitatea bucală în stomac. Esofagita cauzează de multe
ori dificultate la înghiţire, durere sau arsuri în piept.
Tratamentul depinde de cauza afecţiunii şi de severitatea leziunilor tisulare.
Simptome
Simptomele pot include:
- Arsuri în piept
- Durere în piept
- Dificultate la înghițire
- Tuse seacă
- Răguşeală, dureri de gât
- Regurgitație (întoarcerea) mâncării sau reflux de lichid acru (reflux acid)
- Senzație de nod în gât
Când trebuie să mergeți la medic:
Mergeți urgent la medic dacă aveți durere în piept, în special acompaniată de alte semne și
simptome precum dificultăți de respirație, durere la nivelul brațului. Acestea pot fi semne de
infarct miocardic.
Mergeți la medic dacă aveți simptome de esofagita severe sau frecvente sau dacă trebuie să
utilizați medicamente OTC pentru scăderea acidității de mai mult de două ori pe săptămână.
Cauze
Esofagita poate fi cauzată de mai mulţi factori, în unele cazuri aceştia putându-se asocia:
Esofagita de reflux
Este de departe cea mai frecventă formă de esofagită. O strucutură asemănătoare unei valve
denumită sfincterul esofagian inferior împiedică întoarcerea acidului din stomac la nivelul
esofagului. Dacă acest sfincter se deschide atunci cînd nu ar trebui sau nu se închide aşa cum
trebuie conţinutul stomacului poate să reflueze la nivelul esofagului (reflux gastro-esofagian).
Când acest reflux gastroesofagian se întâmplă frecvent, vorbim de boală de reflux
gastroesofagian.Acest reflux constant de acid poate irita mucoasa esofagiană, cauzând
inflamație (esofagită). În timp, inflamația poate duce la eroziuni (răni ale mucoasei)
esofagiene, chiar și ulcere, care se pot complica cu sângerări sau probleme respiratorii.
Esofagita eozinofilică
Eozinofilele reprezintă componente ale globulelor albe (leucocitelor) implicate în procesul
inflamator, cu rol preponderent în reacţiile alergice. Esofagita eozinofilică apare atunci când
există o concentraţie mare de asemenea celule la nivelul peretelui esofagian, cel mai probabl
ca răspuns la un agent care determină alergie (alergen). În cele mai multe cazuri, persoanele
care suferă de acest tip de esofagită sunt alergică la unul sau mai multe alimente. Există
anumite alimente care pot cauza esofagită eozinofilică, dintre acestea: laptele, ouăle, grâu,
secară, alune, fasole. Persoanele cu esofagită eozinofilica pot avea şi alergii nelegate de
alimente, ca de exemplu, alergeni inhalatori, precum polenul.
Esofagita indusă de medicamente
Anumite medicamente pot cauza lezarea mucoasei esofagiene dacă rămân in contact cu
mucoasa esofagiană pentru o perioadă mai lungă, De exemplu, dacă o pastilă este înghiţită
fără apă, sau cu prea puţin lichid, aceasta sau un rest din ea poate sa rămână în esofag.
Următoarele tipuri de medicamente sunt considerate drept potenţiale cauze de esofagită:
– Antiinflamatorii precum aspirină, ibuprofen, naproxen.
– Antibiotice, precum tetraciclina şi doxiciclina
– Clorura de potasiu
– Bifosfanaţii, inclusiv alendronatul (Fosamax), utilizat în tratamentul osteoporozei.
Esofagita infecţioasă
Esofagita poate fi cauzată şi de infecţii bacteriene, virale, fungice sau parazitare. Esofagita
infecţioasă este relativ rară şi este mai frecvent întâlnită la pacienţii cu imunitate scăzută,
precum ei infectaţi cu virusul HIV sau afectaţi de cancer, diabet zaharat. O ciupercă prezentă
în gură (Candida albicans) este o cauză comună de esofagită înfecţioasă (candidoza
esofagiană), fiind legată de cele mai multe ori de utilizarea antibioticelor. .
Factori de risc
Condiții care cresc riscul apariției esofagitelor:
Esofagita de reflux:
- obezitatea
- hernia hiatală
- fumatul
-astmul
- diabetul zaharat
- golirea întârziată a stomacului
- boli de țesut conjunctiv, precum sclerodermia
- sarcina
O serie de alimente pot agrava simptomele esofagitei de reflux, cel mai frecvent :
-roşii
-citrice
-alcool
-cafeină
-ceapă, usturoi, condimente picante
-ciocolată
-mentă
Esofagita eozinofilică
Factorii de risc pot include:
istoric familial – prezenţa acestei afecţiuni în familia pacientului, sugerând faptul că o anmită
genă sau anumite gene pot creşte riscul acestei afecţiuni
istoric familial de alergii, terenul alergic/atopic al pacientului
Esofagita indusă de medicamente
factorii care pot creşte riscul sunt în general asociaţi cu condiţii care împiedică pasajul rapid
şi complet al pastilelor în stomac, cum ar fi:
– înghiţirea unei pastile fără apă sau cu prea puţină apă
– administrarea medicamentelor orale din poziţia culcată
– administrarea medicamentelor chiar înainte de culcare, probabil şi datorită producerii unei
cantităţi mai mici de salivă, care este în mai mică măsură înghiţită în timpul somnului
– vârsta înaintată, posibil prin modificări ale motilităţii musculaturii esofagiene şi a scăderii
producţiei de salivă apărute la persoanele vârstnice.
– pastile mari sau de formă mai deosebită care sunt dificil de înghiţit.
Esofagita infecţioasă
Principalul factor de risc al eofagitei infecţioase este imunitatea scăzută cauzată de diferite
condiţii precum infectie cu HIV su SIDA, cancer sau tratamente pentru cancer, medicamente
care blochează sistemul imun la pacineţii transplantaţi (imunosupresoare), diferite boli
imunologice. .
Complicatii
În timp, inflamația cronică de la nivelul esofagului inferior poate duce la complicații precum:
- Îngustarea esofagului (stricturi esofagiene) – prin formarea unei arii de țesut cicatriceal.
Strictura esofagiană poate determina dificultăți de înghițire
- Ulcer esofagian (o rană profundă a mucoasei esofagiene) cu risc de săngerare sau perforație,
cauzând durere, dificultate la inghițire.
- Modificări precanceroase ale esofagului (esofagul Barrett) – atunci când apar niște
prelungiri roșietice ale mucoasei gastrice la nivelul esofagului care sunt asociate cu risc de
cancer esofagian. Riscul de cancer este mic, dar se recomanda urmărire prin endoscopie cu
biopsii efectuate regulat pentru a evidenția semne timpurii de transformare malignă.
Teste și diagnostic
Anumite proceduri și teste pot fi necesare pentru a pune diagnosticul corect de esofagita, cum
ar fi:
Tranzitul baritat (radiografie cu bariu) al tractului digestiv superior. Pentru această procedură,
pacientul trebuie să înghită un lichid cu gust ca de cretă (bariu) care pune în evidență
mucoasa tractului digestiv la radiografie și eventuale anomalii ale acesteia (îngroșări, ulcere).
Poate aduce infomații cu privire la tranzitul alimentelor (după modul în care bariul trece prin
diferitele segmente digestive), inclusiv cu privire la refluxul în esofag, îngustarea
esofaguluiformaţiuni sau alte anomalii care ar putea cauza simptome. Poate diagnostica
afecțiuni precum hernia hiatală.
Endoscopia digestivă superioară. Reprezintă o metodă de vizualizare directă a interiorului
esofagului (precum și stomacului și duodenului) dvs. cu ajutorul unui tub flexibil care este
prevăzut cu o camera video și cu o sursă de lumină, permițând medicului examinarea
mucoasei esofagiene precum și, dacă este nevoie, recoltarea unei probe de țesut (biopsie) care
să fie trimisă pentru examinarea la microscop a modificărilor celulare (examen
histopatologic). Totodată, endoscopia poate servi la evidențierea de complicații ale
esofagitelor, precum cele descrise mai sus.
Ph-metria esofagiană – un test care monitorizează cantitatea de acid de la nivelul esofagului
cu ajutorul unui dispozitiv special (ph-metru), identificând când și cât timp acidul refluează în
esofag. Ph-metrul este de regulă un tub subțire care se introduce prin nas până la nivelul
esofagului, tub care este conectat la un aparat de înregistrare a variațiilor de aciditate.
Manometria – un test care evaluează motilitatea (mișcările) și presiunea la nivelul esofagului,
prin plasarea unui cateter în esofag pe cale nazală.
Testele de alergie – este posibil să fie necesar să se determine dacă sunteţi alergic la anumite
alimente sau alţi alergeni, care ar putea cauza esofagită eozinofilică.
– diete de eliminare – doctorul v-ar putea recomanda să evitaţi anumite alimente, în special
acelea care sunt cuoscute ca având potenţial alergen.
– teste cutanate – în acest test, cantităţi mici de subtanţe alergene sunt puse în contact cu
suprafaţa pielii pacientului şi lăsate să acţioneze aproximativ 15 minute pentru a se observa
dacă există vreun semn de reacţie alergică (roşeaţă, mâncărime, umflătură).
Tratament
Esofagita de reflux
Tratamentul medicamentos.
Primele medicamente care se administrează de regulă sunt diferite tipuri de antiacide care
neutralizează acidul pe moment (dicarbocalm, maalox), dar nu pot vindeca inflamația
esofagiană. Ca efecte adverse, acestea pot cauza constipație sau diaree. Dacă nu obțineți
ameliorarea simptomelor cu acestea, medicul vă va recomanda medicamente care reduc
producerea de acid gastric (inhibitori de H2: ranitidină, famotidină sau de pompă de protoni:
omeprazol, pantoprazol, esomeprazol). Efectul lor nu este atât de rapid precum al
antiacidelor, dar este de mai multă durată și sunt capabile să vindece inflamația mucoasei si
să prevină apariția complicațiilor.
Alte medicamente folosite sunt acelea care întăresc sfincterul esofagian inferior
(medicamente prokinetice) – ajută la golirea mai rapidă a stomacului și la strângerea valvei
dintre stomac și esofag.
Tratamentul chirurgical.
În situația în care medicamentele nu își mai fac efectul scontat, medicul vă poate recomanda
metode mai invazive precum cele chirurgicale, cea mai cunoscută intervenție chirurgicală
pentru această afecțiune fiind cea denumita fundoplicatura Nissen (partea superioară a
stomacului este înfășurată în jurul porțiunii exterioare a esofagului inferior, pentru a strâmta
sfincterul esofagian inferior).
- Modificarea dietei și stilului de viață
Schimbările în dietă și în stilul de viață sunt la fel de importante ca și medicația.
– Menținerea unei greutăți normale a corpului sau scăderea în greutate în cazul persoanelor
obeze sau suparponderale. Greutatea în exces determină creștertea presiunii în abdomen,
împingând stomacul în torace și cauzând refluarea acidului în esofag.
– Evitarea hainelor prea strâmte. Acestea pot cauza presiune la nivelul abdomenului și slăbi
sfincterul esofagian inferior.
– Evitarea alimentelor și băuturilor care pot determina arsuri – de regulă grăsimi, prăjeli,
alcool, ciocolată, mentă, ceapă, usturoi, condimente picante, cafea, bauturi carbogazoase,
roșii, citrice.
– Evitarea poziției orizontale imediat după masă. Nu vă întindeți în pat după ce ați mâncat, ci
așteptați cel puțin 3 ore înainte de a merge la culcare. Este bine de asemenea să nu vă aplecați
imediat după mese și in general să evitați ridicarea de greutăți.
– Modificarea poziției de dormit. Dacă aveți arsuri în timpul nopții, puteți încerca să vă
folosiți de gravitație și să dormiți cu capul mai ridicat decât trunchiul – înclinând patul sau
salteaua sau adăugând mai multe perne.
– Evitarea fumatului. Fumatul scade presiunea și capacitatea sfincterului esofagian inferior de
a funcționa corespunzător.
Esofagita eozinofilică
Esofagita eozinofilică se tratează în prmul rând prin evitarea agentului alergen şi reducerea
reacţiilor alergice cu ajutorul medicaţiei specifice.
Medicamentele corticosteroide orale. Acestea scad inflamaţia asociată reacţiilor alergice şi
permit vindecara mucoasei esofagiene. Reacţiile adverse asociateutilizării pe termen lung a
steroizilor pot fi însă destul de severe. Aceste efecte pot include pierderea densităţii osoase,
încetinirea creşterii la copii, diabet, acnee, tulburări de dispoziţie. Pentru minimizarea acestor
efecte adverse, este posibil ca doctirul să vă prescrie mai întâi steroizi inhalatori.
Medicamentele corticosteroide inhalatorii. Acestea sunt în general utilizate pentru a controla
astmul bronşic, dar anumite studii au arătat că aceste medicamente ar putea avea efect în
tratarea esofagitei eozinofilice, preparatul trebuind sa fie însă înghiţit (ca să ajungă al nivelul
esofagului) mai degrabă decât inhalat. În acest mod,. Steroizii cauzează mai puţine reacţii
secundare.
Inhibitorii de pompă de protoni. De multe ori, esofagita eozinofilică prezintă şi o componentă
de reflux de acid, de aceea, medicul va asocia adesea şi medicaţie care să blocheze
producerea acidului clorhidric la nivelul stomacului, precum esomeprazol, pantoprazol,
lansoprazol sau omeprazol.
Dietă restrictivă. Dacă testele au dovedit că aveţi alergii la anumite alimente, va trebui să
eliminaţi din dieta dvs. alimentele respective.
Esofagita indusă de medicamente
Tratamentul pentru esofagita indusă de medicamente este reprezentat în primul rând de
evitarea medicamentului declanşant atunci când este posibil şi reducerea riscului prin
educarea pacienţilor asupra administrării corecte a medicamentelor. Medicul vă va
recomanda probabil:
– Să luaţi o medicaţie alternativă celei care v-a cauzat esofagita, care are un risc mai mic de a
provoca esofagită
– Să administraţi varianta sub formă lichidă/buvabilă a medicamentului, dacă este posibil
– Să beţi un pahar plin cu apă atunci când adminsitraţi pastila )exceptând situaţia în care
doctorul v-a spus să restricţionaţi cantitatea de lichide ingerată din cauza altei afe4cţiuni de
care suferiţi, de ex. afecţiune renala, ciroză de compensată, etc.)
– Să rămâneţi în picioare sau în şezut (nu culcat) timp de cel puţin 30 minute după ingerarea
pastilei.
Esofagita infecţioasă
Această formă are de regulă un tratament specific care va fi prescris de medicul dvs., în
funcţie de cauza bacteriană, virală, fungică sau parazitară a esofagitei.

1111
6 comentarii
4 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie