Franţa secolului al XVIII-lea se dezvoltă sub semnul crizei orînduirii feudal-

absolutiste, care începuse încă în secolul al XVII-lea, mai ales după revocarea

Edictului din Nantes (1685), ce a condus la noi persecuţii împotriva protestanţilor.

Războiul pentru succesiunea spaniolă (1701–1714) dezvăluie definitiv caracterul

reacţionar şi despotic al regimului lui Ludovic al XIV-lea. Moartea „regelui-soare“

(1715) şi perioada Regenţei (1715–1724) nu schimbă situaţia din ţară, dimpotri-

vă, afişează viciile, desfrîul şi degradarea morală ale vîrfurilor societăţii franceze.

Situaţia se agravează sub domniile lui Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea,

culminînd cu revoluţia din 1789–1794, ce a lichidat vechea societate feudală,

deschizînd calea noii societăţi burgheze. Prin activitatea iluminiştilor Montesquieu,

Voltaire, Diderot, Rousseau, Franţa secolului al XVIII‐lea a creat o epocă în istoria

gîndirii filozofice, politice şi sociale. Cele mai importante valori ale culturii fran-

ceze din acest secol sînt pătrunse de ideile iluminismului (sculptura lui Falconet,

muzica lui Gretry, picturile lui Greuze şi Chardin, teatrul lui Beaumarchais).

În evoluţia literaturii iluminismului francez pot fi evidenţiate două

mari perioade. Prima perioadă se prelungeşte pînă la jumătatea se-

colului al XVIII-lea, căreia îi este propriu un caracter moderat al ide-

ilor promovate de scriitorii iluminişti, cu deosebire de Montesquieu

şi Voltaire. A doua perioadă a iluminismului francez se prelungeşte

pînă în ajunul revoluţiei de la 1789, caracterizîndu-se prin activitatea

mult mai radicală a unor iluminişti precum au fost Diderot, Rousseau,

Beaumarchais. În cadrul literaturii iluministe franceze se impun două

curente literare: clasicismul iluminist şi realismul iluminist. Clasicis-

mul se afirmă în genul liric şi în cel dramatic, iar realismul – în proză

(romanul, povestirea).

Montesquieu (1689–1755) a fost un mare scriitor, dar şi un apreciat

istoric, sociolog, jurist. Scrisorile persane (1721) reprezintă un roman

filozofic scris în formă epistolară, prin care Montesquieu inaugurează

o întreagă literatură de inspiraţie orientală, exercitînd o influenţă

considerabilă asupra mai multor filozofi şi scriitori iluminişti francezi,

dar şi asupra destinului romanului iluminist.

Voltaire (1694–1778) este unul dintre cei mai importanţi repre-

zentanţi ai iluminismului francez, care se înfăţişează prin întreaga sa

viaţă şi operă ca o figură tipică a epocii sale, numită şi „secolul lui

Voltaire“. Referindu-se la el, marele scriitor francez Victor Hugo a spus:

„A fost mai mult decît un om, a fost un secol“. Voltaire a fost o perso-

...................................

„Expunînd o viziune nouă

asupra realităţilor sociale

şi istorice, exprimînd, cu

mult curaj, idei latente

încă, dar deschizătoare

de drumuri, înnoitoare,

Enciclopedia a avut

un ecou explicabil

în întreaga Europă,

ajungînd şi în bibliote-

cile cărturarilor români

din acea vreme; fiecare

dintre articolele acestui

dicţionar – „cea mai

considerabilă şi cea mai

reprezentativă“ lucrare

a acelei epoci – a fost

scris pentru descătuşarea

raţiunii umane.“

Sorina Bercescu

literatura universalĂ

clasa a X-a

132

nalitate deosebită, posedînd cunoştinţe vaste şi enciclopedice. S-a afir-

mat ca un aprig luptător împotriva absolutismului şi a oricărei forme

de fanatism, acordînd o mare încredere raţiunii umane şi progresului.