Buca Ioana Cornelia

AMG 1C

Dezvoltarea sistemului genital feminin

Dezvoltarea gonadei feminine

La embrionii cu sexul genetic feminin cordoanele sexuale primitive medulare
degenerează şi mezoteliul crestei genitale formează cordoane sexuale corticale secundare.
Aceste cordoane sexuale secundare vor îmbrăca celulele germinative primordiale pentru a
forma celulele foliculilor ovarieni.
La feţii feminini celule germinative se diferenţiază în ovogonii şi întră în prima
diviziune meiotică (ca ovocite primare) înainte de a dezvolta interacţiuni strânse cu viitoarele
celule foliculare. Apoi celulele foliculare întrerup până la pubertate dezvoltarea celulelor
germinative care vor rămâne ca atare.
Dezvoltarea căilor genitale feminine
Ductele mezonefrice şi tubii mezonefrici necesită testosteron pentru dezvoltare. De
aceea, la subiecţii cu sex genetic feminin, ei dispar rapid cu excepţia câtorva vestigii. In
contrast, ductele paramezonefrice se dezvoltă, nefiind inhibate.
Extremităţile lor inferioare aderă una la cealaltă înainte de a atinge peretele posterior al
uretrei pelvine care, la acest nivel, formează prezintă o uşoară îngroşare denumită
tuberculul sinusului. De îndată ce extremităţile inferioare ale ductelor paramezonefrice
fuzionează cu tuberculul sinusului, aceste ducte vor începe să fuzioneze şi în sens cranial
astfel că vor forma un tub cu un singur lumen. Acest tub denumit canal genital sau canal
uterovaginal va forma porţiunea superioară a vaginei şi uterul.
Porţiunile nefuzionate, superioare, ale ductelor paramezonefrice devin tubele uterine iar
deschiderile lor superioare, în formă de pâlnie, vor forma infundibulul tubei.
Deoarece canalul uterovaginal este format în decursul lunii a treia ţesutul endodermal la
nivelul tuberculului sinusal continuă să se îngroaşe formând o pereche de muguri
denumiţi bulbi sinuvaginali. Aceste structuri dau naştere porţiunii inferioare a vaginei (în
proporţie de 20).
Porţiunea cea mai inferioară a canalului uterovaginal se închide printr-un bloc de ţesut
denumit placă vaginală.
Placa vaginală se alungeşte din luna a treia până în luna a cincea şi se canalizează printr-
un proces de descuamaţie pentru a forma lumenul porţiunii inferioare a vaginei. De
îndată ce se formează placa vaginală, extremitatea inferioară a vaginei se alungeşte iar
joncţiunea sa cu sinusul urogenital migrează caudal.
O membrană endodermală separă temporar lumenul vaginei de cavitatea sinusului
urogenital definitiv - resturile ei persistă ca himenul vaginei.
Dezvoltarea organelor genitale externe

Etapa indiferentă
- Dezvoltarea timpurie a organelor genitale externe este similară la ambele sexe. La
începutul săptămânii a cincea o pereche de muguri denumiţi plici cloacale se dezvoltă de
fiecare parte a membranei cloacale.
- Aceste plici se întâlnesc anterior membranei cloacale pentru a forma o proeminenţă
mediană denumită tubercul genital.
- Fuziunea septului urorectal cu membrana cloacală în săptămâna a şaptea formează
perineul care divide membrana cloacală într-o membrană urogenitală (anterioară) şi o
membrană anală (posterioară).
- Porţiunea plicei cloacale care limitează membrana urogenitală este acum denumită
plica uretrală (sau genitală sau urogenitală) iar porţiunea ce străjuieşte membrana anală
este denumită plica anală. O altă pereche de muguri, mugurii labioscrotali apar de fiecare
parte a plicilor uretrale.
- Cavitatea sinusului urogenital defintiv se extinde sub forma unui şanţ uretral (sau
genital, sau uro-genital) limitat de endoderm.
- Acest şanţ devine temporar umplut - se canalizează - un şanţ şi mai adânc.
În săptămâna a şaptea ruperea membranei urogenitale deschide cavitatea sinusului
urogenital lichidului amniotic. Tuberculul genital se alungeşte pentru a forma falus-ul şi un
primordiu al glandului clitorisului şi glandului penisului este separat printr- un şanţ coronar.
Aspectul organelor genitale este similar la sexul masculin şi feminin până în săptămâna 12 şi
precizarea sexului în funcţie de aparenţă până la această vârstă este dificilă.
Stadiul de diferenţiere
- Efectele dihydrotestosteronului
- Plicile labioscrotale fuzionează pe linia mediană pentru a forma scrotul iar plicile uretrale,
de asemenea fuzionează, pentru a include uretra peniană
- Uretra peniană este iniţial terminată orb
- În absenţa dihydrotestosteronului la embrionii de sex feminin perineul primitiv nu se
alungeşte şi plicile labioscrotale şi uretrale nu fuzionează de-a lungul liniei mediane.
- Falusul se înclină inferior devenind clitoris iar sinusul urogenital definitiv devine vestibulul
vaginei. Plicile uretrale devin labii mici şi eminenţele labioscrotale devin labii mari.
Diferenţierea organelor genitale externe feminine
Descinderea gonadei

- În timpul vieţii embrionare şi fetale testiculele şi ovarele descind din poziţia lor
originală (nivelul toracic 10).
- La ambele sexe descinderea gonadei depinde de un cordon ligamentar denumit
gubernaculum.
- Capătul superior al acestui cordon este ataşat la gonadă iar extremitatea inferioară
lăţită, etalată (bulbul gubernacular) este ataşat fasciei între muşchii oblici extern şi intern
în regiunea eminenţelor labioscrotate.
Dezvoltarea canalului inghinal

- Canalul inghinal se dezvoltă la ambele sexe. El este o evaginaţie caudală a peretelui

abdominal ce se formează când procesul vaginal creşte inferior împingând spre exterior o
evaginaţie.
- La sexul masculin canalul inghinal se extinde în interiorul scrotului şi permite
descinderea testiculului.
- Şi la sexul feminin se formează un canal inghinal complet dar nu joacă nici un rol în
dezvoltarea sistemului genital. Procesul vaginal în mod normal degenerează.
Mişcarea testiculelor prin canal este facilitată de creşterea presiunii abdominale
determinată de creşterea viscerelor abdominale. În luna a noua, chiar înaintea
termenului, testiculele sunt complet intrate în sacul scrotal şi gubernaculum este redus la
o bandă mică ligamentoasă ataşând polul inferior al testiculului la scrot. Acţiunea
testosteronului şi a altor androgeni pare a fi importantă pentru această fază secundară a
descinderii testiculare.
Descinderea ovarului

Ca şi la embrionul masculin şi embrionul feminin dezvoltă un gubernaculum extins iniţial

de la polul inferior al gonadei la fascia subcutanată a viitoarelor plici labioscrotale şi, mai
târziu, penetrând peretele abdominal ca parte a canalului inghinal complet format. La
femei gubernaculul nu se scurtează, deformează ori involuează. Indiscutabil el determină
descinderea ovarului în timpul lunii a treia dar şi antrenarea sa într-o plică peritoneală
denumită ligamentul larg al uterului.