Sunteți pe pagina 1din 5

TESTUL DE AUTOEVALUARE 7:

1. Care este scopul procesului de piroliza, principalele produse obținute și


aplicațiile lor?
Piroliza are drept scop principal producerea de etilena și propilena necesare obținerii
polimerilor, care constituie materia primă cu utilizarea cea mai largă în industria
petrochimică.
În procesul de piroliză se pot obține de asemenea hidrocarburi aromatice. Aceste
hidrocarburi pot fi produse și în procesele de cracare termică propriu-zisă respectiv în
procesul de cracare catalitică, piroliza fiind în concurență cu aceste două procese din punct
de vedere al fabricării hidrocarburilor aromatice.
2. Care sunt materiile prime utilizate în acest proces? Cum variază temperatura
la care se operează procesul funcție de materia primă utilizată?
Materiile prime utilizate în procesul de piroliză sunt: etanul, propanul și butanul din gazele
de sondă și de rafinărie,benzina, petrolul, motorina și chiar fracțiunile grele de țiței.
Temperatura și presiunea modifică relațiile de fază și modifică diferit concentrația între
faze respectiv timpul corespunzător de reacție. În cazul proceselor de piroliză, influența lui
k și τ este foarte importantă asupra compoziției produselor obținute. Deși la temperaturi și
conversii ridicate, concentrația de olefine crește(și probabilitatea reacțiilor de polimerizare
crește), totuși, formarea produșilor polimerici(rezultași din reacții de tipul 3), poate fi
redusă operând la timpi de reacție scurți și la presiuni parțial scăzute. Reacțiile de
polimerizare fiind exoterme, sunt defavorizate de temperaturi ridicate, de aceea utilizarea
temperaturilor ridicate “frânează” formarea produselor de polimerizare. Deci, pentru a
deplasa echilibrul de reacție spre randamente superioare în etenă este recomandat să se
lucreze la temperaturi ridicate, timpi de reacție scurți și valori scăzute ale presiunilor
parțiale.
3. Reprezentați schema instalației de piroliză și descrieți fluxul tehnologic al
procesului. Precizați denumirea principalelor echipamente ale instalației și a
principalilor parametri de proces.
Pentru etan: temperatura de 850 0C, timpi medii de staționare de 0,5-1,9 s și conversii de
60%;
Pentru benzină: temperatura de 835 – 845 0C , timpi medii de staționare de 0,1-0,4 s și
conversii de 95%;
Pentru motorină: temperatura de 800 – 815 0C , timpi medii de staționare de 0,1-0,4 s;
Un alt parametru utilizat în legătură cu relația timp-temperatură este volumul echivalent de
reactie, Ve.
Flux tehnologic

Materia primă preîncalzită este introdusă în partea superioară a zonei de convecție a


cuptorului 1. Ajunsă la un nivel termic de 250 – 300 0C, în materia primă se injectează
aburul de diluție (0,3 -1 kg abur/kg materie primă), iar amestecul gazos continuă să fie
încălzit până la 550-650 0C, temperatura la care este introdus în zona de radiație. Aici, prin
încălzire rapidă până la temperatura finală dorită (750 – 850 0C) se produc reacțiile de
piroliză.
Pentru a opri reacțiile la ieșirea din cuptor, efluentul cuptorului este răcit brusc (este
“călit”) în generatorul de abur de înaltă presiune 2, din care trece (la o temperatură de cca.
450 0C) în coloana de fracționare caldă (coloana 3). Aici, prin acțiunea refluxurilor de
recirculare și de răcire cu apă, se separă la vârful coloanei gazele de piroliza, o fracție
laterală de benzină (C5 – 200 0C) și un reziduu (200 0C+) la baza coloanei.
Gazele la 30-35 0C sunt comprimate în 4-5 trepte (compresorul 4) și după neutralizare și
uscare (secția N+U) sunt răcite la temperaturi foarte scăzute (temperaturi negative de
aprox. -100 0C ), prin circuite de refrigerație și sunt separate prin fracționare (zona 5) în
produse finite: H2+C1 (hidrogen+metan), C2’’(etena), C2(etan), C3’’(propena),
C3(propan), C4’’(butena), C4(butan).
Instalațiile de piroliză presupun consumuri de energie uriașe, atât pentru partea de
descompunere termică(piroliză), unde se utilizează temperaturi foarte ridicate peste 800 0C,
cât și pentru partea de fracționare a gazelor unde se utilizează temperaturi foarte scăzute de
-100 0C. De aceea au fost proiectate sisteme de recuperare avansată a energiei în zona de
convecție a cuptoarelor, în zona de fracționare caldă, dar mai ales în partea de refrigerație a
instalației.
4. Specificați care sunt particularitățile constructive ale serpentinei de reacție în
cazul procesului de piroliză. Specificați care sunt avantajele și dezavantajele
celor 2 moduri de dispunere a serpentinelor în zona de radiație a cuptorului.
Serpentina are următoarele particularități constructive:
a - serpentina cu diametru uniform pe toata lungimea;
b - serpentina cu diametrul telescopic, având valorile mai mari spre capătul de ieșire a
serpentinei;
c – serpentine în dispozitiv multiplu, care într-un prim tronson, intră în zona de radiație cu
4 circuite paralele, în tronsonul următor converg la 2 circuite în paralel și ajung în
tronsonul final, la un singur circuit.
Serpentinele din zona de radiație a cuptoarelor sunt dispuse în unul sau două panouri de
tuburi poziționate vertical, suspendate la partea superioară și ghidate la cea de jos, plasate
într-un plan paralel și simetric față de pereții zonei de radiație. Dispunerea tuburilor într-un
singur plan vertical prezintă avantajul unei repartiții mai uniforme a căldurii absorbite prin
radiație pe circumferința tuburilor, deci solicitări termice mai puțin diferențiate ale
peretelui metalic; tensiunea termică medie mai ridicată și un gradient mai pronunțat al
temperaturii fluidului în lungul serpentinei. Pe de altă parte, dispoziția intercalată a
tuburilor în 2 planuri permite absorbția unei cantități mai mari de căldură. Coeficientul
relativ de absorbție a energiei radiante emise de pereții laterali ai cuptorului este de cca. 1,4
pentru un șir (plan) de tuburi și de cca. 0,9 pentru fiecare din tuburile de pe două șiruri
intercalate.
5. Care sunt principalele echipamente specifice realizării industriale a proceselor
de cracare termică?
Echipamentele specifice realizării industriale a proceselor de cracare termică sunt:
-cuptor;
-camera de reacție;
-evaporatoare;
-coloana de fracționare;
-schimbătoare de căldură;
-răcitoare;
-pompe de vehiculare a materiei prime, efluentului de reacție și produselor rezultate din
proces.
6. Reprezentați schema unui cuptor utilizat în procesele de cracare termică.
7. Care sunt principalele aspecte de mediu specifice proceselor de cracare
termică?

-rezultă emisii din arderea gazului rezultat din cracarea termică;


-deșeuri rămase în urma procesului de cracare;
-impurificarea aerului prin generarea pulberilor în suspensie, gazelor arse și a solului acolo
unde nu există beton sau asfalt;
-există posibilitatea izbucnirii unui incendiu, iar în acest scop este nevoie de apă pentru
stingerea acestuia;
-zgomotul.