Legenda lui

Dragoş Vodă
Legenda populară
 Legenda lui Dragoş Vodă

Demult, tare demult, în zona Maramureş trăia un român.

Legenda spune că era un mare viteaz, vrednic cât zece şi atât
de mândru şi de fălos, încât toţi îi ziceau Soarele din
Maramureş. El se numea Dragoș-Vodă. Lui Dragoş îi plăcea
foarte mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare,
mistreţi, lupi, de aceea i-a rămas şi până astăzi cântecul:
 "Dragoş mândru ca un soare
A plecat la vânătoare,
Ghioaga şi săgeata lui
Fac pustiul codrului".

Într-o zi şi-a luat o ceată de flăcăi, arme şi merinde şi... ce

credeţi? Aceştia au plecat împreună la vânătoare într-o zonă
mai îndepărtată. În drumul lor, aceştia au dat peste o
căprioară. S-au luat după ea prin desişurile codrului şi au urcat
dealuri, au coborât vai şi tot umblând de ici-colo, s-au pomenit
într-o poiană atât de frumoasă, de credeai că acolo era raiul.
În mijlocul poienii era o fată tare frumoasă, ziceai că e o
Cosânzeană care culegea flori şi cânta de răsună cuprinsul.
Fermecat de frumuseţea aceste fete, Dragoş a uitat de
căprioară, a descălecat şi s-a apropiat de ea. Tare i-a fost
mirarea tânărului când a văzut câte ştie aceasta copiliţa despre
el... Dragoş îşi dorea de mult să ajungă domnul Moldovei, iar
fata i-a spus că, pentru a-şi îndeplini acest vis, trebuie să facă
o ispravă mare, pentru care să i se ducă vestea dincolo
de Nistru, şi anume să omoare un zimbru care umblă furios pe
aceste plaiuri.
Cum vorbeau, iată că iese zimbrul dintr-un desiş. Acest
zimbru semăna la trup cu boul... de aceea îi mai ziceau bour
sau bou sălbatic. Dragoş şi-a chemat câinii şi s-a luat după el,
dar animalul fugea aşa de repede, încât câinii i-au pierdut
urma. Numai o căţea, Molda, a reuşit să-l urmărească până la
o apă. Zimbrul a trecut apă, dar Molda, din cauza oboselii, s-a
înecat. În acel moment a ajuns şi Dragoş la mal. A apucat
ghioaca, a ochit şi a lovit zimbrul atât de tare, încât l-a omorât,
apoi i-a tăiat capul şi a plecat cu el la vale, spre lunca Şiretului.
Când a ajuns la Şiret, oamenii i-au ieşit în cale. Au început să
sune trâmbitele, să bată clopotele de la biserici şi toţi îi
aruncau în cale flori şi snopi de grâu. Despre fapta lui s-a dus
vestea în toată ţara şi toţi ceilalţi voievozi i-au adus laude şi
închinăciuni ca unui stăpân mare şi puternic.
De atunci, Dragos-Voda a pus stăpânire pe toată această
ţară. Apă în care s-a înecat Molda a fost numită Moldova, iar
ţara peste care a domnit Dragoş s-a numit tot Moldova, după
numele apei. Pentru a-şi aduce aminte mereu de izbândă care
l-a făcut domn al Moldovei, Dragoş a pus să se zugrăvească pe
steagul ţării sale, capul zimbrului.