Plumb

de George Bacovia

Intreaga opera a lui G. Bacovia. se defineste prin sugestia emotiei, prin ineditul limbajului
si prin transmiterea unor sentimente inefabile, trasaturi care il incadreaza pe scriitor in estetica
simbolista. Cea mai reprezentativa poezie a sa ,“Plumb”, deschide primul volum de versuri, cu
acelasi titlu, aparut in anul 1916.
Tematica acestei poezii este complexa, fiind vorba , in primul rand, despre conditia poetului
intr-o lume ostila, lipsita de traire, iar din aceasta perspectiva textul devine o arta poetica a intregii
creatii lirice a lui G. Bacovia. Referirea la poezie si la conditia poetului se realizeaza prin epitetele
prezente in prima strofa “flori de plumb”, “coroanele de plumb” ce amintesc de o anumita tehnica,
de un anumit mestesug ce are ca scop crearea frumosului. Ceea ce reuseste poetul este, insa, o
imagine incremenita, cenusie a lumii ce este filtrata prin sufletul sau. O alta tema o reprezinta
iubirea, care in incremenirea sufleteasca nu mai ofera posibilitatea inaltarii. Aceasta tema este
reliefata in a doua strofa prin metaforele “amorul meu de plumb”, “Si-i atarnau aripele de plumb”
ce fac referire la imposibilitatea transcendentei prin iubire, ce devine o cadere in neant.
Titlul esentializeaza textul si este format din substantivul nearticulat monosilabic “Plumb”,
care denumeste cel mai greu si cel mai dens metal. Astfel, titlul prefigureaza tema poeziei,
incremenirea, si sugereaza identitatea atributelor acestui metal cu cele ale universului in care
traieste: apasare, opacitate, raceala, maleabilitate. Insasi structura fonetica a acestui substantiv
sugereaza inchiderea si greutatea, avand o vocala inchisa,“u”, si consoane labiale “p”, ”m”, ”b”.
Substantivul este reluat in text de sase ori, devenind astfel laitmotivul poeziei, simbolul ei central.
Din punct de vedere al structurii poetice si al al esentei lirice, acest text se incadreaza, ca
intreaga opera bacoviana, in estetica simbolista, cumuland majoritatea trasaturilor acestui current
literar, pe care le identifica Lidia Bote in lucrarea ` Simbolismul romanesc`: Procedeele simboliste
sunt mult mai numeroase decat utilizarea , frecvanta sau nu, a simbolului. Ele includ, cum vom
vedea, corespondentele, tehnica sugestiei, muzicalitatea etc. Simbolul, ca si alegoria, sunt
procedee poetice traditionale, care se confunda cu originea artei. Poeza este imagine, metafora,
simbol...
Astfel, chiar din titlu se evidentiaza una dintre trasaturile definitorii ale simbolismului,
respectiv utilizarea corespondentelor intre starea sufleteasca si materie, plumbul caracterizand atat
atat macrocosmosul cat si microcosmosul. La nivelul stilistic, se remarca prezenta simbolului
central, plumb, asociat metaforelor: “flori de plumb” , “aripile de plumb” . O alta trasatura a
simbolismului o constituie prezenta unor motive specifice acestui curent literar, precum sicriele,
cavoul, florile, coroanele, aripa. Prin acestea se contureaza un univers al incremenirii, monoton,
alienat, care scoate la suprafata angoasele, apasarea, inchiderea eului liric. Muzicalitatea interioara
a versurilor este data de utilizarea aliteratiei, “Si flori de plumb si funerar vestmant”, dar si de
utilizarea repetitiei, strofele fiind structurate in jurul structurii “de plumb”, care apare in pozitii
simetrice in ambele strofe, la sfarsitul primului si ultimului vers si la mijlocul celui de al doilea.
Sinestezia este, alaturi de prezenta simbolurilor si de utilizarea corespondentelor, o alta trasatura a
simbolismului. Astfel, in text sunt prezente imagini artistice complexe. Versul ‘scartaiau
coroanele de plumb’ construieste o imagine artistica vizuala, tactila si auditiva a atmosferei
funerare in care traieste eul liric.

Organizarea strofica a poeziei are la baza organizarea compozitionala, prima strofa

descriind un univers exterior, natura, iar a doua strofa, un univers interior, iubirea. Cele doua
strofe, deci si cele doua planuri sunt simetrice, ca intr-o oglinda, ambele fiind definite prin
elemente de recurenta , “flori de plumb” , “stam singur”, “dormea(u)”. Realitatea exterioara ,
reprezentata prin simbolurile cavoului , sicrielor, vantului sugereaza ostilitatea, artificialitatea si
straniul care preseaza si striveste, solutia supravietuirii fiind inchiderea , izolarea. Imaginarul
poetic este impresionant, fiind realizat prin imagini vizuale,”sicriele de plumb”, sinestezice,”si
scartaiau coroanele de plumb”, dar, mai ales, tactile, eul liric simtindu-se invadat de acest univers
restrictiv prin toti porii.
Strofa a doua realizeaza transferul in plan interior, prin prezenta iubirii ca sentiment ce si-a
pierdut identitatea, idealitatea si a devenit inerta, mineralizata, imagine artistica in realizarea
careia este utilizata sinestezia, construita cu ajutorul metaforei “dormea intors amorul meu de
plumb”. De altfel, structura poetica “de plumb”, are in aceasta strofa valoare metaforica, fata de
prima strofa, unde se manifesta ca epitet, definind elemente ale unei realitati materiale. Asfel,
metafora “de plumb” contureaza o imagine artistica vizuala si tactila a sufletului eului liric, a
tuturor sentimentelor, strivite de apsarea, si alienarea iubirii, incapabila sa raspunda la chemarile
acestuia. Insasi inaltarea prin iubire este imposibila, zborul devenind o cadere, un zbor in jos, in
neantul pietrificat, sugerat de metafora “aripele de plumb”.
Secventele poetice se contureaza in jurul verbelor la imperfect “dormea”, ”stam”, ”dormeau”,
verbe statice prin care se realizeaza proiectarea in absolut a imobilitatii si a sufocarii. Acest
durativ este amplificat de verbele la persoana I, perfect compus si conjunctiv prezent “am
inceput”, “sa strig”, prin care se sugereaza angoasa eului liric si tipatul sau interior pe care nici el
nu este capabil sa-l auda.
Muzicalitatea este sumbra, monotona, ritmata prin rezonanta inchisa a structurii “de plumb”,
dar si cu ajutorul elementelor de prozodie, ritmul iambic, rima imperecheata si masura de 10
silabe, care dau textului o tonalitate de mars funebru. Textul se pietrifca el insusi, intr-o cadenta
funerara.
In concluzie, pentru Bacovia simbolismul a devenit o modalitate de autocunoastere, i-a oferit
contextul in care sa-si manifeste angoasele si senzatiile de sufocare pe care lumea in care traia i le-
a impus. Aceasta arta poetica transfigureaza viziunea poetului asupra unei lumi invazive,
pietrificate, care isi proiecteaza intreaga ei putere in sufletul acestuia, iar creatia nu poate fi decat
rezultatul unei asfel de presiuni interioare. Prin simbolism, poezia romaneasca s-a innoit artistic,
si-a imbogatit considerabil mijloacele de expresie, instrumentele prozodice, largindu-si tematica,
mai ales prin orientarea catre lumea orasului de provincie, ca spatiu al alienarii. Prin atmosfera ,
muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor poezia “Plumb ” se incadreaza
in estetica simbolista.