Bazându-se pe descoperirile și cunoștințele civilizațiilor din Egipt și 

Mesopotamia,
printre altele, grecii antici au dezvoltat o cultură filozofică și științifică sofisticată. Unul dintre
punctele cheie ale filozofiei grecești antice a fost rolul rațiunii. A subliniat logica și a susținut
ideea observației imparțiale și raționale a lumii naturale.Grecii au adus contribuții majore în
domenii precum matematica și știința. Datorăm ideile noastre de bază despre geometrie și
conceptul de matematică erudiților greci antici, cum ar fi Pitagora, Euclid și Arhimede.Unele
dintre primele modele astronomice au fost dezvoltate de grecii antici care au încercat să descrie
mișcarea planetară, axa Pământului și sistemul heliocentric – un model care plasează Soarele în
centrul sistemului solar. Hipocrate, un alt grec antic, este cel mai cunoscut medic din antichitate.
El a înființat o școală medicală, a scris multe tratate medicale și este – datorită investigației sale
sistematice și empirice a bolilor și a remediilor – creditat ca fiind fondatorul medicinei moderne.
Jurământul lui Hipocratic, un standard medical pentru medici, este numit după el.
Cultura filosofică greacă este exemplificată în dialogurile lui Platon, care a transformat
stilul de interogare al lui Socrate în formă scrisă. Aristotel, studentul lui Platon, a scris despre
subiecte la fel de variate precum biologie și dramă.
Forma specifică de existenţă a lumii greceşti o constituie cetatea . Cetatea reprezintă o
structură bipolară, echilibrată, cele două elemente constitutive fiind nucleul urban şi teritoriul
agricol.Polis, sau orașul-stat, avea fiecare propriile sale instituții și practici. Au existat mai multe
caracteristici comune majorității statelor-oraș grecești. În mai toate orașele-stat, majoritatea
populației locuia în oraș decât în zona rurală.Din secolul al VII-lea î.Hr., orașele au fost
fortificate cu ziduri groase – Sparta fiind o excepție notabilă – iar agora, o zonă publică comună,
a fost creat pentru activități civice și comerciale. Din secolul al V-lea î.e.n., s-au realizat
planificării ale orașului – în special în coloniile nou-înființate – cu zone specifice ale orașului
desemnate pentru funcții private, publice și religioase. Mulți cetățeni au avut spații destinate
adunării publice, fie în scopuri politice, fie pentru divertisment – de exemplu, un teatru sau o sală
de gimnastică.
În societatea greacă, bărbații erau cel mai puternic grup social, dar alte grupuri sociale –
femei, copii, oameni înrobiți, oameni eliberați, muncitori și străini – puteau constitui 90% din
totalul populației polis. Toate aceste grupuri trebuiau incluse și implicate în activitatea orașului
pentru ca acesta să funcționeze ca o comunitate coezivă.
Un mod de a face acest lucru a fost de a crea un sentiment de solidaritate prin promovarea
unei identități sociale care a diferențiat polisul de toate celelalte. Această identitate a fost
obținută în diferite moduri, cum ar fi crearea unui spațiu comunal în care oamenii să poată
amesteca și socializa – agora. Festivalurile și sărbătorile specifice polisului la date specifice
anului – de obicei de natură religioasă – au consolidat ideea că polisul a avut o divinitate unică,
adesea mitică, fondatoare și patron de oraș.
Sparta era situată într-o zonă fertilă din Peloponez, o peninsulă din sudul Greciei,
populația Spartei a crescut constant între 800 și 600 î.Hr. Pe măsură ce Sparta a dezvoltat o
economie complexă și puternică, și-a extins puterea în tot sa și au fost aduși oameni din diverse
locuri. Oamenilor din aceste sate însă nu li s-a acordat un statut egal cu spartanii. În schimb, au
devenit heloti , care erau o clasă de muncitori nepricepuți.Spre deosebire de oamenii înrobiți care
erau deținuți de persoane, helotii erau supuși ai statului spartan. Ei au putut să aibă familii și au
exercitat un anumit grad de libertate, dar au fost legați de pământ și au fost obligați să-i furnizeze
Spartei hrană.Spartanii au cheltuit resurse vaste pentru a dezvolta un aparat militar puternic și
structurat pentru a preveni și supune rebeliunile.Deși a existat o distincție foarte accentuată între
spartani și heloi, societatea spartană nu avea o ierarhie socială complexă, cel puțin în teorie.
 Forța și disciplina au fost accentuate, chiar și la copii la o vârstă foarte fragedă. La vârsta
de șapte ani, băieții spartani au fost separați de familiile lor și trimiși să locuiască în cazărmile
militare, unde erau pregătiți ani buni pentru război.
Deși societatea spartană nu avea o ierarhie socială rigidă, ea avea totuși câteva grupuri
influente. Ca toate societățile grecești, Sparta era dominată de bărbați, iar cei mai puternici dintre
aceștia proveneau dintr-un grup select de familii. Sistemul politic spartan era neobișnuit, prin
faptul că avea doi regi din două familii separate.Regii stăteau în consiliul bătrânilor cunoscut sub
numele de gerosia , care era și cea mai înaltă curte din Sparta. De asemenea, a existat un comitet
executiv format din cinci efori, aleși prin tragere la sorți de la corpul cetățeanului, capabili să
servească Spartei doar un an, după care deveneau neeligibili pentru funcțiile viitoare.Femeile din
Sparta aveau mai multe drepturi decât femeile din alte state-oraș grecești. În Sparta, aceștea
puteau deține proprietăți, pe care le dobândeau prin moșteniri.
Atena a apărut ca puterea economică dominantă în Grecia, la sfârșitul secolului al VI-lea
î.Hr., puterea și bogăția acesteia au fost consolidate de descoperirea argintului în munții
învecinați. Atena era în centrul unui sistem eficient de tranzacționare cu alte state orașe grecești.
Comerțul era incredibil de important pentru Atena, întrucât nu avea condițiile agricole pentru a
cultiva suficient cereale pentru populația sa.Atena a trecut prin diferite sisteme de guvernare pe
măsură ce populația sa crește și devenea mai bogată prin comerțul maritim.Prima serie de legi
scrise pentru a rezolva aceste inechități a fost oferită de statul Draco în jurul anului 621 î.e.n., dar
legile au fost considerate prea severe – pedeapsa pentru majoritatea infracțiunilor a fost moartea!
De aici provine termenul de draconian!
Democrația ateniană se limita la cetățenii săi bărbați. Străinii, sclavii și femeile au fost
excluse din aceste instituții. Rolul femeilor s-a limitat în mare parte la sfera privată, unde erau
responsabile de creșterea copiilor și de gestionarea gospodăriei, inclusiv gestionarea sclavilor,
dacă gospodăria își putea permite.În timp ce femeile claselor superioare erau adesea alfabetizate,
majoritatea nu aveau posibilitatea de a primi o educație dincolo de ceea ce era necesar pentru
îndeplinirea îndatoririlor din gospodărie.Sclavii, deși nu erau implicați în treburile politice, erau
integrați în economia ateniană. Au cultivat pământurile, au lucrat la proiecte de construcții
impresionante și au muncit în mine și în cariere. Ei au fost prezenți în majoritatea gospodăriilor
ateniene, îndeplinind o serie de sarcini interne.
Prima formă de guvernământ pare să fi fost, pretutindeni pe teritoriile locuite de eleni,
monarhia. Regele, numit basileus,cârmuia oraşul, conducea armata, judeca toate cauzele civile
(cele penale erau lăsate la discreţia răzbunării clanurilor), prezenta sacrificiile publice.
Autoritatea regelui se baza pe nobleţea originii sale, considerată divină, pe bogăţiile sale
provenite mai ales din exploatarea propriilor lui pământuri. Nu avea însă putere absolută, era
asistat de un consiliu compus din capii familiilor nobile, cu care trebuia să cadă la învoială în
anumite hotătâri pa care le lua. Nobilii erau mari proprietari de pământuri, oamenii de rând erau
mici proprietari sau muncitori agricoli. Economia era încă rudimentară, se baza pe agricultură şi
creşterea vitelor iar comerţul se baza pe troc, schimbul în natură, moneda nefiind încă cunoscută.
În ordine cronologică, în evoluţia socială şi politică a Greciei antice a apărut forma de guvernare
aristocratică sau oligarhia (de la oligos-puţin şi arheconducere). Primele forme de acest fel au
apărut în regiunea Ionia, când un grup de aristocraţi au pus mâna pe putere, în general fără
violenţe. Puterea aristocraţiei se baza pe prestigiul unei origini socotite de esenţă divină şi pe o
bogăţie considerabilă, de mari proprietari de pământ şi crescători de vite, în special cai.
Organul de conducere al guvernării aristocratice îl constituie consiliul numit gerusia ,
care succede consiliului regal din perioada precedentă. Era alcătuit din membri desemnaţi, în
general pe viaţă, conform unor sisteme care variază de la oraş la oraş. Acesta conducea efectiv
oraşul, numea şi supraveghea pe magistraţi, care erau schimbaţi în fiecare an. Regimul
aristocratic va fi ameninţat de mai mulţi factori, care au acţionat independent .Astfel,
introducerea monedei, care a înlocuit treptat trocul, a avut consecinţe de cea mai mare
importanţă. Precursoarele monedelor au fos lingourile de aur sau argint ştampilate, care se
foloseau de multă vreme în Orient. Invenţia monedei este atribuită lui Giges, rege al regatului
oriental al Lidiei , în secolul VII. Monedele greceşti erau bătute de diferitele oraşe, fiind diferite
ca etalon dar aveau în comun faptul că erau din argint, în toată lumea greacă. Răspândirea
monedei a reprezentat un preţios instrument pentru schimburile comerciale, uşurându-le mult şi
permiţând unor negustori să strângă averi uriaşe, care pentru prima dată în istoria Greciei
reprezintă bunuri mobiliare (bani) şi nu funciare (pământuri). Negustorii îmbogăţiţi erau
deopotrivă nobili şi oameni provenind din păturile de jos iar puterea economică tot mai mare a
acestei clase va atrage pretenţii din partea acestora la puterea politică, în devafoarea aristocraţiei.
Deşi au existat diferenţe de la un polis la altul sau de la o regiune la alta din cele locuite
de vechii greci, unele aspecte generale , în această privinţă , au fost comune. În societatea greacă,
eminamente patriarhală, statutul bărbatului şi al femeii era diferit, începând cu momentul
naşterii. Până în epoca elenistică, femeile nu aveau dreptul la educaţie. Informaţiile existente
despre sistemele de educaţie se referă doar la Sparta şi Atena, oraşe foarte diferite în privinţa
tipului de democraţie practicat, obiceiurilor , mentalităţilor ş.a.
În Sparta, copilul aparţinea familiei numai până la vârsta de 7 ani, după care era la
dispoziţia statului, până la vârsta de 60 de ani, trebuind să servească mai ales ca militar. Educaţia
spartană consta în exerciţii fizice dure şi antrenament militar, care urmăreau să-i formeze
copilului spiritul unei discipline extrem de rigide, de supunere necondiţionată, capacitatea de a
suporta cele mai aspre privaţiuni. Goi, cu capul ras, primind o hrană insificientă, dormind pe o
saltea de trestie, biciuţi adeseori, copiii spartani primeau mai ales o educaţie fizică, cea
intelectuală fiind minimă, constând în câteva noţiuni de scris şi citit, aritmetică, muzică militară.
Aici şi fetele primeau o educaţie premilitară, constând din alergări, marşuri, luptă, aruncarea
discului şi a suliţei. Complet diferită era educaţia copiilor atenieni, probabil şi a acelor din alte
oraşe greceşti. Tatăl dispunea de educaţia copiilor până la 18 ani. De la 7 ani, băieţii mergeau la
şcoală, statul atenian avea obligaţia să suporte cheltuielile pentru educaţia primară şi pe cea a
băieţilor orfani de război. De regulă, copiii erau trimişi să înveţe în şcoi particulare, părinţii
suportând cheltuielile. Şcoala era casa învăţătorului sau se desfăşura în aer liber, constând din
noţiuni de scris şi citit, aritmetică , literatură şi muzică, timp de 5-7 ani. După 14 ani, educaţia
era exclusiv fizică, cea a băieţilor şi efebilor (tinerii peste 18 ani) se făcea în palestre şi gimnazii,
sun conducerea unui instructor. Palestrele erau terenuri de sport, publice sau particulare, dotate
cu vestiare, săli de odihnă, băi.Gimnaziile erau complexe sportive de mari dimensiuni, cu multe
edificii, anexe, bazine de înot, portice, fântâni, statui. Situate de obicei în afara oraşului, în
grădini publice , erau şi locuri de plimbare pentru cetăţeni . Tot în gimnazii aveau loc unele
prelegeri de filosofie, care completau educaţia intelectuală a tinerilor provenind din familiile
bogate.
La Atena au existat trei gimnazii: Academia , unde Platon şi-a întemeiat şcoala de
filosofie, Lyceum, unde Aristotel ţinea prelegei de ştiinţă şi filosofie şi Cinosarges , probabil un
gimnaziu al metecilor şi locul de întâlnire şi discuţii al filosofilor cunoscuţi sub numele de
„cinici”. Fiecare polis avea cel puţin un gimnaziu. În epoca elenistică, educaţia devine în
întregime o obligaţie a statului. Baza studiilor de literatură continuă să fie poemele homerice,
muzicii şi retoricii li se acordau mai puţină imortanţă, în favoarea filosofiei sau a studiului
medicinii. Atunci au apărut bibliotecile publice, cum au fost cele vestite din Alexandria, Pergam,
Rodos, Efes, Siracuza .
Literatura și teatrul, care erau foarte apreciate în societatea greacă antică. Teatrul grec s-a
născut în secolul al VI-lea î.e.n., la Atena, cu spectacolul pieselor de tragedie la festivalurile
religioase. Acestea, la rândul lor, au inspirat genul pieselor de comedie grecești. Aceste două
tipuri de dramă greacă au devenit extrem de populare, iar spectacolele s-au răspândit în jurul
Mediteranei și au influențat teatrul elenistic și cel roman.
Lucrările dramaturgilor precum Sofocle și Aristofan au constituit temelia pe care se
bazează tot teatrul modern. Un dramaturg pe nume Aeschylus a introdus ideea personajelor care
interacționează prin dialog. Alte dispozitive teatrale, precum ironia, au fost exemplificate în
lucrări precum Regedul lui Sofocle .Pe lângă formele scrise de teatru și literatură, tradițiile orale
erau importante, mai ales în istoria greacă timpurie. Abia în jurul anului 670 î.Hr., poeziile epice
ale lui Homer, Iliada și Odiseea, au fost compilate în texte.Arta, în special sculptura și
arhitectura, a fost avut o influență importantă asupra societății. Sculptura grecească ( 800 și 300
î.e.n.) s-a inspirat din arta monumentală egipteană și din Orientul Apropiat și, de-a lungul
secolelor, a evoluat într-o viziune unică.