Friedrich Schiller (1759–1805) se impune în literatura germană

din sec. al XVIII-lea ca dramaturg, poet, prozator, estetician şi istoric.

În prima perioadă a creaţiei sale Schiller se afirmă ca autor al unor

drame scrise în spiritul ideilor sturmerilor, îndreptate împotriva des-

potismului şi tiraniei (Hoţii, Conjuraţia lui Fiesco la Genova, Intrigă şi

iubire), meritînd numele de creator al dramei germane şi de un „nou

Shakespeare“. Drama Don Carlos marchează trecerea la perioada a doua

de creaţie, în care Schiller se stabileşte la Weimar, unde, împreună cu

Goethe, editează o revistă, fiind preocupat de probleme de estetică

(Despre sublim, Scrisori despre educaţia estetică a omului, Despre poe-

zia naivă şi sentimentală). Scrie trilogia de inspiraţie istorică despre

Wallenstein, dramele Maria Stuart, Wilhelm Tell, mai multe poeme şi

poezii. Schiller s-a afirmat şi ca un maestru al baladei, una dintre ele,

Mănuşa, fiind adaptată în limba română de Eminescu.

Johann Wolfgang Goethe (1749–1832) este cel mai mare scriitor

german din epoca iluminismului. A fost un spirit enciclopedic, excelînd

„Absolutizînd raţiunea,

subordonînd-o unor

comandamente morale,

etice, iluminismul

va avea un caracter

precumpănitor practic,

didactic şi educativ.

În filozofie, eforturile

se vor îndrepta spre

identificarea unui sistem

ideal de guvernare;
în literatură, spre găsirea

căilor optime de formare

a omului social şi moral,

dar de manifestare

a bucuriei de a trăi.“

Mircea Anghelescu

NOTA BENE

Admiratori exaltaţi ai lui

Rousseau, scriitorii ger-

mani din cadrul mişcării

Sturm und Drang, prin cre-

aţiile lor din această peri-

oadă, reprezintă o versiune

germană a sentimentalis-

mului, dar şi un preludiu al

viitorului romantism.

ILUMINISMUL

139clasa a X-a

în diferite domenii ale ştiinţelor şi artelor şi impunîndu-se ca o perso-

nalitate cu adevărat titanică, inclusiv prin contribuţia sa la formarea

ideii de literatură universală.